ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
STRĂINII LA NOI DUPĂ ADEVERIREA CĂLĂTORILOR
Venim acum la ceea ce spun calatorii cu privire la strainii pe cari-i întîlne în a doua jumatate a secolului al XVI-lea.
S-a vazut ca orasele noastre, si în Moldova si în Muntenia, au fost înt meiate exclusiv - noi am întemeiat numai tîrguri1 - de strainii din Arde sau din partea anexata în veacul al XlV-lea a regatului polon, care este Gal tia. în ceea ce priveste Muntenia, cînd a fost vorba de Tîrgoviste, s-a vorb de colonia catolica ce exista acolo si s-a pomenit si colonia, mai veche, di Gmpulung.
în Moldova erau mai multe orase, civilizatia economica si politica fiin aici mult mai înaintata, asa ca si numarul oraselor întemeiate de straini trebuit sa fie mult mai mare.
Am spus ca unul din cele mai vechi a fost fundat de sasi în legatura c exploatarile de mine care odinioara formau, fara îndoiala, un însemnat izv( de bogatie: e vorba de Baia (lînga Folticeni), al carii nume chiar înseamn; mina. în Ardeal, se întîlneste Rodna, cu acelasi sens (în slavoneste): anumi; nume de localitati din împrejurimile Baii amintesc colonia de sasi de dinco de munte, cari erau specialisti în lucrarea minelor; ba chiar populatia satele acestora pastreaza 717i84h si astazi un caracter deosebit, cu ochii albastri si poa chiar si cu anume vechi practice de gospodarie mai buna decît a satenii» celorlalti. Am pomenit iarasi si de pecetea cu inscriptie latina a orasului Bai pastrata pîna tîrziu, pîna în momentul cînd sapatorii, cari în cea mai mai parte era acum tigani, habar n-aveau de literele chirilice si mai ales de ce latine, pe care le diformau, dar ei sculptau înca pecetea în mijlocul care: este cerbul Sfîntului Hubert, cu crucea între coarne. Putem spune cu sigurani ca orasul1 exista în secolul al XlII-lea, ca e deci mai vechi cu vreo suta c ani chiar decît domnia Moldovei, precum si, dincolo, Gîmpulungul este desigx mai vechi decît domnia Terii Românesti în forma ei consolidata. în regium care se întinde între Carpati si siret, luînd-o la vale si lasînd la o par
1 Pentru amanunte cu privire la toate orasele se poate consulta cartea mea Isior poporului românesc.
Pîna la jumatatea veacului al xvii-iea
ii unul din cele mai noi orase, creat abia la sfîrsitul secolului al ga sau la începutul celui al XlX-lea (satul lui Folticiu), se întîlnea Neamt" de astazi, care are si un nume unguresc: se zicea - si forma rat pîna în secolul al XVII-lea - Karacsonko, ceea ce înseamna lui Craciun", adica Stînca lui Craciun.
,e priveste Bacaul, numele este, fara îndoiala, de origine ungureasca,
ara cu exploatarea pe sama coroanei Ungariei a minelor de sare de
care par sa fi fost întrebuintate, de pe vremea romanilor, necon-
chiar în timpul stapînirii barbarilor, cari, si ei, aveau nevoie, fireste,
olonie straina în Bacau pe vremea pentru care avem izvoare nu se e însa. Dar acolo era resedinta nominala a episcopului catolic, care
atîrnarea lui un numar de sate, de origine, cum vom vedea, foarte ^a Ocna însasi erau asa-numitii salgai sau sangai, al caror nume
pus în legatura cu ciangaii. Daca la Bacau nu întîlnim alaturi de ui episcopal o populatie straina, aceasta populatie, cu caracter marcat c, si în ceea ce priveste numele locuitorilor, se întîlneste la Trotus. idetul Putna, numit dupa apa Putnei, era odinioara unul din cele mai între straine la noi, care a fost darîmat de tatari cu ocazia navalirii la jumatatea secolului al XHI-lea. E cetatea Milcovului, resedinta ala. si, precum în Ardeal, cînd ungurii au întemeiat episcopia de [ (Alba Iulia), ei au asezat si o orînduiala militara, cu iobagi, cari erau tasi, terani liberi si luptatori, acelasi plan l-au urmarit ei, patrunzînd e de Carpati, cînd au organizat episcopatul de Milcov, destinat a fi
de plecare pentru luarea în stapînire a întregului tinut. Prin urmare îea ce ar fi facut, daca ar fi ramas, cavalerii teutoni patrunsi în Ţara i în Cîmpulung, o "teutonie" pîna la Dunare, au încercat sa faca, îndata .easta, în legatura cu episcopatul de Milcov, întemeiat pentru cumani, t si al cumanilor, ungurii regelui. De aceasta a doua tentativa de a ni 3 cu desavîrsire viitorul, de a împiedeca orice dezvoltare de stat la, ne-a scapat navalirea tatarilor.11 Din episcopia de Milcov a ramas, n exploatarea minelor de catre sasi la Baia, anumite urme în nomen-geografica; numele de Sascut înseamna în ungureste Fîntîna Sasului, i, în schimb, sînt extrem de recenti, cam de prin anii 1700, pe locul Stoesti, mai mult declt pe al urmasilor "mosului" Focsea.
rum la al doilea rînd de orase, cele întemeiate între Siretiu si Prut. Sînt hi decît existenta domniei. si se poate adaugi ca, deoarece unde exista îte imposibil ca viata rurala sa nu se resimta de vecinatatea lor, în a domnia a trebuit sa gaseasca o viata mai înaintata si în ce priveste 3i de aceea regimul patriarhal, cu cnezi si juzi de sate, e, aici, mult tin pastrat decît în Muntenia.
im putea spune care a fost cel dintîi oras moldovenesc întemeiat fluenta galitienilor: probabil însa ca acelea din regiunea de nord a ire s-a chemat pe urma Bucovina: Siretiul si Suceava, numite dupa e curg în preajma lor. Evident ca vor fi existat tîrguri mai înainte,
Strainii la noi dupa adeverirea calatorilor j
poate chiar destul de însemnate, dar asezarile mai mari, asa cum le cunoastem prin documente, sînt datorite emigrantilor.
Acestia erau de doua categorii: deoarece evreii nu apar decît sporadic, în a doua jumatate a veacului al XVI-lea, si polonii nu se amestecau prea mult în viata oraseneasca, fiind sau dregatori, sau nobili, sau terani, cei ce vin la noi din colonizarea în Galitia facuta chiar de la jumatatea veacului al XlV-lea de catre regele Casimir, la Liov si Cracovia, erau germani si armeni.
în ce priveste pe armeni, iata pe scurt, de unde provin ei: Dincolo d Armenia cea veche, de supt Gaucaz, în vecinatatea lacului Van si a munteluj Ararat, a carii istorie se dezvolta paralel cu vechea istorie romana si pe urm cu istoria Bizantului, s-a format mai tîrziu, prin migratiuni în legatura c cruciatele, dar chiar si înainte de fenomenul cruciatelor, în legatura cu nevi economice provocate de navigatia pe Marea Mediterana, o Armenie Mic Ea era aproape de muntii Taurus si Ântitaurus, acolo unde se afla Sis, Adan Mamistra, Pilerga, centre care au decazut, dar care acum, cu ocupatia frar ceza si cu tot ce va rezulta din marele razboi, se poate întîmpla sa învi Regiunea aceasta s-a occidentalizat, clasa dominanta, dinastia s-au franciza primind o multime de uzante de la cruciati. La urma, regatul Armeniei Mi a fost desfiintat, la sfîrsitul secolului al XlV-lea, de musulmani, atunci cîn el avea în fruntea sa pe ultimul reprezintant al dinastiei franceze, din Poito de Lusignan, care a cîrmuit si în Cipru.
Dupa migratiunea cea dintii, din Armenia Mare în Armenia Mica, a urmat altele din Armenia Mica însasi peste Marea Mediterana si peste Mare Neagra. Cei mai numerosi colonisti s-au dus prin peninsula Asiei Mici catr Trapezunt, unde si acum este o populatie armeneasca importanta. Apoi pe coasta asiatica au trecut pe coasta europeana cum au facut si grecii (ar vazut cum Comnenii din Trapezunt au avut o colonie la Mangup, în Crimeea de unde era doamna Maria, si cu sînge de-al Paleologilor a caror monogram e pe perdeaua ei de mormînt, a lui stefan cel Mare). Tot asa au trecut armenii acolo, în Crimeea, si au format supt stapînirea, la Caffa si aiurea, genovezilor, cu carii erau deprinsi înca din Asia, colonii înfloritoare.
Drumul de comert însa mergea de la Caffa spre nord-vest, catre Lio\ Astfel armenii au venit întîi cu carale de comert ce legau cu Polonia mare port genovez din Orient aici la Liov pentru a se coborî tot cu carale de corner prin Moldova, catre Cetatea Alba, daca nu totdeauna si catre Caffa.
In acest chip, ei s-au înradacinat în orasele începatoare ale Moldove unde nemtii aduceau dreptul lor de Magdeburg, pe care l-au pastrat mult vreme; armenii, din pricina religiei lor deosebite si a obiceiului de a trai m mult între ei, s-au pastrat mai bine în aceste colonii.
S-a pretins ca biserica lor din Iasi ar fi fost zidita la sfîrsitul veacului XlV-lea; de fapt, acesti oaspeti, îmbogatiti prin negot, au cumparat biseri frumoase de la ai nostri: astfel una dintre cele din Botosani ori Zamca linga Suceava. Se pastreaza 717i84h si anume din cartile lor de slujba: la Roma este o evanghelie scrisa în Crimeea, în veacul al XlV-lea.
Pietrele de mormînt care se vad azi lînga o biserica armeneasca clin Boti sani apartin însa altui curent armenesc, venit din Turcia, în secolul XVIlI-lea, care nu trebuie confundat cu cestalalt curent de colonizare arm
Fina Ia jumatatea veacului al XVlX-Iea
foarte vechi. Cei veniti cu ambele curente s-au romanizat, si romani-jentru cei dintîi, a fost asa de deplina, încît si numele de familie s-au at cu desavîrsire, luîndu-se altele, românesti, dintre cele mai vechi si eresante, ca: septilici, probabil la început armeni, Pruncul, Bolfosul, I Ciomag, Lebada, Manea1. Armenii cari au trecut în Ardeal pe la in cauza razboaielor dintre turci si poloni, cu un Axentie (Oxendie) scul la Gherla, la Ibasfalau, au pastrat vechi nume moldovenesti, ca îl, Cap de bou (Kapdebo) etc.
id existau acum Siretiul si Suceava, aceasta din urma avînd si ea o nsemnata colonie armeneasca, colonisti din acest neam au trecut mai . La Dorohoi nu pare sa fi existat vreodata o asezare, ceea ce dove-a, daca popasul era vechi, orasul e mai nou: am vazut însa o biserica ef'an cel Mare. Botosanii au avut colonisti armeni mai vechi, din veacul lea poate, în tot cazul din al XVI-lea si mai ales al XVII-lea, cînd ei esea constatati documentar. Alt grup a mers la Roman chiar cînd a roie ca orasul sa se colonizeze, primind o populatie specific oraseneasca.
general aceasta a fost un avantagiu pentru noi, caci, daca n-ar fi menii, veneau germanii în numar mai mare, si prezenta armenilor, i cu viata oraseneasca italiana, mai înaintata în foarte multe privinte ia germana, italianizati în practicele comerciale, a constituit un folos
dezvoltarea nationalitatii noastre, în primejdie sa fie invadata de ,ele germanice si subgermanice, cum erau ungurii. Ia Bîrlad au fost armeni; la Galati mai putin, caci portul s-a ridicat mai pe vremea lui Despot abia se pomeneste, - Renii, Tomarova, de unde: iveanu, ca nume de familie, avînd o mai mare importanta decît Galatii, eles ca si în Reni si în Galati erau si alti armeni, veniti probabil pe
asa cum veneau, aparînd si disparînd, la Braila si Cetatea Alba, care-si egaturile cu Constantinopolul si Trapezuntul. [...]
nind acuma la sate, e incontestabil ca din timpurile cele mai vechi a la noi, în tot cuprinsul pamîntului românesc, si o populatie slava, [.mat chiar ca, deoarece Ardealul, tinut asa de românesc, are cel mai amar de numiri slave, si anume de acelea care niciodata n-au avut un româneste - sau cel putin nimic în monumentele noastre de limba nu i am avut aceste cuvinte -, slavii trebuie sa fie mult mai vechi la noi colul al Vll-lea111, cînd se zice ca au navalit prin partile acestea, în i cu avarii si supt stapînirea avarilor2. Cred ca vechii sarmati, un ' de tot felul de natii, cuprindeau un puternic element slav. La aceasta iu ajuns si deosebiti învatati straini, pe o cale cu totul alta decît aceea 'e ajunsesem la aceasta parere. Este singura explicatie pentru nomen-slava a Ardealului. Acum, nume slave se întîlnesc si în alte doua
oilav înseamna Goliat.
["dealul nici nu era în calea emigratiilor slave catre Balcani, la începutul evului
m_ consacrat acestei nomenclaturi un studiu special în revista din Belgrad Delo, pant si în Bulletin de VInstitut pour l'etude de VEurope sud-orienlale, anul 1915-
Strainii la noi dupa adeverirea calatorilor
tinuturi: în Oltenia, unde sînt si cele în "ova": Orsova, Vîrciorova (uneori schimba accentul, dar aceasta n-are atîta importanta), Panciova, si în "ati Romanati (în partea corespunzatoare a Serbiei: Crusevat, Craguievat) et
Pe de alta parte, în Moldova, si în mare parte din Basarabia, pîna linia care despartea odinioara raiaua turceasca din sud de partea rama domnului Moldovei, cam pîna la linia Rautului, gasim un numar mare de sat Golincauti, Popauti, Badauti, Parhauti etc, care corespund în origine si se satelor al caror nume se termina în "esti" sau "eni". Radacina, tot asa, indi numele celui care a întemeiat satul: Popauti vine de la Popa, Climauti de Clim etc. Sufixul "auti" corespunde rusescului "ovce".
Nu totdeauna sufixul este important însa pentru solutii istorice, radacina nu are, adesea, caracterul rusesc. Glim e mai mult rusesc, dar Po nu e rusesc, iar Radautii vin de la Radu, care nu e rusesc, Badautii de Bade. [...]
Cind s-a întemeiat Moldova, nu erau deloc straini pe aici. Rusii, ruten - biserica "Rufenilor" din Iasi înseamna: a rutenilor - rusnecii cari-si astazi ucraineni, acei cari nu s-au asimilat înca, au venit, în timpurile m vechi, prin colonizarea de catre domnii nostri cari faceau expeditii în Poloi] si pe urma lor aduceau un numar de oameni pe cari-i asezau în slobozii. Al fugeau de la sine, de veneau aici, pentru ca la noi teranul era liber, iar acolo, Polonia, serb: în cazul cel mai rau ei erau "vecini", dar "vecinii" la încep nu erau serbi, ci oameni cu contract, asezati pe pamîntul boierilor. Tîrziu tot au venit apoi alti rusi, acei cari au fost chemati de pe urma dezvolta agriculturii în terile noastre, cînd pacea din Adrianopol, la 1829, ni-a perm sa exportam grîul pe care înainte îl tineau turcii numai pentru ei, tot atui] cînd s-au adus de peste Dunare, de proprietarii din Romanati, Vlasca, Ilfo bulgari.
Vechii slavi se chemau la noi schei (numele femeiesc e scheia sau Schia ca): scheii din Brasov, scheia din Roman si de pe lînga Suceava, scheii de valea Buzaului.
în Ardeal, în schimb, se gasesc localitati ca Rusciori, Reussmark - Mi< curea, care ar însemna o infiltratie de elemente slave, nu cu caracter gener ci cu cel special rusesc1.
Mai tîrziu s-au introdus si unii bulgari, prin colonizatie, ca în Vinga d Banat, iar de acolo si în cîte un punct din Ardeal, dar aceasta numai secolul al XVIII-lea.'
Venim acum la coloniile unguresti de la noi.
Noi ne-am obisnuit sa vedem linia Carpatilor ca un hotar; a fost însa timp cînd iarasi linia Carpatilor nu însemna hotar. Hotarul noi îl concepe mai mult sau mai putin pe clina pe care-1 fixeaza hotarnicii; dar pe la 17 Moldova avea în Ardeal un tinut atît de întins - pe care ni l-au luat
1 V. si Rusciucul, pentru români: Rusi, Rusii-de-vede. si în Ungaria de nord si sînt localitati formate cu urmele rusilor, dar desigur mai noua. Se pretinde ca locuitori din Rusciori* li se zicea sîrbi, adeca slavi în general.
Pîna la jumatatea Teacului al XVII-lea
austriecii -, încît a fost echivalat cu doua comitate, oferindu-ni-1 în , pentru Bucovina.
de alta parte, cum am vazut, cînd a fost vorba de întemeierea TPi ea a fost conceputa de regele Ungariei ca o provincie a lui. Prin
el margenea, fara îndoiala, în vremea aceea Ungaria, pe alocuri, cam nde e Siretiul, arnintindu-si de acel episcopat milcovean, pe care Unga-1-a sacrificat niciodata ca pretentie politica. Desi pe la 1460 nu mai un episcop în Milcov, disparut, unui simplu preot catolic de sat din i se zicea episcop de Milcov, pentru ca sa se poata sprijini pe aceasta > revendicarile asupra Moldovei ale lui Matias Corvinul, care poate, venit în Moldova sa distruga pe stefan si a fost învins la Baia, se la acest plan.
ipulatia ungureasca e deci veche. O parte sta în legatura cu secuimea, doial'a care, dealtfel, nu este asa de straveche ea însasi cum se pre-e obicei, ci avem a face cu colonisti asezati de cavalerii teutoni la înce-reacului al XHI-lea1, odata cu orasenii din Câmpulung si de aiurea, i ca toti au ramas catolici, tinînd strîns la catolicismul lor, pe cînd ungu-ra de o parte dintre cei din Ungaria propriu-zisa, sînt calvini. si or sînt foarte adeseori numite dupa sfinti, ceea ce se întîlneste si în teutona si în regiunile celelalte, colonizate tot de cavalerii teutoni, easta este originea populatiei unguresti din judetul Bacau. Satele lor :ute dupa norme românesti, si numite, nu dupa sfinti, ci dupa întemeie-amaseni, de la Tamas, numele unguresc al lui Toma, ori, în Romanul iabaoani de la Sabau (Szabo), care înseamna croitor. A fost cu atîta )ara trecerea la datinele noastre, cu cît secuii însii au în cea mai mare inge românesc, si aceasta se dovedeste si prin felul lor de viata, prin m îsi cultiva cîmpul, cum îngrijesc de gradini, cum cladesc casele mai j cum sînt cele unguresti din pusta, ci întocmai cum e casa româ-Chiar si în îmbracamintea lor este o foarte mica deosebire fata de portul se. si sînt convins ca si în folclorul lor, în cîntece, danturi, povesti, itii, ei au foarte multe elemente românesti2.
ilte dintre satele judetului Roman însa nu sînt asa de vechi. E sigur in cel Mare, care a pradat prin secuime, a adus de acolo, dupa obiceiul l-am mai pomenit, colonisti straini. Pe cînd cei din judetul Bacau, în i necontenita cu secuimea, uneori nu cunosc limba noastra, la ungurii stul Roman nu e sat în care sa nu se vorbeasca româneste. idii serioase facute de aiurea decît de la societatea Sf. Ladislas din ..] ar fi trebuit sa înceapa de mult, desi nu e prea tîrziu nici astazi.
uni la însesi marturiile izvoarelor despre populatia straina la noi. t mult mai numeroase pentru Moldova decît pentru Muntenia, caci ia, fiind cuprinsa între Ardeal si Turcia, avea mai putine rosturi de
volumul II al Buletinului Comisiei Istorice a României, unde am studiat originea sJ legaturile cu noi. ■ si mai sus.
Strainii la noi dupa adeverirea calatorilor
comert, în veacul al XVI-lea, si oferea mai putina facilitate de strabatere î Orient, pe cînd Moldova pastra drumul cel mare Danzig-Constantinopo acuma prin Reni si Galati.
Dar elementele acestea, cunoscute întîmplator prin orice straini cai calatoreau pe aici, pot fi si mai bine cunoscute printr-o categorie noua d calatori, cari se ocupa îndeosebi de ei si în special printr-o categorie dintt acesti straini, catolicii. De catolicii din Muntenia se vor ocupa anume misii nari italieni ori slavi italianizati, cari vin din Balcani, de la bulgari; penti Moldova, în a doua jumatate a veacului al XVI-lea, întîlnim calatori catolic misionari cari vin anume pentru a face inspectia localitatilor locuite de c cari au aceeasi religie ca dînsii.
Este caracteristic pentru acest sfîrsit al veacului al XVI-lea ca în acela timp cînd iezuitii poloni sfatuiesc pe Ieremia Movila, care merge la biseric catolica din aceasta mai veche capitala a Moldovei, se încearca refacerea epi copiei de Bacau si a acelei de Arges, caci, cautîndu-se în vechea arhiva pont ficala, se gaseau numele vechilor episcopate spre a fi înviate. si pentru aceasi se trimite întîi un Arsengo, din Creta, care apartinea, prin îndoita deprindei a graiului, si populatiei grecesti supuse si populatiei italiene stapînitoare, apun Querini, dintr-o familie venetiana, dar probabil din ramura cretana. s cu atît mai usor putea veni pe la noi unul din acesti levantini, cu cît era mi mare numarul negustorilor cari, de la o bucata de vreme, veneau, fie din Per; fie din insulele Marii Mediterane, pentru a face comert aici si cari avea asezari foarte importante la Liov, alaturi de asezarile moldovenilor cu ca se amestecau si faceau casa împreuna, adaugîndu-se si legaturi de famili
Caci dupa Corniact, despre care a fost vorba, avem un sir întreg de levai tini cari faceau concurenta ragusanilor în ce priveste luarea în arenda a vamile sau afacerilor de comert. Ei aveau o situatie privilegiata pe lînga domn, ca doi dintre stapînii Moldovei din a doua jumatate a veacului al XVI-lea 8 fost însurati cu femei apartinînd acestei lumi levantine: Iancu Sasul, a car sotie, Maria, o Paleologa, avea un fiu, Filip, din alta casatorie, cu un gri sau levantin, care facea comert cu Liovul, iar, cu domnul, trei fete, dint care una poarta numele caracteristic grecesc de Chrysaphina. Tot asa Peti schiopul a tinut pe Maria Amirali din Rodos, care a murit în vremea cîi barbatul ei era domn, fiind îngropata la Galata, lînga Iasi.
Relatii cu totul neasteptate pentru cine nu urmareste curentul, ca creste necontenit, dar relatii de cea mai mare importanta si pentru econom noastra nationala, ca si pentru cultura noastra si orientarea noastra în via politica si în alte rosturi. Mai tîrziu, la începutul veacului al XVII-lea, se 7 , gasi, într-o situatie cu totul predominanta, pe lînga domnul Moldovei, Rac Mihnea, care a fost si al Terii Românesti si e îngropat în Bucuresti, la Rac Voda, supt o piatra de marmura de toata frumuseta, un grec, Vevelli, ca se chema Constantin, pentru ai sai, iar ai nostri îi ziceau Batiste (de un biserica numita astfel în Bucuresti): Battista, nume levantin. El a avut i rol deosebit de important la noi, provocînd, la urma, chiar o manifestai populara împotriva celor cari-1 sprijineau, manifestatie în sens nation. indigen, autohton.
Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea
Muntenia, sotia lui Alexandru Mircea era o levantina, Ecaterina, ea o sora careia i se zicea Marioara, ceea ce arata o legatura îndelun-
terile noastre. Marioara era catolica dupa tatal ei, si s-a maritat cu )vez din familia Adorno Vallarga, de care ramînînd vaduva, s-a facut lugarita, linga Venetia, la Murano, în San Maffio, unde s-a si gasit ndenta ei, în greceste si italieneste, cu Ecaterina si fiul ei, Mihnea. Mai )ra asezata în Ţara Româneasca, lînga Ecaterina, Lucretia, ale carii ia numita, greceste, Prepia, adeca: Euprepia, Frumoasa) au fost date itare boieri de tara, ori dupa raguzanul catolic Giovanni de' Marini
oorul îi privea ca "greci" pe acesti straini, dar elementele levantine
■ inteligenta mai elastica decît a grecilor, o prestanta occidentala care
sclavi de atîta vreme, lipsea, si, întretinînd multe relatii cu Apusul,
neau si de.capitaluri mai importante decît capitalurile ce puteau avea
sumînd, informatorii catolici gasesc o lume noua în terile noastre din jumatate a veacului al XVI-lea: pe de o parte catolicii cercetati de ri; pe de alta parte negustorii straini, afluxul de levantini cari-si fac 3 în terile noastre, mai ales în Moldova, sau în acele puncte din strai-u care Principatele au legaturi foarte strînse, ca LioA'ul, de ex., capitali vin pentru vami, pentru împrumuturi si cari ramîn aici. ingem acum la însesi informatiile pe care ni le dau izvoarele despre ;raini. într-o însemnare a lui Belsius, care scrie în epoca lui Despot, 3 ca foarte multi sasi se gasesc în Iasi si aiurea. Acestia erau dintre egustori ardeleni cari de la o bucata de vreme se fixasera la noi. In lor de supusi ai domniei, ei se bucurau de o situatie pe care n-ar fi :a straini.
alt izvor care vorbeste despre strainii la noi în acest timp este Francisc , acel nobil ungur amestecat în rosturile noastre din secolul al XVI-lea. e: "Românii tin cu totii foarte mult la legea greceasca. Nu s-a gasit 1 care, de frica pedepsei, sa fi îndraznit a marturisi alta dogma. Cunosc a slovele sîrbesti, pe care si acum le întrebuinteaza. Ei nu socot ca nelegiuire mai mare decît sa manînce carne în zilele oprite: de aceea... jumatate de an se chinuiesc".
apt, ceea ce înseamna el, sentimentul acesta de scîrba fata de mîncarea
în post, - si mai ales în postul cel mare -, se adevereste si prin
lui Miron Costin, cînd vorbeste de domnul strain care ajunsese a
Moldova în 1619, Gaspar Gratiani, Morlacul din Croatia, despre care
mînca si carne în post, ceea ce ar fi contribuit la caderea si catas-
la Forgâch venim la Botero.
orasele Moldovei", spune el, "locuiesc sasi si unguri". Populatia ungu-} întîlnea, cum am vazut, mai mult la tara.
otul îl fac însa, mai ales în Moldova, vechii armeni sau mai noii sasi - ai ca este constatarea formala a evreilor, la sfîrsitul veacului al , dar sînt evrei turci, cari nu formau colonii asezate. Apoi "unguri ni. Negotul consta din grîne si vinuri". Vinul "valahic" se vindea si a; era destul de bun, mai ales pentru carausi si lumea mai saraca,
Strainii la noi dupa adeverirea calatorilor
dar levantinii aduceau vin scump din Rasarit, de Malvasia, care, venit dir. Moreia, dar, acum, si din Candia, se ducea în Rusia si Polonia, ca si vin mos< catello, "muscat". Pe urma se facea negot cu "piei de vaca, asa-numitele «schiavine», cu ceara, miere, cu butelii de radacini de tei, pretuite pentru frumusetea vinelor lor". Mai tîrziu vindeam, cum motii vînd doniti si ciubere, în Crimeea tatarilor produsele industriei teranesti din Moldova. Cu carausia localnicii îsi faceau însemnate izvoare de bogatie.
Carausii moldoveni sînt însemnati în socotelile Liovului înca de la încei putui veacului al XYI-lea; ei cunosteau admirabil drumurile, si erau si pazi torii marfurilor ce li se încredintau, un fel de chervanagii, cum sînt cei, tot d< sînge românesc, din Peninsula Balcanica. Intîlnim pe unii dintre dînsii cu nume caracteristice, ca Ursul, în Iasi, în Roman, în Bîrlad si în alte pa'rt ale Moldovei1.
si în a doua serie a însemnarilor lui Botero se spune ca negotul e facui în Iasi, între altii, si de sasi si unguri. Ei dau în acelasi timp si mesterii.
Caci, afara de mestesugul pe care-1 faceau în casa boierului tiganii, afari de mestesugul pe care-1 facea fiecare teran pentru casa si gospodaria lui, or: mesterul din sat - pentru ca era cîte unul mai dibaci care era rotarul or: fierarul satului - începea sa fie o categorie de mesteri liberi, la dispozitie oricui. "Mester", "mestesug" sînt cuvinte împrumutate de la unguri, si aceasta arata nationalitatea celor cari întîi au exercitat aceasta meserie la noi2.
Mancinelli, iezuitul despre care a fost vorba si alta data, spune ca în Moldova, în special în Iasi, sînt raguzani si chioti, adica locuitori din Chios. insula care turceste se cheama Sacîz (sacîzul e mastica de Chios).
Tot aici se cuprinde informatia, pe care am adus-o si înainte, ca unele familii mai bogate dintre sasii din Iasi aveau în biserica lor catolica morminte cu blazoane de comert.
In ce priveste pe armeni, se spune ca ei fac, înainte de toate, negot cu "aromate": smirna si tamîie pentru biserica si, pe linga acestea, mirodenii de pus în mîncari, caci noi aveam bucataria constantinopolitana, care întrebuinteaza multe mirodenii.
Se înseamna si personalitatea lui Cristofor Bruti, al carui mare rol l-am aratat si alta data. Se mentioneaza si toata silinta pe care si-o dadea propaganda catolica reprezintata printr-însul si printr-un agent papal venit la noi pe vremea lui Mihai Viteazul, un croat, Alexandru Comuleo (Komulovic). S-a împiedecat astfel protestantismul, care începuse sa strabata mai ales supt Despot si Iancu Sasul, desi acesta era ortodox, în mijlocul acestei populatii straine. Se arata ca acel care trecea de la catolicism la protestantism era supus acum la o amenda strasnica: o suta de boi.
în ce priveste negotul cu polonii, el nu era facut de poloni, caci negustorii de aceasta natie nu se întîmpinau, iar evreii poloni veneau numai la iarmaroacele de hotar.
Se aducea bere din Camenita, desi existau si la noi fabrici de bere, ca aceea a sasilor de la Baia, pomenita în acte din veacul al XVI-lea. Dealminteri
1 Cf. Iorga, Relatiile cu Lembergul (din Economia nationala) si Studii si documente, XXIII.
2V. Iorga, Istoria industriilor, 1927.
>cat/iuui ai
ir terminul de "pivnita", care a biruit numele de beciu, de zemnic, unul uresc altul slavon, vine de la "pivo", care în slavoneste înseamna "bere".
Acum de la informatorii acestia cari vorbesc numai în treacat de straini, m la ceea ce ni spune însusi Querini, episcopul numit la sfîrsitul veacului 1
KV
El arata ca a gasit în Moldova, pe la 1590, cincisprezece orase si seisprezece care aveau catolici, populatia catolica fiind în numar de 1691 familii 0 700 de membri. In Bacau si împrejurimi - aproape era un sat foarte jrtant catolic, Trebesul - se aflau 4 000 de case, si din populatia aceasta familii cu 1692 oameni, apartineau religiei romane. în oras chiar era .ica Sfintei Marii si a Sfîntului Nicolae, de lemn. Domnia, în general, era ,e toleranta fata de toate confesiunile, si, cînd era vorba sa se ridice o ica straina, ea dadea din vistierie: astfel s-a dat si pentru acoperirea icii Sf. Marii din Bacau 500 de scuzi de aur, suma foarte importanta, tfel vistierul Moldovei pe vremea aceasta ~ nu vistierul cel mare, care oman, ci al doilea, -, Giambattista Amorosi, pe care-1 întîlnim pomenit alte documente, era catolic, italian, avînd un nepot care învata la Roma, illegio dei Greci. în Trotusul vecin erau 68 de familii si 3 994 locuitori, serica de piatra.
fn ceea ce priveste predica la sate, ni se spune ca se facea în limba ungu-
a. Mai tîrziu, în secolul al XVII-lea, aceasta limba a fost înlocuita în
prin cea româneasca, pe cînd calugarii erau în cea mai mare parte ita-
]atolici, ne spune calugarul, se gasesc, fireste, la Baia, care înfatisa
daunazi inscriptii de morminte în limba germana sau latina3. Aici erau
de vetre, din care 63 de familii, cu 316 oameni, catolici. Se aflau si
unguri, dar cei mai multi sasi. Se noteaza doua biserici întregi si una
oaatate ruinata, probabil a lui Alexandru cel Bun. Preotii se dadusera
obiceiul pamîntului: erau casatoriti.
,a Tîrgul Neamtului, pe vremea aceea erau 250 de case: 74 ale catoli-pentru doua biserici de lemn, preotul fiind sas.
n grupul de la Prut, Husii sînt aratati cu 1 300 de case. Tocmai atunci îmeia si episcopia de Husi, dupa ce Mihai Viteazul si aliatii lui moldoveni, Voda si stefan Razvan, dezrobisera raiaua turceasca ce asculta pîna
de episcopul, supus turcilor, de la Braila. Se înseamna 72 de case Je, cuprinzînd 435 locuitori, la o biserica de lemn. a Cotnari, din 3 500 de familii, sînt 198 catolice cu 1 083 membri. Aici rei biserici: doua de piatra si una de lemn. Se mai pastra si un pro-de gramatica. Dascalul preda în limba ungureasca si latina. Preotul
luteran si venise din Ardeal. Aici s-au gasit si carti "eretice" unguresti.
^f; si prefata mea la Studii si documente, I-II.
7» 1?o?!>care de a se introduce din nou limba ungureasca s-a facut de primatul Unga-
.a 1840. V. tot Iorga, Studii si documente, I -II.
Mi Ia Muzeul arheologic din Bucuresti.
Strainii la noi dupa adeverirea calatorilor
La Suceava, cu 6 000 de case, din care 30 catolice, functiona si un cap adus pentru soldatii poloni si unguri, în numar de 2 000. Erau doua bis de piatra: predica se facea în limba polona pentru soldati, pentru ceilal "greceste", cu talmaciu moldovean.
La Vaslui, un preot, dar nu se spune numarul credinciosilor lui.
La Roman, în oras, erau 400 de familii, dintre care 25 latine; mem 138, erau unguri cu doua biserici de lemn. Preotul tinea împartasani dînsul acasa, bagata supt pat. La Sabaoani, Berindesti (?), Tama, Rachiteni, Giudeni, Lacaseni, 300 de familii catolice si 1 480 de oan Biserica din Sabaoani e de piatra si acoperita de domn.
Acestea sînt cele dintîi informatii asupra populatiei catolice în Mol si, pe alaturi, asupra populatiei orasenesti a terii, în genere.
|
