Sarmis și Hermes
Despre existența unui legendar rege Sarmis al dacilor se știe puțin și se accepta și mai puțin. Cercetatorii nu sunt de acord ca acest rege a existat cu adevarat, singurele izvoare care il evoca fiind cateva monede descoperite acum cateva secole și considerate astazi falsuri. Imaginea unui rege Sarmis, intemeietor al Sarmi(se)getuzei, apare in repetate randuri și in mai multe inscripții din ansamblul placilor de la Sinaia, considerate de asemenea falsuri. Izvoarele scrise, in special Herodot, trimit la un Hermes adorat de regii traci, care susțineau ca descind din acesta. Un rege scit Armes, atestat de Valerius Flaccus, are o biografie asemanatoare cu cea a lui Hermes. În sfarșit, corespondența fonetica dintre Sarmis și Hermes ridica intrebari in legatura cu „ingeniozitatea” celor care l-ar fi „inventat” pe Sarmis atat in monedele gasite inca din sec. al XVI-lea, cat și in placile de la Sinaia.
1.
Moneda de argint, descrisa de Zamosius (sec. XVI), care spune ca
din pricina vechimii era atat de ștearsa, incat nu
se vedeau toate literele (numisma argenteum, annis ab hinc plus quam Zamosio in
2. Moneda de aur, descoperita in 1826 pe campurile de aratura de la Turda. Avers: tip cu barba, legenda APMIS BASIΛ(ευς). Revers: cetate in perspectiva, cu ziduri din piatra taiata. În fața porții un semn in forma de zvastica; Densusianu completeaza: „asemnea celor intalnite adesea pe teracotele de la Troia”. În dreapta figura„de jumatate” a unui bou cu capul ridicat in sus.
Fig. 1 - Moneda de aur descoperita in 1826 la Turda (dupa Hene, apud. N. Densusianu)
3. Moneda de aur descoperita la Turda in anul 1826. Avers: Un personaj cu doua fețe. Revers: o broasca țestoasa, ale carei picioare din fața se confunda cu doua litere din legenda SAPMIS BASIΛ(ευς).
Fig. 2 - Moneda de aur descoperita in anul 1826 la Turda (dupa Hene, apud. N. Densusianu)
4. Medalie de aur, care pe la 1848 se afla in colecțiile contelui Eszterhazy din Viena. Descoperita la Gradiște (Sarmizegetusa), dupa spusele lui Neigebaur, care a ținut o comunicare la ședința Institutului Arheologic din Roma in data de 4 februarie 1848 (Bulletino dell’ Istituto di coresp. arch. a. 1848, p. 50). Legenda medaliei: SAPMIS BASIΛ. Era reprezentata și pe aceasta o broasca țestoasa. Diametrul era de un deget (1 țol) și grosimea de ¼ deget (Neigebaur, Dacien, p. 39).
5. Moneda de aur in greutate cam de trei ducați. Avers: un cap cu legenda SAPMIS BASIΛE S. Revers: un templu avand in interior un altar pe care arde focul.; de o parte o figura umana, de alta un asin, jos doua cuțite (Arneth, Sitz.-Ber. Acad. d. Wiss. Phil.-hist. Cl. VI B. 307).
6. Moneda de argint. Avers: un cap cu doua fețe, tip Ianus. Revers: legenda SAPMIS BASIΛ și o broasca țestoasa, pe care se vede un scut, iar pe scut o lance. Pe ambele laturi S (Arneth, Sitz.-Ber. ibid.).
7. Moneda aflata in vremea
lui Densusianu in colecțiile muzeului de la
Aceste monede au fost considerate falsuri de unii numismați inca de timpuriu, insa fara dovezi. Astazi nu se mai știe nimic despre soarta lor și nici nu au mai aparut altele, sau cel puțin nu au fost raportate.
B. Sarmis in placile de la Sinaia
În placile de la Sinaia exista trei tipuri de reprezentari ale lui Sarmis.
a) Primul tip il prezinta pe Sarmis in poziție centrala intr-o genealogie a regilor de la Sarmigetuza (placa nr. R058). Sarmis este reprezentat in partea stanga a cadranului central, fața in fața cu regele Moliseio, care se pare ca a fost succesorul sau. Amandoi sunt reprezentați la dimensiuni mai mari decat celelalte figuri din placa. În stanga portretului este scris pe verticala, de sus in jos, in grupuri de litere,
|
BA |
|
SIΛE |
|
S |
|
SA |
|
PM |
|
IZ |
A este redat sub forma unui Λ cu un punct in interior, iar Z este intors. ΛE sunt redate legate, latura din dreapta a lui Λ constituind in același timp și hasta verticala a lui E. Deasupra inscripției, intr-un cerc perlat, pare sa fie reprezentata o pasare de talie mica și cu corp rotunjit. Aceeași reprezentare se gasește și in partea dreapta, deasupra numelui lui Moliseio. Între cei 15 regi reprezentați in genealogie, figura din cercul perlat nu mai revine decat deasupra lui Burebista, aflat la mijlocul randului de jos de regi, reprezentat și el mult mai mare decat ceilalți, dar cam la aceleași diemnsiunicu Sarmis și Moliseio. Ei trei par sa fie figurile centrale ale placii.
Fig. 3 - Detaliu Sarmis in placa R058
Fig. 4 - Placa R058
Este cea mai elaborata reprezentare, conține multe detalii de fizionomie și accesorii. Figura este reprezentata in profil spre dreapta, ceea ce certifica, conform canoanelor antice, ca nu este vorba de o reprezentare a unei divinitați, care sunt de regula infațișate frontal. Barbatul reprezentat are barbia și nasul puternice, este imberb și pare destul de tanar. Are plete care se așeaza in șuvițe pe umeri, iar pe cap poarta un coif impodobit cu o pasare ale carei aripi și cap se dinsting clar. Între coif și pasarea care il impodobește se mai distinge o imagine, a unui animal ciudat, posibil un pește. Animalul are botul alungit, iar pe corp prezinta striații in diverse direcții. Imaginea e destul de ștearsa, din pacate. La baza gatului sunt reprezentate doua figuri miniaturale, una din fața, posibil umana, care pare sa poarte o coafura feminina, cu carari pe mijloc si bucle mari pe umeri. Figura se regaseste in mai multe placi (ex. R011). Cea de-a doua figura este a unui barbat cu plete si barba bogate, reprezentat in profil dreapta.
b) Al doilea tip este reprezentat de o figura de barbat reprezentat din profil spre stanga, mai sumar decat cea de mai sus. De data aceasta barbatul pare mai in varsta și are barba. Poarta un coif deasupra caruia se distinge clar o pasare cu aripile ridicate ex. placa R125). În jurul imaginii scrie: BASEΛE S SAPMIO.
Fig. 5 - Detaliu Sarmis in placa R125
c) Al treilea tip este și mai sumar decat cel de-al doilea. Este vorba de un profil de barbat tanar, imberb, ale carui trasaturi nu se disting clar, dar care poarta pe cap o casca impodobita fie cu o pereche de coarne rasucite, fie cu o pereche de aripi de mici dimensiuni (ex. placa R015). În jurul imaginii scrie: BASEΛ SAPMISO.
Fig. 6 - Detaliu Sarmis in placa R015
Simbolistica ce insoțește reprezentarile din placi se regasește parțial și in monedele de tip „Sarmis”. Broasca țestoasa apare in colțul stanga sus al genealogiei de pe placa R058, ca atribut al unei divinitați, impreuna cu un șarpe. Ea revine in doua reprezentari simetrice ca simbol major in pecetluirea tratatului de pace dintre Decebal și Domițian (placa R121). Din pacate reprezentarile de pe monede nu sunt foarte clare, iar singurele reproduceri dupa acestea, preluate din Densusianu, nu ne ofera prea multa informație. Totuși, figura basileului Sarmis in aceste monede evoca destul de mult trasaturile lui Sarmis din tablițe. Deși e destul de evident vorba de etape diferite de varsta, se remarca aceleasi trasaturi pregnante ca in placi - nasul mare și puternic, barbia inalta și proeminenta, pometii schitati, forma gurii, felul in care sunt aranjate șuvițele.
Fig. 7 - Comparație Sarmis in placile de la Sinaia și pe monede
C. Izvoarele despre Hermes la daci și sciți
Herodot afirma ca la traci „regii lor, fara ceilalți cetațeni, cinstesc dintre zei indeosebi pe Hermes și jura numai pe el, susținand ca se trag din acesta”. Despre un pastor Armes, adorat ca zeu de catre sciți, pomenește Valerius Falccus in Argonautice . Acest Armes fura cirezile de boi și turmele de vite ale vecinilor, asemnea lui Hermes, despre care mitul spune ca a furat boii lui Phoebus. Atributele lui Sarmis, in special pasarea cu aripile ridicate sau deschise, trimit spre reprezentarile clasice ale lui Hermes cu aripi pe cap.
D. Sarmis-Hermes.
Din punct de vedere fonetic, Hermes al grecilor și Sarmis al geților sunt unul și același cuvant. Doua sunt corespondențele fonetice care trebuie semnalate:
a) Corespondența h-s. În greaca veche, s- + vocala din IE devine aspirație. Acest lucru se cede limpede din unele corespondențe cu latina, de exemplu: lat. sal „sare” – gr. λ (hals); gr. lat sequor „urmez, urmaresc” – gr. πομαι (hepomai); lat. somnus „somn” – gr. πνος (hypnos); lat. super „deasupra” – gr. π ρ etc.
b) Corespondența e-a. Deși numele lui Hermes in greaca conține un epsilon dupa aspirație, și nu un eta (caruia in unele dialecte grecești ii corespunde alfa), totuși corespondența e-a este explicabila. Ea denota existența in limba dacilor a unui sunet intermediar intre e și a, pe care grecii și romanii il receptau mai degraba ca e, in vreme ce dacii il apropiau mai degraba de a. Aceasta vocala a existat in sistemul vocalic al protoromanei și in cel al protoslavei. În inscripțiile de la Sinaia sunt mai multe astfel de exemple: Decebal este redat Dacibalo, alternața apare in nume precum Paloe/Pelue, dar și in alte izvoare, in toponime cunoscute precum Sarmizegetusa/Zermizegetusa, Germisara/Germizera, sau in -dava/-deva etc.
Despre originea lui Hermes nu se știu
prea multe. S-a crezut o vreme ca numele lui
deriva de la herme, stalpi de piatra amplasați
de-a lungul drumurilor, la raspantii și la intrarea in
casele grecești, avand schițat in partea superioara
capul lui Hermes. Totuși, este mai logic ca hermele sa-și fi
luat numele de la zeul comerțului, nu invers. În plus, numele lui
Hermes apare și in inscripții in Linearul B, ceea ce inseamna ca este extrem de vechi. Unele
dicționare il pun in legatura cu vedicul Sarameya,
derivat din Sarama „furtuna”, sau dupa unii „aurora”. Alții il pun in legatura cu grec.
ρμ „asalt, mișcare
impetuoasa”. Oricare ar fi originea sa in
greaca, este destul de probabil ca grecii care au ajuns in Pont sau mai adanc in
Legatura lui Sarmis cu numele etnic al sarmaților ramane și ea de discutat, știut fiind ca sarmații iși trag numele de la vechiul pers sarumatah „arcaș”, cuvant ce poate evoca viteza sageții in același mod in care aripile de pe capul lui Sarmis/Hermes simbolizeaza viteza deplasarii.
Remarcabila este asemanarea tipului c) cu figura clasica a lui Hermes, care poarta pe cap o casca inaripata. Aceasta casca a lui Hermes apare bine conturata și in reprezentarea lui Sarmis in placile de la Sinaia. Mai putin limpede se distinge ornamentul de pe casca.
Fig. 8 - Sarmis in placa R106
Fig. 9 - Sarmis in placa R115
Fig. 10 - Casca lui Hermes
Figura ianiforma apare foarte frecvent și in tablițele de la Sinaia, insa nu este insoțita de numele lui Sarmis. Remarcabil este insa faptul ca și Hermes era uneori reprezentat ianiform, cu doua fețe, una tanara și una matura, ca simbol și paznic al rascrucilor de drumuri. Asemanarea cu Sarmis ianiform din moneda de la Turda este interesanta, cu atat mai mult cu cat broasca țestoasa de pe reversul acestei monede era unul din simbolurile lui Hermes.
Fig. 11 - Hermes ianiform
Fig. 12 - Hermes cu broasca țestoasa (imagine preluata de pe www.theoi.com)
Fig. 13 - Reprezentare ianiforma in placa R116, avand deasupra o carapace de broasca țestoasa și doua sageți
E. Concluzii
Daca Hermes al grecilor a fost imprumutat de la noi, sau daca Sarmis al nostru a fost imprumutat de la greci, aceasta este o alta discuție. Important este ca Sarmis pare replica destul de fidela a lui Hermes, iar pentru a da verdictul de „fals” atat monedelor și medaliilor care il infațișeaza pe Sarmis, cat și placilor de la Sinaia in care acesta este reprezentat, e nevoie de o argumentație logica, elaborata, care sa țina cont de toate izvoarele și indiciile. În lipsa acestei argumentații, trebuie luata in serios existența unui personaj - istoric sau legendar - fondator al Sarmizegetusei.
|
