- la 27 ianuarie 1941, Antonescu a format un nou guvern din militari si tehnicieni (din cei 13 ministri-secretari de stat, 9 erau militari, 3 profsori universitari si unul, functionar de cariera; din cei 12 subsecretari de stat, 7 erau militari si 5 tehnicieni civili; caracterul preponderent militar al regimului Antonescu a fost completat de lista prefectilor care evidentia la 30 ianuarie 1941 ca toti cei 48 conducatori de judete erau militari actrivi- 37 colonei si 11 lt. colonei), "o alternativa de dreapta opusa dictaturii Garzii de Fier"; si totusi, o dictatura recunoscuta ca atare de însusi Antonescu într-o stenograma oficiala a Consiliului de Ministri: "Am constituit un sistem de dictatura în Ţara Româneasca, trebuie sa ne folosim de toate avantajele pe care acest sistem ni le ofera nu sa avem toate dezavantajele dictaturii fara vreun folos de pe urma ei";
în activitatea guvernului, ministrii în cadru organizat prezentau informari primului-ministru Antonescu; acesta hotara pe loc sau ulterior masurile care se impuneau;
- paralel cu Consiliul de Ministri, înca din 14 septembrie 1940, Antonescu constituise asa-numitul Consiliu de Cabinet pentru "conducerea si rezolvarea afacerilor curente ale statului"; din Cabinet faceau parte conducatorul statului, vicepresedintele Consiliului de Ministri, ministri Apararii Nationale, Afacerilor Interne, Afacerilor Straine, Justitiei, Economiei Nationale si Finantelor. Însusi Antonecu recunostea ca acest Cabinet era în fapt "adevaratul guvern care este responsabil de politica statului si de coordonarea în cadrul guvernului a tuturor activitatilor". Consiliul de Cabinet se întrunea saptamânal în vreme ce Consiliul de Ministri o data la doua saptamâni, daca era nevoie. La Consiliul de Cabinet participau alaturi de ministri si seful SSI, Eugen Cristescu si Constantin Piki Vasiliu, reprezentantul Internelor si al Jandarmeriei. Problemele cu caracter secret Antonescu le discuta doar cu Eugen Cristecu si Piki Vasiliu sau numai cu Eugen Cristescu (asa cum rezulta din documentele Procesului Antonescu din mai 1946). În sfârsit, un rol deosebit îl avea si Consiliul Economic în domeniul "afacerilor curente" specifice agriculturii, industriei, comertului si finantelor;
- în ianuarie 1942, pentru controlul mai eficient al administratiei publice, Antonescu a creat Inspectoratul General Administrativ cu responsabilitati pe circumscriptii si cu obligatia de a inspecta terenul dupa cum urmeaza: inspectorii generali administrativi 20 de zile/luna; prefectii-10/luna si subprefectii-8/luna
- în octombrie 1942 Antonescu a extins atributiile prefectilor, considerati reprezentantii conducatorului statului în teritoriu cu drept de control si sanctiune asupra tuturor serviciilor publice din judete.
- Antonescu a promovat o legislatie exceptionala, specifica unui regim dictatorial, urmarind "reprimarea faptelor ce pun în pericol interesele statului" (6 februarie 1941) si instituind pedeapsa capitala pentru cei care distrugeau în parte sau în întregime fabrici, întreprinderi si depozite (19 aprilie 1941), pentru tâlharie, furturi, violari de domiciliu, în timpul bombardamentelor;
- împotriva sabotajului economic a instituit internarea în lagare de munca de la o luna la doi ani, dar si pentru "crima de sabotaj" promovând pedepse între 5 si 20 de ani. Regimul muncii dovedeste militarizarea întreprinderilor de stat si particulare (18 februarie 1941), prevedere care putea fi aplicata oricarei întreprinderi "daca interesele statului o cer";
- în mai 1941 a fost adoptat decretul-lege care instituia obligativitatea muncii pentru toti cetatenii tarii iar în octombrie acelasi an, decretul-lege asupra regimului muncii în timp de razboi, în virtutea caruia întreprinderile lucrau cu trei schimburi de muncitori, 8 ore/zi, 56/saptamâna, fiindu-le interzis orice încetare a lucrului;
- dictatura lui Antonescu nu a cunoscut formele aberante de represiune din Uniunea Sovietica sau din cel de al treilea Reich. În anii 1940-1943 au fost anchetate, arestate, condamnate sau amendate sub acuzatia de activitate politica 10.566 persoane, dintre care 5463 au fost comunisti sau afiliatii lor. Au fost pronuntate 313 condamnari la moarte, dintre acestea, 72 fiind executate. De retinut ca au fost executati comunisti care actionau ca agenti ai URSS, savârsind acte de sabotaj si spionaj. Daca cei arestati erau dovediti ca faceau parte din PCdR, erau, dupa 1942, gratiati.
|
