Scurt istoric
Cele mai vechi urme ale prezentei umane în partile Aradului, dateaza din stadiile finale ale glaciatiunii Wurm, (wurm II-III, circa 40.000-10.000 î.Hr) si constau în diferite piese cioplite din roca bazica, varfuri , razuitoare, lamele , daltite.
Prima informatie scrisa despre existenta geto-dacilor în raport cu tracii su 10410l1110k d-dunareni, în partile Aradului, dateaza din perioada de la sfarsitul sec. VI î.Hr. Pe cursul inferior al râului Mures (Marisos), în judetul Arad, s-au descoperit vestigiile a numeroase catati dacice, cum sunt cele de la Ziridava, Savarsin, Varadia de Mures, Cladova, care au facut parte din puternicul sistem defensiv al regelui Decebal, ultimului rege dac, înainte de cucerirea romana. În timpul celui de-al doilea razboi daco-roman, Împaratul Traian a cucerit teritoriile la nord de Mures, incluzându-le în provincia Dacia.
În timpul provinciei romane, Valea Muresului, veche artera de circulatie care si pana atunci marcase profund destinul acestor locuri, era strabatuta de un drum militar si comercial care lega Dacia de Pannonia.
Primul mileniu sta sub semnul incursiunilor popoarelor migratoare, goti, huni, gepizi, avari, care au trecut prin aceste locuri, stapânindu-le temporar. Cele mai vechi urme ale prezentei slavilor pe cursul inferior al Muresului dateaza de la sfârsitul secolului al VI-lea. Prezenta acestora în fosta Dacie a fost mai îndelungata decat a altor migratori, iar relatiile cu autohtonii mai strânse. Asimilarea elementului slav de catre populatia autohtona este considerata ultima faza a procesului de formare a poporului român.
La marginea de vest a localitatii Vladimirescu, au fost descoperite urmele unei asezari datand din secolele VIII-IX, si a unei fortificatii din pamant si lemn, sec, IX-XI, reprezenta sediul unei uniuni de obsti din cadrul voievodatului lui Glad si apoi al lui Ahtum. La începutul sec. XI, fortificatia este distrusa si abandonata în urma deselor lupte.
În secolul al X-lea, ungurii, stabiliti în Câmpia Panoniei au început expansiunea spre Transilvania, una din caile principale de intrare fiind Valea Muresului.
În sec al XI-lea, voievodatele românesti din zona Aradului, conduse de Ahtum, sunt înfrânte de armata cavalerilor unguri, marcand astfel începutul dominatiei maghiare.
Din aceasta perioada dateaza si primele atestari documentare ale Aradului, într-un document editat la Buda de regele Ludovic I în anul 1347 în care este intercalat un citat din anii 1080-1090, care mentioneaza "comitatul Orod lânga fluviul Mures".
Cetatea veche a Aradului, cunoscuta sub denumirea de cetatea Orod, era situata pe teritoriul actual al comunei Vladimirescu. Aceasta a fost distrusa in urma deselor navaliri ale tatarilor si turcilor.
In anii 1552-1554, in timpul stapanirii turcesti a fost construita o alta cetate pe malul drept al Muresului, pe locul actualei fabrici textile Teba. În jurul acestei cetat se dezvolta asezarea civila a vechiului oras, Aradul devenind un important punct strategic si un renumit centru comercial.
În urma pacii de la Karlowitz, din anul 1699, granita dintre Imperiul turcesc si cel Austriac este stabilita pe râul Mures, cetatea Aradului trecând astfel sub dominatia habsburgica. Odata cu transformare Aradului intr-un oras de granita, au fost adusi numerosi sarbi cu scopul de a întari paza acestei zone, iar dupa desfiintarea granitei de pe Mures si extinderea dominatiei habsburgice si asupra Banatului, in anul 1724, au fost aduse 40 de familii de germani din Franconia, care au fost asezati in Aradul Nou, de cealalta parte a râului Mures.
In afara cetatii, s-a format o noua zona, locuit in special de maghiari si germani, care mai tarziu a devenit Piata Libertatii si în prezent Piata Avram Iancu. În acea vreme exista un brat al Muresului pe actuala strada George Baritiu care despartea cele doua importante zone ale orasului, Cartierul Sarbesc in jurul cetatii si cartierul German-maghiar, în afara cetatii.
Între anii 1763-1783, din ordinul Imparatesei Maria Tereza, se construieste o noua cetate in Arad, situata în bucla Muresului, care s-a pastrat pana astazi, in prezent aici fiind sediul garnizoanei militare Arad.
În anul 1834, Aradul este declarat oras liber regesc, la festivitati participând insusi îmaratul Francisc I. Acest fapt a favorizat în continuare dezvoltarea sa, în aceasta periaoda conturandu-se actuala zona centrala cu edificii impunatoare, bulevardul central, denumit Corso, fiind asemanat de marele istoric român Nicolae Iorga, cu Ringul vienez.
În anii primului Razboi Mondial, miscarea nationala a românilor din imperiu se intensifica, la 2 noiembrie 1918, Consiliul National Român Central cu sediul la Arad, preluând de facto conducerea Transilvaniei. Oamenii politici aradeni, Stefan Cicio Pop, Vasile Goldis, Ioan Suciu, au pregatit adunarea plebiscitara de la Alba Iulia unde s-a adoptat la 1 Decembrie 1918 declaratia care proclama unirea Transilvaniei cu România. Acesta este este declarata Ziua Nationala a României. (Tara Româneasca-Valahia si Moldova se unisera, intr-un singur stat, România, la 24 ianuarie 1864).
În perioada interbelica Aradul se extinde prin înglobarea satelor inconjuratoare Activitatea comerciala s-a amplificat, Aradul fiind pe locul al patrulea în tara cu cele 4001 de societati comerciale, se introduce sistemul telefonic automat prin centrala, Aradul fiind printre primele orase din tara si primul din Transilvania.
Anii celui de-al doilea Razboi Mondial propulseaza dun nou partile aradene pe avanscena istoriei, odata cu eroica rezistenta a elevilor Scolii de Subofiteri de la Radna, care au opus rezistenta, la 12-20 septembrie 1944, în fata trupelor hortiste care cautatu o cale înspre centrul Transilvaniei prin Defileul Muresului.
Dupa al 2 lea Razboi Mondial, a urmat perioada comunista, in timpul careia Aradul se dezvolta ca centru industrial, conturandu-se marile platforme industriale ce au atras populatia de la sate, ceea ce adus la constructia de noi cartiere de locuinte.
Din 1989 pe calea democratiei, fiind cel de al doilea oras din Romania în care a fost inlaturata dictatura comunista, nu fara jertfe de sange.
|
