SCOALA SI BIBLIOTECA DIN ORASUL OLANESTI
Desi ca institutie publica scoala in Judetul Valcea apare mai tarziu de secolul al XVII-lea, preocuparile pentru invatatura de carte sunt mai vechi. Din documentele pastrate, din insemnarile facute pe diferite manuscrise si tiparituri se poate deduce ca mai ales pe langa manastirile din Valcea au existat scoli in care se pregateau diecii si gramaticii necesari pentru scrierea hrisoavelor sau viitorii slujitori ai bisericilor si manastirilor. La sate documentele vremii sugereaza faptul ca au existat oameni stiutori de carte din vechime; desigur ca preotii au fost cei dintai. Prezenta preotului si a Bisericii a presupus si cartea. Stim ca Biserica si preotul au fost factorii activi in viata satului romanesc si in jurul lor s-a plamadit, incet dar trainic, limba romana. Inaintea aparitiei tiparului a existat si la romani un proces permanent de scris si de citit, pentru ca slujbele sa nu fi avut de suferit Dezvoltarea feudalismului, intarirea proprietatii feudale si a relatiilor feudale au impus cu necesitate redactarea de acte scrise, care exprimau de fapt materializarea relatiilor existente[1].
[2]”. Tot el facea jalbele de nemultumire trimise catre Domnie sau Divan; scria diate, adica testamentele batranilor facute cu scopul de a nu lasa urmasilor certuri sau dezbinari, si foile de zestre, intocmite la casatoria fetelor. Documentele istorice atesta din plin aceste indeletniciri.
[20]”. Nu se stie din ce cauze lucrarea nu a fost finalizata.
[22]”. Multumit de raspunsurile elevilor, serdarul Toma Olanescu, ,,cel mai insemnat proprietar al satului”, a daruit elevilor un galben iar fiica sa, ,,domnisoara” (Masinca/Maria -n. n.), cate o coroana la 7 elevi premianti .
[32]. In 1868 preotul invatator Nicolae Parvulescu raporta astfel situatia elevilor pe luna aprilie: Clasa I = baieti 39; fete - ; Clasa II-a = baieti 10; fete - . Absenti = 39, deci urmau cursurile numai 10 elevi. Scoala functiona cu doua clase si cu un singur invatator .
[38]. La Olanesti a fost multumit de cele gasite la scoala.
B. SCOALA cu clasele I - VIII CHEIA - OLANESTI
[41]”, a convins satenii sa-si dea copii la scoala ce o va infiinta el in sat. Asa ca adevarata scoala sateasca, particulara, a luat fiinta la 1831 prin staruinta lui Dinca sau Costandin Visarionescu, logofatul satului.
[46]. In 1907 printre invatatorii caracterizati de organele stapanirii ca ,,suspecti”, ,,instigatori” si ,,tulburatori ai ordinei publice” s-a numarat si N. Ghica din comuna Cheia .
[48], in locul sau venind ca invatator Gheorghe Teodosiu; acesta sta de la 1904 pana la 1916. In 1913 se infiinteaza postul al doilea de invatator, pe care vine Gh. Popescu. La 1 ianuarie 1916 se transfera Gh.Teodosiu si vine in locul lui Ion I. Antonescu, care va fi mai apoi directorul scolii. La 1 ianuarie 1928 s-a infiintat postul al treilea, pe care a fost numita ca titulara domnisoara Eugenia Petrescu, absolventa cu diploma a Scolii Normale. In locul ei, plecata la Facultatea de Stiinte Naturale, vine ca suplinitoare domnisoara Maria Zgondea de la 7 februarie la 1 aprilie 1928, iar de la 24 aprilie 1928 pana la 1 septembrie 1929 - Angela Buica. La 1 octombrie 1928 se detaseaza in postul al treilea domnisoara Maria Gibescu, pana la 1 septembrie 1929. La 1 octombrie 1930 este numita, ca suplinitoare a domnisoarei Eugenia Petrescu, o absolventa de Scoala Normala - Gheorghita Deliu, iar la 15 octombrie 1930 a venit ca detasata doamna Eugenia M. Popescu .
Situatia in anul scolar 2008/2009 este urmatoarea:
Clasele I-IV: 62 elevi (32 B + 30 F).
Clasele V-VIII: 68 elevi (38 B + 30 F).
La Gradinita cu orar normal sunt 45 prescolari (21 B + 24 F)[50].
E. SCOALA PIETRIS
[55]. In anul scolar 1932/1933 localul scolii a luat foc si scoala a functionat in case particulare. Dupa 1945 a fost nevoie sa se construiasca un nou local de scoala, de zid, cu o singura sala de clasa, o cancelarie si un hol, care a fost dat in folosinta la 29 mai 1949 . In 1987 scoala functiona cu un efectiv de 18 elevi, lucrandu-se simultan cu 4 clase, iar predarea se facea de catre un singur invatator - asa cum s-a procedat in toti anii de la infiintare si pana in 1987. Scoala a fost afectata de cutremurul din 4 martie 1977 si mai ales de cel din 1986 ; deoarece stricaciunile afectau siguranta elevilor, scoala a functionat intr-o casa particulara unde femeia de serviciu a scolii a pus cu generozitate o camera la dispozitie. Cladirea scolii a fost demolata in 1988 din dispozitia Primarului orasului iar materialele recuperate au fost folosite de Primaria orasului pentru repararea altor cladiri. Dupa 1987 copiii de la Pietrisu au venit sa invete la Scoala din statiune.
-Veronica Tamas, Contributii la istoricul invatamantului valcean in Evul Mediu (1415-1830), in ,,Studii Valcene”, nr. III/1974, p. 145.
- Marcel-Dumitru Ciuca, Silvia Vatafu-Gaitan, Melentina Bazgan, Catalogul documentelor Tarii Romanesti din Arhivele Nationale. Vol. VII, 1650-1653, Arhivele Nationale ale Romaniei, Bucuresti, doc. nr. 350, p. 128; doc. nr. 784, p. 273-274; doc. nr. 785, p. 274.
- Prof. Dr. Gheorghe Parnuta, Din istoria culturii si scolii din Judetul Valcea (secolele XVI-XIX), Ramnicu Valcea, 1976, p. 134. Extras din revista ,,Buridava”, nr. II/1976, p. 133-280.
- Gheorghe Parnuta, art. cit, p. 244, n. 23; Dumitru Balasa, Oameni si fapte din istoria localitatii Olanesti, in ,,Buridava”, nr. 4/1982, p. 101-108; Nicolae Banica-Ologu, Ramniceni in slujba tarii. Logofetii in ,,Studii Valcene”, nr. V/1982, p. 41-46.
- Stefan Andreescu, Goran logofatul din Olanesti si ,,Letopisetul Cantacuzinesc”, in ,,Revista Istorica”. Serie noua, tomul 5, 1994, nr. 7-8, iulie-august, p. 789-794.
- Istoria pedagogiei romanesti. Sub rEditura Acad. St. Barsanescu, Editira Academiei, Bucuresti, 1968, p. 54.
- Ilie Barbulescu, Curente literare la romani in perioada slavonismului cultural, Bucuresti, f. e., 1928, p. 361.
- Dumitru Furtuna – Preotimea romana in secolul al XVIII-lea. Starea ei Culturala si Materiala, Editura „Neamul Romanesc”, Valenii de Munte, 1915, p. 114; X X X - Monografia municipiului Dragasani, Editura EX PONTO, Constanta, 2004, p. 133.
- G. D. Iscru, Actiunea de transformare a invatamantului la sate intr-un serviciu public in Tara Romaneasca, in ,,Biserica Ortodoxa Romana”, Anul XCII, Nr. 3-4, martie-aprilie 1974, p. 440-446.
- Proiect pentru seminaruri, protopopi si preoti, in ,,Buletin, gazeta oficiala”, nr. 21/5 iulie 1834, p. 95-97.
- Nicolae Andrei, Gheorghe Parnuta, Istoria invatamantului din Oltenia. vol. I, Editura ,,Scrisul Romanesc”, Craiova, 1977, p. 258; Aceasta Elena/Elenca (1828-1918) a fost casatorita cu pitarul Constantin/Dinca Slavitescu (1809-1918) iar fiica lor Eliza Slavitescu (n. 1846) a fost casatorita cu Nicolae/Nae Oromolu (1824-1883), avand ca fiu pe Mihail Oromolu (16. II. 1875, Ramnicu Valcea-29. III. 1945, Bucuresti) - vezi Mihai Sorin Radulescu, Genealogii, p. 51 si 250.
- Gh. Parnuta, Din istoria culturii si scolii din jud. Valcea (sec. XVI-XIX), Ramnicu Valcea, 1976, p. 156.
- G. D. Iscru, O incercare de redeschidere a scolilor satesti in Tara Romaneasca in anii 1851-1853, in ,,Biserica Ortodoxa Romana’’, Anul LXXXVIII, Nr. 7-8, iulie-august 1970, p. 831-836.
- Arhiva Scolii cu clasele I-VIII Olanesti, Dosar 1927-1928, f. 114 ; Dosar 1903-1904, f. 49; vezi si D. J. V. A. N. Valcea, Dos. 5/1910, f. 94.
- Arhivele Nationale Istorice Centrale, fondul Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, dos. 46/1907, f. 9.
- Gh. Dumitrascu, Atitudinea invatatorilor satelor valcene fata de rascoala din 1907, in ,,Buridava”, Muzeul Judetean Valcea, nr. 2/1972, p. 323.
- Informatiile au fost preluate din Situatiile Centralizate (S. C-uri, numite curent), trimise la Inspectoratul Scolar Judetean Valcea.
- Ion Al. Popescu, N. Gorgan, E. Grosenoiu, Vetre de spiritualitate romaneasca. Monumentele religioase din Baile Olanesti si imprejurimi, Ramnicu Valcea, Editura CONPHYS, 2003, p. 59.
- Informatii orale culese de mine, de-a lungul anilor, de la diversi locuitori din Cheia: Nitescu I.Gheorghe (1899-l975), fost multi ani invatator si director al scolii de aici; Prof. Avrinte Gheorghe si Prof. Deliu Lucretia - fosti directori ai Scolii cu clasele I-VIII din Cheia; Lice Angelescu, primul presedinte al Cooperativei de Productie, Achizitii si Desfacerea Marfurilor catre Populatie - C. P. A. D. M.; Tudor Nicolae (1927-1988), fost multi ani presedintele C. A. P.-ului; Preot Stroe Dumitru (1908-1984), paroh al bisericii locale s.a.
- Ion M. Statescu, Victoria N. Statescu, Contributii la cunoasterea istoriei satelor de pe valea raului Olanesti (Valcea), Casa de editura si librarie ,,Nicolae Balcescu”, Bucuresti, 2004, p. 49; Informatii orale oferite de Inv. Nitescu Gheorghe (decedat in 1975); date preluate din Arhiva Scolii cu clasele I-VIII Cheia-Olanesti .
- Informatiile au fost preluate din Situatiile Centralizate (S. C.-uri) trimise la Inspectoratul Scolar Judetean Valcea.
- Prof. Nicolae Sporis, Momente din istoria scolii ,,Justinian Marina” – Baile Olanesti, Editura ADRIANSO, Ramnicu Valcea, 2007, p. 17, 84.
- Datele au fost culese din S. C-urile inaintate I. S. J. Valcea sau provin din arhiva personala a autorului; unele informatii ne-au fost furnizate de Prof. Dr. Traian Radoi, Prof. Nicolae Sporis, Prof. Dragusin Constantin (decedat) si Invatatoarele Constantinescu Otilia, Sporis Ecaterina, Blendea Elisabeta .
- Informatii si date culese din S. C-uri, din arhiva mea personala si oferite de Tudor Constanta si Carje Dumitra - directoare ale Gradinitei.
- Informatiile au fost culese de mine personal pe teren, cand eram trimis de autoritatile orasului sa particip la deschiderea sau la inchiderea anului scolar; unele informati mi-au fost date de Invatatoarea Blendea Elisabeta.
- Informatii culese pe teren de autor; unele informatii au fost oferite de Prof. Dancau Petre, Prof. Marcu Eugenia si de Inv. Marcu Stelian - cadre didactice din Baile Olanesti care au functionat la aceasa scoala.
- Informatii orale culese de la Lipioaie Dumitru, Ungureanu Elena, Marian Alexandru, Dinescu Elena si de mine personal din materialele scrise – rapoarte, dari de seama, statistici - cat am fost ,,activist cultural”: bibliotecar cu studii de specialitate, intre 1971-1974, apoi instructor cultural intre 1974-1982 si directorul Casei de cultura intre 1982-1996.
|
