Religiile Chinei
Daoismul
întemeierea daoismului este atribuita lui Lao zi, care, potrivit traditiei ar fi primul daoist
numele sau înseamna "batrânul maestru", ceeea ce pare a sugera ca el a transmis, asemeni unui învatator, o doctrin 16416h78q a existenta.
Lao zi a trait între anii 641-571 î.Hr
Îi este atribuita una din cartile fundamentale ale daoismului, Dao de Jing sau Cartea Caii si a Virtutii
Aceasta propovaduieste daoismul sau doctrina caii (Tao sau dao în chineza).
Doua forte se opun si ritemaza viata: Yin, care este, întunericul, rece, opac, feminin si Yang, care este lumina, cald, luminos, masculin.
Aceste doua forte complementare se echilibreaza. Omul trebuie sa-si gaseasca propria dao, sa-si ocupe locul în sânul universului si sa nu distruga armonia care domneste în el.
Daoismul sustine continua devenire a universului, dublata, permanent de o forma a regresului. Destinul omului ilustreaza poate cel mai bine acest lucru.
Apogeul existentei umane este considerata nasterea, viata fiind o continua degradare, pâna la moarte
Destinul exista pentru fiecare, dar nu este hotarât din exterior: pentru a-l controla, trebuie sa-ti stapânesti universul interior. Calea (dao) ar putea însemna o întoarecere în tine însuti, stapâniea spatiului si a timpului. Ea a fost gasita doar de nemuritori, opt la numar, între care si Lao Zi.
Nemurirea nu este conceputa ca o eliberare a sufletului de trup, ci ca o armonie a trupului cu intelectul prin conservarea energiilor din om
Daoistii venereaza zeii cerului, ai pamântului, ai apelor, puterile vânturilor, ale fluviilor si ale muntilor.
Credinciosii sunt îndeosebi tarani si mestesugari.
Fiecare sat are un templu al zeului solului, ocrotitor al teritoriului si al locuitorilor lui.
În sec II, daoismul devine efectiv o religie, cu noi texte, locuri de cult si preoti.
Reguli recomanda postul, meditatia, blândetea, puritatea...
Credinciosii se duc în pelerinaj în locurile sfinte (munti, insule...), acolo unde salasluieste divinitatea, pentri a-i aduce ofrande si pentru a-i obtine astfel favorurile.
Pe drumul care duce în vârful muntelui Tai Shan, unul dintre cele cinci piscuri sacre ale daoismului, credinciosii ard betigase de tamâie pe care le înfig în lungul cararii.
Sub influenta budismului, unii credinciosi se retrag si întemeiaza manastiri.
Numele sau chinezesc este Kong Fu-zi, adica "maestrul Kong".
Doctrina sa nu este cu adevarat o religie, ci mai degraba o morala care trebuie sa-l ajute pe om sa se desavârseasca.
Cuvintele sale sunt adunate în cele Cinci Carti Clasice si în Convorbirile care au fost întocmite de discipolii sai.
Maestrul propovadiueste respectarea ritualurilor si pietatea filiala, adica supunerea absoluta fata de tata, care este autoritatea suprema. Confucianismul stabileste o regula de viata sociala, nu are preoti, zei sau temple. Singurul cult pe care îl cunoaste este cultul stramosilor.
Unul dintre ritualuri consta în drumul facut la mormântul suveranului pentru a-i aduce un omagiu în calitatea lui de stramos al comunitatii. Ideile lui Confucius se aplica, în mod deosebit relatiilor dintre împarat si supusii sai, dintre stat si popor.
Asa cum îl obliga pe fiu sa asculte de tatal lui, confucianismul recomanda si supunerea fata de suveran. Mandarinii si functionarii care îl asistau pe împarat trebuiau sa cinoasca textele lui Confucius.
De la sfârsitul imperiului, sub regimul comunist al lui Mao Tzedun, confucianismul a fost combatut. Cu tate acestea, numerosi chinezi continua sa practice aceasta religie.
|
