SUPT PETRU RAREs, ÎN MOLDOVA
Venim la ceea ce s-ar fi putut vedea de un calator în Moldova lui Petru Rare si începem drumul lui din acel punct foarte important pe vremea aceasta cai e Hotinul.
Cetatea, care odinioara avusese o însemnatate mult mai restrînsa, ajui sese, gratie comertului necontenit cu polonii, sa capete un rol deosebit viata comerciala si economica a Moldovei. Era, cu esceptia Cetatii Albe, car nu e de origine moldoveneasca1, cea mai frumoasa cetate a Moldovei întreg In locul zidirii anterioare, care trebuie sa fi fost de proportii mai restrînse, întemeiase, la începutul veacului al XVI-lea, una într-adevar impunatoar care si astazi se ridica în cea mai mare parte, cufundîndu-se numai acoperisu în apropiere imediata de malul Nistrului. E facuta dupa acea datina care întîlneste în toata Peninsula Balcanica, si în vremea bizantina, si în vreme turceasca, asa-numitul opus reticulatum: un cadru de caramida asezata f muche încunjura un bolovan cufundat în ciment. Se cîstiga astfel o înfatisa care scuteste de pictura si de alte elemente decorative. De departe se distin foarte bine liniile rosii ale caramizilor amestecîndu-se cu linia sura a bol vanilor si cimentului.
Cetatea era foarte întinsa, cuprinzînd si un paraclis care a ramas înca î zidurile sale. La usi si la feresti sînt cadre gotice foarte îngrijit sculptat 545h73f
Erau acolo în chip permanent un numar de ostasi de tara si foarte pr( babil si tunuri. Caci Petru Rares e cel dintîi domn al Moldovei care a avut îndemîna mai multa artilerie, pe care însa n-a putut-o întrebuinta cum se cuvin tunurile ce i-au cazut în mîna în lupta de la Feldioara, de la sasii cari tinea cu regele Ferdinand, au fost pierdute mai tîrziu, în cea mai mare part în lupta de la Obertyn, cu polonii, pentru Pocutia.
Supt cetate era vama. stim care era sistemul. De la vama din Hot s-a pastrat în veacul al XVI-lea ceva socoteli, traduse în limba polona penti un proces la Liov: ele arata circulatia întinsa care se facea pe vremea acee Desigur însa ca de la 1550 înainte circulatia avea un caracter deosebit de c pe care-1 putea întîlni calatorul în întîia jumatate a secolului. Pe atunci yi mesul se pare ca era înca dintre oamenii de tara; mai tîrziu însa s-au întrebuii
Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea
tori oameni de afaceri din rasarit: domnia dadea în arenda vama, si au capitalisti orientali, greci, levantini, ragusani, cari luau în arenda acipal venit al domnilor Moldovei.
reniea lui Petru Rares, începuse abia acest drum al bogatilor în mo-partile rasaritene. Dar pe la 1550-60, supt Alexandru Lapusneanu, ^foarte bogat, tocmai prin faptul ca tinea vamile Moldovei, cineva ihip se poate vedea si astazi, în calitate de ctitor, pe zidul bisericii Iesti din Liov, Constantin Corniact, care stia si greceste si italieneste 'gaturi cu lumea rasariteana ca si cu cea apuseana. Apoi cretani, Dcuitori din Rodos vor avea un rost tot mai mare în viata comerciala a
remea lui Petru anume greci jucau totusi un rol important în partile în corespondenta diplomatica a epocei se pomeneste adeseori un Chalkokondylas,' pe care sultanul îl trimetea în partile acestea pentru îgot cu Moscul sau Moscova. Aici în Moscova se gaseau anumite ire se vindeau numai în aceste parti; mai tîrziu se vor pomeni cele de bastra", foarte mult pretuite; în acelasi timp dinti de peste, poate apace de broasca testoasa). Cu astfel de cumparaturi pentru sultan jinat acel Chalkokondylas "mare negustor" al sultanului, post care âlneste pîna la începutul veacului al XVI-lea. li vedem umblînd t de la Constantinopol la Moscova, ceea ce dovedeste valoarea cea nei circulatii comerciale, pe deplin asigurata acum, între Bosfor si interioare ale stepei rusesti.
ti, pe lînga cetate, cu cei doi pîrcalabi, pe lînga "biroul vamal" cu sau "mitnicul", cum i se zicea în slavoneste, era orasul însusi care se e supt cetate. Terminul oficial pe vremea aceea era "podgrad" it. supt, grad: cetate). Aceasta era una din formele de alcatuire a Pentru necesitatile cetatii însesi se asezau anumiti negustori, la cari iu mereu altii.
lintîi fel de negustori era, data fiind setea pazitorilor Hotinului, pe Nistrului n-o putea satura, cîrciumarul sau posadnicul, cu posadni-nu vindeau numai vin, ci si ce mai cere omul dupa ce a baut prea cum spune si cîntecul popular în legatura cu cîrciumile cele mai cer-i lînga posadnici si posadnice se adaugau însa mesterii cari dregeau crurile de îmbracaminte; astfel lucratori de arce, sele, curele, de unde imele de sahaidacari, care se întrebuinteaza si astazi; erau si croitori, etc.
acesti mestesugari sînt asezati în bresle sau fratii, caci breasla e , care vine de la "brat" "frate"; terminul corespunde cu "confrater-u Bruderschaft din Apus. Breslele acestea, natural, pentru un oras )tinul, aveau o importanta mai slaba decît în orase ca Iasii, de exem-ele se dezvolta pe deplin, avînd în frunte un staroste sau un "batrîn" af, încasator de venituri. Pentru ca breasla avea veniturile ei. Era ica de care se îngrijea breasla, dînd luminarile, plata preotilor, iar 1 bisericii, al sfîntului patron al breslei, era o serbare speciala. Pece-i purta si chipul sfîntului patron al ei, fiindca, atunci cînd se întemeia, i un caracter sacru, religios: era facuta cu învoirea mitropolitului,
Supt Tetru Kares, in Jioiuova
si în condica breslei se gasea totdeauna în fruntea celorlalte acte recunoaste rea breslei de catre acesta.
Adaug ca breslele erau de toate categoriile; functiona chiar si o breasla "miseilor" sau a calicilor, un sindicat, sa zicem, al acestora. Fireste ca breasl, calicilor nu era decît în orasele unde existau biserici multe.
în totalitatea lor, orasenii nu formau o comuna, cum sînt cele din Apus care s-au rascumparat de la seniorul lor ori au capatat de la dînsul parasire unor anume drepturi, pe care acesta le avuse mai înainte, sau, în sfîrsii s-a întemeiat spontaneu, cu voia seniorului, ba, uneori, împotriva seniorului
Un mare neajuns al vietii noastre trecute a fost lipsa de autonomie orasului si incapacitatea lui de viata spontanee, caci în orice organizare car nu se bucura de autonomie se produce si neputinta de a produce elemente c spontaneitate.
Orasele fusesera gasite de domnie: prin urmare ea mostenise sistemv anterior, mai adeseori sistemul Galitiei decît cel din Ardeal. Pe de alta part domnul, care avea atributiuni foarte întinse, a cautat, instinctiv, sa restrîng si dreptul oraselor de la început. De exemplu, în ce priveste judecata, orasel aveau înainte dreptul german de Magdeburg, pe la 1400; dar, în locul acesta drept care era deosebit de dreptul teranilor, - acestia tinîndu-se de obiceii pamîntului -, domnul a încercat sa introduca dreptul bizantin. Dreptul d Magdeburg nu se mai întîlneste pomenit de la o bucata de vreme.
In fruntea orasului, la Hotin ca si aiurea, era un soltuz, nume trecut di Silezia, prin Polonia, la noi. Acest soltuz înlocuia pe vechiul jude. In Ţar Româneasca, cuvîntul jude s-a pastrat, pe cînd în Moldova cuvîntul straii a dominat de la început. Pe lînga acest soltuz sau voit, cum i se zicea, dupa ui cuvînt polon, sinonim, se întîlnea un sfat de consilieri comunali, cum am zic în timpul nostru, care se numea pîrgari (Biirger). Pîrgarul s-a pastrat pîn foarte tîrziu, dar într-o situatie tot mai scazuta, si, de unde la început era u cuvînt de cinste, la sfîrsit, pentru ca pîrgarul facea slujba de vatasel, fuge lumea de aceasta calitate. Resturi de pîrgari în amintiri de familie am apuca si eu.
Acum, rostul acestor oameni nu se întindea asupra administratiei întreg a orasului, pentru ca domnul izbutise sa capete anume drepturi în viata aceast municipala; functionari domnesti, cari se vor înmulti din ce în ce mai mu vor îndeplini rosturi care apartineau întîi acestor modesti "magistrati".
Cei mai multi s upravegheau tîrgurile care se tineau acolo. în ce privesi fixarea locului unde se tineau tîrgurile, mai tîrziu se cerea totdeauna si u privilegiu de la domnie. Tîrgul era împartit, cum e si astazi în multe part dupa vînzarea ce se facea în fiecare piata: Tîrgul Cailor, Tîrgul Vitelor, Tîrg Grînelor. In afara de aceasta, voitii-soltuzi si pîrgarii tineau condica orasulij O astfel de condica e pomenita pe la începutul veacului al XYII-lea la Tîrg' Neamtului. Ea se numea "catastiful tîrgului'. Cutare act polon din a doi jumatate a veacului al XVI-lea arata ca voitii si pîrgarii aveau si anun chemari, in ce priveste schimbarea banilor. Venind banii din toate partii schimbul, "valuta", cum am zice noi, era în mîna acestora; cel putin pr
Pîna la jumatatea veacului al XVH-lca
Tna era un dregator special care se numea "schimbatorul tîrgului",
zaraf oficial.
dca a venit vorba de bani, negustorii trebuiau, de la cel dmlîi pas noi sa se îngrijeasca si de moneda curenta. Pe cea din Muntenia o m Se pare ca avem moneda moldoveneasca înca de pe vremea lui >da fiul Musatei, pe la 1380. si ea continua sa circule în tot decursul al XV-lea si* la începutul celui al XVI-lea. Moneda curenta, nu numai nu ca un mijloc de afirmatie a independentei, ci ca unul de circulatie ■a si de folos pentru visterie. Cunoastem destule monezi vechi, si în e care se fac ici si colo se mai gasesc comori.
eda aceasta e întru toate dupa sistemul german introdus în Polonia, teana fiind mai mult supt influenta sistemului german trecut prin si Ardeal. Astfel grosul german din evul mediu este unitatea întrebuin-ici. Banii moldovenesti de arama si de argint ca si cei munteni slnt cei dintîi poarta stema Moldovei precum pentru Muntenia este vul-.e se sprijina pe o stînca si floarea de crin în legatura cu monetaria ca ori poate si cu anume pretentii unguresti asupra "Transalpinei" i Moldova figureaza bourul cu steaua între coarne; de jur împrejur e o > ca în principatul vecin. Forma latina a acestei inscriptii se schimba sa într-o forma slavona, fara sa se poata spune însa ca inscriptia latina imai pîna la o data, dupa care începe cea slavona, pentru ca se pare ca i timp se întrebuinta, în legatura cu situatii pe care nu le cunoastem, nprejurari care se schimba, si inscriptia latina si cea slavona, e priveste banii straini, în vremea aceasta ei erau autentici - într-o îi tîrzie monetaria Moldovei obisnuia sa-si falsifice banii straini, în cu plata unor ostasi apartinînd terii ai carii bani se falsificau. Ei lin mai multe parti. Cei turcesti nu lipseau. In veacul al XV-lea era i cautat banul care venea din coloniile italiene ale Marii Negre, în mâinii sau banii genovezi din Caffa, asa-numitele "ruble tataresti". de acesta era cel care venea din Ungaria, florintul, cum se zicea odi-Janul acesta se chema în forma sloveneasca prescurtata, din acte: i ban unguresc; deci s-a zis, la noi, pe urma, româneste "ughi". i, la cumparaturi, voia cineva sa arate ca este vorba de "bani gata", în slavoneste: "ughi gotovi". Talerul german apartine unei epoce mai 'a sa fie exclusa întrebuintarea banilor germani în epoca lui Petru )cotirea preturilor obiectelor servind în loc de moneda avea un nume în obiceiurile comerciale: se zicea a baciului.
^ adaugi ca Petru Rares era un domn foarte bogat si putea în anume îri sa figureze în viata politica si ca un împrumutator pentru stapînitori liberi si mai puternici decît dînsul. Asa s-a întîmplat cînd, în a doua era gata sa se ridice împotriva sultanului, sa-1 prinda si sa-1 dea în ruciatilor, si electorul de Brandenburg, Ioachim, care trebuia sa fie editiei pentru recîstigarea Ungariei, întra în legaturi cu Petru, care un împrumut, dîndu-i pentru o parte boi. Zapisul de la Ioachim de mrg s-a purtat pe la multe judecati în deceniile urmatoare si chiar Iul al XVII-lea.
:e priveste exportul, Moldova trimetea în strainatate, si pe la Hotin, pe acolo, produsele animale: boi. Boii acestia moldovenesti erau foar-
Supt Petru Rares, în Moldova
te cautati. Polonia era plina de dînsii. De multe ori transporturi treceau prin tara vecina ca sa ajunga la Danzig, de unde se trimeteau în alte parti, în Anglia si aiurea. De la Danzig importam, în schimb, lucruri de metal: sînt, pîna tîrziu, clopote la noi, care, alaturi de cele turnate în Ardeal, vin de acolo, de la Danzig.
Griul si produsele noastre agricole pe vremea aceasta nu treceau granita, agricultura fiind margenita la nevoile terii. Se pare ca se facea o cultura de grîu mult mai mare decît în timpurile noastre, porumb neconsumîndu-se înca,
Ce primeam noi din Polonia se poate vedea foarte bine din ramasitele de registre de vama de care am vorbit, de prin anul 1590, si prin seria întreaga de documente care stabilesc istoria relatiilor dintre poloni si moldoveni.
In general importul era mult mai mic decît exportul. Stofele cele scumpe de care aveau nevoie domnii nostri, boierii care-i încunjurau, clerul superiori se aduceau, si pentru poloni, din rasarit. si anume din atelierele mari pastrati de pe vremea bizantinilor sau, dupa ce împaratia turceasca, prin dominatii ei necrutatoare, a izbutit sa ruineze viata industriala, daca nu si cea comerci ala însasi, a imperiului, stofele acestea veneau din Venetia, mare furnizoare s de hirtie, si de cîteva alte fabricate, a Orientului întreg. Brocardul venetiai era întrebuintat de obicei. Dar pentru secolul al XVI-lea legaturile aceste: sînt înca foarte putine: vechiul comert italian fusese ruinat; noul corner italian nu cîstigase înca situatia lui de mai tîrziu. Cînd se va ajunge la aceasta vor veni si galbeni "venetici", ceea ce înseamna: din Venetia.
Un alt produs de export, dar în alta directie, erau porcii. Se trimeteai în Ardeal. Negustor mare de porci a fost, astfel, Alexandru Voda Lapusneanu care-i transporta la Bistrita si Brasov, unde mergeau, dealtfel, si boii moldo venesti.
Cind stim acuma ce putea sa însemne un oras de granita, sa urmarii] pe negustorii cari porneau de acolo cu carele, pe drumuri care nu erau pie truite. Calatoriile se faceau deci cu multa greutate pe carele cu boi, si, fireste cu popasuri dese. Era un dezavantagiu pentru negot, dar un avantagiu pentr înmultirea si dezvoltarea oraselor în tara noastra. Daca negotul s-ar fi putu face pe un drum mai bun, popasurile ar fi fost mai rare, pe cînd asa dupa c? teva ceasuri de truda, trebuia ca omul sa se opreasca într-un oras spre a s odihni.
Drumul Hotinului mergea la Iasi, si un alt drum vechi, prin Dorohoi Botosani, tintea iarasi la Iasi.
Caci drumul prin Galitia, natural, n-a disparut, nici pe vremea lui Petr Rares, desi acestalalt, de la Hotin, îi facea concurenta. Orasele din nordul Mo dovei nu se dezvolta însa prea mult pîna la începutul veacului al XVI-leî ori si în epoca lui stefan cel Mare.
Ajungînd negustorul la Iasi, orasul lui Petru Rares se deosebea foarte mu de ce fusese el, în secolul al XV-lea, precum si Suceava, capitala cea vechi avea si ea o dezvoltare pe care veacul anterior nu o cunoscuse.
In ce priveste rostul celor doua capitale una fata de cealalta, se poal spune ca parerea care atribuie lui Alexandru Lapusneanu "mutarea capitalei" Iasi este cu totul gresita, desi s-a dat numele de Lapusneanu strazii principa din Iasi, socotindu-1 ca întemeietorul acestei resedinti. In secolul al XVI-le domnul era, de cele mai multe ori, un drumet si se stramuta din loc
fina la jumatatea Yeacuim ai "YVll-iea
J dea sentinte; caci, circulatia fiind grea si oamenii neputînd sa se stra-.narte ca sa-i vie înainte, domnul îsi schimba scaunul de judecata. Ace-■ se intîlneste pentru cîte o alta regalitate europeana, în timpuri mai te- de exemplu pentru Anglia secolului al XHI-lea, pentru Ungaria ■' al II-lea, contemporana. Astfel, domnii nostri avînd case domnesti r^enl fiinci datori sa se prezinte cînd într-un loc, cînd într-altul pen-
r>art'i dreptatea, nu se poate vorbi la început de o capitala statornica, lta parte, capitala din timpul nostru presupune o multime de oficii, tionari pe cînd pe vremea aceea, cînd toate se faceau prin delegatie, u-se un ispravnic pentru o sarcina, cît sarcina însasi tinea, lucrurile toate nu existau. Dar din documente se constata foarte bine ca domnii uneori la Iasi din motive în mare parte militare: în relatie cu incursiu-jresti in Basarabia, cu primejdia ce venea de la Nistru din partea pa-tatâri, sînt în vesnica miscare.
isul Iasi se numeste în cutare documente Stepanovita, fiindca biserica sca si Curtea de 'lînga dînsa fusesera întemeiate de stefan cel Mare, prin urmare, ca un ctitor al orasului. Desi "Iaspezar" fiinta, cum am
înainte de stefan, i se mai zicea si Forum Philistinorum, fiindca a n vechime o populatie a Iasilor, a iazigilor, care purta si numele de
cules din Biblie.
rte cercetat pe vremea lui stefan, orasul ramîne asa în zilele lui Bog-e a stat mai mult prin partile de sud-est decît în cele de nord, avind Ba lupta, pomenita, împotriva tatarilor. în Iasi biserica lui stefan e lae de lînga Curtea domneasca, în sesul Bahluiului, care nu era, finalizat atunci. Dincolo de cursul lui, era Cetatuia, unde fusese vechea a celor dintîi asezari în partile acestea. Petru Rares - si aceasta me-e relevat - n-a construit el însusi în Iasi, ci, în vremea lui, de un frun-r s-a facut biserica aceea care exista lînga cladirea de acum a Tea-ational, pe locul unde s-a facut instalatia tehnica a teatrului, biserica i. Vechimea zidirii se vedea si din faptul ca era cufundata în pamînt.
numai cînd domnia trebui sa se razime pe turcii din Chilia si Ceta-i, Iasii au fost preferabili Sucevei, precum, în Muntenia, Bucurestii, i aproape de turcii din Giurgiu, acest oras a fost preferat Tîrgovistii, îavalirii pribegilor din Ardeal.
3ava însasi se înfatiseaza mai bogata în epoca lui Petru decît înaintea i de la Alexandru cel Bun ramasese biserica Mirautilor, pe care Stelare a prefacut-o, daca, lînga aceasta biserica, existau curti domnesti, in secolul al XV-lea, cele mai frumoase biserici sucevene vin din epo-tru Rares. Astfel e biserica Sf. Dumitru, care în liniile ei generale se î pîna astazi, înfatisînd, într-o forma deosebit de frumoasa, stema i deplin înflorita. Tot asa bisericuta pe care a întemeiat-o doamna lui ires.
ista, Elena, capatase, prin donatia sotului, veniturile Botosanilor, cari nume punct din domnia lui Rares erau înca un sat. Dar, cînd venitu->st ale doamnei, o femeie foarte priceputa, ambitioasa si iubitoare de ligioase, ea a înaltat sfintele lacasuri care vin din aceasta epoca si pe torii le vor fi privit cu admiratie. De o parte era biserica Uspeniei sau i Maicii Domnului, facuta de dînsa ca si Sf. Dumitru din Suceava;
Supt Petru Rares, în Moldova
pe de alta parte, biserica Sf. Gheorghe, zidita în acelasi timp. Aceasta a fosi razaluita din tencuiala spre a i se restitui forma primitiva, desi supt cealalta era mai chipoasa, iar Uspenia este înca asa cum a fost facuta de ctitori
Dealminteri aceasta regiune putea sa aiba un interes deosebit pentri voda, fiul Raresoaii din Hîrlau, al unei neveste de negustor care primea dir cînd în cînd pe stefan cel Mare. Acolo, la Hîrlau, se întîlneste o cladire spe ciala facuta de Petru Voda la locul de origine al mamei sale si unde se zic< ca însusi vazuse lumina zilei.
Tot în Hîrlau e si o veche biserica a lui stefan cel Mare, refacuta, si am va zut înuntru picturi interesante din veacul al XV-lea. Pe dinafara biserica < reparata; pe dinauntru a fost lasata neatinsa.
Petru Rares, dealminteri, si-a întins atentia asupra regiunii nordice J Moldovei în ce priveste cladirile, din care cauza, la Baia, pe Unga biserica hi stefan, care a fost iarasi reparata în timpul nostru, este aceea, înca nerepa rata, a lui Petru Rares. Daca la Piatra Neamt avem biserica Sf. Ioan, foart frumoasa, de pe vremea lui stefan, Petru Rares figureaza si-n împodobire; orasului Roman. Acolo era o biserica foarte veche, din epoca lui stefan ce. Mare, dar împodobirea i-a fost adausa de Petru Voda. si, în sfîrsi't, el ar i putut cladi si la Putna lui stefan, care aici îsi fixase locul de îngropare, peri tru ca toti acei cari se vor tinea mai aproape de dînsul sa-si afle un mormînl Petru a simtit însa ambitia de a-si avea loc de înmormîntare deosebit. s pentru aceasta a ales o manastioara asezata linga Siretiu, Sf. Nicolae di] Poiana, unde era înmormîntata, alaturi de anume boieri din veacul al XV-les mama lui stefan, doamna Oltea, careia i s-a zis Maria. In timpurile din urm Petru Rares a izbutit sa faca din biserica de la Pobrata una din cele mai fru moase ale Moldovei. Ea are un caracter deosebit de acela al epocei lui stefan e mai spatioasa, mai înalta; cuprinde, pe lînga pridvor, pe linga pronaos sa tinda femeilor o încapere deosebita, facuta anume pentru îngroparea lui i a sotiei: si astazi se vad admirabilele morminte de marmora care au cuprin trupurile celor doi soti domnesti, la dreapta, la o înaltime oarecare deasupr solului, cum era obiceiul.
Afara de aceasta pictura este de o foarte mare frumuseta. Pictura aceast moldoveneasca din epoca lui Petru Rares se poate vedea mult mai bin în acelea din zidirile Moldovei de nord, care, o bucata de vreme, s-au gasi în pribegia austriaca si au fost reunite acum patriei românesti, în Bucovine si mai ales în doua biserici pe care un calator din veacul al XVI-lea 1 vedea în toata stralucirea lor. E, pe de o parte, Moldovita, iar, pe de alt parte, în înfatisarea ei actuala, Voronetul.
Moldovita îsi datoreste începuturile ei domniei lui Alexandru cel Bur din vechea constructie sînt numai ruine, si biserica actuala, foarte bine pas trata - razboaiele se pare ca n-au adus nici un fel de stricaciune pe acolo -se datoreste epocei lui Petru Rares. Sînt, între altele, pe lînga pictura, foart frumoasa, elemente decorathre care nu se întîlnesc în alte biserici: un fi de cadru de lemn aurit se vede, astfel, deasupra portilor cînd se trece dir tr-o parte a bisericii la alta.
Pîna la jumatatea veacului al XYII-lea
ronetul a fost facut chiar de stefan cel Mare, dar pictura exterioara ita epocei lui Petru Rares. Pe cînd pe vremea lui stefan podoaba ifara a cladirilor bisericesti se facea prin alternarea între caramida a si prin discurile de smalt, aicea pictura se desface pe un fond al-paiid, de toata frumuseta.
icum lui Petru Rares îi placea sa zideasca, asa si boierilor lui. In te parti ale Moldovei ramase totdeauna supt români, ca si în Bu-se gasesc cladiri de ale boierilor din vremea lui Petru: de exemplu odniceni, la Arborea, desi acel Arbore al carui chip se pastreaza, ia cu al copiilor lui, pe zidul din fund al bisericii, apartine unei epoce ai vechi.
|
