SUCEAVA-BAIA-TÎRGU NEAMŢ-PIATRA NEAMŢ (115 km)
De la Suceava spre Baia, se merge prin Falticeni (D.N. 20). Din Falticeni, continuam drumul spre sud, pîna la Spataresti. De aici, spre vest, pe un drum local, se ajunge la Baia (7 km).
A. Baia
Situata pe malul stîng al rîului Moldova, la sud-vest de orasul Falticeni, Baia a fost prima capitala a Moldovei. La sfîrsitul secolului trecut, Baia mai pastra înca urme ale perioadei sale de glorie. Era mentionata existenta, în diferite locuri ale orasului, a unor "temelii de ziduri de pivnite, de cladiri mai mult sau mai putin mari, de subterane etc".
Date interesante referitoare la începuturile si dezvoltarea asezarii au furnizat cercetarile arheologice. În punctul Cetatuia au fost descoperite vestigii neolitice si hallstattiene. Dar de o importanta deosebita sînt rezultatele cercetarilor sistematice întreprinse în anul 1968 în spatiul cuprins între Biserica Alba si cea romano-catolica, unde au fost identificate trei niveluri de locuire, cu materiale (ceramica, monede, unelte, piese de armament etc.) databile între secolele XIV-XV. Nivelul de locuire corespunzator celei de a doua jumatati a veacului al XIV-lea si începutului celui urmator ofera unele certitudini în privinta caracterului asezarii de la Baia. Activitatea productiva si mestesugareasca, vie si variata, contrasteaza puternic nu numai cu realitatile din etapa precedentai ci si cu cele din satul medieval moldovenesc din aceasta vreme. Analiza descoperirilor monetare, ca si arhitectura civila de la Baia, cu elemente deosebite'de cele din lumea satelor conduc la concluzia ca asezarea de aici se gasea, cel mai tîrziu în ultimele decenii ale secolului al XIV-lea, în stadiul urban. Dealtfel, aceasta evolutie calitativa este înregistrata si în izvoarele scrise ale vremii. Printre orasele moldovenesti cuprinse în vechile cronici rusesti este înscrisa si Baia.
În portulanul din 1339, întocmit de A. Dulcert, Baia figura ca cel mai mare oras de la rasarit de Carpati, sub numele de Civitas Moldavia. Sub acelasi hume va fi mentionata Baia si în actele din 1359, legate de înscaunarea lui Dragos ca domn al Moldovei.
Devenit resedinta a statului independent al Moldovei, orasul îsi mareste importanta economica si politica. Odata cu aceasta are loc cresterea rapida a populatiei orasului. Cercetarile arheologice arata ca populatiei locale i se alatura elemente etnice straine, venite din nord, fie prin Polonia, fie mai ales prin Transilvania. Adîncirea procesului de urbanizare era însotita de intensificarea comertului si a exploatarilor miniere. Schimburile avantajoase cu marfuri din Orient, aduse cu caravane din tinuturile asiatice si cu corabii genoveze pe Marea Neagra, au atras si negustori din alte tari, dupa cum exploatarea unor mine din împrejurimile orasului a determinat venirea aici a unor mineri din Transilvania si din Ungaria.
Paralel cu dezvoltarea orasului, mestesugurile iau si ele avînt. În documentele veacului al XV-lea se fac numeroase mentiuni despre existenta unor pive si dîrste pentru postav si sumane, steampuri pentru prelucrarea minereurilor, actionate de forta apei. Postavurile, de buna calitate, faceau obiectul unui intens comert, despre care se gasesc mentiuni 636g64g documentare înca din vremea lui Alexandru cel Bun si pîna tîriziu prin secolul al XVI-lea. Alaturi de acest mestesug, care se va raspîndi si în satele dimprejur, documentele vremii mentioneaza existenta unor cojocari, blanari, curelari, croitori si cizmari, olari, zidari si pietrari etc. Erau, de asemenea, "fabrici" de bere. În vecinatatea orasului erau în activitate mine din care se extrageau diferite minereuri. Urmele unor foarte vechi mine vor fi semnalate în 1781 de Sulzer, iar A. Wolf scria ca anumite mine s-ar fi exploatat pîna în vremea lui Vasile Lupu.
În perioada de prosperitate a orasului apar doua importante monumente de arta feudala, unul ctitorit de stefan în 1467, în urma bataliei cîstigate la Baia împotriva regelui Matei Corvin, si altul ridicat de Petru Rares, în 1532.
Dar odata cu primele decenii ale veacului al XVII-lea, orasul începe sa decada, activitatea economica devino tot mai limitata, numarul populatiei scade. Totusi, pe la 1741, Baia mai pastra înca titulatura de oras: însa odata cu înfiintarea - prin hrisov domnesc la 1780 - a tîrgului Falticeni, cu iarmaroacele lui mari si renumite, tîrgovetii de la Baia, cîti mai ramasesera, se muta în tîrgul cel nou.
B. Tîrgu Neamt
De la Baia, pe acelasi drum ne întoarcem la intersectia de la Spataresti, iar de aici, spre sud, pe drum asfaltat, se ajunge la Tîrgu Neamt (27 km).
Situat pe valea Neamtului, între dealurile domoale de la marginea Subcarpatilor orientali, Tg. Neamt se numara printre vechile asezari din Moldova. Dupa cum dovedesc vestigiile arheologice descoperite, teritoriul orasului actual si împrejurimile lui imediate s-au caracterizat printr-o intensa locuire înca din vremea orînduirii comunei primitive. Cele mai vechi marturii dateaza din neolitic si epoca bronzului, fara sa lipseasca resturi ale civilizatiei geto-dacice. Ca asezare statornica si de oarecare importanta însa, Tg. Neamt pare sa se fi închegat în perioada premergatoare constituirii statului feudal al Moldovei. Ca centru al vietii economice se va afirma odata cu înaltarea Cetatii Neamtului de catre Petru I Musat, numarîndu-se, spre sfîrsitul veacului al XIV-lea, 'printre orasele importante ale Moldovei. Istoria orasului se împleteste strîns cu aceea a cetatii. În veacul urmator, la sfîrsitul acestuia, este mentionat documentar ca important punct de vama în comertul de vite cu Transilvania. Aparat de Cetatea Neamtului si favorizat de controlul pe care îl exercita asupra drumurilor comerciale ce legau Dunarea maritima cu nordul Moldovei si cu Transilvania, tîrgul, devenit si capitala de tinut, va cunoaste o îndelungata perioada de prosperitate, pîna la jumatatea veacului al XVI-lea, cu toate ca în anii 1467 si 1476 a avut de suportat si doua incendii pustiitoare.
începînd cu a doua domnie a lui Petru Rares (1541 - -1546) apar simptomele stagnarii si, mai apoi, ale decaderii. Teritoriul rural al tîrgului se reduce neîntrerupt, iar impozitele diminueaza activitatea comerciala. Aceasta stare precara se va accentua în secolul al XVIII-lea, odata cu decaderea falnicei cetati si cu distrugerea ei, la 1718, de catre Mihai Racovita, la cererea expresa a turcilor. În decursul acestui secol, tîrgul, daruit manastirii Neamt, începe o existenta anonima, iar în veacul urmator nu va înregistra ca evenimente decît doar incendiile din 1821 si 1864. Întreaga viata economica se va rezuma la activitatea unor mici comercianti si mai tîrziu a unor fabricute de cherestea prost utilate.
1. CETATEA NEAMŢULUI. Strada Cetatii nr. 48. Situata în partea de apus a orasului, pe culmea stîncoasa a dealului Plesu, la o înaltime de aproape 100 m, Cetatea Neamtului strajuie de aproape sase veacuri, ca un cuib de vulturi, valea Ozanei.
Originea si vechimea cetatii, important obiectiv strategic al Moldovei feudale, au preocupat pe istoricii români în diferite perioade. Cu aproape trei secole în urma, cronicarii moldoveni Grigore Ureche si Miron Costin manifestau în lucrarile lor insistente preocupari fata de vechimea ei, fara a gasi un raspuns multumitor, încercarile marelui erudit Dimitrie Cantemir nu depasesc nici ele stadiul de ipoteze. Pe baza interpretarii eronate a unor documente, pe la sfîrsitul veacului al XIX-lea, s-a raspîndit teoria originii teutonice a cetatii.
Plecînd de la faptul ca o constructie de o asemenea amploare presupune un efort urias si mijloace materiale considerabile, s-a ajuns la concluzia ca Cetatea Neamtului reprezinta o creatie locala, izvorîta din realitatile istorice proprii perioadei de constituire a statului feudal Moldova. Cercetarile arheologice din ultimele decenii au dovedit ca redutabila cetate a fost ridicata la sfîrsitul veacului al XIV-lea, posibil în perioada 1382 - 1387, de catre Petru I Musat, domnitorul sub care se cristalizeaza definitiv cadrul politic în care avea sa se desfasoare istoria medievala a Moldovei. Prima mentiune documentara despre cetate, prilejuita de expeditia regelui maghiar Sigismund de Luxemburg împotriva lui stefan Musat (1394-1399), terminata cu înfrîngerea invadatorilor la Hindau (Ghindaoani), dateaza din februarie 1395.
Reduitul principal al Cetatii Neamtului, construit în vremea lui Petru I Musat, are în plan forma unui patrulater aproape regulat, masurînd aproximativ 40 X X 45 m, cu latura dinspre est usor curbata în afara. Zidurile înconjuratoare au în medie grosimea de 3 m si înaltimea initiala de 12 m. Pe trei dintre laturile ei cetatea era aparata în mod natural de pante abrupte, pe marginea carora, în jurul zidurilor, a fost lasata o poteca îngusta, avînd rol de berma. Pe latura a patra, cea dinspre nord, o adînca vale, care se uneste cu prapastia în jurul celorlalte laturi, a fost amenajat un sant de aparare, peste care un pod curb, sprijinit pe noua piloni masivi de zidarie, leaga micul platou din fata cetatii cu zidul exterior. Întarite spre exterior, de-a lungul bermei, zidurile an fost dublate spre interior, pe trei dintre laturi, cu un sir de încaperi, construite probabil în vremea domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Deasupra acestora era amenajat, dupa toate aparentele, drumul de straja si de lupta în fata crenelurilor care încoronau curtinele. Intrarea, adapostita sub turnul cel mai puternic al cetatii, tras în interior în coltul dinspre nord-est, era prevazuta cu doua porti întarite si avea în fata, peste un sant anume sapat, un pod mobil.
În vremea domniei lui stefan cel Mare, Cetatea Neamtului avea sa joace un rol deosebit în sistemul defensiv al Moldovei initiat de viteazul domn. Dupa victoria din ianuarie 1475 de la Vaslui, stefan cel Mare se pregateste intens pentru a rezista unei noi invazii otomane, pe care o considera iminenta si de o mai mare amploare. În cadrul acestor pregatiri ce s-au desfasurat în cursul anului 1475 si în prima jumatate a celui urmator, el întareste si amplifica "fortul musatin". Zidurile vechi cu creneluri au fost refacute în partea de sus, fiind înaltate cu aproximativ 4-6 m. În fata cetatii, alaturi, de intrare, si pe aripa de nord a fost construita o noua "pînza" de ziduri, prevazuta cu patru puternice, bastioane semicilindrice, adaptate tirului artileriei. Tot atunci au fost reconstruite, pe cît se pare, si masivele piloane din zidarie de piatra, pe care se sprijinea podul de acces în cetate.
Datorita acestor întarituri, în timpul campaniei lui Mahomed al II-lea din vara anului 1476, cetatea a rezistat eroic unui asediu îndelungat, sustinut cu cele mai moderne arme ale epocii. Dupa cum scrie Arigiolello, "s-au asezat sapte tunuri mari si în decurs de 8 zile s-a facut încercarea de-a o cuprinde, dar doua din acele tunuri mari s-au spart, iar cei care se aflau în cetate nici n-au vrut sa steie de vorba cu noi si toti se aparau cu tunurile si nu le pasa de noi"; Nereusind sa deschida portile vreunei cetati, cuceritorul Constantinopolului este nevoit sa se retraga si; urmarit de oastea moldovenilor, renascuta dupa înfrîngerea de la Razboieni, sfîrseste tot asa de rusinos ca si Soliman Hadîmbul, înfrînt cu un an înainte la Podul înalt.
Epoca de stralucire a cetatii se va încheia odata cu prima domnie a lui Petru Rares (1527-1538), cînd Soliman Magnificul ocupa, prin tradarea marii boierimi, cetatile Moldovei. Dupa 1538, se va mai mentine ca un obstacol în calea oricaror: asediatori, dar rolul ei istoric va fi tot mai limitat, servind în diferite rînduri ca loc de refugiu în calea incursiunilor de jaf. La cererea turcilor, care urmareau sa slabeasca posibilitatile de rezistenta ale Moldovei, Alexandru Lapusneanu o distruge. În vremea celei de a doua domnii (1564-1568) o parte din constructiile interioare. In mai 1600, garnizoana instalata de Ieremia Movila deschide, fara lupta, portile cetatii în calea ostilor lui Mihai Viteazul. Dupa aceasta data, Cetatea Neamtului este abandonata si nu va mai fi amintita pîna în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), care o reamenajeaza ca adapost al familiei si operelor sale.
Supusa unei, noi încercari de distrugere în anul 1675, în timpul lui Dumitrascu Cantacuzino, cetatea va rezista totusi regelui polon Ioan Sobieski, care a folosit toate mijloacele de asediu pentru a Înfrînge mica garnizoana moldoveneasca. Amintita în contextul evenimentelor din anul. 1716, cînd trupele austriece se întaresc în ea, Cetatea. Neamtului, va fi, distrusa si abandonata doi ani mai tîrziu de catre Mihai Racovita.
Astazi, dupa ce timp de aproape sapte ani a constituit obiectul unor ample lucrari de restaurare, Cetatea Neamtului îsi înalta din nou zidurile semete pe creasta dealului Plesu. Într-o încapere din interiorul cetatii a fost amenajata o expozitie cuprinzînd unele dintre obiectele descoperite cu ocazia cercetarilor efectuate ani de-a rîndul.
2. MUZEUL DE ISTORIE. Strada Republicii nr. 20. Întemeiat în 1957, cu ocazia sarbatoririi a 400 de ani de la urcarea lui stefan cel Mare pe tronul Moldovei, reorganizat apoi în 1968, Muzeul de istorie din Tg. Neamt prezinta istoria locala cu cele mai semnificative momente ale desfasurarii ei. Punctul de greutate al expozitiei permanente îl constituie însa istoria evului mediu.
Expozitia începe cu marturii din paleoliticul superior, descoperite pe terasele din jurul masivului Ceahlau: razuitoare si lame de silex, vîrfuri cu aspect microlitic de tip Gravette.
În succesiune cronologica, pot fi urmarite vestigii de epoca neolitica, provenite mai ales din asezarea de la Tîrpesti. Se întîlnesc unelte, vase, figurine antropomorfe si zoomorfe, caracteristice primelor faze de dezvoltare a culturii Cucuteni. În cadrul acestui ansamblu de exponate este de subliniat prezenta unor vase precucuteniene, care se individualizeaza fie prin forma lor, fie prin motive ornamentale incizate sau pictate. Statueta "Gînditorul de la Tîrpesti", reprezentînd un om sezînd, cu palmele la tîmple si coatele sprijinite pe genunchi, într-o atitudine de profunda meditatie, asemanatoare exemplarului de la Cernavoda, constituie o aparitie revelatoare printre creatiile de plastica neolitica.
Pentru epoca bronzului merita a fi retinute, printre altele, o secera de silex si un celt de bronz, de forme particulare.
Prima epoca a fierului este reprezentata doar prin vase tipice cu torti supraînaltate, descoperite la Razboieni. În schimb, a doua epoca a fierului este reprezentata prin ceramica si alte materiale geto-dacice. Alaturi de acestea se întîlnesc produse ceramice apartinînd populatiei bastarnice, descoperite la Tîrpesti si un colier de bronz în forma de coroana provenit de la Davideni. Vase de culoare cenusie descoperite la Tîrpesti, Ocea si Razboieni, rîsnite si obiecte de podoaba subliniaza convingator trasaturile civilizatiei daco-carpice din secolele II-II1. Amfore si diverse obiecte de provenienta provincial-romana de la Tîrpesti, tezaurul de denari imperiali descoperit la Ghin-daoani constituie marturii ale raporturilor populatiei autohtone cu Imperiul roman.
Este prezentata apoi ceramica descoperita la Urecheni, Tîrpesti si Davideni, corespunzatoare secolelor IV, VI si XII-XIII.
O mare parte din spatiul exponabil etaleaza un bogat si semnificativ material arheologic din perioada feudalismului dezvoltat, provenit de la Cetatea Neamtului. Dispuse cronologic, din secolul al XV-lea pîna în secolul al XVIII-lea, numeroase unelte, arme, piese de harnasament, ceramica simpla sau smaltuita, obiecte de podoaba, tezaure monetare, piese sculptate deschid largi posibilitati de cunoastere a societatii medievale din Moldova.
C. Piatra Neamt
De la Tîrgu Neamt, urmînd spre sud drumul national 15 C, se ajunge la Piatra Neamt (40 km).
Situat în zona depresionara a Bistritei, între culmile muntoase Cernegura, Bîtca Doamnei Cozla si Pietricica, orasul Piatra Neamt este una dintre cele mai vechi asezari ale Moldovei. În împrejurimile orasului actual, pe Cozla si pe Bîtca Doamnei, în dreapta Bistritei, au fost descoperite asezari geto-dacice fortificate, datînd din secolele III i.e.n.-I e.n., asemanatoare cu cele din Transilvana. Descoperirile recente de pe valea Bistritei arata ca locuirea geto-dacica va continua, în versiunecarpica, si în secolele III-IV e.n. Continuitatea de locuire pe aceasta straveche vatra poate fi urmarita pîna la constituirea stat-uriii feudal al Moldovei descoperirile de la Brasauti si Bîtca Doamnei asigurînd puntea de legatura între perioada creatiei materiale carpiee si primele informatiei documentare despre asezarea feudala de pe malul [..].
Multe secole dupa aceea asezarea a avut o evolutie lenta. În anul 1830 populatia orasului numara abia 2900 locuitori. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea se înfiinteaza mai multe manufacturi si "fabrici", majoritatea fiind profilate pe prelucrarea lemnului... În 1840, Gh. Asachi a înfiintat o "moara" de hîrtie, prima din Moldova. Mai apoi, s-au instalat fabrici de cherestea, de mucava etc. Dupa 1867, orasul cunoaste si o dezvoltare teritoriala, extinzîndu-se în stînga Cnejdiului si "peste vale", în dreapta Bistritei.
1. CURTEA DOMNEASCĂ. Amplasata pe acropola tîrgului medieval, unde se afla constructiile ansamblului monumental ridicat în anii domniei lui stefan cel Mare,,Curtea domneasca exista deja la 20 aprilie 1491, cînd domnitorul daruia manastirii Tazlau cîteva sate "....care au fost din ocolul curtilor noastre de la Piatra". Ea a dainuit pîna în secolul al XVIII-lea, cînd, lasate în parasire, constructiile încep sa se ruineze. Astazi se mai pastreaza doar cîteva elemente care pot sa dea unele informatii de detaliu asupra planului si sistemului constructiv al vechiului palat domnesc. Din zidul de incinta, care înconjura altadata promontoriul din centrul orasului, se mai pastreaza doar unele portiuni spre limita de nord a Liceului Petru Rares..
Cu prilejul cercetarilor arheologice din anii 1954- -1955, în curtea liceului s-au descoperit si consolidat apoi vestigii ale pivnitelor Casei domnesti, cuprinzînd o încapere de acces în pivnite, un coridor lung si patru galerii.. ........ .. . . ..
Încaperea, de forma dreptunghiulara, era acoperita cu o bolta semicilindrica din caramida si comunica cu coridorul printr-o usa prinsa în stîlpi de piatra cioplita. Coridorul lung de 11 m, era acoperit si el cu o bolta de caramida, bucati de tuf calcaros. Iri fundul coridorului, spre vest, era o fereastra. Pivnita, împartita în trave prin patru arcade de piatra sprijinite pe stîlpi, era construita din tuf calcaros si caramida.
Bogatia deosebita a materialului arheologic descoperit, cuprinzînd canle si caramizi smaltuite, ceramica fragmentara si obiecte de metal, îndreptateste presupunerea ca si aceasta curte s-a bucurat de o mare atentie din partea domnitorului.
2. COMPLEXUL ARHEOLOGIC DE PE BÎTCA DOAMNEI. În partea de vest a municipiului Piatra Neamt.se ridica, pîna la o altitudine absoluta de 457 .m, dealul Bîtca Doamnei, cu pante abrupte, aproape verticale, care se distinge printr-un pitoresc aparte.
Pe platoul acestei înaltimi, pe care se poate ajunge pornind dinspre sud, dupa un ocol pe la poalele Bîtcii si urcînd pe un drum carosabil, care devine apoi o carare ce duce pe creasta îngusta prin care Bîtca Doamnei se leaga cu muntele Doamnei, cercetarile arheologice sistematice, desfasurate între anii 1957-1970, au precizat existenta unor urme de locuire din neoliticul mijlociu, din epoca bronzului, o cetate dacica din secolele I î.e.n.-I e.n. si o asezare feudala din veacurile XIII-XIV.
a. Vestigiile din vremea comunei primitive. Resturile dacice sînt cele mai numeroase, dar nu si cele mai vechi de pe Bîtca Doamnei. Cercetarile arheologice au dovedit ca înaltimea Bîtca Doamnei, fcarte bine aparata natural, a fost lecuita înca din prima jumatate a mileniului al III-lea î.e.n. de purtatorii culturii neolitice Cucuteni.
Distrus în mare parte, în urma lucrarilor si constructiilor din epoca dacica, nivelul de vietuire neolitica este marcat prin fragmente ceramice, caracteristice fazei A a culturii Cucuteni si prin cîteva rîsnite neolitice de piatra.
In afara de locuirea neolitica a fost identificat un nivel de viata din epoca bronzului, reprezentat doar prin cîteva fragmente ceramice de aspect Monteoru si printr-un inel de aur.
a. CETATEA DACICA (PETRODAVA?). Pe vîrful înaltimii, pe un platou în forma unui patrulater neregulat si pe cele trei terase ale pantei de vest, amenajate din antichitate, se gasesc ruinele cetatii dacice identificate ipotetic cu Petrodava din "Geografia" iui Ptolemeu. Nivelul dacic, datat în secolele I î.e.n. - I e.n., cuprinde doua faze de locuire. În evolutia ei asezarea a fost fortificata, fiind transformata într-o puternica cetate, care va deveni important centru militar si de cult.
Fortificatiile. Înca din prima faza de locuire, cetatea a fost fortificata cu o palisada de 6 m, întarita apoi cu un zid de piatra, din care s-au mai pastrat unele resturi. În faza a doua, în locul palisadei a fost ridicat un zid puternic de piatra lat de 3,50 m, care închidea cetatea pe cele patru laturi, facînd-o aproape inexpugnabila. Acest zid, al carui traseu urmeaza forma unui patrulater neregulat, a fost construit din blocuri de piatra, într-o tehnica apropiata de opus quadratum. Temelia zidului de incinta a fost asezata pe un strat subtire de lut, care statea pe un strat de pietris, iar acesta din urma era prins direct de stînca nativa. Spre partea superioara zidul de incinta a avut o suprastructura din lemn.
Se pare ca zidul de incinta a fost întarit la cele patru colturi cu turnuri de aparare, desi resturi ale unui asemenea edificiu, de forma patrata, au fost identificate numai în coltul de sud-est. Pe latura de sud, pe unde se facea intrarea în cetate si pe cea de vest, mai putin înclinata, zidul era protejat de o palisada groasa de 5,30 m.
Poarta cetatii. Intrarea în cetate se facea printr-o deschidere în zidul de pe latura sudica, pe lînga turnul de aparare, unde exista o poarta cu deschiderea de 2,50 m, fixata cu ajutorul unor stîlpi de lemn, înfipti în gropi sapate în stînca.
Locuintele. Pe platoul din interiorul cetatii, la adapostul zidurilor si pe cele trei terase de pe panta vestica au fost descoperite locuintele dacice. De forma rectangulara, ele erau facute dintr-un schelet de lemn cu pamînt, ridicat pe temelie de piatra. În interior, peretii erau lipiti cu un strat gros de lut amestecat cu pleava. Uneori, peste aceasta lipitura de lut se dadea cu var. Pavimentul din interior consta dintr-o pojghita de lut fin si bine netezit. Aici se gasea o vatra de foc, de forma rotunda sau ovala.
Sanctuarele. Prezenta a doua sanctuare din aliniamente de tamburi, asemanatoare cu cele descoperite în cetatile dacice din Muntii Orastiei, constituie una dintre cele mai interesante descoperiri de pe înaltimea Bîtca Doamnei, referitoare la viata spirituala a dacilor din secolele I î.e.n.- I e.n.
Primul sanctuar, amplasat în afara zidului de incinta, pe terasa de sud, dateaza din cea de a doua faza de locuire. Din acest sanctuar se mai pastreaza doua rînduri de tamburi ciopliti din piatra de gresie.
Sanctuarul descoperit spre capatul nordic al terasei de sud dateaza dintr-o perioada mai veche. Tamburii, lucrati din acelasi material, sînt dispusi pe patru aliniamente, fiecare aliniament avînd cîte cinci asemenea tamburi.
Vestigiile dezvelite printre ruinele cetatii cuprind ceramica dacica, lucrata la mîna sau la roata, de o mare diversitate de forme si decor, ceramica de import elenistica si romana. Dintre importuri, se distinge un vas de bronz aurit. Obiecte de fier, unelte agricole, scule de fierarie si dulgherie, materiale de constructie, arme si piese de harnasament, podoabe, precum si numeroase ustensile dezvaluie ocupatiile principale ale locuitorilor cetatii si stadiul de dezvoltare a metalurgiei fierului. În totala discrepanta cu relativa bogatie si importanta incontestabila a cetatii, au fost gasite numai doua monede - o drahma din secolul al II-lea î.e.n., emisa de orasul grecesc Dyrrhachium, si un denar roman republican.
Ca multe alte cetati dacice descoperite pe teritoriul patriei noastre, cetatea de la Bîtca Doamnei si-a încetat existenta în urma razboaielor dintre daci si romani.
c. Asezarea feudala. Vestigiile de epoca feudala, din secolele XIII-XIV, reprezinta ultima locuire de la Bîtca Doamnei. În perioada anterioara constituirii statului feudal al Moldovei, pe ruinele cetatii dacice apare o asezare feudala, probabil aparata printr-o întaritura de lemn.
Nivelul feudal de vietuire, mai putin compact decît cel dacic, este marcat prin locuinte cu pereti din bîrne, o mica biserica crestina, tot din lemn, un cimintir, precum si prin obiecte de fier, în special arme, piese de harnasament, diferite unelte si cîteva obiecte de cult.
3. CETATEA DACICĂ DE PE COZLA. În partea de nord a municipiului Piatra Neamt se înalta dealul Cozla. Pe platoul acestui deal, cu pante foarte înclinate, de pe care vizitatorului i se deschide una dintre cele mai atragatoare privelisti, dacii si-au construit o cetate, care, potrivit unei mentiuni din anul 1904, avea ziduri de piatra. Printre altele, cercetarile efectuate au prilejuit constatarea ca asezarea dacica de aici suprapune o locuire mai veche, care dateaza din epoca neolitica, apartinînd culturii Cucuteni.
Asezarea dacica de pe platoul Cozla, care, prin analogie cu cetatea de pe Bîtca Doamnei ar fi fost fortificata cu zid de piatra, are doua nivele de locuire: unul apartinînd secolului al II-lea î.e.n. si altul perioadei cuprinse între secolele I î.e.n.-I e.n., documentate mai ales prin ceramica. Lucrata la mîna sau cu roata, ceramica, reprezentata prin diferite forme, cuprinde si exemplare de vase ornamentate cu motive geometrice, pictate. Unele exemplare de vase sînt imitate dupa importuri grecesti sau romane. În afara de ceramica s-au gasit si unele obiecte de metal: un ciocan mare, un pinten de fier, o fibula etc.
4. MUZEUL DE ARHEOLOGIE. Strada stefan cel Mare nr. 10. Întemeiat înainte de cel de al doilea razboi mondial, prin eforturile staruitoare ale unui grup de profesori, Muzeul de arheologie din Piatra Neamt a fost organizat abia în anul 1947. Reorganizat recent, muzeul a devenit una dintre institutele muzeale reprezentative nu numai din Moldova, dar si din România.
Expozitia de baza a muzeului începe prin prezentarea de resturi faunistice de cerb (Cervus elaphus), rinocer (Rhinocerus antiquus), mamut (Elephas primigenius si Elephas meridionalis) si unelte de silex cretacic de Prut si din roca silicioasa locala descoperite la Ceahlau, Buda, datînd din paleoliticul superior.
În ordine cronologica, sînt expuse materiale din epoca neolitica. Topoare de piatra slefuita, sapaligi din corn de cerb folosite în agricultura, unelte de os si silex, rîsnite primitive de piatra ilustreaza diversificarea repertoriului de unelte în aceasta perioada. O rîsnita de piatra a în a carei roca moale au ramas imprimate boabe arse dintr-o specie de grîu primitiv (tritiicum moncoccum) sta si ea marturie a cultivarii primitive a plantelor.
Cultura Cucuteni, raspîndita pe întreg teritoriul Moldovei, constituie totodata punctul de greutate si atractie al expozitiei.
Materialele din primele doua faze ale acestei culturi (Precucuteni si Protocucuteni) si mai ales ceramica cu decor excizat si cu motive spiralice de benzi incizate de la Traian, Izvoare si Bodesti-Frumusica, împreuna cu frumoasele exemplare de ceramica pictata, ca si manifestari de plastica antropomorfa si zoomorfa constituie expresia celei mai stralucite si mai originale creatii de arta neolitica din Europa. În mod deosebit se remarca vasul-suport de la Frumusica-Bodesti, piesa de o rara frumusete si valoare artistica, reprezentînd cinci figurine feminine stilizate si înlantuite într-un adevarat dans, de unde si denumirea de "Hora de la Frumusica".
Ultimele faze ale culturii Cucuteni sînt reprezentate prin diferite forme ceramice ornamentate cu motive spiralice si meandrice pictate în trei sau doua culori. Printre acestea, se distinge un vas-suport descoperit la Izvoare, care, prin particularitatile formei, este unic în aria culturii Cucuteni, ca si exceptionalele vase pictate de la Tîrgu Ocna-Podei, de o executie tehnica si eleganta perfecte. Un loc important îl ocupa plastica cucuteniana, bogata si diversa, reprezentata prin figurine zoomorfe din lut ars, întruchipînd în special animale cornute si pasari. De o perfectiune si o realizare artistica remarcabile sînt idolii antropomorfi de la Ghelaesti, prevazuti cu ornamente pictate si incizate.
Pentru epoca bronzului sînt expuse vase cu decor incizat în motive triunghiulare hasurate, descoperite la Costisa si depozitul de bronzuri de la Borlesti, carora le urmeaza descoperirile de aspect Noua de la Ciritei-Piatra Neamt, Tazlau, Doina, Cîndesti si serbesti. Sînt evidentiate în mod deosebit numeroase unelte si arme de bronz: seceri, cutite, topoare, dalti, vîrfuri de lance etc.
O atentie speciala se acorda vestigiilor civilizatiei geto-dacice provenite din cercetarile sistematice efectuate în cetatile dacice de la Bîtca Doamnei, Cozla, Tisesti-Tg. Ocna. Prin mijloace tehnico-muzeistice moderne este prezentata cetatea dacica întarita cu ziduri de piatra de la Bîtca Doamnei. Inventarul arheologic descoperit - unelte agricole si mestesugaresti, armament si podoabe - încadreaza aceasta cetate în aceeasi perioada cu cele din Muntii Orastiei, în epoca corespunzatoare statului geto-dac sub conducerea lui Burebista si Decebal, demonstrînd unitatea culturii materiale si spirituale a geto-dacilor de pe ambele versante ale Carpatilor. Se disting rîsnite rotative, seceri si coase de fier, fiare de plug si numeroase alte obiecte, care atesta nivelul înalt atins de mestesugurile acelei vremi. Dintre produsele ceramice se remarca o frumoasa fructiera cu picior, lucrata la roata si decorata cu linii orizontale si paralele, pictate pe fond rosu. Un vas de bronz aurit de import, vase de factura romana, monede grecesti si romane dovedesc intensificarea relatiilor de schimb între geto-daci si greco-romani.
În continuare este subliniata dezvoltarea civilizatiei daco-romane în secolele II-III, datorita descoperirilor din asezarile si necropolele de la Lutarie si Darmanesti, Calu si Roznov, constînd din ceramica dacica lucrata la mîna sau cu roata, decorata cu brîie alveolare, produse ceramice romane descoperite la Pîngarati si Cîndesti. Descoperirile din necropolele cu urme de incineratie cu capac de la Butnaresti si Dochia, podoabe de argint filigranat, margele de sticla si chihlimbar etc. reliefeaza dezvoltarea componentei locale a civilizatiei din acea vreme.
Un material bogat, provenit din sapaturile de la Izvoare si de la Doina, ilustreaza civilizatia daco-carpica din secolele III-IV.
În continuare, în muzeu este prezentat inventarul deosebit de variat, descoperit în fortificatia de pamînt feudala timpurie de la Bîtca Doamnei, remarcîndu-se armamentul si piesele de harnasament, care, împreuna cu ceramica si cu uneltele pentru agricultura, aduc pretioase contributii la cunoasterea epocii feudale anterioare formarii statului feudal moldovenesc.
Epoca feudalismului dezvoltat este reprezentata îndeosebi prin materialul arheologic (ceramica si teracota) din secolele XV-XVI, provenind din sapaturile efectuate la Curtea domneasca din Piatra Neamt; alt material ceramic si obiecte de podoaba medievale au fost descoperite în cuprinsul cimitirului din secolul al XIV-lea de la Darmanesti.
"Privit pe harta, Siretul pare un copac urias culcat de-a lungul Moldovei cu radâcinile-n Dunare si cu crengile raschirate, înfipte prin crapaturile muntilor."
A. Vlahuta, România pitoreasca.
|
