Razboaiele religioase din Franta

Războaiele religioase din Franta

Numele de hughenoti dat protestantilor francezi reprezenta o deformare a

germanului eindgenossen ("confederati ").El a fost consecinta organizarii adeptilor

luteranismului din Franta într-o federatie a bisericilor reformate.La primul sinod

national din 1559 acestea trecura integral la calvinism,din ratiuni mai degraba

politice;organizarea federativa ramase însa în vigoare si fu extinsa si la alte regiuni

protestante francofone.Francisc I a fost ostil hughenotilor;dar prudenta politica si

imperativele luptei anti-habsburgice îl împiedicasera sa exceleze în persecutarea

ereticilor mai ales în primele doua decenii ale domniei.Mai degraba fiului sau i se

cuvin laudele unui istoriograf iez 919j95j uit,apologet al monarhiei catolice:

A luat toate precautiile posibile pentru a împiedica intrarea în regat a

noutatilor în materie de religie;a dat teribile exemple de severitate.

Henric II lansa astfel semnalul marilor persecutii religioase prin edictele de la

Chateaubriant (1551)si Compiegne (1557).Dupa încheierea pacii cu Spania,el se

alatura fatis luptei duse de Filip II pentru exterminarea completa a Reformei.Însasi

magistratura franceza,în rândurile careia protestantismul facuse mari progrese,fu

atacata violent de suveran;doar moartea acestuia în decembrie 1559 paru a opri

temporar persecutiile.Sub fiul sau,Francisc II,hughenotii încercara sa-si ia

revansa prin rapirea regelui;esecul conjuratiei de la Amboise (1560)avu însa darul

de a duce la extrem teroarea catolica.

Mai multe zile au fost ocupate cu taiatul capetelor,cu spânzuratul,cu înecatul.

Strazile din Amboise erau înecate în sânge si pline de trupuri de morti,asa

încât nu puteai sta în oras din cauza duhorii si a infectiilor

scrie un contemporan al persecutiilor conduse de atotputernica familie de Guise,

unchi ai reginei Scotiei si sotie a lui Francisc,Maria Stuart.Situatia se schimba

brusc la moartea subita a monarhului în acelasi an;succesorul acestuia,Carol IX,se.gasea sub tutela mamei sale,Caterina de Medici,ale carei ambitii politice se

ciocneau de puterea ducelui François de Guise.Era deci natural ca regenta sa caute

o alianta împotriva acestuia cu nobilimea hughenota,condusa de regele Navarrei,de

fratele sau,printul de Condé,si de amiralul de Coligny.În acest scop Caterina

convoca o adunare pentru a discuta punctele controversate între protestanti si

catolici si a gasi un compromis politic si religios.Rezultatele ecumenice ale acestui

"Colocviu de la Poissy "fura nule,în buna parte datorita ireductibilei dusmanii

dintre ducele de Guise si Théodore de Beze;în schimb pe plan politic partidul

catolic îsi concentra fortele în vederea iminentului razboi între cele doua religii.

Acesta izbucni la 1 martie 1562,când de Guise masacra o adunare protestanta în

oraselul Vassy.Condé îi mobiliza la rândul sau pe hughenoti si primi rapid ajutoare

de la englezi si de la principii germani;însa fu învins în batalia de la Dreux.De

Guise,profitând de succes,încerca sa cucereasca orasul Orléans,capitala partidului

protestant dar fu asasinat de un gentilom calvin;astfel,Caterina putu impune pacea,

restabilind temporar linistea în regat.În schimb ea refuza publicarea în Franta a

deciziilor Conciliului de la Trento,atât pentru ca ar fi dus la ridicarea protestantilor,

cât mai ales pentru ca încalcau libertatile bisericii gallicane (ideologia dominanta a

catolicismului francez,formulând cerinta unei biserici nationale proprii,

independente de Roma).Pozitia regentei devenea astfel extrem de fragila în raport

cu partidul catolic,si ea se reorienta spre alianta cu acesta,consfintita prin întâlnirea

de la Bayonne (1565)unde împreuna cu Filip II si cu ducele de Alba puse la cale un

plan de exterminare a protestantilor din Europa.În acest mod Caterina si-i apropie

pe aliatii traditionali ai familiei de Guise;dar când actiunile ducelui de Alba în

Ţarile de Jos facura practic publice deciziile de la Bayonne,hughenotii,temându-se

de un tratament similar,declansara din nou razboiul religios.Condé fu ucis în

batalia de la Jarnac cu ducele de Anjou (1569)iar în fruntea partidului veni fiul

regelui Navarrei,Henric de Bourbon;în ciuda sfaturilor acestuia hughenotii fura din

nou batuti de Anjou la Moncontour.Cum ambele tabere aveau deja pierderi enorme,

recursera la ajutor extern:Filip II,dornic de a submina puterea franceza,sari în

sprijinul partidului de Guise iar Elisabeta trimise din nou ajutoare hughenotilor,mai

mult pentru a-i descuraja pe catolicii englezi.Gratie ei si protestantilor germani,

Coligny puse pe picioare o noua armata silindu-l pe rege sa încheie o pace

avantajoasa pentru hughenoti (1570).Caterina trecu de partea acestora,trimitând

chiar ajutoare "calicilor ";dar în secret continua sa conspire cu spaniolii si cu tânarul

duce Henri de Guise.În noaptea de Sfântul Bartolomeu a anului 1572 (23-24

august),dupa casatoria lui Henric de Bourbon cu sora regelui,Caterina dadu

lovitura,profitând de prezenta în capitala cu aceasta ocazie a capilor partidului

hughenot.2000 de oameni,între care si Coligny,fura macelariti numai în Paris de

catre catolicii fanatici;iar masacrul continua în toate marile orase sub înalta

protectie regala.Paradoxal,protestantii iesira întariti din aceasta încercare,fortele

lor concentrându-se în jurul câtorva puncte întarite,cel mai important fiind La

Rochelle.Reformatii germani trimisera si ei ajutoare,astfel încât conflictul putu

continua sub noul suveran,Henric III -fostul duce de Anjou.Domnia sa a fost

marcata de intensificarea razboiului civil,devenit starea obisnuita a regatului

Frantei dupa aparitia unui al treilea partid,al nemultumitilor,care sub pretextul

cautarii pacii încerca sa înlature forta familiei de Guise.Prea putin înclinat spre.moderatie,regele înrautati situatia prin neîncetatele sale manevre între partide.

Astfel,confruntati cu o alianta între Henric si protestanti,de Guise creara în 1576

Liga al carei scop anuntat era apararea religiei catolice;însa în realitate urmarea

aducerea pe tron a ducelui cu ajutorul Spaniei.Henric însusi a fost fortat de Starile

Generale sa adere la Liga,devenind formal seful ei;ca urmare hughenotii se ridicara

împotriva regelui.Abia în 1580 conventia de la Fleix puse capat ostilitatilor pentru

cinci ani când,la moartea mostenitorului tronului,Henric de Bourbon deveni

succesorul legitim al monarhului;situatie intolerabila pentru Liga,care reaprinse

flacara razboiului.În timp ce catolicii erau zdrobiti la Coutras (1587),burghezia

pariziana se ridica în favoarea ducelui de Guise si puse mâna pe capitala,

alungându-l pe rege ("ziua baricadelor "-12 mai 1588).Starile Generale fura din nou

convocate în scopul depunerii lui Henric III si încoronarii ducelui.Suveranul,aliat

acum cu protestantii,le-o lua înainte si ordona asasinarea lui Henri de Guise;ceea

ce înlatura pericolul,dar radicaliza conflictul.Sustinuta de papa,Liga ceru

francezilor sa ridice armele împotriva suveranului lor si-l proclama regent pe

Mayenne,fratele defunctului duce.La începutul anului 1589 un calugar fanatic îl

asasina pe Henric III,care tocmai începuse asediul Parisului razvratit.Noul monarh,

Henric IV,se vedea astfel stapân doar pe regiunile protestante al e Frant ei si

confruntat cu o armata mult mai numeroasa decât a sa.În bataliile de la Arcques si

Ivry reusi sa restabileasca echilibrul si putu începe recucerirea regatului,atât cu

armele cât si prin propaganda.Între timp Mayenne convocase Starile pentru a alege

un suveran catolic (1593).Adunarea se gasi rapid sfâsiata între partizanii sai si cei

ai Spaniei;profitând de confuzia Ligii,Henric se converti la catolicism,lipsindu-si

dusmanii de orice pretext pentru a continua razboiul,si recunoscut de întregul regat,

intra victorios în Paris la 15 septembrie 1594.Spaniolii facura o ultima încercare de

a-i contesta autoritatea,dar dupa ce chiar Mayenne se supuse,fura obligati sa

încheie pacea la Vervins (1598),confirmând prevederile tratatului de la Cateau-

Cambresis.Cu putin timp înainte,Henric încheiase si pacificarea religioasa în

interior prin edictul de la Nantes ce acorda hughenotilor libertatea de constiinta si o

larga libertate a cultului în afara capitalei.Protestantii aveau de acum înainte sa se

bucure de drepturi cetatenesti egale cu catolicii si beneficiau de acces egal la

slujbele si functiile publice,la învatamânt si asistenta medicala;se instituiau

tribunale bi-partite iar hughenotii îsi puteau pastra "locurile de siguranta "-cetati cu

garnizoane protestante.

Ne pare azi cel putin ciudat ca dupa 35 de ani de razboi civil Franta s-a ridicat mai

sus ca niciodata sub Henric IV,iar urmasii acestuia au instituit preponderenta

franceza în Europa.Psihologic,costul razboaielor religioase a fost enorm,dar

politic ele au confirmat definitiv puterea monarhica,iar în plan economic

imensitatea teritoriului si populatiei regatului au împiedicat o criza reala,singura

consecinta majora fiind decaderea vechiului centru comercial de la Lyon -creatie a

negustorilor italieni -în favoarea Parisului,devenit adevarata inima a Frantei.În

general,taranimea si burghezia s-au dezgustat definitiv de ambitiile centrifuge ale

seniorilor,preferând sa se ralieze unei puteri centrale pacificatoare;ceea ce a

condamnat la esec toate revoltele nobiliare ale secolelor urmatoare.Însesi elitele

aristocratice au preferat sa-si pastreze avantajele deja obtinute în loc sa continue

lupta pentru a le spori;generatia care a început conflictul era cea a veteranilor.razboaielor italiene - Guise,Coligny,Condé - dar cea care l-a sfârsit se regasea

mult mai bine în Henric de Bourbon si în partidul ordinii si al pacii.