Revolutia franceza (17891795)

Revolutia franceza (17891795)

Contextul izbugnirii revolutiei

Revolutia franceza a avut multiple cause, de ordin politic, social, economic-financiar, intelectual.In plan politic, Franta era monarhie absolutisa, unde vointa regelui Ludovic al XVI-lea (1774-1793) 11411p154l era lege. Societatea continua sa fie impartita in stari, dupa modelul feudal: starea I-a (nobilimea), starea a II-a (inaltul cler), starea a III-a (burghezia, taranimea, clerul de jos s.a.).Desi starea a III-a forma majoritatea populatiei, ponderea in parlament o aveau primele doua stari. Adunarea Starilor Generale (Parlamentul) nu se mai intrunea de aproape 200 de ani (din 1614). In vreme ce nobilimea si inaltul cler sustineau regimul existent, starea a III-a dorea profunde schimbari politice.

In plan social exista o evidenta nemultumire determinata de faptul ca nobilimea era scutita de plata impozitelor. Sub aspect economico-financiar, statul francez resimtea risipa de fonduri determinata de cheltuielile Curtii regale si de razboaiele costisitoare. In plan intelectual circulau idei noi, promovate de filosofii epocii "luminilor", care criticau absolutismul monarchic si sustineau un regim al libertatii si egalitatii.

Inceputul revolutiei (1789-1790)

In fata nemultumirii generale, aflat in criza financiara si de autoritate, regele Ludovic al XVI-lea s-a vazut nevoit sa convoace Adunarea Starilor Generale. Intrunite la 5 mai 1789, acestea au cunoscut dezbateri contradictorii: in timp ce regele dorea votarea unor noi impozite, starea a III-a solicita reforme politice. Nemultumiti de evolutia dezbaterilor si considerand ca reprezentau majoritatea natiunii, deputatii starii a III-a s-au constituit intr-o Adunare Nationala devemita Constituanta. Astfel, Franta pornea pe cale revolutiei parlamentare. Incercarea regelui de a desfiinta prin forta Adunare Nationala Constituanta a provocat reactia parizienilor. Acestia s-au inarmat, au format Garda Nationala si la 14 iunie 1789 au atacat si au cucerit inchisoarea Bastilia, simbolul absolutismului monarchic. Revolutia s-a extins in toata tara. Adunare Nationala Constituanta a adoptat masuri importante: la 4 august 1789 a desfiintat privilegiile feudale, iar pe 26 august 1789 a adoptat Declaratia drepturilor omului si cetatianului. Declaratia proclama suveranitate poporului, egalitate in fata legii, libertate de opinie, apararea proprietatii, anuntand astfel "ruperea" Frantei de regimul monarchic absolutist.

Monarhia constitutionala (1791- 1792)

Inspirandu-se din Declaratia drepturilor omului si cetatianului , Adunare Nationala Constituanta a adoptat Constitutia din 1791, prin care Franta devenea o monarhie constitutionala, avand la baza separarea puterilor in stat. Votul ramanea cenzitar. In baza Constitutiei a fost aleasa Adunarea Legislativa. Aceste transformari se produceau pe fondul unui puternic conflict intern si extern. Astfel, pe plan intern, nobilimea se opunea innoirilor si spera in ajutorul puterilor vecine. Chiar regele, care jurase sa respecte constitutia, a incercat sa fuga din Paris, ceea ce a determinat suspendarea sa temporara din functie. Peplan extern, s-a declansat razboiul cu Austria si Prusia. In acest context, la 10 august 1792 s-a produs o noua revolta a parizienilor, prin care monarhia a fost inlaturata, iar puterea a fost incredintata (prin alegeri) unei adunari noi numite Conventia Nationala.

Conventia nationala (1792-1795)

Aleasa prin vot universal, Conventia Nationala a condus Franta pana in 1795, cunoscand mai multe etape.

In prima etapa (1792-1793), rolul principal l-au avut girondinii, reprezentand marea burghezie. Franta a cunoscut evenimente importante: pericolul extern a fost indepartat prin victoria de la Valmy (20 septembrie 1792) si s-a proclamat Republica (21 septembrie 1792). Regele Ludovic al XVI-lea a fost judecat si ghilotinat (ianuarie 1793). Executarea regelui a declansat

un val de rascoale taranesti pro monarhiste, iar pe plan extern, a crescut pericolul unui conflict cu o coalitie formata din Austria, Prusia, Spania, Olanda, Piemont. Salvarea revolutiei a venit din partea iacobinilor, reprezentanti ai micii burgheziisi ai maselor.

A doua etapa (1793-1794) a apartinut iacobinilor. Acestia, in frunte cu Robespierre si Marat, au preluat puterea (in urma rascoalei din 31 mai-2iunie 1793) si au adoptat masuri radicale prin care au salvat revolutia: au asigurat ordinea publica folosind teroarea revolutionara (pedeapsa obisnuita era ghilotinarea ), au fixat preturi maximale pentru a opri specula, au desfiintat complet obligatiile taranilor fata de feudali, au adoptat Constitutia din 1793 care asigurau o larga participare a cetatenilor la viata politica (imprejurarile nefavorabile nu au permis aplicarea ei), au reorganizat armata, au reusit sa infranga rascoalele pro monarhiste si sa inlature pericolul extern.

A treia etapa (1794-1795), numita Conventia thermidoriana, a apartinut noilor imbogatiti. Acestia au orgamizat comploturi de la 9 Thermidor (27 iulie) 1794, i-au arestat si ghilotinat pe Robiespierre sip e apropiatii sai (acuzati de excese) si au anulat o mare parte din reformele iacobinilor. Astfel, se punea capat Revolutiei franceze.