Românii inchiºi la Tiraspol sunt ostatici ai Federaþiei Ruse
Susþinem initiaþiva ziarului ZIUA, de readucere în atenþia opiniei publice din România ºi din strãinãtate a cazului scandalos al românilor închiºi, de 11 ani, deja, la Tiraspol. Considerãm necesar, în plus faþa de alte opinii exprimate pânã în prezent sã subliniem ºi sã argumentãm, mai jos, printr-un scurt excurs istoric, un punct de vedere ce exprimã convingerea cã demersul sau acþiunea care ar trebui sã aibã ca finalitate eliberarea celor trei români rãmaºi în puºcãrie dupã eliberarea lui Ilie Ilaºcu trebuie sã aibã ca referinþa Rusia, nu aºa zisele autoritãþi de la Tiraspol. În primul rând este importantã precizarea cã toþi cei care conduc Transnistria, cei care i-au condamnat la captivitate pe cei câþiva români cunoscuþi (în trecut) drept membri ai grupului Ilaºcu, sunt cetãþeni ai Federaþiei Ruse, etnici ruºi, stabiliþi în Transnistria dupã 1990. Atât Smirnov cât ºi nevasta, fiul (ºef peste Vãmi), seful serviciului de informaþii, Antiufeev (urmãrit pentru crime de rãzboi în þãrile Baltice) cât ºi întreaga clicã conducãtoare a regimului provin din colþuri îndepãrtate ale Uniunii Sovietice, (unii sunt sosiþi tocmai din Siberia). Sarcina lor era ºi a rãmas pãstrarea drapelului rus deasupra "garnizoanei Transnistia" (dealtfel Smirnov ºi mulþi dintre cei mai apropiaþi colaboratori sunt ofiþeri activi ai Armatei Ruse).
Acþiunea opiniei publice ºi a societãþii civile ar trebui sã þinteascã 17417k1019r Moscova
Aºadar rezultã cã presiunea internaþionalã ºi eventualele
acþiuni juridice ar trebui îndreptate, în opinia noastrã, cãtre Federaþia Rusã.
Menþinerea în puºcãria din
Este greu de înþeles ºi rãmâne - în cel mai bun caz - o temã misterioasã, de ce Ilie Ilaºcu, imediat dupã eliberare, a trecut la atacuri dure la adresa miºcãrii politice din care a fãcut parte în momentul arestãrii, în 1992, deºi, de atunci ºi pânã în prezent, respectiva organizaþie s-a dovedit singura formaþiune politicã (PPCD) ce a promovat constant, în pofida represiunilor de tot felul, o linie româneascã, democraticã ºi pro-europeanã, ba chiar, mai nou pro-NATO.
Deºi, iniþial, Ilaºcu a susþinut cã nu va avea odihnã
ºi nu va pãrãsi
Este evident cã Rusia nu va ceda uºor în faþa opiniei publice, în mãsura în care se va reuºi de cãtre societatea civilã din România, crearea unui curent semnificativ, însã cu certitudine, evenimentele din ultima perioadã au dovedit-o, Rusia nu mai este singurul jucãtor important în Molodva ºi împrejurimi. Presiunea americanã ºi occidentalã în general au determinat eºecul debutului campaniei electorale a lui Putin, care ne amintim, urma sã aterizeze în data de 24 noiembrie 2003 la Chiºinãu pentru a forþa semnarea "Memorandumului Kozac" ce ar fi consfinþit, la reuniunea de la Maastricht din 1-2 Decembrie 2003, anexarea Moldovei de cãtre Transnitria, respectiv de cãtre Rusia. Este cel mai important fapt de politicã petrecut în preajma graniþelor româneºti în ultimul deceniu care caracterizeazã circumstanþele perspectivei politice în aceastã zonã. Putin a fost umilit ºi jocul rusesc a fost de-jucat într-o manierã fãrã precedent în întreagã carierã, de succes din pãcate, pânã acum, a primului kaghebist al Rusiei. Pe scurt credem cã un efort concertat al societãþii româneºti este posibil sã aibã finalitate de aceastã datã, tocmai datoritã intersecþiei unor noi câmpuri de forþã în zona istmului ponto-baltic. Eliberarea românilor din beciul rusesc de la Tiraspol ar trebui sã fie simbolul noii Românii, o României demnã, partenerã realã a comunitãþii statelor civilizate ale lumii. Nu existã nici o þarã, în lumea cãtre care ne îndreptãm, care sã admitã încarcerarea pe nedrept a unor cetãþeni ai sãi de cãtre reprezentanþii unei organizaþii teroriste, cum este echipa moscovitã de la Tiraspol.
Dumnezeu sã ne ierte pentru netrebnicia noastrã ºi sã dea tãrie ºi speranþã basarabenilor mãrturisitori ai Crezului românesc ce se jerfesc în temniþã rusã!
Semnatar, în numele IntelMedia, George Roncea
Istoricul problemei Transnistriei.
Dupã Declaratiile de suveranitate a RSSM din iunie 1990 si de independenta a Republicii Moldova (27 August 1991) care au creat fundamentul juridic pentru edificarea noului stat national, in cadrul frontierelor fostei RSSM, reactiunea anti-moldoveneasca si-a gasit expresia structurata institutional in Declaratia privind proclamarea independentei RMN, din septembrie 1990, si referendumul in favoarea pastrarii URSS, care au condus la instaurarea de facto a existentei asa-zisei "statalitati transnistrene".
Proclamandu-si, in iunie 1990, Declaratia de suveranitate, si in August 1991, Declaratia de independenta, Republica Moldova si-a declarat suveranitatea in cadrul URSS, ceea ce coincidea pentru moment cu reflexul centrifug al majoritatii republicilor unionale impotriva Centrului unional. Eforturile conjugate de democratizare ºi de afirmare a intereselor nationale, au determinat, la 17 martie 1991, refuzul oficial al Sovietul Suprem al RSSM de participare la referendumul unional, initiat de Moscova, asupra mentinerii Uniunii Sovietice.
Aceasta decizie, insa, nu a fost respectata in raioanele estice si de sud, in care, sub protectia trupelor aeropurtate ale armatei a 14-a, structurile administratiei locale si de partid au trasat o limita interioara pe teritoriul Moldovei, creand enclavele Transnistriei si Gagauziei. Transnistrenii devin model si pentru gagauzii din Comrat care declanseaza simultan o miscare separatista, amenintand Chisinaul cu posibilitatea jonctiunii celor doua zone rebele de la est si de la sud
Tiraspolul "capitala" regiunii separatiste, va deveni cheia regiunii
iar partea cea mai dogmatica a miscarii bolsevice ruse se va reface aici. Din
1991 pana in prezent s-au schimbat multe dintre datele politice sociale si
economice ale Moldovei, dar esenta problemei geopolitice nu s-a schimbat.
Transnistria în sistemul geopolitic regional
Problema Transnistriei este o problema fundamentala a securitatii Rusiei, definitã explicit printr-o rezoluþie a de Dumei de Stat a Rusiei. Nistrul este linia strategica care desparte cele doua mari spatii geopolitice, spatiul slav de restul lumii europene. In urma cu peste jumatate de mileniu aceasta frontiera naturala era reglementata de Principatul Moldovei care se intindea de la munti pana la tarmul marii. Tighina si Hotin erau principalele vaduri de trecere ale Nistrului, iar Chilia si Cetatea Alba controlau intreg accesul la gurile Dunarii. Controlul Nistrului definea calitatea de mare putere zonala si a devenit obiectiv prioritar al tuturor imperiilor succedate în perimetrul istmului ponto baltic. Pentru Imperiul Otoman, dupa ce il va smulge Moldovei, Nistrul va marca limita de expansiune nord estica pentru aproape 400 de ani. Odata cu scaderea puterii otomane frontiera se muta pe Prut. Prin aparitia Romaniei Mari frontiera revine pe Nistru. Imperiul Sovietic readuce frontiera pe Prut.
Chiar daca frontiera politica intre rusi si restul lumii a oscilat intre Prut si Nistru, frontiera strategica a ramas pe Nistru. Aceeasi linie de fortificatii creata de turci a fost utilizata atat de Imperiul Rus cat si de cel Sovietic. Desprinderea Ucrainei si pierderea Odessei, a Azerbaidjeanului, luat de Turcia si apoi incercarea de smulgere a Moldovei din mainile Rusiei au fost noile provocãri adresate strategilor Rusiei pentru care limita slava este conceputa spre inainte, spre Adriatica, iar nu inapoi, spre Moscova. Acum, mai mult ca niciodata, pentru Rusia pastrarea Tiraspolului poarta o semnificatie strategica covarsitoare, ramanand singurul cap de pod catre Europa sud-estica.
Stabilindu-si o strategie de "aparare a independentei castigate in luptele din 1992", autoritatile tiraspolene au intreprins actiuni foarte serioase in vederea instruirii si inchegarii unei armate puternice, stabilite pe suporturile vizibile si mai putin vizibile ale fostei Armate a 14-a. Liderii secesionisti au constituit cu sprijinul militar rusesc o armata impresionanta, dotata cu tehnica militara moderna, formata din tancuri, instalatii de rachete, trupe de geniu si chiar aviatie de lupta, utilizand potentialul industrial al uzinelor din regiune pentru a-si mari arsenalul.
Conducerea Rusiei a sprijinit supravietuirea regimului de la Tiraspol prin
ajutoare nerambursabile considerabile, precum si printr-un paienjenis abil de
conditii, declaratii si memorandumuri, mediate de reprezentanti ai Kremlinului.
Conflictul regional intretinut de Rusia in Moldova a fost un laborator de
experimentare a politicilor de manipulare sau chiar de modificare a
strategiilor de evolutie independenta a noilor state nationale, aparute in urma
prabusirii URSS. Utilizand forta Rusia a incercat sa aplice tehnicile acestui
conflict in Georgia, Estonia si Crimea si alte regiuni ale CSI-ului. Realizarea
practica a intereselor rusesti s-a dovedit a fi foarte diferita in fiecare caz
in parte, variind in functie de textura etnica, de presiunile externe sau de
proportiile acestor tari, succesoare ale Uniunii Sovietice. In Transnistria,
obiectivul major urmarit de Rusia a fost, de fapt, retinerea Republicii Moldova
sub tutela politica a fostului centru decizional post-sovietic, utilizand
regiunea nistreana ca pe un fitil amorsat, care poate fi oricand reaprins.
Miza militara si strategica
Unul dintre motivele pentru care Rusia si-a afirmat cu atata tarie controlul asupra acestei zone il constituie faptul ca in aceasta regiune se afla cel mai important complex militar-industrial de pe teritoriul Basarabiei. Practic, restul Moldovei nu dispune de o baza industriala comparabila. In zona se afla o uzina de producere a componentelor armamentelor nucleare, un centru de anvergura pentru controlul comunicatiilor. Nu trebuie neglijata nici locatia Armatei a 14 a, care chiar daca este mult diminuata, dispune de o logistica impresionanta. Este formata dintr-o divizie de infanterie motorizata, incartiruita la Tiraspol, doua regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, doua regimente de genisti si pontonieri, un regiment de rachete si o escadrila de elicoptere.
Armata a 14 a este proiectata ca un esalon de interventie rapida, avand rolul de a aplica prima lovitura Occidentului. Schema ei de organizare permite ca in timp scurt sa cuprinda un numar mult mai mare de efective decat are acum (nimeni nu a avut de fapt posibilitatea sa verifice cati militari rusi sunt de fapt in Transnistria). O alta problema o constituie pensionarii Armatei Rosii. Majoritatea se afla in acest teritoriu, dar ei sunt raspanditi pe tot cuprinsul republicii Moldova. Dupa unele aprecieri numarul acestora s-ar ridica la aproape 400.000. Prezenta fostelor cadre militare si ale KGB, raportata la mia de locuitori este de cinci ori mai mare la Tiraspol fata de media pe republica. Ei sunt si principala osatura a mafiilor si brigazilor paramilitare care isi fac de cap pe tot teritoriul Moldovei.
Rusia a mentinut o tensiune constanta in zona de demarcatie a Nistrului prin livrarile deschise de tehnica militara, arme si munitii regimului secesionist, participarea directa a Armatei a 14-a de partea rebeliunii tiraspolene, trimiterea de mercenari si "voluntari"- cazaci.
In plus, pe langa factorul militar, Rusia a depus actiuni metodice in vederea vasalizarii economice a Republici Moldova, a extinderii dependentei energetice prin manipularea preturilor la carburanti si gaze, achizitionarea in contul datoriilor pentru energie a celor mai prospere intreprinderi din Transnistria si Moldova, manipularea accizelor si tarifelor vamale pentru a limita exporturile Republicii Moldova in Rusia.
"Solutia" federalizarii Moldovei
Rusia a prezentat, in cursul anului 2000, prin "Nezavisimaia Gazeta", un plan de federalizare a Moldovei ca solutie pentru conflictul transnistrean. In realitate planul era un mijloc de presiune si reprezentand nimic altceva decat amenintarea cu procesul de iugoslavizare, in cazul in care Basarabia s-ar indrepta in mod real catre sistemul valorilor de tip occidental.
Fara sa explice mai mult, expunerea KGB din "Nezavisimaia
Gazeta" punea punctul pe i: "Moldova, in pofida dimensiunilor sale
mici si a posibilitatilor corespunzatoare, devine pentru Rusia unul din
punctele cheie in CSI." Fara indoiala ca rusii stiu la ce se refera si vor
cauta sa nu piarda cheia din mana cu nici un chip.
Doctrina de Securitate a Rusiei arata ca Federatia Rusa examineaza cu ingrijorare concentrarea la flancul sudic al C.S.I. a unor state care sunt pe cale de a deveni baze NATO, si ar putea detine in viitor arme de distrugere in masa. Moscova nu va permite cu nici un pret dezintegrarea Federatiei Ruse si va continua procesul de revenire, pe diferite cai, la vechile frontiere ale U.R.S.S.
Moldova, aflata in flancul sudic si considerata zona tampon deopotriva de NATO si de Rusia se va afla vrand nevrand comprimata intre doua puternice campuri de forta, cu putine sanse de a-si gasi o cale de iesire mai ales in contextul politic de acum, cand guvernarea comunista, obedienta Moscovei, a indepartat Moldova atat de Bruxelles, cat si de Bucuresti.
IntelMedia Group - brief presentation
Grupul IntelMedia s-a constituit formal în anul 2000 ºi funcþioneazã sub forma unei confrerii colegiale lipsite de ierarhii, formatã prin intermediul internet-ului ca o comunitate virtualã preocupatã de Basarabia ºi nu numai.
Prima apariþie publicã a grupãrii a avut loc în preajma alegerilor parlamentare din Republica Moldova din primãvara anului 2001, membrii organizaþiei, jurnaliºti, absolvenþi de ºtiinþe politice ºi economice, oferind opiniei publice româneºti, factorilor politici ºi mediilor de presã, o analizã documentarã asupra situaþiei din Republica Moldova. Intitulatã "Basarabia la rãscruce" lucrarea documentarã realizatã gratuit ºi oferitã gratuit, poate fi gãsitã ºi la adresa www.intelnet.8m.net.
|
