Recviem
Ne propunem în final sa parasim acele proiectii ale constiintei care ne-au condus pâna pe înaltimile Iluminatilor, privind prin Ochiul lui Horus, si sa ne întoarcem cu picioarele pe pamânt, în punctul din care am plecat: Montauk Point. Acesta este locul în care desacralizarea traditiei stravechi a nativilor americani a atins apogeul, oamenii întorcându-si spatele în fata cunoasterii stravechi si a sistemului pagân de convingeri care o celebra.
Asa cum spuneam la începutul acestei carti, studierea istoriei tribului Montauk ne-a condus la descoperirea anumitor sincronicitati legate de numele de Parsons. A existat un colonel William Parsons care a facut un angajament cu tânarul Stephen Talkhouse Pharoah. Proprietatea tribului Montauk a trecut astfel sub tutela familiei Parsons. Când pe la sfârsitul secolului XVIII s-au descoperit movilele si piramide 434o148e le din Motnauk, Guvernul SA a aratat un interes deosebit fata de acestea, trimitându-l ca emisar pe Samuel Holden Parsons pentru a cumpara pamântul de la localnici. Parsons era prieten cu George Washington (un francmason care a dispus si construirea Farului din Montauk). Nu este exclus ca el sa fi achizitionat terenul ca urmare a unui ordin prezidential. Nu se stie cu precizie acest lucru, dar este cert ca Washington l-a numit judecator al Teritoriului de Nord-Vest. La rândul lui, Thomas Jefferson s-a implicat personal în povestea cu relicvele geometrice din Montauk. Samuel Parsons a murit în conditii misterioase, înecându-se accidental în Big Beaver River, Ohio, la data de 17 noiembrie 1789. La multi ani dupa moartea sa s-a facut o investigatie care a scos în evidenta ca Parsons ar fi actionat în asociere cu britanicii, tradând revolutia.
Remarcabil în toate aceste exemple este faptul ca numele de Parsons pare sa fi avut o influenta malefica asupra culturii indienilor Montauk. Nu avem motive sa credem ca Jack Parsons s-ar fi aflat el însusi în opozitie cu aceasta cultura, dar imediat dupa moartea sa din anul 1952 a aparut un post nou de televiziune consacrat exact denigrarii nativilor americani. Numele postului era The Lone Ranger (n.n. Calaretul Singuratic) si era foarte popular în rândul copiilor pe la începutul anilor 60. Calaretul Singuratic a fost un cowboy legendar care facea fapte bune, oprindu-i pe raufacatori din demersurile lor malefice. Era asistat întotdeauna de Tonto, un tovaras indian loial care îi servea drept interpret, dar care nu s-a bucurat niciodata de un prestigiu prea mare. Tonto era un "indian bun", care întelegea întelepciunea infinita a omului alb. Curios este faptul ca Tonto se adresa întotdeauna Calaretului Singuratic prin apelativul "Kee-ma-sabee", o distorsionare fonetica a cuvintelor spaniole Que el mas sabe, care înseamna "Cel care stie foarte multe". Tot în spaniola, cuvântul tonto înseamna "prost".
Una din trasaturile distincte care îl singulariza pe Calaretul Singuratic era faptul ca nu folosea decât gloante de argint. Poate îsi transfigura dusmanii, considerându-i un fel de vârcolaci, sau poate ca aceste gloante de argint reprezentau o dorinta înainte de moarte pusa lui Manitou, zeul nativilor americani, capabil sa îsi schimbe forma. Nimeni nu stie cât de departe a mers simbolismul intentionat de scenaristii care au orchestrat întregul show. Cert este ca el a însemnat o presarare de sare pe ranile culturii native, inclusiv pe cele ale traditiei lui Manitou.
Manitou era numele colectiv al samanilor sacri ai tuturor triburilor native din America, despre care se crede ca puteau calatori în timp, schimbându-si inclusiv forma fizica. Cunoscuti ca Marile Spirite, ei credeau ca toate creaturile trebuie sa evolueze în functie de natura lor si ca întreaga întelepciune sau iluminare trebuia câstigata prin efort personal. Încarnati pe pamânt cu sute de ani în urma, ei s-au decis sa paraseasca aceasta planeta dupa ce au constatat felul în care le este denigrat felul natural de viata si sistemul lor de convingeri.
Profetiile si plecarea lui Manitou au revenit în actualitate în anul 1869, când un mistic Paiute pe nume Wodzuwob sau Tavibo a profetizat caderea pieilor albe si întoarcerea stramosilor indieni ca urmare a unei ceremonii a unui dans sacru. Fiul misticului, Wowoka, a avut la rândul sau o viziune, în care se facea ca moare de doua ori si ca este înviat. El l-a vazut pe Dumnezeu, care i-a spus ca pamântul va fi acoperit de ape si de noroi si ca civilizatia albilor va fi distrusa. Daca poporul sau va executa dansul în cerc, inundatia nu îi va afecta în nici un fel. Totii nativii americani se vor întoarce atunci pe pamânt si se vor bucura de o existenta libera, lipsita de suferinte.
Wowoka a început sa-si propovaduiasca viziunea în anul 1886, dar a mentionat ca indienii americani trebuie sa-si câstige dreptul la aceasta lume noua printr-un efort personal. S-a opus violentei împotriva albilor si a compus cântece pentru dansul sacru în cerc, care a ajuns cunoscut sub numele de Dansul Stafiilor. El s-a transformat apoi în Religia Stafiilor, care s-a raspândit pe întreaga coasta vestica. Nu toti nativii au îmbratisat însa viziunea non-violenta a lui Wowoka. Natiunea Sioux si-a creat propria versiune a Dansului Stafiilor, interpretata ca fiind ostila de catre rasa alba. Dansul Stafiilor a fost interzis, dar siucsii au continuat sa-l practice, lucru care a condus la izbucnirea ostilitatilor si la uciderea lui Sitting Bull. Ulterior, la data de 29 decembrie 1890, un grup masiv de indieni a primit ordinul sa îsi faca tabara la Wounded Knee Creek. A urmat un veritabil masacru, care a pus definitiv capat oricarei opozitii serioase la adresa rasei albe.
Personal, nu stiu daca viziunea lui Wowoka se va adeveri. Totul depinde de informatiile inoculate în reteaua morfogenetica. Interesant este cu totul altceva. Numele anglicizat al lui Wowoka era Jack Wilson! În aceasta etapa a investigatiei noastre referitoare la Montauk nu cred ca mai surprinde pe nimeni aparitia numelui de Wilson, ca sa nu mai vorbim de prenumele de Jack. Au mai existat însa si alte sincronicitati.
O alta coincidenta remarcabila s-a petrecut atunci când m-am întâlnit cu samanul din Montauk pentru a doua oara, în parcul Lion Gardiner din Bayshore. Ironia sortii face ca Lion Gardiner sa fi fost primul om care i-a izgonit pe indienii Montauk de pe pamânturile lor. Prenumele sau, Lion (n.n. leu) mai are si alte implicatii, pe care cred ca le întelegeti deja. samanul dorea sa-mi faca un ritual de initiere, dar nu stiam ce are în gând. Chiar înainte sa plec de acasa, am primit un telefon de la Denney Colt, care mi-a spus ca doreste sa vina cu mine. Am pornit toti trei în plimbare pe o carare catre un golf din care se poate vedea casa lui Duncan Cameron. Acest lucru mi s-a parut ciudat.
samanul a pus-o pe Denney sa deseneze un cerc pe nisip, apoi m-a întrebat ce înseamna acesta. I-am raspuns ca este simbolul lui Alfa si Omega, prima si ultima litera din alfabetul grecesc, care reprezinta începutul si sfârsitul. Împreuna, ele alcatuiesc cercul infinitului. Înclin sa cred ca am trecut testul. samanul a desenat apoi o cruce în mijlocul cercului, obtinând simbolul din Cartea legii. M-a întrebat ce înseamna acel lucru. Tocmai descoperisem semnificatia acelui simbol cu câteva zile înainte, iar sincronizarea era perfecta. I-am raspuns asadar pe larg. samanul a înteles ce doream sa spun, desi nu îl citise pe Crowley. Simbolul era însa cunoscut de toti misticii, asa ca îi fusese transmis pe linie samanica. Sincronicitatea era uimitoare, dar a ajuns la apogeu când Denney ne-a spus ca tocmai facuse o bijuterie exact în forma acelui simbol.
Aceasta experienta demonstreaza o data în plus importanta cercului si a crucii, precum si felul în care actioneaza simbolurile înregistrate în mintea noastra asupra retelei morfogenetice. Crucea din interiorul cercului este unul din cele mai vechi simboluri din univers. Proiectata într-un plan tridimensional, ea devine baza energiei si a evolutiei oricarei forme create. Este inclusiv simbolul care a stat la baza celor întâmplate în timpul Proiectului Montauk. Operatorii acelui proiect stiau foarte bine cum poate fi accelerata sau înfrânata evolutia umana si cum sa patrunda în reteaua morfogenetica. Acesti operatori apartineau scolilor misterelor, care au alimentat de-a lungul timpului reteaua cu diferite informatii, pâna când lucrurile s-au dezechilibrat de tot.
Din pacate, scolile misterelor si-au folosit cunoasterea pentru a introduce impulsuri negative în reteaua morfogenetica, în loc sa introduca impulsuri pozitive, care sa conduca la trezirea spirituala a constiintei oamenilor. Chiar si la ora actuala, reteaua din Montauk continua sa fie bombardata cu transmisiuni electronice artificiale. Montauk-ul a ajuns un loc bolnav, care trebuie vindecat.
Singurele persoane care au permisiunea de a efectua aceasta vindecare sunt proprietarii legitimi ai locului, sau pazitorii portii, adica indienii Montauk.
Chiar înainte de a da aceasta carte la tipar, am avut privilegiul si onoarea de a fi invitat la sarbatoarea de Thanksgiving a indienilor Montauk, sponsorizata de Miller Ridge Inn din Jericho, Long Island. Am fost surprins sa constat ca posturile de televiziune din New York au prezentat evenimentul ca o sarbatoare a indienilor nativi. Când am fost invitat sa spun câteva cuvinte, operatorii TV au disparut ca prin farmec. Parca erau programati. Unul din indienii Montauk mi-a spus ca totul se petrecea cu intentie si ca era foarte nepoliticos.
Am tinut un discurs scurt, vorbindu-le indienilor Montauk despre Proiectul Montauk, de care majoritatea nu auzisera. M-am referit îndeosebi la numele de Pharoah, la piramide, la rolul sacru al Montauk-ului si la necesitatea restaurarii dreptului lor de proprietate asupra locului. La sfârsit, am ramas surprins când am constatat ca una dintre tamaduitoarele lor s-au apropiat de mine si mi-a multumit pentru ca am vorbit despre piramide. Mi-a spus ca bunicul ei i-a povestit de existenta acestora, dar nimeni nu dorea sa o creada. Erau construite din pietre si localizate foarte aproape de Camp Hero. Bunicul îi mai spusese ca stramosii lor tineau ceremonii subterane, chiar sub piramide. În final, au fost acoperite de nisip. Din spusele ei, nu pareau sa fie piramidele construite din caramizi albe de care am vorbit în capitolul anterior.
În acest fel, membrii tribului Montauk au aflat motivele pentru care le-a fost luata proprietatea si pentru care mostenirea le-a fost desacralizata. Multi dintre ei stiau oricum mai multe decât ar fi fost dispusi sa spuna, atribut care îi caracterizeaza în general pe nativii americani. Acestia nu vorbesc decât atunci când se simt pregatiti. În ultima instanta, singurii care pot vindeca reteaua sunt indienii Montauk. Oasele care contin inscriptionate în ele secretele trecutului, în rezonanta cu structurile secrete ale retelei morfogenetice, le apartin stramosilor lor. Energiile lor trebuie purificate, iar secretele din vechime trebuie scoase din nou la lumina.
Indiferent ce spun actele de proprietate si oricine ar fi posesorii temporari ai pamântului, adevaratii proprietari vor continua sa rezoneze de-a pururi cu constiinta stramosilor lor si cu reteaua morfogenetica. Exista o putere subtila care actioneaza în sensul constientizarii indienilor Montauk fata de responsabilitatea care le revine. Daca se vor raporta la constiinta straveche a familiei lor regale Pharoah, ei se vor putea racorda la reteaua morfogenetica, purificând-o.
Primul pas a fost facut deja de samanul din Montauk, care a decretat amnistie pentru toti cei care au participat la desacralizarea pamântului din Montauk, inclusiv pentru toate crimele împotriva umanitatii si a procesului morfogenetic al evolutiei. Amnistia este valabila de asemenea pentru toti birocratii, oficialii guvernamentali si toti indivizii care au participat, dintr-o functie sau alta, la încercarea de a investiga adevarul legat de fenomenele secrete petrecute la Camp Hero sau în apropierea Montauk-ului.
Daca faceti parte din categoria celor implicati în aceasta amnistie, tot ce aveti de facut pentru a va bucura de efectele ei consta în a recunoaste ce ati comis. Confesiunea trebuie facuta în fata Creatorului, dar daca aveti informatii utile pentru mersul anchetei, transmiteti-le celor în drept si nu le ascundeti de cei îndrituiti sa le cunoasca. Cei care doresc sa îsi marturiseasca faptele criminale într-un scop spiritual i se pot adresa în scris samanului, fie pe adresa editurii acestei carti, fie pe urmatoarea adresa: Montauk Shaman, PO Box 454, Bayshore, New York, 11706.
Amnistia este acordata de samanul din Montauk în virtutea autoritatii sale spirituale. Ea nu are nimic de-a face cu mine, întrucât eu nu am o asemenea autoritate. Singura mea rugaminte este ca toti cititorii care pot face ceva, oricât de mic, pentru a-i ajuta pe indienii Montauk sa-si recapete drepturile, sa o faca. Sarcinile si responsabilitatile ce le revin nu sunt deloc mici, si au nevoie de tot ajutorul pe care îl pot primi de la semenii lor.
Deocamdata nu pot dezvalui mai multe. Va multumesc pentru ca m-ati ascultat cu toata atentia.
NOTĂ: Unul din evenimentele care s-a petrecut între prima si a doua editie a acestei carti este legat de faptul ca Robert Pharoah, mostenitorul regal al indienilor Montauk, si-a cerut în mod oficial drepturile ca sachem al nativilor. Pentru mine, acest lucru s-a dovedit o surpriza, caci desi vorbisem anterior cu mama sa, Olive, nici macar nu stiam ca aceasta are un fiu. Se pare ca la ora actuala exista 40 de mostenitori de sânge regal înruditi cu familia Pharoah, care au avut însa diferente de opinie cu indienii Montauk pe care i-am consultat eu.
Desi cei din clanul Pharoah nu l-au recunoscut multa vreme pe Bob Cooper ca sef de Trib sau pe Sharon Jackson ca saman, sunt fericit sa va anunt ca în ultima perioada de timp s-au reunit cu totii într-un consiliu al tribului încercând sa îsi reconcilieze toate diferendele si sa faca front comun care sa le permita sa-si recupereze proprietatile pierdute.
Am scris aceasta anexa la cererea lui Olive Pharoah, care a dorit ca cititorii sa stie ca evenimentele descrise aici nu au ramas fara urmare. Va vom tine la curent cu eforturile indienilor Montauk de a-si recupera pamântul în ziarul nostru, The Montauk Pulse.
|
