Subiectul 1
Scrieti, pe foaia de examen, literele corespunzatoare urmatoarelor fapte
istorice,
ordonandu-le cronologic:
a d c b
Subiectul 2
Cititi cu atentie textul de mai jos:
"Acum cateva zile a venit asupra
noastra regele unguresc Mateias [Matei Corvin] cu putere
mare si cu felurita oaste (.). Si au inaintat [in Moldova], si au ars Neamtul
si atata pamant de
folos, de unde aveam hrana si de unde plateam bir turcilor, si pe urma au ajuns
drept sub munte,
la un targ care se chiama Baia (.). Si au cazut acolo de sabie multe capete de
dregatori, de
capitani ai ostii, de mari viteji ale caror nume nici sa le scriem nu putem. Si
le-am prins toate carele
si corturile si fel de fel de tunuri, de unelte si de pusti (.). Si tot targul
Baii e ars."
(Scrisoarea lui Stefan cel Mare catre regele Poloniei)
Pornind de la textul dat, raspundeti urmatoarelor cerinte:
Subiectul 3
Redactati, in aproximativ o pagina, un text cu caracter istoric, in care sa
integrati urmatorii
termeni referitori la istoria romanilor:
Epoca medievala, secolul al XVIII-lea, criza orientala, politica hegemonica,
domnie,
europenizare, stat modern, Ţara Romaneasca, statut international.
Nota! Se puncteaza si utilizarea limbajului istoric adecvat, respectarea
succesiunii
cronologice/ logice a faptelor istorice si incadrarea textului in limita de
spatiu precizata.
În spatiul românesc sfârsitul epocii medievale coincide,
în linii mari , cu momentul în care regimul turco-fanariot este înlaturat din
Principate.
În secolul al XVIII-lea, centrul si sud estul Europei
au fost confruntate cu doua mari probleme : criza politica din
Polonia, respectiv criza orientala legata de mentinerea sau
împartirea Imperiului Otoman. Austria si Rusia au trecut la
ofensiva, având drept scop cucerirea teritoriilor stapânite de turcii
otomani. Politica hegemonica a Marilor Puteri a avut grave repercusiuni
asupra Moldovei si Ţarii Românesti. Acestea s-au
transformat în principalul teatru de confruntari militare între imperiile
vecine, cu grave consecinte pe plan economic, social, politic, diplomatic
si teritorial.
Razboiaiele ruso-austro-turce se vor
desfasura în cea mai mare parte pe teritoriul Principatelor, aducând
grave prejudicii dezvoltarii lor normale. În urma razboiului
austro-otoman încheiat cu pacea de la Passarowitz Banatul si Oltenia trec
sub stapânirea Imperiului Habsburgic. Oltenia va fi restituita Ţarii
Românesti în 1739 dupa pacea de la Belgrad. Bucovina revine Ausriei
în 1775 iar teritoriul dintre Prut si Nistru va fi cedat Rusiei în 1812.
Satutul international al Moldovei si al
Ţarii Românesti ramâne acela de state vasale Imperiului
Otoman. Mentionam însa ca dominatia otomana
asupra Principatelor se accentueaza în acest secol. Expresia acestei
situatii este regimul turco-fanariot instaurat în 1711 în Moldova,
respectiv în 1716 în Ţara Româneasca. Domniile fanariote au fost
marcate de aceasta dominatie apasatoare însa cei mai multi
dintre domni, influentati de ideile iluministe, au întreprins în
Principate reforme menite sa modernizeze starea înapoiata în care
acestea se aflau.
În acest context, boierii munteni si moldoveni au
încercat, prin memorii adresate Marilor Puteri, sa obtina
cresterea autonomiei tarilor lor si chiar independenta
acestora sub protectia Marilor Puteri. Tendintele reformiste ale acestora
s-au concretizat si în proiecte de constitutii, vezi Constitutia
carvunarilor, actiuni integrate în procesul de europenizare a
mentalitatilor desprinse de gândirea si sistemul turco-fanariot.
Acestea vizau constituirea unui stat modern, condus de domni pamânteni
care sa aiba la baza idei si principii europene.
Reinstalarea domniilor pamântene, în 1822, nu a
însemnat însa încetarea amestecului extern în problemele Principatelor
Române. În 1826 la Adrianopol se va oficializa protectoratul rus, instalându-se
asadar o dubla dominatie, apoi în 1856 la Paris, protectoratul
rus va fi înlocuit cu garantia colectiva a Marilor Puteri.
Subiectul 4
Elaborati, in aproximativ doua pagini, un eseu despre situatia Romaniei, in
prima jumatate
a secolului al XX-lea, avand in vedere:
- mentionarea unui eveniment politico-militar la care a participat Romania, in
1916-1917 si
numirea unei personalitati implicate in evenimentul respectiv;
- prezentarea unui fapt istoric, din anul 1918, la care au participat romanii
din Basarabia, din
Bucovina sau din Transilvania; 23123m121x
- mentionarea a doua masuri care au vizat unificarea politica si
administrativa, in perioada 1919-
1928;
- prezentarea unei caracteristici a regimului politic din Romania, in perioada
1938-1940;
- mentionarea unei consecinte a pierderilor teritoriale impuse Romaniei, in
anul 1940.
Nota! Se puncteaza si utilizarea
limbajului istoric adecvat, structurarea prezentarii,
evidentierea relatiei cauza-efect, respectarea succesiunii cronologice/ logice
a faptelor istorice
si incadrarea eseului in limita de spatiu precizata.
Prima parte a secolului XX a stat sub semnul Marelui
Razboi , conflict mondial ce a antrenat resurse uriase si a avut
drept consecinte pierderi umane si materiale considerabile dar
si schimbari politice si teritoriale. Criza economica
si politica instalata dupa razboi, a favorizat
ascensiunea unor regimuri autoritare sau totalitare si a determinat în
cele din urma izbucnirea unei conflagratii si mai
distrugatoare ale carei consecinte se resimt si
astazi.
România, din dorinta de a-i elibera pe românii
aflati sub stapânirea Austro- Ungariei si pentru a înfaptui
întregirea nationala, a luptat în Primul Razboi Mondial
alaturi de Antanta. Clasa politica româneasca dupa
îndelungi dezbateri, decide , dupa doi ani de neutralitate (1914-1916),
sa semneze Conventia politica si militara cu Antanta
pe 4 august 1916. Mentionam ca din septembrie 1914 rege al
României era Ferdinand I.
În urma presiunilor Antanei, România a intrat în
razboi într-un moment dificil, fara a dispune de o
pregatire si de o tehnica militara adecvata.
Acesti factori, ca si disproportia fronturilor si
neîndeplinirea obligatiilor asumate de Antanta au cauzat înfrângerile din
anul 1916.
Încercarile grele prin care a trecut tara în
timpul ocupatiei precum si eroismul ostasilor români în marile
batalii din anul 1917 au dovedit durabilitatea sentimentului
national, acesta constituind factorul decisiv al victoriei finale.
Victoria Anantei asupra Puterilor Centrale a creat un cadru
extern favorabil luptei pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat.
Destramarea imperiilor multinationale si afirmarea principiului
auodeterminarii au fost, de asemenea, premise favorabile acestui act.
Basarabia a fost primul teritoriu românesc cu care a
început procesul întregirii nationale. În timpul agitatiilor produse
de revolutia rusa, la Chisinau s-au constituit organisme
care sustineau democratizarea si apararea intereselor
locuitorilor. În fruntea miscarii pentru autonomie s-a aflat Partidul
National moldovenesc, creat în martie 1917. În vara anului 1917, în
conditiile în care Ucraina îsi manifesta tendinta de a-si
extinde stapânirea asupra acestei provincii, miscarea pentru
autonomia Basarabiei se intensifica. În octombrie 1917, « Congresul
ostasilor moldoveni », întrunit la Chisinau, a proclamat autonomia
Basarabiei si a hotarât alegerea Sfatului Ţarii ca organ
reprezentativ. Conducerea executiva a acestui organ era asigurata de
Ion Inculet. Realizarea deplina a autonomiei si-a gasit
expresia în proclamarea Republicii Democratice Moldovenesti, pe 2
decembrie 1917.
Situatia de anarhie creata de destramarea
armatei ruse si de agitatiile bolsevice, determina
Consiliul de directori sa ceara sprijinul guvernului român pentru a
restabili ordinea. În consecinta pe 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei
sovietice întrerupe relatiile diplomatice cu România si
sechestreaza tezaurul. În noile conditii Sfatul Ţarii a
hotarât independenta Republicii Democratice Moldovenesti (24
ianuarie 1918). Ultima etapa a autodeterminarii Basarabiei s-a
realizat prin actul din 27 martie 1918. Sfatul Ţarii a hotarât
cu majoritate de voturi unirea Basarabiei cu România.
Unirea Bucovinei si a Transilvaniei cu România s-a
realizat tot pe cale democratica pe 15/28 noiembrie 1918 respectiv 18
noiembrie /1 decembrie 1918.
Marea Unire a determinat modificari în ceea ce
priveste suprafata si structura demografica a României.
Reformele adoptate în primul deceniu dupa unire au schimbat sensibil
structurile sociale si politice.
În toamna anului 1920 a fost realizata unificarea
monetara. În iulie 1921, Nicolae Titulescu, ministru de finante, a
initiat reforma financiara. Aceasta stabilea un sistem unitar de
impozite. Legile de reforma agrara adoptate în 1920-1921 aveau
si ele un caracter unitar. Reforma agrara legiferata în 1921 a
fost cea mai ampla reforma de acest fel din Europa acelei perioade.
La 16 noiembrie 1918 a fost publicat decretul-lege care stabilea regimul
electoral în România. Era introdus votul universal pentru toti
cetatenii români majori . Unificarea administartiva s-a realizat
prin legea din 14 iunie 1925.
Constitutia din 1923, cu un profund caracter
democratic, a stat la baza regimului politic din România interbelica.
Principala problema în viata politica româneasca în
aceasta perioada a fost confruntarea dintre democratie si
autoritarism. Institutia monarhica a fost elementul - cheie al
sistemului politic din România interbelica. Viata politica s-a
desfasurat pâna în 1938 în cadrul unui sistem democratic si
pluripartit, bazat pe principiul votului universal. Principalele curente de
idei au fost liberalismul taranismul. Sistemul democratic a avut
totusi unele carente, fapt ce a declansat deseori crize politice
majore. Una din aceste crize avea sa-i permita regelui Carol al
II-lea instaurarea unui regim autoritar începând cu anul 1938.
Constitutia din februarie 1938 a stat la baza acestui
regim. Noua lege fundamentala acorda prioritate puterii executive
(Regelui) în detrimentul celei legislative( Parlamentul). Guvernul era numit de
Rege si raspundea doar în fata lui. Parlamentul a fost lipsit de
principalele sale atributii. În martie 1938 au fost dizolvate partidele
politice iar în decembrie 1938 se infiinta Frontul Renasterii
Nationale ca partid unic. Orice alta activitate politica era
socotita clandestina.
Izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial a dus la
gravele pierderi teritoriale din vara anului 1940. Basarabia, nordul Bucovinei
si tinutul Herta, nord-vestul Transilvaniei si Cadrilaterul
erau smulse din trupul tarii. În total aproximativ 100 000 km2 cu o
populatie de 6 800 000 de locuitori.
Pierderile teritoriale din vara anului 1940 au accentuat
criza regimului instaurat de Carol al II-lea. Pe 4 septembrie acesta îl
numeste pe generalul Ion Antonescu prim-ministru iar pe 5 septembrie îl
învesteste cu puteri depline. Pe 6 septembrie 1940 Carol al II-lea abdica
si paraseste tara.
Venirea lui Antonescu la putere a orientat decisiv politica
externa a României spre Germania.
Asadar în prima jumatate a secolului XX, România
a trecut prin evenimente care i-au schimbat destinul istoric. Regimul politic
s-a deplasat de la monarhia constitutionala la monarhia
autoritara ajungând în cele din urma la dictatura. Orientarea
României în politica externa a fost dictata de interesul
national atunci când sistemul politic era unul democratic sau de
ambitii si socoteli nepotrivite atunci când regimul era unul personal
sau dictatorial. Consecintele acestor evenimente se resimt si
astazi.
Subiectul 1
Scrieti, pe foaia de examen, literele corespunzatoare urmatoarelor fapte
istorice,
ordonandu-le cronologic:
d -> c -> a -> b
Subiectul 2
Cititi cu atentie textul de mai jos:
"imparatul Traian a dat porunca
[astfel incat armata romana] a inceput sa urce pe inaltimi,
ocupand cu mari primejdii colina dupa colina. (.) in acest timp, Decebal a
trimis 20 dintre soli si se
ruga la imparat, prin mijlocirea lor: nimic mai mult decat ca este gata sa
incheie pace in conditiile
impuse. Decebal era gata sa primeasca orice conditii i s-ar fi impus, nu
fiindca ar fi avut de gand
sa le respecte, ci ca sa-si refaca fortele dupa pierderile suferite atunci:
anume sa dea inapoi
armele, masinile de razboi si pe constructorii acestor masini, sa predea pe
dezertori, sa distruga
intariturile si sa se retraga din teritoriul cucerit, ba inca sa-i socoteasca
dusmani sau prieteni ai sai
pe cei ai romanilor (.). Despre toate acestea, [Traian] trimise solie
Senatului, pentru ca si Senatul
sa intareasca pacea." (Cassius Dio, istoria romana, LXVIII)
Pornind de la textul dat, raspundeti urmatoarelor cerinte:
Subiectul 3
Redactati, În aproximativ o pagina, un text cu caracter istoric, in care sa integrati
urmatorii
termeni referitori la istoria romanilor:
Evul Mediu, secolul al XV-lea, autonomie, vasalitate, suzeranitate, "politica
de cruciada",
independenta, principat, domnie.
Nota! Se puncteaza si utilizarea limbajului istoric adecvat, respectarea
succesiunii
cronologice/ logice a faptelor istorice si incadrarea textului in limita de
spatiu precizata.
În Evul Mediu, domnii din Ţarile Române se
bucurau de privilegiul de a coordona politica externa, uneori dupa
consultari cu Sfatul domnesc. Directia principala în politica
externa a reprezentat-o lupta pentru mentinerea autonomiei si a
independentei politice a Ţarilor Române, a statutului lor
juridic în raport cu Marile Puteri (Ungaria, Imperiul Otoman, Polonia),
apararea teritoriului si a hotarelor tarii.
Înca de la întemeiere, Ţarile Române
si-au manifestat în mod deschis spiritul de cruciada si
vointa de a fi un bastion avansat al crestinatatii în
fata Portii. Dupa expansiunea vertiginoasa în Peninsula
Balcanica, turcii au atins, în ultimul deceniu al secolului al XIV-lea,
linia Dunarii si au intrat în contact direct cu Ţarile
Române. Astfel, s-a deschis indelungata epoca a confruntarii cu
Poarta.
Primul domn român care a promovat o politica de
cruciada a fost Mircea cel Batrân (1386-1418). Implicându-se în lupta
antiotomana îl învinge pe Baiazid la Rovine - 1395 si participa
la cruciada de la Nicopole 1396. La moartea lui Mircea, în 1418, ofensiva
otomana a fost oprita la Dunare, lupta împotriva turcilor
devenind un element obisnuit în Evul Mediu.
La jumatatea secolului al XV-lea steagul luptei
antiotomane a fost preluat de Vlad Ţepes- domn al Ţarii
Românesti. Acesta refuza plata tributului si dupa ce
încheie o alianta cu Matei Corvin, se confrunta cu Mahomed al
II-lea obtinând o stralucita biruinta în lupta de
lânga Târgoviste- 16/17 iunie 1462. Victoria obtinuta nu a
putut fi fructificata marea boierime l-a tradat iar ajutorul promis
de Matei Corvin nu a mai venit.
În Moldova medievala, apogeul luptei împotriva
expansiunii otomane l-a marcat domnia lui stefan cel Mare(1457-1504). Cea
mai stralucita biruinta împotriva otomanilor a obtinut-o la
Vaslui- 10 ianuarie 1475. Lipsit însa de ajutorul puterilor crestine
se vede nevoit sa accepte suzeranitatea otomana în 1487 si
sa plateasca tribut Portii. În ultima etapa a domniei
îsi reglementeaza relatiile cu Polonia. Dupa victoria de la
Codrii Cosminului-1497- Moldova iese de sub suzeranitatea acesteia. La moartea
sa, pe 2 iulie 1504, stefan cel Mare lasa o tara
bogata si prospera, libera si cu un prestigiu
recunoscut.
Prima jumatate a secolului al XVI-lea a adus, însa,
modificarea raportului de forte pe continent în favoarea otomanilor. În
1541 partea centrala si sudica a Ungariei devine Pasalac.
Transilvania, Banatul si Partium( Crisana si Maramures)
sunt organizate ca principat autonom sub suzeranitate otomana. Relatia
de vasalitate a Transilvaniei fata de Imperiul Otoman a
functionat pâna la sfârsitul secolului al XVII-lea.
Obligatiile tot mai apasatoare pe care
Ţarile Române le aveau fata de Poarta, stirbirea
autonomiei si pericolul transformarii acestora în pasalâc l-au
determinat pe Mihai Viteazul sa reia lupta antiotomana si
sa înfaptuiasca în cele din urma unirea celor trei
tari române. Chiar daca fapta sa a fost de scurta
durata si a întâmpinat opozitia Marilor Puteri, ideea unirii
românilor într-un singur stat a strabatut veacurile istoriei ajungând
pâna în 1918 când s-a împlinit din nou de data aceasta pe calea
vointei poporului român.
Subiectul 4
Elaborati, in aproximativ doua pagini, un eseu despre institutia monarhiei in
Romania, in
perioada 1866-1940, avand in vedere:
- mentionarea a trei atributii ale monarhului, cuprinse in legea fundamentala a
statului roman
adoptata in anul 1866;
- precizarea anului in care Parlamentul decide proclamarea Regatului;
- prezentarea a doua evenimente internationale, desfasurate intre anii
1877-1918, in care au
fost implicati si reprezentantii institutiei monarhice din Romania;
mentionarea unei modificari produse in rolul institutiei monarhiei in cadrul
statului roman, in anul 1938;
- precizarea unui fapt istoric desfasurat in Romania, in anii 1939-1940, in
care este implicat
reprezentantul institutiei monarhice.
Nota! Se puncteaza si utilizarea
limbajului istoric adecvat, structurarea prezentarii,
evidentierea relatiei cauza-efect, respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice si
incadrarea eseului in limita de spatiu precizata.
Sistemul politic al României moderne a avut la baza
Constitutia din 1866, care a creat fundamentul democratic al vietii
politice.
România a intrat în rândul monarhiilor
constitutionale, în cadrul carora suveranul era doar arbitru si
factor de echilibru. Rolul principal îl aveau partidele politice, care din 1895
au venit la putere prin mecanismul alternantei la guvernare.
Rolul monarhiei în isoria României moderne a fost
fundamental. Domnitorul, apoi regele îsi exercita atributiile în
limitele actului din 1866, care îi oferea largi prerogative politice,
legislative militare si executive.
Desi sistemul de guvernare era reprezentativ, în
practica politica puterea executiva avea întotdeauna un cuvânt de
spus, deoarece domnitorul putea dizolva corpurile legiuitoare si putea
numi si revoca ministri.
Simbolul monarhiei constitutionale românesti a
fost Carol I de Hohenzollern- Sigmaringen. A domnit aproape jumatate de
secol, timp în care s-au petrecut evenimente istorice majore în care s-a
implicat din plin.
Anii 1878-1881 au însemnat consolidarea dinastiei:
acordarea titlului de Alteta regala( septembrie 1878),
proclamarea Regatului-14 martie 1881 si încoronarea lui Carol ca rege al
României, încheierea pactului de familie.
Chemat pe tronul României pentru a consolida pozitia
tarii pe plan international, Carol I a desfasurat o
intensa activitate în politica externa. Înca de la începutul
domniei, principele Carol s-a dedicat obtinerii independentei.
Redeschiderea problemei orientale în 1875-1876, o data
cu conflictul din Balcani, a creat conditii favorabile pentru
înlaturarea suzeranitatii otomane. Rascoala
antiotiotomana din Bosnia si Hertegovina, apoi din Bulgaria,
urmata de izbucnirea ostilitatilor dintre Serbia si
Muntenegru de o parte si Turcia de alta, au creat un cadru prielnic pentru
interventia Rusiei, al carei tar, Alexandru al II-lea, era
hotarât sa recupereze tot ce pierduse tara sa în urma tratatului
de la Paris(1856).
Guvernul rus privea cu îngrijorare desfasurarea
evenimentelor din Balcani. Desi se declara neutru, el era atras tot mai
mult în conflictul din Balcani. La 15 ianuarie 1877, Rusia si
Austro-Ungaria au semnat o conventie secreta prin care aceasta din
urma se angaja sa ramâna neutra în cazul unui conflict
ruso-turc . În schimb, Austro- Ungaria obtinea dreptul de a ocupa cu
trupele sale Bosnia si Hertegovina si de a la anexa.
Dupa cum se stie în conjunctura problemei
orientale, România detinea o pozitie cheie, prin asezarea sa
geografica. Încheierea unei conventii cu România era vitala
pentru Rusia. Acest fapt se va petrece la 4 aprilie 1877. În primul articol al
Conventiei se preciza ca toate cheltuielile privind trecerea armatei ruse
cad în sarcina guvernului imperial. Rusia se obliga sa respecte drepturile
politice ale statului român si sa mentina integritatea
teritoriala a României. Guvernul român punea la dispozitia armatei
ruse caile ferate, comunicatiile fluviale, posta, telegraful,
resursele materiale ale tarii. În urma încheierii acestei
conventii, guvernul român, prin masurile luate si posibilitatile
create armatei ruse, s-a angajat efectiv în evenimentele din Balcani, ajungând
în stare de razboi cu Imperiul otoman - 29 aprilie 1877. Astfel România a
raspuns cu tunul la provocarile Turciei, în timp ce Parlamentul tarii
hotara, la 9 mai 1877, ruperea oricaror legaturi cu Poarta
si proclamarea independentei de stat.
Participarea armatei române la operatiunile militare
s-a produs în urma unei telegrame a marelui duce Nicolae, care solicita
principelui Carol asistenta militara.
Trupele române au trecut Dunarea numai dupa ce,
în urma unei întrevederi între marele duce Nicolae, Alexandru al II-lea si
Carol I, acestuia din urma i s-a încredintat comanda trupelor de la
Plevna.
Supusa unui lung asediu, Plevna a capitulat în
noiembrie 1877. Dupa caderea Plevnei, armata româna a primit
misiunea sa neutralizeze cetatile Vidin si Belogradcic.
Operatiunile din jurul Vidinului si mai ales
asaltul redutelor de la Smardan constituie una din glorioasele fapte de arme
românesti din istoria razboiului de la 1877.
La scurt timp dupa ce artileria româna a început
bombardarea Vidinului, au fost initiate negocierile ruso-turce, încheiate
prin Tratatul semnat la San-Stefano pe 19 februarie 1878. Acesta
recunostea independenta României; totodata Dobrogea era
cedata Rusiei, care îsi rezerva dreptul de a o schimba cu sudul
Basarabiei.
Marile puteri au reactionat fata de
cresterea exagerata a puterii Rusiei si, sub pretextul
mentinerii echilibrului european, aceasta este nevoita sa
accepte desfasurarea unui nou congres de pace la Berlin (1iunie-1 iulie
1878). Tratatul de la Berlin, din 1 iulie 1878, mentinea cu privire la
România -clauzele teritoriale stabilite la San-Stefano . Independenta
României era recunoscuta cu conditia modificarii Constitutiei
în sensul acordarii de drepturi civile si politice tuturor
locuitorilor tarii, indeferent de credinta lor religioasa.
Obtinerea independentei a contribuit la
cresterea prestigiului international al statului român, a oferit
posibilitatea afirmarii în relatiile internationale de pe pozitia
unui stat de sine statator .
Primul Razboi Mondial izbucnit în 1914 a implicat în
desfasurarea lui resurse uriase si state numeroase.
Dupa doi ani de neutralitate România, condusa din septembrie 1914 de
Ferdinand I, semneaza o conventie politica si militara
cu Antanta pe 4 august 1916.
În urma presiunilor Antantei, România a intrat în
razboi, pe 14 august 1916, într-un moment dificil, fara a
dispune de o pregatire si de o tehnica militara
adecvata. Acesti factori, ca si disproportia fronturilor
si neîndeplinirea obligatiilor asumate de Antanta au cauzat
înfrângerile din anul 1916. Guvernul, autoritatile, armata si o
parte a locuitorilor s-au retras în Moldova.
Refacuta si dotata cu armament modern, cu
moralul ridicat armata româna reia razboiul obtinând victoriile
de la Marasti, Marasesti, Oituz. Succesul
obtinut nu a putut fi fructificat. Conjunctura externa
nefavorabila determina încheierea « pacii odioase » de la
Buftea-Bucuresti-24 aprilie 1918. Succesele Antantei determina
reintrarea armatei române în razboi-28 octombrie 1918. La 18 noiembrie
Ferdinand I s-a întors la Bucuresti în fruntea trupelor sale.
Încercarile grele prin care a trecut tara în
timpul ocupatiei precum si eroismul ostasilor români în marile
batalii din anul 1917 au dovedit durabilitatea sentimentului
national, acesta constituind factorul decisiv al victoriei finale. Curând
dupa aceea se nastea România Mare.
Constitutia din 1923, cu un profund caracter
democratic, a stat la baza regimului politic în România interbelica.
Principala problema în viata politica româneasca în
aceasta perioada a fost confruntarea dintre democratie si
autoritarism. Institutia monarhica a fost elementul - cheie al
sistemului politic din România interbelicâ. Viata politica s-a
desfasurat pâna în 1938 în cadrul unui sistem democratic si
pluripartit, bazat pe principiul votului universal.
Sistemul democratic a avut totusi unele carente ,
fapt ce a declansat deseori crize politice majore. Una din aceste crize
avea sa-i permita regelui Carol al II-lea instaurarea unui regim
autoritar începand cu anul 1938.
Constitutia din februarie 1938 a stat la baza acestui
regim. Noua lege fundamentala acorda prioritate puterii executive
(Regelui) în detrimentul celei legislative (Parlamentul). Guvernul era numit de
Rege si raspundea doar în fata lui. Parlamentul a fost lipsit de
principalele sale atributii.
Izbucnirea celui de- Al Doilea Razboi Mondial a dus la
gravele pierderi teritoriale din vara anului 1940. Basarabia, nordul Bucovinei
si tinutul Herta, nord-vestul Transilvaniei si Cadrilaterul
erau smulse din trupul tarii. Pierderile teritoriale din vara anului
1940 au accentuat criza regimului instaurat de Carol al II-lea. Pe 4 septembrie
Carol al II-lea îl numeste pe generalul Ion Antonescu prim-ministru iar pe
5 septembrie îl investeste cu puteri depline. Pe 6 septembrie 1940 Carol
al II-lea abdica si paraseste tara.
Asadar în perioada 1866-1938 institutia monarhiei
a jucat un rol esential în România. În functie de personalitatea
si ambitiile monarhilor care s-au succedat pe tron, statul român a
evoluat consolidându-se sau dimpotriva a fost marcat de evenimente
negative ce i-au schimbat radical destinul.
Subiectul 1
Scrieti, pe foaia de examen, literele corespunzatoare urmatoarelor fapte
istorice,
ordonandu-le cronologic:
b -> a -> c -> d
Subiectul 2
Cititi cu atentie textul de mai jos:
"Carol al ll-lea a inaugurat la
inceputul anului 1938, in chip fatis, politica sa de autoritate.
(.) A parasit sistemul traditional de guvernare prin partide, ce se urmau la
carma tarii, si [a numit]
guverne ce nu se sprijineau pe majoritati parlamentare si nu erau indicate de
vreun curent de
opinie publica, prin alegeri. A lichidat vechile partide si a infiintat un
partid nou, unic si oficial,
patronat de el insusi: Frontul Renasterii Nationale. A inlocuit, in 1938;
Constitutia din 1923 printr-o
alta, care prevedea intarirea puterii executive, concentrate in mainile sale,
facand din adunarile
legislative niste fictiuni." (C. I. Kiritescu, Romania in al Doilea Razboi
Mondial)
Pornind de la textul dat, raspundeti urmatoarelor cerinte:
Subiectul 3
Redactati, in aproximativ o pagina, un text cu caracter istoric, in care sa
integrati urmatorii
termeni referitori la istoria romanilor:
Etnogeneza romaneasca, secolul I Î.Hr, daci, civilizatie, Antichitate, romani,
stat, razboi,
romanizare.
Nota! Se puncteaza si utilizarea limbajului istoric adecvat, respectarea
succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice si incadrarea textului in limita de
spatiu precizata.
În Antichitate, începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. la
nord si la sud de Dunare traia numeroasa populatie a
tracilor, mentionata pentru prima data în izvoarele istorice de
poemele homerice.
Din acest neam numeros se vor desprinde geto-dacii, ramura
nordica a tracilor. Geto-dacii sunt fauritorii civilizatiei
fierului la nord de Dunare.
Etnonimul de geti este folosit pentru prima data
de autorii greci : Sofocle, Herodot. Etnonimul de daci apare în opera lui Cezar
- Comentarii de bello Gallico. Unitatea etno-lingvistica a geto-dacilor
este confirmata de Strabon. Individualiatea geto-dacilor în cadrul
populatiei tracice de la N de Balcani este raportata la cultura
Basarabi din epoca bronzului si Hallstatt-ul timpuriu. Geto-dacilor le
este atribuit cel mai important complex arheologic din Hallsttt-ul târziu :
Bârsesti-Ferigele.
Civilizatia geto-dacilor ajunge la maxima dezvoltare
în secolele I. î.Hr.- I d.Hr., perioada denumita si
clasica. Descoperirile arheologice si izvoarele antice scrise
dovedesc unitatea si bogatia culturii materiale si spirituale
a acestora.
Pe plan politic, geto-dacii sunt puternic
influentati de lumea elenistica si celtica. Ei se
organizeaza în uniuni de triburi conduse de « basilei ».
Sinteza politica a uniunilor de triburi geto-dace a
fost realizata de Burebista (82-44 î.Hr.). Statul lui Burebista era o
monarhie militara. Acesta se dovedeste efemer deoarece dupa
moartea conducatorului se destrama în patru apoi cinci
formatiuni politice.
Pe fondul agravarii pericolului roman se afirma
Decebal (87-106 d. Hr.), care reface unitatea statului dac stabilind capitala
la Sarmizegetusa. Noul stat este mai puternic si mai bine organizat.
Domnia lui Decebal reprezinta perioada de apogeu a civilizatiei
geto-dacilor. În urma celor doua razboaie purtate de Traian împotriva
lui Decebal (101-102 ; 105-106), Dacia este cucerita si
transformata în provincie romana. Legaturile cu civilizatia
romana, începute la jumatatea secolului II î.Hr. se intensifica
prin actiunea de romanizare oficiala, puternica si
ireversibila a spatiului de la nord de Dunare.
Sinteza dintre daci si romani a stat la baza
formarii poporului român, proces istoric complex, încadrat în
aparitia popoarelor romanice europene.
A doua etapa a etnogenezei românesti a
reprezentat-o asimilarea elementului migrator, slav. Influenta slava
nu a modificat caracterul fundamental romanic al limbii române ci doar a
îmbogatit-o. Slavii au adus în vocabularul limbii române termeni
referitori la institutii, viata religioasa, hidronime, toponime,
forme de habitat, viata economica.
Rezultatul celor doua sinteze a fost formarea
poporului român, proces încheiat în linii mari la sfârsitul secolului al
VIII-lea.
Subiectul 4
Elaborati, in aproximativ doua pagini, un eseu despre Ţara Romaneasca in
secolele al XIV-
lea - al XVI-lea, avand in vedere:
- mentionarea unui factor intern si a unui factor extern care au favorizat
intemeierea Ţarii
Romanesti;
- prezentarea unei actiuni politico-militare la care a participat Basarab, in
anul 1330;
- prezentarea institutiei politice centrale a Ţarii Romanesti si numirea a
doi reprezentanti ai
acesteia, in secolul al XV-lea;
- mentionarea unei actiuni politico-diplomatice si a unei actiuni militare
intreprinse de Ţara
Romaneasca, in secolul al XVI-lea.
Nota! Se puncteaza si utilizarea
limbajului istoric adecvat, structurarea prezentarii,
evidentierea relatiei cauza-efect, respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice
si incadrarea eseului in limita de spatiu precizata.
Formarea statelor medievale românesti este rezultatul
evolutiei societatii românesti din primele secole ale
mileniului I. La baza alcatuiri primelor structuri politice românesti
au stat obstile teritoriale. Acestea se vor grupa în uniuni de obsti
denumite de N. Iorga « romanii populare ». Ele vor constitui nucleul
viitoarelor formatiuni politice mentionate în izvoarele externe
si interne sub numele de « tari românesti ».
În general, obstile sunt dependente de un centru de
putere strain direct sau indirect prin intermediul unei capetenii
militare, voievod sau duce.
Întemeierea statelor medievale românesti a fost
favorizata de factori interni si externi.
Pe plan intern, cresterea demografica
substantiala, viata economica prospera si
accentuarea diferentierii sociale, au contribuit la acest proces.
Conjunctura externa favorabila a fost
situatia creata dupa marea invazie a cumanilor si
tatarilor din 1241-1242. Aparitia unui nou centru de putere, Hanatul
Hoardei de Aur a stopat expansiunea Ungariei la sud si est de
Carpati. Stingerea dinastiei Arpadienilor si criza dinastica din
Ungaria au înlesnit evolutia catre o structura politica
statala în acest spatiu.
Formarea statelor medievale românesti s-a realizat în
doua mari etape: unificarea formatiunilor politice sub o autoritate
centrala si crearea institutiilor interne necesare
afirmarii statale.
Izvoarele istorice mentioneaza ca întemeietor al
Ţarii Românesti pe Basarab I. Acesta unifica
formatiunile politice de la sud de Carpati. În 1324 un document
maghiar îl mentioneaza pe Basarab ca vasal al regelui Ungariei pentru
Banatul de Severin - « voievodul nostru transalpin ». Regele Ungariei
recunoaste unitatea statului condus de acesta.
Nemultumiti de conditiile acordului, nobilii
maghiari îl conving pe rege sa suprime statul lui Basarab. Este
organizata campania din toamna anului 1330. Batalia se da
la Posada si este consemnata în Cronica pictata de la Viena.
Victoria obtinuta de Basarab semnifica obtinerea
independentei Ţarii Românesti fata de Ungaria.
Urmasii lui Basarab au consolidat statul nou
constituit creând institutiile interne.
Institutia centrala, domnia, avea caracter
electiv - ereditar. Domnul era ales de marea boierime din rândul familiei
domnitoare, cea a Basarabilor. Domnia a aparut în mediul românesc si
s-a justificat prin originea sa divina.
Titulatura domnului reflecta puterea acestuia, întreaga
autoritate de care se bucura. Domnul si-a asumat titlul de mare voievod
(comandant suprem al armatei), care exprima functia primordiala,
militara a conducatorului dar si întâietatea sa în raport cu
ceilalti voievozi. Originea divina a puterii domnesti se
reflecta în introducerea particulei Io dar si a titlului de domn
(stapân). Tot în acest spirit seful statului era uns si
încoronat de mitropolit. Formula singur stapânitor sau « autocrator »
reprezinta o afirmare de suveranitate externa dar si
interna.
Atributiile domniei vizeaza toate domeniile
importante : de politica interna si externa,
militare(comandant suprem al armatei), administrative(conduce întreaga
administratie), funciare( este stapânul întregii tari), are
drept de a bate moneda, instituie sistemul de impozite si este
instanta suprema de judecata.
Înca de la constituire domnii Ţarii
Românesti si-au manifestat atributiile de politica
interna si externa în sensul pastrarii
autoritatii lor dar si a neatârnarii tarii pe
care o conduceau.
În secolul al XV-lea aceasta institutie a avut
reprezentanti de seama prin domniile lui Mircea cel Batrân
(1386-1418) si Vlad Ţepes(1448 ; 1456-1462 ; 1476).
Mircea cel Batrân a fost cel dintâi domn român care a
promovat o politica de cruciada. L-a învins pe Baiazid la Rovine
si a participat la Cruciada de la Nicopole. Perioada de apogeu a domniei
lui Mircea a început dupa 1400. La începutul secolului al XV-lea el va
relua politica « blocului românesc » profitând de starea de criza a
Imperiului Otoman dupa 1402. Va reînnoi aliantele cu puterile
crestine : Polonia si Ungaria si se va implica în luptele pentru
putere din Imperiul Otoman.
La jumatatea secolului al XV-lea steagul luptei antiotomane
a fost preluat de Vlad Ţepes- domn al Ţarii Românesti.
Acesta refuza plata tributului si dupa ce încheie o
alianta cu Matei Corvin, se confrunta cu Mahomed al II-lea
obtinând o stralucita biruinta în lupta de lânga
Târgoviste- 16/17 iunie 1462. Victoria obtinuta nu a putut fi
fructificata marea boierime l-a tradat iar ajutorul promis de Matei
Corvin nu a mai venit.
Obligatiile tot mai apasatoare pe care
Ţara Româneasca le avea fata de Poarta, stirbirea
autonomiei si pericolul transformarii acesteia în pasalac l-au
determinat pe Mihai Viteazul sa reia lupta antiotomana si
sa înfaptuiasca în cele din urma unirea celor trei
tari române. Din proprie initiativa el va adera la Liga
Sfânta , alianta antiotomana constituita la
initiativa Papei.
În iarna anului 1594-1595 Mihai initiaza
rascoala antiotomana la Bucuresti, ucigând creditorii levantini
si mica ostire otomana din capitala.
Pe 20 mai 1595 Mihai Viteazul încheie la Alba-Iulia, un
tratat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Prin acesta Mihai devine
membru în alianta antiotomana si loctiitorul lui Sigismund.
Puterea reala revine însa sfatului domnesc.
În august 1595, Mihai obtine o stralucita
victorie la Calugareni iar în octombrie 1595 reuseste cu
sprijinul lui Sigismun sa-i alunge pe otomani dincolo de Dunare.
Prin campaniile din 1599-1600 Ţarile Române
si Transilvania sunt reunite într-un sistem politic coordonat de Mihai
Viteazul. Prima unire politica a românilor desi de scurta
durata a ramas ulterior un simbol în constiinta
nationala.
Asadar de-a lungul secolelor XIV-XVI, Ţara
Româneasca a fost condusa de domni care prin fapta si
personalitatea lor si-au pus amprenta pe evolutia statului pe care
l-au condus dar si pe situatia politica a partii de
rasarit a continentului european. În secolele urmatoare
dominatia otomana se va accentua iar mijloacele militare, folosite cu
precadere de domnii români pentru pastrarea independentei, vor
fi înlocuite de mijloacele diplomatice.
Subiectul 1
Scrieti, pe foaia de examen, literele corespunzatoare urmatoarelor fapte
istorice,
ordonandu-le cronologic:
c -> d -> a -> b
Subiectul 2
Cititi cu atentie textul de mai jos:
"II. Unirea tarilor romane si moldave intr-un singur stat si sub un singur
guvern. (.)
IV. Guvern constitutional reprezentativ si, dupa datinile cele vechi ale tarei,
o singura
Adunare Obsteasca.
intr-adevar, cum ar putea fi [garantata] puterea legilor daca voia si puterea
guvernului nu va
fi marginita si raspunzatoare inaintea unei Adunari Obstesti care sa faca si sa
imbunatateasca
legile tarii? Aceasta Adunare (.) va infatisa si sprijini (.) interesele
obstesti, [fiind] compusa din
persoane strans legate cu interesele cele mari ale tarei."
(Proiectul Comitetului Central al Unirii din Bucuresti, 30 martie 1857)
Pornind de la textul dat, raspundeti urmatoarelor cerinte:
Subiectul 3
Redactati, in aproximativ o pagina, un text cu caracter istoric, in care sa
integrati urmatorii
termeni referitori la istoria romanilor:
Perioada interbelica, secolul al XX-lea, stat, monarhie autoritara, proces
electoral, regim
politic, structuri sociale, egalitate confesionala, democratizare.
Nota! Se puncteaza si utilizarea limbajului istoric adecvat, respectarea
succesiunii
cronologice/ logice a faptelor istorice si incadrarea textului in limita de
spatiu precizata.
În anul 1918, prin vointa
natiunii române s-a înfaptuit România Mare. Noul stat se deosebea de
cel existent înainte de razboi. Suprafata tarii crescuse
iar din punct de vedere demografic alaturi de români, în continuare
majoritari, exista si un procent destul de important de alte
nationalitati.
Reformele adoptate în primul deceniu dupa unire, au schimbat sensibil
structurile sociale si politice. Ca o consecinta a reformelor,
creste rolul economic si politic al burgheziei dar si
importanta taranimii si a muncitorilor industriali.
Din punct de vedere institutional, « noua » Românie era foarte
diferita de cea veche.
Viata politica se dinamizeaza. Dispare Partidul Conservator iar
Partidul Liberal îsi consolideaza pozitiile. Se constituie noi
formatiuni politice. Principalul partid de opozitie va fi Partidul National
Ţaranesc format în 1926.
Principala problema a vietii politice românesti în perioada
interbelica a fost confruntarea dintre democratie si autoritarism.
Constitutia din 1923 aduce o reala democratizare a vietii
politice. Împreuna cu reformele ce au completat-o aceasta asigura
egalitatea confesionala, politica si sociala a
cetatenilor români. Procesul electoral era cheia mentinerii unui
regim politic democratic. Functionarea mecanismului democratic în perioada
interbelica a fost destul de complexa si dificila.
Votul universal oferea, teoretic, posibilitatea desfasurarii
unui experiment politic democratic, bazat pe viata parlamentara
si pluripartitism. În general, partidele si populatia au
sustinut acest experiment, dar în anii '30 mai multi factori i-au
grabit criza.
Criza economica din anii 1929-1933 si ambitiile politice
personale ale regelui Carol al II-lea duc la alterarea regimului politic
democratic.
Politica dusa de acesta în perioada 1930-1937 i-a oferit posibilitatea
sa-si realizeze obiectivul politic propus - preluarea efectiva a
puterii si instaurarea monarhiei autoritare.
Viata politica româneasca din prima jumatate a secolului al
XX-lea s-a înscris perfect în evolutia politica a continentului
european trecând de la democratie la regim autoritar.
Subiectul 4
Elaborati, in aproximativ doua pagini, un eseu despre etnogeneza romaneasca,
avand in
vedere:
- precizarea a doua caracteristici ale civilizatiei daco-getilor;
- mentionarea unei actiuni politico-militare intreprinse in spatiul daco-get.
in secolul I Î.Hr.;
- mentionarea a doua actiuni politico-militare sau diplomatice desfasurate in
nordul Dunarii, in
secolele I - II d.Hr.;
- prezentarea a doua caracteristici ale civilizatiei romane in Dacia;
- mentionarea unui fapt istoric desfasurat in secolele al IV-lea - al Vlll-lea
care a contribuit la
etnogeneza romaneasca.
Nota! Se puncteaza si utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea
prezentarii,
evidentierea relatiei cauza-efect, respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice
si incadrarea eseului in limita de spatiu precizata.
Aparitia poporului român în spatiul
romanitatii orientale debuteaza în momentul în care geto-dacii
fauresc la nord de Dunare o civilizatie si o istorie
originala.
Geto-dacii reprezinta ramura nordica a tracilor.
Ei sunt fauritorii civilizatiei fierului în spatiul
carpato-dunarean. Locuitorii acestui spatiu sunt mentionati
în izvoarele grecesti cu etnonimul de geti iar în cele latine cu cel
de daci. Strabon mentioneaza unitatea etno-lingvistica a acestora.
Individualizarea geto-dacilor în cadrul populatiei
tracice de la N de Balcani este raportata la cultura Basarabi, datând din
epoca bronzului si Hallstatt-ul timpuriu.
Geto-dacilor le este atribuit cel mai important complex
arheologic din Hallstatt-ul tarziu : Bârsesti -Ferigele.
Pe plan politic, geto-dacii sunt puternic
influentati de lumea elenistica si celtica. Ei se
organizeaza în uniuni de triburi conduse de « basilei ».
Religia geto-dacilor se afla la baza
unitatii spirituale a acestora. Caracteristica dominanta a
vietii spirituale este politeismul. Este de remarcat si
existenta sanctuarelor.
Sinteza politica a uniunilor de triburi geto-dace a
fost realizata de Burebista (82-44 î.Hr.). În împrejurari externe
favorabile, pe cale militara sau diplomatica, Burebista pune bazele
unui stat cu granitele extinse dincolo de Dunare, o monarhie
militara cu un caracter efemer însa. Asadar dupa moartea
conducatorului statul se destrama în patru apoi în cinci
formatiuni politice. Cea mai importanta formatiune se afla în
zona muntilor sureanu, unde exista o continuitate a conducerii
confirmata de izvoarele narative si epigrafice.
Pe fondul agravarii pericolului roman se afirma
Decebal (87- 106 d. Hr.). Acesta reface unitatea statului dac si
stabileste capitala la Sarmizegetusa. Noul stat este mai puternic si
mai bine organizat. Domnia lui Decebal reprezinta perioada de « apogeu » a
civilizatiei geto-dacilor.
În urma celor doua razboaie purtate de Traian
împotriva lui Decebal (101- 102 ; 105-106) Dacia este cucerita si
transformata în provincie romana. Începe romanizarea oficiala la
nord de Dunare.
Prin acest proces civilizatia romana a
patruns în toate compartimentele vietii provinciei Dacia. Componenta
esentiala a romanizarii a fost cea lingvistica. Astfel
autohtonii au învatat limba latina si au « uitat » treptat
propriul idiom.
Procesul de romanizare s-a realizat prin mai multi
factori. Dintre acestia actiune permanenta si caracter
oficial au avut administratia si armata.
În anul 106 d. Hr. Dacia devine provincie romana de
rang consular (imperial). Capitala Daciei romane se afla la Ulpia Traiana
Augusta Dacica Sarmizegetusa. Provincia era condusa de un guvernator de
rang consular.
Armata romana era organizata în legiuni si
trupe auxiliare. În Dacia au fost aduse trupe numeroase stationate în
castre. Legaturile dintre soldatii romani si autohtoni au fost
esentiale pentru procesul de romanizare. Veteranii se bucurau de respect
prin spiritul de disciplina, stiinta de carte si ordine. Ei
erau latinofoni. Iesiti din armata ei primeau bani si ocupau
diverse functii. Cei din trupele auxiliare primeau cetatenie
romana, pamânt în proprietate, dreptul de a se casatori în
provincia respectiva.
Colonizarea masiva cu populatie latinofona
adusa din toata lumea romana a avut o contributie
semnificativa în procesul de romanizare.
Urbanismul a reprezentat o trasatura a noului mod
superior de organizare a societatilor din spatiile incluse în
sistemul administrativ al Romei. În Dacia civilizatia orasului începe
datorita cuceritorilor.
Dupa retragerea armatei si a administratiei
romane din provincia Dacia, la nordul Dunarii ramâne o numeroasa
populatie romanizata, latinofona. Raspândirea
crestinismului în limba latina sustine aceasta
afirmatie.
Asadar la baza formarii poporului român a stat
sinteza dintre daci si romani. Românii s-au format pe un teritoriu vast
care se întindea la nordul si la sudul Dunarii, îngloband
fostele provincii romane Dacia si Moesia.
În perioada marilor migratii acestei populatii
din spatiul daco-moesic i se adauga populatii germanice (sec
III) si slave (secVI).
A doua sinteza se produce la nordul si la sudul
Dunarii, în decursul mai multor secole între populatia
daco-romana si noii veniti.
În 602 slavii trec masiv în Imperiul Roman de
Rasarit unde se stabilesc. Anul 602 este o data importanta
în evolutia romanitatii rasaritene si are drept
consecinta separarea latinitatii din Peninsula
Balcanica de cea nord-dunareana.
La sud de Dunare majoritatea populatiei romanice
este asimilata de slavi. La nord de Dunare populatia
romanica, mai numeroasa, asimileaza elementele slave
ramase.
Concluzionând putem spune ca la formarea limbii române
au concurat trei elemente : substratul daco-moesic, stratul latin si
adstratul slav. Limba româna a evoluat latina populara (latina
vulgaris) vorbita în Dacia dar si la sud de Dunare. Initial
ea a integrat elemente ale limbii dacilor - cca 160 cuvinte referitoare la
cadru natural si la vechile ocupatii. Ulterior influenta
slava determina modificari fonetice si de vocabular. Caracterul
fundamental romanic al limbii române se pastreaza însa. Acesta
este demonstrat de fondul principal de cuvinte -latin 60% si de structura
gramaticala -latina.
Etnogeneza româneasca se încheie în linii mari la
sfârsitul secolului VIII. Acest proces a avut ca rezultat constituirea
unui popor cu radacini romanice dar cu o istorie si o
civilizatie originala strâns legata de partea
rasariteana a Imperiului roman si puternic
influentata de modelul bizantin. Supravietuind încercarilor
de stapânire poporul român si-a pastrat individualitatea de-a
lungul istoriei, ajungând la ora actuala, singurul reprezentant al ramurei
rasaritene a latinitatii.
Subiectul 1
Scrieti, pe foaia de examen, literele corespunzatoare urmatoarelor fapte
istorice,
ordonandu-le cronologic:
b -> c -> d -> a
Subiectul 2
Cititi cu atentie textul de mai jos:
"Politicienii romani considerau Franta si, intr-o masura mai mica, Marea
Britanie. drept
principalii garanti ai acordurilor de pace si se bazau pe ele pentru a
contracara amenintarile la
adresa statu-quo-ului teritorial din Europa de Est, impotriva (.) Germaniei si
statelor revizioniste
mai mici, Ungaria si Bulgaria. Guvernele romanesti au urmarit sa pastreze (.) securitatea
colectiva si pentru aceasta au sprijinit eforturile de a transforma Liga
Natiunilor [Societatea
Natiunilor] in aparator de nadejde al pacii si stabilitatii in Europa si au
promovat aliante regionale
cum au fost Mica intelegere si intelegerea Balcanica, pentru a descuraja
revizionismul din Europa
de Est." (Keith Hitchins, Istoria Romaniei)
Pornind de la textul dat, raspundeti urmatoarelor cerinte:
Subiectul 3
Redactati, in aproximativ o pagina, un text cu caracter istoric, in care sa
integrati urmatorii
termeni referitori la istoria romanilor:
Sfarsitul secolului al XX-lea, perioada postbelica, cenzura, rezistenta
anticomunista,
represiune politica, deportare, stat de drept, Parlament, pluralism politic.
Nota! Se puncteaza si utilizarea limbajului istoric adecvat, respectarea
succesiunii
cronologice/ logice a faptelor istorice si incadrarea textului in limita de
spatiu precizata.
În estul si centrul Europei, perioada postbelica
a fost marcata de instaurarea regimurilor comuniste dupa modelul
sovietic. Acestea vor supravietui pâna catre sfârsitul
secolului al XX-lea mai exact pâna în anul 1989, an în care în
aceasta parte a Europei se va ivi speranta eliberarii de
comunism, speranta libertatii.
România se încadreaza si ea în acest tipar.
Dupa 1945 sub presiunea trupelor sovietice
comunistii vor prelua treptat puterea. Controlând guvernul, falsificând
alegerile si silind pe regele Mihai sa abdice, comunistii vor
acapara definitiv puterea politica. Un instrument important în
mentinerea acestui regim a fost cenzura practicata la toate nivelurile.
Nu trebuie omisa nici activitatea Directiei Generale a
Securitatii Poporului, viitoarea Securitate, institutie ce a
practicat represiunea politica.
Instaurarea acestui sistem politic totalitar a întâmpinat o
puternica opozitie. Rezistenta anticomunista din România a
fost expresia unei nemultumiri generale si a avut un caracter
national. Participantii au provenit din toate segmentele sociale:
militari si tarani, functionari si studenti,
preoti, femei, elevi si muncitori.
Partizanii anticomunisti si-au facut
aparitia în primavara lui 1944, în momentul în care trupele sovietice
patrundeau în Bucovina si în nordul Moldovei. Dupa 23 august
1944 s-a extins miscarea de partizani. Centre de rezistenta
existau în Muntii Apuseni, Muntii Fagaras, Banat, Gorj, Vrancea,
padurile Dobrogei. Printre grupurile de rezistenta amintim: "Divizia
Sumanele Negre", "Haiducii Muscelului"- ". unul din cele mai active, "Haiducii
lui Avram Iancu". Activitatea acestora a fost lichidata pâna în 1959.
O puternica opozitie a venit si din partea
taranilor în timpul campaniei de colectivizare silita.
Rascoalele taranesti au fost înabusite cu
brutalitate, guvernul comunist efectuând arestari si deportari
în Baragan sau Moldova.
În vremea regimului Ceausescu teroarea directa a
fost înlocuita cu teroarea difuza. Nu au lipsit însa nici acum
miscarile de protest: greva minerilor din Valea Jiului, revolta
muncitorilor brasoveni, scrisoarea celor sase.
Nimic din ceea ce este rau nu tine vesnic,
astfel ca în anul 1989 regimul comunist se va prabusi. Ceausescu
va fi condamnat si executat iar monopolul politic al Partidului Comunist
va fi înlaturat. Se va instaura statul de drept bazat pe : regim
democratic, suprematia legii, pluralism politic. Regimul democratic se
bazeaza pe existenta a trei puteri în stat- puterea legislativa
(Parlamentul), puterea executiva (Guvernul) si puterea
judecatoreasca. Fiecare dintre ele are prerogative proprii. Baza
juridica a noului regim instaurat dupa 1989 este Constitutia din
1991 adoptata de parlament si supusa spre aprobare unui
referendum.
Asadar în secolul al XX-lea România a trecut prin
evenimente ce au influentat în mod decisiv tipul de regim politic .
Trecând de la democratie la autoritarism, apoi la dictatura si
totalitarism, România va reusi în cele din urma sa revina
la acel tip de sistem politic bazat pe separarea puterilor în stat si pe
respectarea drepturilor omului, adica la democratie.
Subiectul 4
Elaborati, in aproximativ doua pagini, un eseu despre evolutia Transilvaniei in
secolele al
IX-lea - al XVI-lea, avand in vedere:
- mentionarea a trei formatiuni politice prestatale existente in Transilvania
in secolele al IX-lea -
al Xl-lea;
- mentionarea unei forme de organizare politica a Transilvaniei, in secolele al
Xll-lea - al XV-lea;
- prezentarea unui fapt istoric referitor la contributia romanilor din
Transilvania la intemeierea
Ţarii Romanesti si/ sau a Moldovei;
- prezentarea unei actiuni politico-militare cu caracter antiotoman la care a
participat Transilvania
in secolul al XV-lea;
- precizarea unei modificari intervenite in statutul politico-juridic al
Transilvaniei, in secolul al XVI-lea.
Nota! Se puncteaza si utilizarea
limbajului istoric adecvat, structurarea prezentarii,
evidentierea relatiei cauza-efect, respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice
si incadrarea eseului in limita de spatiu precizata.
Cresterea demografica, viata economica
prospera, accentuarea procesului de diferentiere sociala dar
si contextul extern favorabil au favorizat întemeierea statelor medievale
românesti.
Uniunile de obsti au stat la baza aparitiei
formatiunilor politice prestatale.
În Transilvania Gesta Hungarorum- cel mai important izvor
istoric- mentioneaza voievodatele conduse de Glad, Gelu si
Menumorut. Ducatul lui Gelu- "un anumit roman"- era situat în S-V Transilvaniei
si avea centrul la Dabâca. Formatiunea condusa de Menumorut
era situata în Crisana si avea centrul la Biharea iar cea
condusa de Glad se afla în Banat si avea centrul la Cuvin. Anonymus
relateaza despre interesul manifestat de ducele Arpad fata de
aceste teritorii extrem de bogate. În urma confruntarilor militare cu
maghiarii, formatiunile existente în secolele IX-X sunt anihilate.
Voievodatul lui Gelu este cucerit de Tuhutum, care preia conducerea
tarii pentru sine si urmasii sai. La începutul
secolului al XI-lea un urmas al lui Tuhutum-ducele Gyula sau Gylas-
intra în conflict cu stefan cel Sfânt, regele Ungariei.
Informatia este oferita de Legenda Sfântului Gerard. Izvorul
mentioneaza formatiunea din Transilvania ca o "tara
întinsa si prospera", surprinzând astfel procesul de
evolutie catre o structura politica statala.
Aceasta evolutie va fi întrerupta de cucerirea maghiara.
Etapa cuceririi efective si sistematice a
Transilvaniei de catre maghiari are loc dupa 1050 si
dureaza pâna la începutul secolului al XIII-lea. Mijloacele folosite
de maghiari au fost complexe: militare, politice,administrative, religioase,
etnice. Din punct de vedere politic maghiarii au încercat sa
înlocuiasca forma de organizare specific româneasca- voievodatul- cu
o forma specifica feudalismului apusean- principatul. Încercarea a
esuat-în 1176 documentele îl mentioneaza pe Leustachiu voievod.
Voievodatul se va mentine pâna în secolul al XVI-lea.
Pe lânga faptul ca si-au constituit propriile
formatiuni politice prestatale, românii din Transilvania au contribuit la
întemeierea Ţarii Românesti si a Moldovei.
În cazul Ţarii Românesti traditia
istorica atribuie aceasta actiune voievodului din Fagaras, Radu
Negru Voda, care a descalecat la Campulung în 1291, în contextul în
care regalitatea maghiara încerca sa-si impuna
autoritatea în Transilvania si la sud de Carpati. Aici el pune bazele
unei comunitati catolice formata din români, sasi si
unguri. Prosperitatea acestei comunitati este explicata prin
situarea ei pe drumul comercial ce lega Transilvania de Dunarea de jos
si Marea Neagra. Teoria descalecatului nu este
sustinuta însa de izvoare.
Revenind la situatia din Transilvania putem spune
ca "ocuparea tarii" de catre maghiari aduce schimbari
pe toate planurile. Românii, desi majoritari vor fi treptat exclusi de la
viata politica. Deposedati de proprietatile funciare,
retrasi spre zonele marginase ale Transilvaniei, în
traditionalele " tari", românii îsi pastreaza
unele institutii anterioare.
Cât timp s-a aflat sub dominatia maghiara
Transilvania a fost condusa de un voievod desemnat de regele Ungariei.
Acesta avea atributii administrative, judiciare si militare.
Desi dominatia maghiara era puternica au existat cazuri în
care, profitând de o conjunctura favorabila, anumiti voievozi au
avut atribute de suveranitate- cazul lui Roland Bors si Ladislau Kan.
În secolul al XV un reprezentant stralucit al acestei
institutii- voievodatul- a fost Iancu de Hunedoara. Voievod al
Transilvaniei începând cu anul 1441, acesta promoveaza o politica de
cruciada si sustine constituirea unui front comun antiotoman al
tarilor române. Participa la "Campania cea lunga"(sept-dec
1443), la cruciada de la Varna-1444. În 1453 începe o noua etapa a
expansiunii otomane dupa cucerirea Constantinopolului. Imperiul Otoman
denunza armistitiul încheiat cu statele crestine în 1451 si
asediaza Belgradul considerat o veritabila "cheie" a Ungariei. Iancu
a organizat si a condus apararea Belgradului, obtinând o
victorie categorica în iulie 1456. Papa Calixt al III-lea considera
ca victoria obtinuta de Iancu de Hunedoara a fost "evenimentul
cel mai fericit al vietii sale".
Secolul al XVI-lea este încadrat în perioada de apogeu a
Imperiului Otoman- marcata de domnia lui Soliman Magnificul. Acum este
cucerit Belgradul, o parte a Ungariei e organizata ca pasalâc cu
capitala la Buda iar Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate
otomana- începand cu anul 1541.
Concluzionând, putem spune ca pe tot parcursul Evului
mediu, Transilvania si-a mentinut individualitatea reusind
sa contracareze eforturile de încorporare desfasurate de Ungaria
si pastrându-si autonomia în timpul în care s-a aflat sub
suzeranitate otomana.
Subiectul 1
Scrieti, pe foaia de examen, literele corespunzatoare urmatoarelor fapte
istorice,
ordonandu-le cronologic:
d a c b
Subiectul 2
Cititi cu atentie textul de mai jos:
"Reforma rurala din 1864 a avut importante consecinte pe plan social si
economic, dand
taranimii o motivatie cetateneasca si nationala si favorizand dezvoltarea
economica moderna.
Pamantul distribuit taranimii (.) nu a fost indestulator, iar cei
improprietariti nu aveau sa fie ajutati
sa se transforme in fermieri moderni. Puternicele rascoale care au avut loc in
urmatoarea jumatate
de veac aveau sa dezvaluie caracterul incomplet al reformei din 1864. (.) in
vara anului 1864,
[legea rurala] a fost intampinata cu satisfactie de tarani, mai ales datorita
prevederilor relative la
abolirea clacii."
Pornind de la textul dat, raspundeti urmatoarelor cerinte:
Subiectul 3
Redactati, in aproximativ o pagina, un text cu caracter istoric, in care sa
integrati urmatorii
termeni referitori la istoria romanilor:
Secolul al XlV-lea, Evul Mediu, "politica de cruciada", suzeranitate, vasalitate,
principat,
independenta, statut international, autonomie.
Nota! Se puncteaza si utilizarea limbajului istoric adecvat, respectarea
succesiunii
cronologice/ logice a faptelor istorice si incadrarea textului in limita de
spatiu precizata.
În secolele XIV-XVI statutul international al
Ţarilor Române a depins în mare masura de raporturile
dintre marile puteri vecine si de obiectivele politicii externe
românesti. Mijloacele domnitorilor români au fost, la începuturile Evului
Mediu, militare, iar apoi, cu precadere dupa 1600, diplomatice.
Esentiale în raporturile internationale au fost
relatiile dintre Ţarile Române si Poarta.
Neavând resursele necesare unei actiuni ofensive de
durata în teritoriul inamic, strategia militara a domnilor era în
principal defensiva si urmarea sa împiedice Poarta sa
instaureze la nord de Dunare regimul de pasalâc.
Directia principala în politica externa a
reprezentat-o lupta pentru mentinerea autonomiei si a
independentei politice a Ţarilor Române, a statutului lor
juridic în raport cu Marile Puteri (Ungaria, Imperiul Otoman, Polonia),
apararea teritoriului si a hotarelor tarii.
Primul domn român care a promovat o politica de
cruciada a fost Mircea cel Batrân, domn al Ţarii
Românesti(1386-1418). În secolul al XV conducerea luptei antiotomane a
fost preluata de Iancu de Hunedoara-voievod al Transilvaniei, Vlad
Tepes domn al Ţarii Românesti si de marele domn al
Moldovei- stefan cel Mare.
La capatul unei îndelungate lupte stefan cel Mare
a reusit sa înlocuiasca raporturile de vasalitate cu Ungaria
si Polonia cu raporturi de egalitate, înlaturând suzeranitatea
acestora.
De asemenea a impus Portii recunoasterea
autonomiei Moldovei care se afla la apogeul prestigiului si puterii sale.
Prima jumatate a secolului al XVI-lea a adus, însa,
modificarea raportului de forte pe continent în favoarea otomanilor. În
1541 partea centrala si sudica a Ungariei devine pasalac.
Transilvania, Banatul si Partium( Crisana si Maramures)
sunt organizate ca principat autonom sub suzeranitate otomana. Relatia
de vasalitate a Transilvaniei fata de Imperiul Otoman a
functionat pâna la sfârsitul secolului al XVII-lea.
Obligatiile tot mai apasatoare pe care
Ţarile Române le aveau fata de Poarta, stirbirea
autonomiei si pericolul transformarii acestora în pasalâc l-au
determinat pe Mihai Viteazul sa reia lupta antiotomana si
sa înfaptuiasca în cele din urma unirea celor trei
tari române.
Subiectul 4
Elaborati, in aproximativ doua pagini, un eseu despre contributia institutiei
monarhice la
consolidarea statului roman modern, intre 1866-1916, avand in vedere:
- precizarea a doua actiuni politice desfasurate in anul 1866, in statul roman,
anterior instaurarii
monarhiei;
- numirea monarhului care a ocupat tronul statului roman in 1866 si mentionarea
a doua
prerogative pe care acesta le exercita, conform Constitutiei;
- prezentarea unei actiuni politico-militare prin care monarhul a contribuit la
modificarea
statutului international al Romaniei, in a doua jumatate a secolului al
XlX-lea;
- precizarea anului in care Romania a fost proclamata regat;
- prezentarea unui fapt istoric, desfasurat in Romania, in anii 1914-1916, in
care se implica
monarhia.
Nota! Se puncteaza si utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea
prezentarii,
evidentierea relatiei cauza-efect, respectarea succesiunii cronologice/ logice
a faptelor istorice
si incadrarea eseului in limita de spatiu precizata.
Schita eseului. Considerente
generale. Întrucât eseul este o creatie personala, având la baza
faptele istorice, mi-am propus ca în cele ce urmeaza sa schitez
etapele ce trebuie parcurse. Aceasta schita contribuie la o mai
buna întelegere a modului în care am redactat eseurile. Structurarea
prezentarii trebuie sa tina cont de cele trei repere:
introducere, cuprins si încheiere. Prezentarea faptelor istorice trebuie
sa evidentieze relatia cauza-efect. Folosirea limbajului
istoric, respectarea succesiunii logice a faptelor nu trebuie neglijata.
si nu în ultimul rând respectarea limitei de spatiu.
În istoria României moderne,
rolul monarhiei a fost fundamental. Domnitorul, apoi regele îsi exercita
atributiile în limitele actului din 1866, care îi oferea largi prerogative
politice, legislative militare si executive.
- 11 februarie 1866- Al. I. Cuza a fost silit sa abdice. S-a format o
locotenenta domneasca , compusa din Lascar Catargiu,
generalul Nicolae Golescu, colonelul Nicolae Haralambie. Guvernul provizoriu a
început demersurile pentru a gasi un domnitor. O solutie
eficienta si sigura pentru stabilitatea politica, a fost
aducerea unui print strain.
- Prin intermediul Frantei a fost adus Carol de Hohenzollern - Sigmaringen
înrudit cu regele Prusiei si var cu Napoleon al III lea. Conform
Constitutiei de la 1866 domnitorul sanctioneaza si
promulga legile, numeste si revoca ministrii, are
drept de a bate moneda, conduce armata.
- Prezentarea razboiului ruso-turc si obtinerea
independentei României în conjunctura favorabila creata în
momentul redeschiderii "chestiunii orientale" prin rascoalele antiotomane
din Bosnia si Hertegovina(1875), Bulgaria, Serbia si
Muntenegru(1876)
- Principalele momente ale razboiului ruso-turc:
4 aprilie 1877- conventia romano-rusa semnata la Bucuresti-
prevedea trecerea trupelor rusesti pe teritoriul României
29 aprilie 1877- România ajunge în stare de razboi cu Imperiul Otoman.
9 mai 1877-la interpelarea lui Nicolae Fleva, ministru de externe Mihail
Kogalniceanu raspunde proclamând independenta României
Telegrama marelui duce Nicolae, trecerea Dunarii de catre armata
româna, numirea lui Carol comandant al trupelor româno-ruse
Capitularea Plevnei dupa un lung asediu
Operatiunea Vidinului, asaltul Smârdanului
Armistitiul si Tratatul de pace de la San-Stefano- prevederi
Efect- consolidarea pozitiei Rusiei în Balcani, convocarea unui Congres de
pace la Berlin si recunoasterea suveranitatii României.
- Anul în care România e proclamata regat- 1881
- Primul Razboi Mondial- perioada neutralitatii
- Mentionarea conventiei secrete pe care România o semnase cu
Puterile Centrale si a motivului pentru care România nu putea sa
lupte alaturi de Austro-Ungaria- atitudinea acesteia fata de
românii din Transilvania
- Mentionarea organismului care decide neutralitatea- Consiliul de
coroana de la Sinaia-21 iulie 1914. Motivul Austro- Ungaria nu fusese
atacata iar România nu fusese prevenita de aliatul sau de
izbucnirea razboiului.
- Negocierile cu Antanta momente: preluarea tronului de catre Ferdinand
din septembrie 1914 si atitudinea regelui cât si a primului ministru
I. C. Bratianu de apropiere fata de Antanta. Prudenta cu
care s-a negociat.
- Întelegerea formala cu Italia si conventia cu Rusia-1914
- 4 august 1916 conventia militara si politica cu Antanta.
- Implicarea României în razboi, victoria Antantei, Congresul de pace de
la Paris, recunoasterea statului national unitar român.
Concluzii- în perioada 1866-1916 institutia monarhiei a jucat un rol esential în consolidarea statului român modern. Atât Carol I cât si Ferdinand au domnit ca monarhi constitutionali si prin actiunile lor au contribuit la cresterea prestigiului institutiei monarhice.
Subiectul 1
Scrieti, pe foaia de examen, literele corespunzatoare urmatoarelor fapte
istorice,
ordonandu-le cronologic:
a c b d
Subiectul 2
Cititi cu atentie textul de mai jos:
"Fortele de securitate au reprezentat instrumentul nemijlocit al represiunii
aplicate de
Partidul Comunist. Ele au fost organizate dupa tiparul sovietic si sub
coordonare sovietica. (.) in
procesul de constituire a democratiei populare, fortelor de securitate li s-a
cerut sa elimine
anumite institutii politice si anumite structuri sociale existente.
Constrangerea si amestecul politiei
au ajuns sa fie parte din viata zilnica, trasaturi ale existentei care au
instaurat teama generalizata,
o stare de spirit ce a schimbat nu doar structura societatii, ci si
comportamentul personal.
Conversatia animata a lasat loc cuvintelor soptite pe fuga sau exprimarilor
prin parabole, aluziile
au inlocuit discutia deschisa, iar mesajele cele mai simple erau mascate."
(D. Deletant, Teroarea comunista in Romania. Gheorghiu-Dej si statul politienesc, 1948-1965)
Pornind de la textul dat, raspundeti urmatoarelor cerinte:
Subiectul 3
Redactati, in aproximativ o pagina, un text cu caracter istoric, in care sa
integrati urmatorii
termeni referitori la istoria romanilor:
Secolul al XVIII-lea, epoca istorica, drepturi cetatenesti, proiect liberal,
criza orientala, politica hegemonica, constiinta nationala, emancipare
politica, Mari Puteri.
Nota! Se puncteaza si utilizarea limbajului istoric adecvat, respectarea
succesiunii cronologice/ logice a faptelor istorice si incadrarea textului in
limita de spatiu precizata.
În secolul al XVIII-lea s-a accentuat criza orientala.
Aceasta a evoluat cuprinzând întreaga viata sociala, economica
si politica din sud-estul Europei pâna la Marea Mediterana.
Rivalitatile dintre marile puteri, în special dintre Austria si
Rusia, s-au rasfrânt si asupra Principatelor, state vasale
Portii. Moldova si Valahia s-au transformat în principalul teatru de
confruntari iar statutul politico-juridic al acestora a fost influentat
si modificat . Principatele au suferit de asemenea pierderi teritoriale.
Profitând de decaderea statului otoman, Imperiul rus
îsi impune tot mai mult prezenta în Balcani. Aliat sau rival al Rusiei,
Imperiul habsburgic a încercat sa limiteze puterea tarilor
si politica hegemonica a acestora în Balcani.
Pentru a-si asigura fidelitatea Principatelor,
imperiul otoman a impus regimul turco-fanariot si a restrâns autonomia
acestora. Principala trasatura a acestei epoci istorice este
noul caracter al regimului dominatiei otomane, mult mai apasator
din punct de vedere politic si economic. Cu toate acestea, unii dintre
domnii fanarioti influentati de ideile iluministe, au întreprins
în Principate reforme administrative si sociale si au contribuit la
alcatuirea unor coduri de legi. În secolul fanariot politica interna
a fost dominata de conflictul dintre domnia fanariota si
boierimea pamânteana sau dintre boierii greci si cei români.
În contextul razboaielor ruso-austro-turce boierimea
pamânteana, grupata în cadrul Partidei nationale,
solicita prin memorii respectarea autonomiei, revenirea la domniile
pamântene, eliminarea grecilor din administratie si biserica.
Anul 1821 a provocat sfârsitul regimului fanariot în
Principate. Din 1822 s-au instaurat domniile pamântene.
Înca de la sfârsitul secolului al XVIII-lea, în
paralel cu memoriile care expuneau problema recâstigarii
independentei sau a abolirii regimului turco-fanariot, au aparut
proiecte de reforma care propuneau schimbari în economie si în
sistemul de guvernare. Mentionam "republica aristodemocraticeasca"
a lui Dimitrie Sturdza, Constitutia Carvunara alcatuita în
1822 de Ionica Tautu dar si proiectul liberal al Partidei
Nationale din Ţara Româneasca redactat în 1838 si intitulat
"Osabitul act de numire a suveranului". Acest ultim document sustinea
ca Ţara Româneasca sa fie o monarhie
constitutionala pusa sub garantia colectiva a Marilor
Puteri. Documentul prevedea de asemenea ca toti românii sa fie egali
în fata legilor urmând sa se bucure de drepturi
cetatenesti.
Dezvoltarea constiintei nationale, politice
si culturale a determinat aparitia ideii de renastere
spirituala si politica realizabila printr-o modernizarea a
structurilor societatii. Scopul final al acestor transformari
era înlaturarea amestecului tot mai pregnant al Rusiei în treburile
interne mergându-se chiar pâna la emanciparea politica, obtinerea
neatârnarii Principatelor cu sprijinul Marilor Puteri.
Subiectul 4
Elaborati, in aproximativ doua pagini, un eseu despre civilizatia romaneasca in
context european in secolele al XV-lea - al XVI-lea, avand in vedere:
- mentionarea a doua aspecte ale lumii rurale in spatiul medieval romanesc;
- prezentarea unei institutii implicate in consolidarea statelor medievale din
spatiul romanesc;
- numirea a doua personalitati care au preluat tronul Moldovei, in secolul al
XV-lea;
- prezentarea unei actiuni antiotomane la care participa Ţara Romaneasca,
in secolul al XV-lea;
- mentionarea unei modificari a statutului politico-juridic al Transilvaniei,
in secolul al XVI-lea;
- precizarea statutului politico-juridic al Ţarii Romanesti fata de Imperiul
Otoman, in anul 1593.
Nota! Se puncteaza si utilizarea
limbajului istoric adecvat, structurarea prezentarii,
evidentierea relatiei cauza-efect, respectarea succesiunii cronologice/ logice
a faptelor istorice
si incadrarea eseului in limita de spatiu precizata.
Civilizatia medievala a românilor s-a nascut
ca o sinteza, în care si-au dat întâlnire cultura româneasca,
prin excelenta rurala, si influente externe inegale ca
pondere, venite din Bizantul imperial si Occidentul catolic.
· Doua aspecte ale lumii rurale în spatiul
medieval românesc:
Cei doi poli ai lumii rurale- boierii si taranii
Boierii -stapâni de pamânt; se diferentiaza
în functie de marimea proprietatii. Acestia datorau
domnului credinta si slujba. Pentru Evul mediu românesc nu
exista marturii privind desfasurarea unor ceremonii în care
boierul depune omagiul sau domnitorului, dupa modelul clasic occidental.
Boierul datora ascultare voievodului din mila caruia primea pamânturi
si dregatorii.
Ţaranii - munca taranilor reprezenta
principalul izvor de bogatie. De precizat ca în spatiul
românesc se desfasoara treptata fenomenul de aservire a
taranimii. Ţaranii erau liberi si
dependenti. Ţaranii liberi erau numiti mosneni- în
Ţara Româneasca si razesi în Moldova.
Ţaranii dependenti purtau denumirea de rumâni în Ţara
Româneasca si vecini în Moldova. Ansamblul obligatiilor
taranimii fata de stapânul feudal purta numele de
renta feudala. Formele sale principale erau: renta în munca-robota,
în produse-dijma si în bani-censul.
Principalele ocupatii în spatiul
rural-cresterea animalelor si cultivarea pamântului.
· O institutie implicata în consolidarea statelor
medievale românesti- domnia.
Domnia-institutia centrala. Originea divina
a puterii domnesti- exprimata în titlul domnului prin particula IO
si prin expresia "din mila lui Dumnezeu". Succesiunea la conducerea
tarii s-a facut pe cale electiv-ereditara. Domnul era
stapânul întregii tari-proprietarul întregului pamânt,
comandant suprem al armatei, conducator al administratiei, cel care
batea moneda si stabilea impozite. Se bucura de o autoritate
nelimitata si avea drept de viata si de moarte asupra
supusilor sai.
· Doua personalitati care au preluat tronul
Moldovei în secolul al XV-lea au fost Alexandru cel Bun(1400-1432) si
stefan cel Mare(1457-1504)
· Actiune antiotomana la care participa
Ţara Româneasca în secolul al XV-lea- prezentarea confruntarilor
lui Vlad Tepes cu Imperiul Otoman. - mentionarea campaniei din
dreapta Dunarii din iarna anului 1462 si efectul ei -campania lui
Mahomed al II-lea în Ţara Româneasca. Vlad Ţepes
aplica tactica pamântului pârjolit si organizeaza în
noaptea de 16/17 iunie atacul de noapte de lânga Târgoviste- victoria
obtinuta nu a putut fi fructificata deoarece ajutorul lui Matei
Corvin nu a venit Vlad Ţepes îsi va pierde chiar si tronul
si va fi întemnitat la Visegrad.
· În contextul cresterii puterii Imperiului Otoman
-apogeul în vremea lui Soliman Magnificul - o parte a Ungariei medievale devine
pasalâc cu capitala la Buda iar Transilvania e organizata ca
principat autonom sub suzeranitate otomana.
· În anul 1593 între Imperiul otoman si Ţara
Româneasca functionau relatii de vasalitate. Tributul crescuse
ingrijorator, autonomia era stirbita exista pericolul
transformarii în pasalâc. În acest context Mihai Viteazul va adera
din proprie initiativa la Liga Sfânta.
· Concluzii... În evolutia civilizatiei
românesti modelul bizantin a jucat un rol esential. Institutia
domniei se contureaza în acest spatiu tinând cont de acest
reper. În functie de momentul în care au domnit conducatorii
Ţarilor Române s-au integrat prin actiunile lor în directia
sustinuta de puterile crestine europene iar în Evul Mediu
aceasta directie urmarea în principal oprirea înaintarii
otomanilor catre centrul Europei.
Nota: desi la primul punct al eseului se cerea
mentionarea a doua aspecte ale lumii rurale, fara sa
le prezentam eu le-am detaliat putin pentru a întelege mai bine
subiectul- dar asta nu înseamna ca în eseu o sa lasati
toate ideile de acolo. Alegeti doua aspecte ale lumii rurale si
le mentionati doar. Atunci când va cere sa le
prezentati vorbiti pe larg despre fiecare cerinta- alfel
nu.
|
