Restauratia Stuart si Revolutia glorioasa
Odata ajuns pe tronul englez,Carol II a constatat ca nu mai putea guverna asa
cum o facusera tatal si bunicul sau.O represiune în masa împotriva fostilor
roundheads era imposibila,în ciuda insistentelor "Parlamentului Cavalier "dintre
1661-1679;iar rolul moderator între monarh si comune a fost jucat excelent de
cancelarul Clarendon,un veteran al "Parlamentului Lung ",care a temperat
excesele reactionare ale regalistilor din Camere.Au fost însa de ajuns câteva
dezastre ca epidemia de ciuma din 1665,marele incendiu al Londrei din 1666 si
distrugerea flotei de pe Tamisa de catre olandezi în anul urmator pentru ca
suveranul sa fie acuzat - nu pe nedrept - ca tine partea catolicilor.Carol a crezut
ca se poate apara înlocuindu-l pe Clarendon cu o cabala de favoriti,a caror
politica interna si externa a fost un esec total.În schimb factiunile create în
aceasta perioada au stat la baza formarii celor doua mari partide engleze:whigs ,
liberali,adepti ai tolerantei religioase,în jurul carora se grupau protestantii non-
conformisti,si tory ,conservatorii,sustinând Coroana si anglicanismul.Whigii au
luat puterea pâna în 1681,reusind sa promulge Habeas Corpus Act ,care punea la
adapost cetatenii de încarcerarea abuziva;dar în rest politica lor a urmarit doar
interesele de partid,astfel ca regele a dizolvat Parlamentul,guvernând singur cu
ajutorul conservatorilor pâna la moartea sa în 1685.I-a urmat fratele sau Iacob,
care spre oroarea englezilor,era catolic si înclina spre absolutism.Cât timp
partidul tory l-a sustinut în Parlament iar succesor la tron a fost stathouderul
Olandei,Coroana s-a putu mentine;dar nasterea unui mostenitor al lui Iacob în
vara lui 1688 a facut ca politica procatolica a regelui sa fie considerata
inacceptabila de ambele partide.sefii whig si tory s-au adresat lui Wilhelm de
Orania
pentru a-l chema pe tron,iar acesta nu a întârziat sa debarce la
Franta.Esenta acestei "revolutii glorioase "din 1688 nu a fost violenta sau
eroismul,ci instituirea noului regim pe baza consensului între fortele politice:
Parlamentul l-a încoronat în ianuarie 1689 pe Wilhelm si pe sotia acestuia Maria,
fiica lui Iacob II,în schimb noul suveran a acceptat "declaratia drepturilor "(Bill
of Rights ).Aceasta interzicea monarhului sa suspende aplicarea legilor,s a
convoace tribunale extraordinare sau sa recruteze trupe fara acordul
Parlamentului,care capata suprematia politica..Dezbaterile Camerelor trebuiau
sa fie libere iar convocarea lor frecventa;libertatile individuale erau în mare
masura garantate.Prin Actul de Toleranta din acelasi an whigii au asigurat
libertatea cultelor non-conformiste.
|