SUCEAVA-BAIA-TĪRGU NEAMŢ-PIATRA NEAMŢ (115 km)
De la Suceava spre Baia, se merge prin Falticeni (D.N. 20). Din Falticeni, continuam drumul spre sud, pīna la Spataresti. De aici, spre vest, pe un drum local, se ajunge la Baia (7 km).
A. Baia
Situata pe malul stīng al rīului Moldova, la sud-vest de orasul Falticeni, Baia a fost prima capitala a Moldovei. La sfīrsitul secolului trecut, Baia mai pastra īnca urme ale perioadei sale de glorie. Era mentionata existenta, īn diferite locuri ale orasului, a unor "temelii de ziduri de pivnite, de cladiri mai mult sau mai putin mari, de subterane etc".
Date interesante referitoare la īnceputurile si dezvoltarea asezarii au furnizat cercetarile arheologice. Īn punctul Cetatuia au fost descoperite vestigii neolitice si hallstattiene. Dar de o importanta deosebita sīnt rezultatele cercetarilor sistematice īntreprinse īn anul 1968 īn spatiul cuprins īntre Biserica Alba si cea romano-catolica, unde au fost identificate trei niveluri de locuire, cu materiale (ceramica, monede, unelte, piese de armament etc.) databile īntre secolele XIV-XV. Nivelul de locuire corespunzator celei de a doua jumatati a veacului al XIV-lea si īnceputului celui urmator ofera unele certitudini īn privinta caracterului asezarii de la Baia. Activitatea productiva si mestesugareasca, vie si variata, contrasteaza puternic nu numai cu realitatile din etapa precedentai ci si cu cele din satul medieval moldovenesc din aceasta vreme. Analiza descoperirilor monetare, ca si arhitectura civila de la Baia, cu elemente deosebite'de cele din lumea satelor conduc la concluzia ca asezarea de aici se gasea, cel mai tīrziu īn ultimele decenii ale secolului al XIV-lea, īn stadiul urban. Dealtfel, aceasta evolutie calitativa este īnregistrata si īn izvoarele scrise ale vremii. Printre orasele moldovenesti cuprinse īn vechile cronici rusesti este īnscrisa si Baia.
Īn portulanul din 1339, īntocmit de A. Dulcert, Baia figura ca cel mai mare oras de la rasarit de Carpati, sub numele de Civitas Moldavia. Sub acelasi hume va fi mentionata Baia si īn actele din 1359, legate de īnscaunarea lui Dragos ca domn al Moldovei.
Devenit resedinta a statului independent al Moldovei, orasul īsi mareste importanta economica si politica. Odata cu aceasta are loc cresterea rapida a populatiei orasului. Cercetarile arheologice arata ca populatiei locale i se alatura elemente etnice straine, venite din nord, fie prin Polonia, fie mai ales prin Transilvania. Adīncirea procesului de urbanizare era īnsotita de intensificarea comertului si a exploatarilor miniere. Schimburile avantajoase cu marfuri din Orient, aduse cu caravane din tinuturile asiatice si cu corabii genoveze pe Marea Neagra, au atras si negustori din alte tari, dupa cum exploatarea unor mine din īmprejurimile orasului a determinat venirea aici a unor mineri din Transilvania si din Ungaria.
Paralel cu dezvoltarea orasului, mestesugurile iau si ele avīnt. Īn documentele veacului al XV-lea se fac numeroase mentiuni despre existenta unor pive si dīrste pentru postav si sumane, steampuri pentru prelucrarea minereurilor, actionate de forta apei. Postavurile, de buna calitate, faceau obiectul unui intens comert, despre care se gasesc mentiuni 636g64g documentare īnca din vremea lui Alexandru cel Bun si pīna tīriziu prin secolul al XVI-lea. Alaturi de acest mestesug, care se va raspīndi si īn satele dimprejur, documentele vremii mentioneaza existenta unor cojocari, blanari, curelari, croitori si cizmari, olari, zidari si pietrari etc. Erau, de asemenea, "fabrici" de bere. Īn vecinatatea orasului erau īn activitate mine din care se extrageau diferite minereuri. Urmele unor foarte vechi mine vor fi semnalate īn 1781 de Sulzer, iar A. Wolf scria ca anumite mine s-ar fi exploatat pīna īn vremea lui Vasile Lupu.
Īn perioada de prosperitate a orasului apar doua importante monumente de arta feudala, unul ctitorit de stefan īn 1467, īn urma bataliei cīstigate la Baia īmpotriva regelui Matei Corvin, si altul ridicat de Petru Rares, īn 1532.
Dar odata cu primele decenii ale veacului al XVII-lea, orasul īncepe sa decada, activitatea economica devino tot mai limitata, numarul populatiei scade. Totusi, pe la 1741, Baia mai pastra īnca titulatura de oras: īnsa odata cu īnfiintarea - prin hrisov domnesc la 1780 - a tīrgului Falticeni, cu iarmaroacele lui mari si renumite, tīrgovetii de la Baia, cīti mai ramasesera, se muta īn tīrgul cel nou.
B. Tīrgu Neamt
De la Baia, pe acelasi drum ne īntoarcem la intersectia de la Spataresti, iar de aici, spre sud, pe drum asfaltat, se ajunge la Tīrgu Neamt (27 km).
Situat pe valea Neamtului, īntre dealurile domoale de la marginea Subcarpatilor orientali, Tg. Neamt se numara printre vechile asezari din Moldova. Dupa cum dovedesc vestigiile arheologice descoperite, teritoriul orasului actual si īmprejurimile lui imediate s-au caracterizat printr-o intensa locuire īnca din vremea orīnduirii comunei primitive. Cele mai vechi marturii dateaza din neolitic si epoca bronzului, fara sa lipseasca resturi ale civilizatiei geto-dacice. Ca asezare statornica si de oarecare importanta īnsa, Tg. Neamt pare sa se fi īnchegat īn perioada premergatoare constituirii statului feudal al Moldovei. Ca centru al vietii economice se va afirma odata cu īnaltarea Cetatii Neamtului de catre Petru I Musat, numarīndu-se, spre sfīrsitul veacului al XIV-lea, 'printre orasele importante ale Moldovei. Istoria orasului se īmpleteste strīns cu aceea a cetatii. Īn veacul urmator, la sfīrsitul acestuia, este mentionat documentar ca important punct de vama īn comertul de vite cu Transilvania. Aparat de Cetatea Neamtului si favorizat de controlul pe care īl exercita asupra drumurilor comerciale ce legau Dunarea maritima cu nordul Moldovei si cu Transilvania, tīrgul, devenit si capitala de tinut, va cunoaste o īndelungata perioada de prosperitate, pīna la jumatatea veacului al XVI-lea, cu toate ca īn anii 1467 si 1476 a avut de suportat si doua incendii pustiitoare.
īncepīnd cu a doua domnie a lui Petru Rares (1541 - -1546) apar simptomele stagnarii si, mai apoi, ale decaderii. Teritoriul rural al tīrgului se reduce neīntrerupt, iar impozitele diminueaza activitatea comerciala. Aceasta stare precara se va accentua īn secolul al XVIII-lea, odata cu decaderea falnicei cetati si cu distrugerea ei, la 1718, de catre Mihai Racovita, la cererea expresa a turcilor. Īn decursul acestui secol, tīrgul, daruit manastirii Neamt, īncepe o existenta anonima, iar īn veacul urmator nu va īnregistra ca evenimente decīt doar incendiile din 1821 si 1864. Īntreaga viata economica se va rezuma la activitatea unor mici comercianti si mai tīrziu a unor fabricute de cherestea prost utilate.
1. CETATEA NEAMŢULUI. Strada Cetatii nr. 48. Situata īn partea de apus a orasului, pe culmea stīncoasa a dealului Plesu, la o īnaltime de aproape 100 m, Cetatea Neamtului strajuie de aproape sase veacuri, ca un cuib de vulturi, valea Ozanei.
Originea si vechimea cetatii, important obiectiv strategic al Moldovei feudale, au preocupat pe istoricii romāni īn diferite perioade. Cu aproape trei secole īn urma, cronicarii moldoveni Grigore Ureche si Miron Costin manifestau īn lucrarile lor insistente preocupari fata de vechimea ei, fara a gasi un raspuns multumitor, īncercarile marelui erudit Dimitrie Cantemir nu depasesc nici ele stadiul de ipoteze. Pe baza interpretarii eronate a unor documente, pe la sfīrsitul veacului al XIX-lea, s-a raspīndit teoria originii teutonice a cetatii.
Plecīnd de la faptul ca o constructie de o asemenea amploare presupune un efort urias si mijloace materiale considerabile, s-a ajuns la concluzia ca Cetatea Neamtului reprezinta o creatie locala, izvorīta din realitatile istorice proprii perioadei de constituire a statului feudal Moldova. Cercetarile arheologice din ultimele decenii au dovedit ca redutabila cetate a fost ridicata la sfīrsitul veacului al XIV-lea, posibil īn perioada 1382 - 1387, de catre Petru I Musat, domnitorul sub care se cristalizeaza definitiv cadrul politic īn care avea sa se desfasoare istoria medievala a Moldovei. Prima mentiune documentara despre cetate, prilejuita de expeditia regelui maghiar Sigismund de Luxemburg īmpotriva lui stefan Musat (1394-1399), terminata cu īnfrīngerea invadatorilor la Hindau (Ghindaoani), dateaza din februarie 1395.
Reduitul principal al Cetatii Neamtului, construit īn vremea lui Petru I Musat, are īn plan forma unui patrulater aproape regulat, masurīnd aproximativ 40 X X 45 m, cu latura dinspre est usor curbata īn afara. Zidurile īnconjuratoare au īn medie grosimea de 3 m si īnaltimea initiala de 12 m. Pe trei dintre laturile ei cetatea era aparata īn mod natural de pante abrupte, pe marginea carora, īn jurul zidurilor, a fost lasata o poteca īngusta, avīnd rol de berma. Pe latura a patra, cea dinspre nord, o adīnca vale, care se uneste cu prapastia īn jurul celorlalte laturi, a fost amenajat un sant de aparare, peste care un pod curb, sprijinit pe noua piloni masivi de zidarie, leaga micul platou din fata cetatii cu zidul exterior. Īntarite spre exterior, de-a lungul bermei, zidurile an fost dublate spre interior, pe trei dintre laturi, cu un sir de īncaperi, construite probabil īn vremea domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Deasupra acestora era amenajat, dupa toate aparentele, drumul de straja si de lupta īn fata crenelurilor care īncoronau curtinele. Intrarea, adapostita sub turnul cel mai puternic al cetatii, tras īn interior īn coltul dinspre nord-est, era prevazuta cu doua porti īntarite si avea īn fata, peste un sant anume sapat, un pod mobil.
Īn vremea domniei lui stefan cel Mare, Cetatea Neamtului avea sa joace un rol deosebit īn sistemul defensiv al Moldovei initiat de viteazul domn. Dupa victoria din ianuarie 1475 de la Vaslui, stefan cel Mare se pregateste intens pentru a rezista unei noi invazii otomane, pe care o considera iminenta si de o mai mare amploare. Īn cadrul acestor pregatiri ce s-au desfasurat īn cursul anului 1475 si īn prima jumatate a celui urmator, el īntareste si amplifica "fortul musatin". Zidurile vechi cu creneluri au fost refacute īn partea de sus, fiind īnaltate cu aproximativ 4-6 m. Īn fata cetatii, alaturi, de intrare, si pe aripa de nord a fost construita o noua "pīnza" de ziduri, prevazuta cu patru puternice, bastioane semicilindrice, adaptate tirului artileriei. Tot atunci au fost reconstruite, pe cīt se pare, si masivele piloane din zidarie de piatra, pe care se sprijinea podul de acces īn cetate.
Datorita acestor īntarituri, īn timpul campaniei lui Mahomed al II-lea din vara anului 1476, cetatea a rezistat eroic unui asediu īndelungat, sustinut cu cele mai moderne arme ale epocii. Dupa cum scrie Arigiolello, "s-au asezat sapte tunuri mari si īn decurs de 8 zile s-a facut īncercarea de-a o cuprinde, dar doua din acele tunuri mari s-au spart, iar cei care se aflau īn cetate nici n-au vrut sa steie de vorba cu noi si toti se aparau cu tunurile si nu le pasa de noi"; Nereusind sa deschida portile vreunei cetati, cuceritorul Constantinopolului este nevoit sa se retraga si; urmarit de oastea moldovenilor, renascuta dupa īnfrīngerea de la Razboieni, sfīrseste tot asa de rusinos ca si Soliman Hadīmbul, īnfrīnt cu un an īnainte la Podul īnalt.
Epoca de stralucire a cetatii se va īncheia odata cu prima domnie a lui Petru Rares (1527-1538), cīnd Soliman Magnificul ocupa, prin tradarea marii boierimi, cetatile Moldovei. Dupa 1538, se va mai mentine ca un obstacol īn calea oricaror: asediatori, dar rolul ei istoric va fi tot mai limitat, servind īn diferite rīnduri ca loc de refugiu īn calea incursiunilor de jaf. La cererea turcilor, care urmareau sa slabeasca posibilitatile de rezistenta ale Moldovei, Alexandru Lapusneanu o distruge. Īn vremea celei de a doua domnii (1564-1568) o parte din constructiile interioare. In mai 1600, garnizoana instalata de Ieremia Movila deschide, fara lupta, portile cetatii īn calea ostilor lui Mihai Viteazul. Dupa aceasta data, Cetatea Neamtului este abandonata si nu va mai fi amintita pīna īn timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), care o reamenajeaza ca adapost al familiei si operelor sale.
Supusa unei, noi īncercari de distrugere īn anul 1675, īn timpul lui Dumitrascu Cantacuzino, cetatea va rezista totusi regelui polon Ioan Sobieski, care a folosit toate mijloacele de asediu pentru a Īnfrīnge mica garnizoana moldoveneasca. Amintita īn contextul evenimentelor din anul. 1716, cīnd trupele austriece se īntaresc īn ea, Cetatea. Neamtului, va fi, distrusa si abandonata doi ani mai tīrziu de catre Mihai Racovita.
Astazi, dupa ce timp de aproape sapte ani a constituit obiectul unor ample lucrari de restaurare, Cetatea Neamtului īsi īnalta din nou zidurile semete pe creasta dealului Plesu. Īntr-o īncapere din interiorul cetatii a fost amenajata o expozitie cuprinzīnd unele dintre obiectele descoperite cu ocazia cercetarilor efectuate ani de-a rīndul.
2. MUZEUL DE ISTORIE. Strada Republicii nr. 20. Īntemeiat īn 1957, cu ocazia sarbatoririi a 400 de ani de la urcarea lui stefan cel Mare pe tronul Moldovei, reorganizat apoi īn 1968, Muzeul de istorie din Tg. Neamt prezinta istoria locala cu cele mai semnificative momente ale desfasurarii ei. Punctul de greutate al expozitiei permanente īl constituie īnsa istoria evului mediu.
Expozitia īncepe cu marturii din paleoliticul superior, descoperite pe terasele din jurul masivului Ceahlau: razuitoare si lame de silex, vīrfuri cu aspect microlitic de tip Gravette.
Īn succesiune cronologica, pot fi urmarite vestigii de epoca neolitica, provenite mai ales din asezarea de la Tīrpesti. Se īntīlnesc unelte, vase, figurine antropomorfe si zoomorfe, caracteristice primelor faze de dezvoltare a culturii Cucuteni. Īn cadrul acestui ansamblu de exponate este de subliniat prezenta unor vase precucuteniene, care se individualizeaza fie prin forma lor, fie prin motive ornamentale incizate sau pictate. Statueta "Gīnditorul de la Tīrpesti", reprezentīnd un om sezīnd, cu palmele la tīmple si coatele sprijinite pe genunchi, īntr-o atitudine de profunda meditatie, asemanatoare exemplarului de la Cernavoda, constituie o aparitie revelatoare printre creatiile de plastica neolitica.
Pentru epoca bronzului merita a fi retinute, printre altele, o secera de silex si un celt de bronz, de forme particulare.
Prima epoca a fierului este reprezentata doar prin vase tipice cu torti supraīnaltate, descoperite la Razboieni. Īn schimb, a doua epoca a fierului este reprezentata prin ceramica si alte materiale geto-dacice. Alaturi de acestea se īntīlnesc produse ceramice apartinīnd populatiei bastarnice, descoperite la Tīrpesti si un colier de bronz īn forma de coroana provenit de la Davideni. Vase de culoare cenusie descoperite la Tīrpesti, Ocea si Razboieni, rīsnite si obiecte de podoaba subliniaza convingator trasaturile civilizatiei daco-carpice din secolele II-II1. Amfore si diverse obiecte de provenienta provincial-romana de la Tīrpesti, tezaurul de denari imperiali descoperit la Ghin-daoani constituie marturii ale raporturilor populatiei autohtone cu Imperiul roman.
Este prezentata apoi ceramica descoperita la Urecheni, Tīrpesti si Davideni, corespunzatoare secolelor IV, VI si XII-XIII.
O mare parte din spatiul exponabil etaleaza un bogat si semnificativ material arheologic din perioada feudalismului dezvoltat, provenit de la Cetatea Neamtului. Dispuse cronologic, din secolul al XV-lea pīna īn secolul al XVIII-lea, numeroase unelte, arme, piese de harnasament, ceramica simpla sau smaltuita, obiecte de podoaba, tezaure monetare, piese sculptate deschid largi posibilitati de cunoastere a societatii medievale din Moldova.
C. Piatra Neamt
De la Tīrgu Neamt, urmīnd spre sud drumul national 15 C, se ajunge la Piatra Neamt (40 km).
Situat īn zona depresionara a Bistritei, īntre culmile muntoase Cernegura, Bītca Doamnei Cozla si Pietricica, orasul Piatra Neamt este una dintre cele mai vechi asezari ale Moldovei. Īn īmprejurimile orasului actual, pe Cozla si pe Bītca Doamnei, īn dreapta Bistritei, au fost descoperite asezari geto-dacice fortificate, datīnd din secolele III i.e.n.-I e.n., asemanatoare cu cele din Transilvana. Descoperirile recente de pe valea Bistritei arata ca locuirea geto-dacica va continua, īn versiunecarpica, si īn secolele III-IV e.n. Continuitatea de locuire pe aceasta straveche vatra poate fi urmarita pīna la constituirea stat-uriii feudal al Moldovei descoperirile de la Brasauti si Bītca Doamnei asigurīnd puntea de legatura īntre perioada creatiei materiale carpiee si primele informatiei documentare despre asezarea feudala de pe malul [..].
Multe secole dupa aceea asezarea a avut o evolutie lenta. Īn anul 1830 populatia orasului numara abia 2900 locuitori. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea se īnfiinteaza mai multe manufacturi si "fabrici", majoritatea fiind profilate pe prelucrarea lemnului... Īn 1840, Gh. Asachi a īnfiintat o "moara" de hīrtie, prima din Moldova. Mai apoi, s-au instalat fabrici de cherestea, de mucava etc. Dupa 1867, orasul cunoaste si o dezvoltare teritoriala, extinzīndu-se īn stīnga Cnejdiului si "peste vale", īn dreapta Bistritei.
1. CURTEA DOMNEASCĂ. Amplasata pe acropola tīrgului medieval, unde se afla constructiile ansamblului monumental ridicat īn anii domniei lui stefan cel Mare,,Curtea domneasca exista deja la 20 aprilie 1491, cīnd domnitorul daruia manastirii Tazlau cīteva sate "....care au fost din ocolul curtilor noastre de la Piatra". Ea a dainuit pīna īn secolul al XVIII-lea, cīnd, lasate īn parasire, constructiile īncep sa se ruineze. Astazi se mai pastreaza doar cīteva elemente care pot sa dea unele informatii de detaliu asupra planului si sistemului constructiv al vechiului palat domnesc. Din zidul de incinta, care īnconjura altadata promontoriul din centrul orasului, se mai pastreaza doar unele portiuni spre limita de nord a Liceului Petru Rares..
Cu prilejul cercetarilor arheologice din anii 1954- -1955, īn curtea liceului s-au descoperit si consolidat apoi vestigii ale pivnitelor Casei domnesti, cuprinzīnd o īncapere de acces īn pivnite, un coridor lung si patru galerii.. ........ .. . . ..
Īncaperea, de forma dreptunghiulara, era acoperita cu o bolta semicilindrica din caramida si comunica cu coridorul printr-o usa prinsa īn stīlpi de piatra cioplita. Coridorul lung de 11 m, era acoperit si el cu o bolta de caramida, bucati de tuf calcaros. Iri fundul coridorului, spre vest, era o fereastra. Pivnita, īmpartita īn trave prin patru arcade de piatra sprijinite pe stīlpi, era construita din tuf calcaros si caramida.
Bogatia deosebita a materialului arheologic descoperit, cuprinzīnd canle si caramizi smaltuite, ceramica fragmentara si obiecte de metal, īndreptateste presupunerea ca si aceasta curte s-a bucurat de o mare atentie din partea domnitorului.
2. COMPLEXUL ARHEOLOGIC DE PE BĪTCA DOAMNEI. Īn partea de vest a municipiului Piatra Neamt.se ridica, pīna la o altitudine absoluta de 457 .m, dealul Bītca Doamnei, cu pante abrupte, aproape verticale, care se distinge printr-un pitoresc aparte.
Pe platoul acestei īnaltimi, pe care se poate ajunge pornind dinspre sud, dupa un ocol pe la poalele Bītcii si urcīnd pe un drum carosabil, care devine apoi o carare ce duce pe creasta īngusta prin care Bītca Doamnei se leaga cu muntele Doamnei, cercetarile arheologice sistematice, desfasurate īntre anii 1957-1970, au precizat existenta unor urme de locuire din neoliticul mijlociu, din epoca bronzului, o cetate dacica din secolele I ī.e.n.-I e.n. si o asezare feudala din veacurile XIII-XIV.
a. Vestigiile din vremea comunei primitive. Resturile dacice sīnt cele mai numeroase, dar nu si cele mai vechi de pe Bītca Doamnei. Cercetarile arheologice au dovedit ca īnaltimea Bītca Doamnei, fcarte bine aparata natural, a fost lecuita īnca din prima jumatate a mileniului al III-lea ī.e.n. de purtatorii culturii neolitice Cucuteni.
Distrus īn mare parte, īn urma lucrarilor si constructiilor din epoca dacica, nivelul de vietuire neolitica este marcat prin fragmente ceramice, caracteristice fazei A a culturii Cucuteni si prin cīteva rīsnite neolitice de piatra.
In afara de locuirea neolitica a fost identificat un nivel de viata din epoca bronzului, reprezentat doar prin cīteva fragmente ceramice de aspect Monteoru si printr-un inel de aur.
a. CETATEA DACICA (PETRODAVA?). Pe vīrful īnaltimii, pe un platou īn forma unui patrulater neregulat si pe cele trei terase ale pantei de vest, amenajate din antichitate, se gasesc ruinele cetatii dacice identificate ipotetic cu Petrodava din "Geografia" iui Ptolemeu. Nivelul dacic, datat īn secolele I ī.e.n. - I e.n., cuprinde doua faze de locuire. Īn evolutia ei asezarea a fost fortificata, fiind transformata īntr-o puternica cetate, care va deveni important centru militar si de cult.
Fortificatiile. Īnca din prima faza de locuire, cetatea a fost fortificata cu o palisada de 6 m, īntarita apoi cu un zid de piatra, din care s-au mai pastrat unele resturi. Īn faza a doua, īn locul palisadei a fost ridicat un zid puternic de piatra lat de 3,50 m, care īnchidea cetatea pe cele patru laturi, facīnd-o aproape inexpugnabila. Acest zid, al carui traseu urmeaza forma unui patrulater neregulat, a fost construit din blocuri de piatra, īntr-o tehnica apropiata de opus quadratum. Temelia zidului de incinta a fost asezata pe un strat subtire de lut, care statea pe un strat de pietris, iar acesta din urma era prins direct de stīnca nativa. Spre partea superioara zidul de incinta a avut o suprastructura din lemn.
Se pare ca zidul de incinta a fost īntarit la cele patru colturi cu turnuri de aparare, desi resturi ale unui asemenea edificiu, de forma patrata, au fost identificate numai īn coltul de sud-est. Pe latura de sud, pe unde se facea intrarea īn cetate si pe cea de vest, mai putin īnclinata, zidul era protejat de o palisada groasa de 5,30 m.
Poarta cetatii. Intrarea īn cetate se facea printr-o deschidere īn zidul de pe latura sudica, pe līnga turnul de aparare, unde exista o poarta cu deschiderea de 2,50 m, fixata cu ajutorul unor stīlpi de lemn, īnfipti īn gropi sapate īn stīnca.
Locuintele. Pe platoul din interiorul cetatii, la adapostul zidurilor si pe cele trei terase de pe panta vestica au fost descoperite locuintele dacice. De forma rectangulara, ele erau facute dintr-un schelet de lemn cu pamīnt, ridicat pe temelie de piatra. Īn interior, peretii erau lipiti cu un strat gros de lut amestecat cu pleava. Uneori, peste aceasta lipitura de lut se dadea cu var. Pavimentul din interior consta dintr-o pojghita de lut fin si bine netezit. Aici se gasea o vatra de foc, de forma rotunda sau ovala.
Sanctuarele. Prezenta a doua sanctuare din aliniamente de tamburi, asemanatoare cu cele descoperite īn cetatile dacice din Muntii Orastiei, constituie una dintre cele mai interesante descoperiri de pe īnaltimea Bītca Doamnei, referitoare la viata spirituala a dacilor din secolele I ī.e.n.- I e.n.
Primul sanctuar, amplasat īn afara zidului de incinta, pe terasa de sud, dateaza din cea de a doua faza de locuire. Din acest sanctuar se mai pastreaza doua rīnduri de tamburi ciopliti din piatra de gresie.
Sanctuarul descoperit spre capatul nordic al terasei de sud dateaza dintr-o perioada mai veche. Tamburii, lucrati din acelasi material, sīnt dispusi pe patru aliniamente, fiecare aliniament avīnd cīte cinci asemenea tamburi.
Vestigiile dezvelite printre ruinele cetatii cuprind ceramica dacica, lucrata la mīna sau la roata, de o mare diversitate de forme si decor, ceramica de import elenistica si romana. Dintre importuri, se distinge un vas de bronz aurit. Obiecte de fier, unelte agricole, scule de fierarie si dulgherie, materiale de constructie, arme si piese de harnasament, podoabe, precum si numeroase ustensile dezvaluie ocupatiile principale ale locuitorilor cetatii si stadiul de dezvoltare a metalurgiei fierului. Īn totala discrepanta cu relativa bogatie si importanta incontestabila a cetatii, au fost gasite numai doua monede - o drahma din secolul al II-lea ī.e.n., emisa de orasul grecesc Dyrrhachium, si un denar roman republican.
Ca multe alte cetati dacice descoperite pe teritoriul patriei noastre, cetatea de la Bītca Doamnei si-a īncetat existenta īn urma razboaielor dintre daci si romani.
c. Asezarea feudala. Vestigiile de epoca feudala, din secolele XIII-XIV, reprezinta ultima locuire de la Bītca Doamnei. Īn perioada anterioara constituirii statului feudal al Moldovei, pe ruinele cetatii dacice apare o asezare feudala, probabil aparata printr-o īntaritura de lemn.
Nivelul feudal de vietuire, mai putin compact decīt cel dacic, este marcat prin locuinte cu pereti din bīrne, o mica biserica crestina, tot din lemn, un cimintir, precum si prin obiecte de fier, īn special arme, piese de harnasament, diferite unelte si cīteva obiecte de cult.
3. CETATEA DACICĂ DE PE COZLA. Īn partea de nord a municipiului Piatra Neamt se īnalta dealul Cozla. Pe platoul acestui deal, cu pante foarte īnclinate, de pe care vizitatorului i se deschide una dintre cele mai atragatoare privelisti, dacii si-au construit o cetate, care, potrivit unei mentiuni din anul 1904, avea ziduri de piatra. Printre altele, cercetarile efectuate au prilejuit constatarea ca asezarea dacica de aici suprapune o locuire mai veche, care dateaza din epoca neolitica, apartinīnd culturii Cucuteni.
Asezarea dacica de pe platoul Cozla, care, prin analogie cu cetatea de pe Bītca Doamnei ar fi fost fortificata cu zid de piatra, are doua nivele de locuire: unul apartinīnd secolului al II-lea ī.e.n. si altul perioadei cuprinse īntre secolele I ī.e.n.-I e.n., documentate mai ales prin ceramica. Lucrata la mīna sau cu roata, ceramica, reprezentata prin diferite forme, cuprinde si exemplare de vase ornamentate cu motive geometrice, pictate. Unele exemplare de vase sīnt imitate dupa importuri grecesti sau romane. Īn afara de ceramica s-au gasit si unele obiecte de metal: un ciocan mare, un pinten de fier, o fibula etc.
4. MUZEUL DE ARHEOLOGIE. Strada stefan cel Mare nr. 10. Īntemeiat īnainte de cel de al doilea razboi mondial, prin eforturile staruitoare ale unui grup de profesori, Muzeul de arheologie din Piatra Neamt a fost organizat abia īn anul 1947. Reorganizat recent, muzeul a devenit una dintre institutele muzeale reprezentative nu numai din Moldova, dar si din Romānia.
Expozitia de baza a muzeului īncepe prin prezentarea de resturi faunistice de cerb (Cervus elaphus), rinocer (Rhinocerus antiquus), mamut (Elephas primigenius si Elephas meridionalis) si unelte de silex cretacic de Prut si din roca silicioasa locala descoperite la Ceahlau, Buda, datīnd din paleoliticul superior.
Īn ordine cronologica, sīnt expuse materiale din epoca neolitica. Topoare de piatra slefuita, sapaligi din corn de cerb folosite īn agricultura, unelte de os si silex, rīsnite primitive de piatra ilustreaza diversificarea repertoriului de unelte īn aceasta perioada. O rīsnita de piatra a īn a carei roca moale au ramas imprimate boabe arse dintr-o specie de grīu primitiv (tritiicum moncoccum) sta si ea marturie a cultivarii primitive a plantelor.
Cultura Cucuteni, raspīndita pe īntreg teritoriul Moldovei, constituie totodata punctul de greutate si atractie al expozitiei.
Materialele din primele doua faze ale acestei culturi (Precucuteni si Protocucuteni) si mai ales ceramica cu decor excizat si cu motive spiralice de benzi incizate de la Traian, Izvoare si Bodesti-Frumusica, īmpreuna cu frumoasele exemplare de ceramica pictata, ca si manifestari de plastica antropomorfa si zoomorfa constituie expresia celei mai stralucite si mai originale creatii de arta neolitica din Europa. Īn mod deosebit se remarca vasul-suport de la Frumusica-Bodesti, piesa de o rara frumusete si valoare artistica, reprezentīnd cinci figurine feminine stilizate si īnlantuite īntr-un adevarat dans, de unde si denumirea de "Hora de la Frumusica".
Ultimele faze ale culturii Cucuteni sīnt reprezentate prin diferite forme ceramice ornamentate cu motive spiralice si meandrice pictate īn trei sau doua culori. Printre acestea, se distinge un vas-suport descoperit la Izvoare, care, prin particularitatile formei, este unic īn aria culturii Cucuteni, ca si exceptionalele vase pictate de la Tīrgu Ocna-Podei, de o executie tehnica si eleganta perfecte. Un loc important īl ocupa plastica cucuteniana, bogata si diversa, reprezentata prin figurine zoomorfe din lut ars, īntruchipīnd īn special animale cornute si pasari. De o perfectiune si o realizare artistica remarcabile sīnt idolii antropomorfi de la Ghelaesti, prevazuti cu ornamente pictate si incizate.
Pentru epoca bronzului sīnt expuse vase cu decor incizat īn motive triunghiulare hasurate, descoperite la Costisa si depozitul de bronzuri de la Borlesti, carora le urmeaza descoperirile de aspect Noua de la Ciritei-Piatra Neamt, Tazlau, Doina, Cīndesti si serbesti. Sīnt evidentiate īn mod deosebit numeroase unelte si arme de bronz: seceri, cutite, topoare, dalti, vīrfuri de lance etc.
O atentie speciala se acorda vestigiilor civilizatiei geto-dacice provenite din cercetarile sistematice efectuate īn cetatile dacice de la Bītca Doamnei, Cozla, Tisesti-Tg. Ocna. Prin mijloace tehnico-muzeistice moderne este prezentata cetatea dacica īntarita cu ziduri de piatra de la Bītca Doamnei. Inventarul arheologic descoperit - unelte agricole si mestesugaresti, armament si podoabe - īncadreaza aceasta cetate īn aceeasi perioada cu cele din Muntii Orastiei, īn epoca corespunzatoare statului geto-dac sub conducerea lui Burebista si Decebal, demonstrīnd unitatea culturii materiale si spirituale a geto-dacilor de pe ambele versante ale Carpatilor. Se disting rīsnite rotative, seceri si coase de fier, fiare de plug si numeroase alte obiecte, care atesta nivelul īnalt atins de mestesugurile acelei vremi. Dintre produsele ceramice se remarca o frumoasa fructiera cu picior, lucrata la roata si decorata cu linii orizontale si paralele, pictate pe fond rosu. Un vas de bronz aurit de import, vase de factura romana, monede grecesti si romane dovedesc intensificarea relatiilor de schimb īntre geto-daci si greco-romani.
Īn continuare este subliniata dezvoltarea civilizatiei daco-romane īn secolele II-III, datorita descoperirilor din asezarile si necropolele de la Lutarie si Darmanesti, Calu si Roznov, constīnd din ceramica dacica lucrata la mīna sau cu roata, decorata cu brīie alveolare, produse ceramice romane descoperite la Pīngarati si Cīndesti. Descoperirile din necropolele cu urme de incineratie cu capac de la Butnaresti si Dochia, podoabe de argint filigranat, margele de sticla si chihlimbar etc. reliefeaza dezvoltarea componentei locale a civilizatiei din acea vreme.
Un material bogat, provenit din sapaturile de la Izvoare si de la Doina, ilustreaza civilizatia daco-carpica din secolele III-IV.
Īn continuare, īn muzeu este prezentat inventarul deosebit de variat, descoperit īn fortificatia de pamīnt feudala timpurie de la Bītca Doamnei, remarcīndu-se armamentul si piesele de harnasament, care, īmpreuna cu ceramica si cu uneltele pentru agricultura, aduc pretioase contributii la cunoasterea epocii feudale anterioare formarii statului feudal moldovenesc.
Epoca feudalismului dezvoltat este reprezentata īndeosebi prin materialul arheologic (ceramica si teracota) din secolele XV-XVI, provenind din sapaturile efectuate la Curtea domneasca din Piatra Neamt; alt material ceramic si obiecte de podoaba medievale au fost descoperite īn cuprinsul cimitirului din secolul al XIV-lea de la Darmanesti.
"Privit pe harta, Siretul pare un copac urias culcat de-a lungul Moldovei cu radācinile-n Dunare si cu crengile raschirate, īnfipte prin crapaturile muntilor."
A. Vlahuta, Romānia pitoreasca.
|
