Siriusienii

Siriusienii

Cel mai important aspect legat de descoperirile din capitolul anterior se refera la faptul ca explica anumite aspecte cheie ale mostenirii noastre stravechi. Asa cum am mai spus, Cartea legii face trimitere la Marea Piramida prin linia înclinata la un unghi de 26ș, dar si la Sfinx, prin anagrama zeitei Bast. Sa revenim asadar la cele doua minuni ale lumii antice si la Cairo, orasul lui Marte. Am demonstrat deja ca Egiptul, la fel ca atâtea alte civilizatii antice, si-a adus tributul planetei Marte. A existat însa un corp ceresc chiar mai important decât aceasta planeta, si anume steaua Sirius.

Egiptenii si-au bazat întregul calendar pe miscarile acestei stele sacre, cea mai stralucitoare de pe firmamentul nostru. Am afirmat mai devreme ca Marea Piramida a fost astfel construita încât sa permita luminii lui Sirius sa intre prin deschizatura care duce la Camera Reginei într-un anumit moment al anului. Textele ezoterice indica faptul ca scopul era ca lumina stelei sa straluceasca asupra unui initiat în timpul unui ritual. Daca egiptenii erau atât de fascinati de Sirius, rezulta de la sine ca stravechea civilizatie de pe Marte trebuie sa fi avut aceeasi devotiune fata de aceasta stea. Se crede chiar ca formele geometrice de pe planeta Marte au fost construite în semn de devotiune fata de Sirius.

Potrivit unei anumite legende, fata de pe Marte a fost construita în onoarea zeului (sau logosului) solar Sukon. Siriusienii s-au stabilit pe Marte cu permisiunea acestuia. Un alt nume al zeului era Set sau Seth. Motivul pentru care siriusienii s-au stabilit pe Marte era legat de faptul ca la acea vreme, planeta se afla pe orbita-leagan al vietii. Cele 720 de zile cât dura rotatia completa în jurul soarelui asigurau conditii meteorologice optime, care permiteau stabilirea unei civilizatii.

Am aratat în Proiectul Montauk ca cei care au asigurat scaunul necesar pentru experimentele asupra timpului au fost siriusienii. Un anume domn X m-a contactat si mi-a spus ca a fost implicat în negocierile pentru obtinerea scaunului. Tot el mi-a povestit si de capacitatea lui Crowley de a manipula timpul, fiind prima persoana care mi-a sugerat ca atât Experimentul Philadelphia cât si Proiectul Montauk au fost efectele magiei lui Crowley.

Acest lucru pare de-a dreptul ironic, daca ne gândim la conexiunile secrete ale lui Crowley. Acesta a fost implicat nu doar în OTO, ci si într-o societate secreta numita Argentum Astrum, sau Ordinul Stelei de Argint. "Steaua de Argint" se referea la Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe cer si cea care detinea pozitia cheie în stravechea constelatie a Phoenixului. Asirienii si fenicienii si-au tras numele de la aceasta stea.

Crowley a afirmat ca cei care faceau parte din Ordinul Stelei de Argint erau chiar Iluminatii. Corespondentele merg însa si mai departe. Esenta magiei sale era inspirata de siriusieni, existând numeroase traditii care sustin aceasta afirmatie. În traditia oculta, Sirius este considerat Zeul Ascuns sau "soarele din spatele soarelui". La fel cum luna reflecta lumina solara, soarele reflecta lumina lui Sirius. Aceasta idee a fost exprimata în Cartea legii, într-un fragment în care Crowley scria: "Khabs este în Khu, nu Khu este în Khabs". Cuvântul Khab înseamna stea, în timp ce Khu se refera la lumina. Ideea este urmatoarea: subconstientul colectiv crede ca stelele sunt cele care emit lumina; în realitate, ele se scalda în aceasta lumina, pe care doar o reflecta. Aceasta era maniera în care Crowley, la fel ca si stramosii nostri, adora steaua Sirius, fiind în realitate un adorator al luminii creatiei. Sirius era steaua cea mai stralucitoare de pe cer, deci era cea mai puternica, întrucât reflecta cea mai mare cantitate de lumina.

În viziunea vechilor egipteni, atunci când Sirius se apropia cel mai mult de planeta pamânt, între cele doua corpuri ceresti se forma o legatura oculta speciala. Altfel spus, în acel moment Sirius reflecta catre Terra o cantitate de lumina mai mare decât în orice alta perioada a anului. Ei au descoperit ca aceasta legatura devenea extrem de puternica în timpul Zilelor Câinelui din august (Sirius mai era cunoscuta si sub numele de Steaua Câinelui), într-o perioada cuprinsa între 23 iulie si 23 august. Unii specialisti considera ca perioada poate fi extinsa pâna la 8 septembrie. Acest aspect legat de Sirius ne conduce la o sincronicitate, daca ne aducem aminte de teoria expusa în Proiectul Montauk, potrivit careia bioritmurile pamântului se repeta la fiecare 20 de ani, începând cu data de 12 august. Aceasta data nu reprezinta numai aniversarea casatoriei lui Crowley, a Experimentului Philadelphia si a apogeului Proiectului Montauk; ea se afla chiar în centrul intervalului numit Zilele Câinelui. În acest context, ipoteza potrivit careia scaunul din Montauk a fost furnizat de siriusieni pare extrem de pertinenta. Daca tot acest incredibil scenariu al Proiectului Montauk este adevarat, este evident ca singurii care ar fi putut cunoaste cum poate fi construit un scaun capabil sa rezoneze cu constiinta timpului erau siriusienii.

Potrivit informatiilor pe care le avem, siriusienii erau creaturi extrem de tehnice, dar fara un simt politic foarte dezvoltat. Din spusele lui Al Bielek, ei arata foarte asemanatori cu oamenii din anumite puncte de vedere. Sunt musculosi, dar au pupila ca o fanta verticala, la fel ca în cazul pisicilor. Poarta pe cap un fel de naframa si se banuieste ca ar fi chei. Uneori, poarta pe ochi niste chestii ciudate, care ar putea fi instrumente de comunicare. Au o înaltime de aproximativ doi metri si daca sunt deghizati corespunzator, pot fi confundati cu usurinta cu oamenii. Siriusienii de la Montauk erau cât se poate de amabili cu oamenii si îsi vedeau de treaba lor.

Cam acestea sunt informatiile care se cunosc despre ei. Ceea ce mi se pare important este faptul ca nu pot fi disociati în nici un fel de informatiile revelate în aceasta carte.

Exista o carte intitulata A 12-a planeta si scrisa de Zacharia Sitchin care aduce numeroase dovezi în sprijinul ipotezei ca pamântul ar fi fost vizitat înca din timpuri imemoriale de catre extraterestri. Lucrarea începe cu Sumeria antica, exact locul în care se presupune ca s-au stabilit siriusienii. Daca acceptam aceasta ipoteza, siriusienii devin nu numai punctul focal din care au plecat toate religiile noastre planetare, ci si centrul a tot felul de activitati extraterestre.

Crowley a studiat aceasta cunoastere chiar de la sursa, analizând riturile ceremoniale ale vechilor sumerieni. Istoria îi consemneaza pe acestia ca un popor de pastori-regi numiti yezidi. Profetul lor era Yezid, iar Crowley avea sa descopere ulterior ca era o reîncarnare a acestuia.

Studiind vechii sumerieni si riturile lor, Crowley a aflat ca acestia erau un popor orgiastic la limita extrema. Ceremoniile lor erau executate într-o sincronizare perfecta cu revolutiile stelare. Urmasii lor au deschis ulterior scolile de mistere grecesti sau romane. Acesti oameni din vechime priveau impulsurile primitive într-o maniera foarte diferita fata de societatea "civilizata" de astazi. Ei recunosteau instinctiv (aproape la fel ca animalele în timpul sezonului de împerechere) faptul ca miscarile de revolutie ale universului coincid cu impulsurile sexuale, deschizându-i adeptului initiat accesul la lumile invizibile din alte dimensiuni. În artele tantrice hinduse, cunoscute si sub numele de yoga iubirii, aceste impulsuri erau numite kala, unitati de timp sau vibratii vaginale. Daca reducem spatiul si timpul la aspectele lor masculine si feminine, este usor sa întelegem ca mama-natura prezinta ondulatii care corespund vaginului. Am vorbit mai devreme în aceasta carte de vesica pisces, un simbol în forma de ochi care a rezultat ca al doilea act al procesului creator evolutionist. Mai este cunoscut si sub numele de Ochiul lui Horus sau Ochiul lui Set (Sirius). Daca "ochiul" se afla într-o pozitie verticala, el devine un simbol al vaginului.

Pe masura ce geometria spatiului si a timpului devine din ce în ce mai complexa ca urmare a procesului de evolutie (cunoscut si sub numele de mama-natura), se produc procese si repetitii care imita sau rezoneaza cu ceea ce noi numim procesul sexual. Aceste energii sunt uluitor de puternice si permit crearea realitatii. Reteaua morfogenetica nu este altceva decât un tipar energetic, care devine apoi realitate. Aceasta era esenta riturilor orgiastice ale vechilor sumerieni sau asirieni. Ei celebrau de fapt ondulatiile naturii si evolutia simbolurilor geometrice, conectându-si constiinta la acestea prin intermediul procesului sexual.

Orice om stie ca intra într-o stare diferita de constiinta în timpul actului amoros. Fiind vorba de un act de creatie, nu este greu de banuit ca ori de câte ori ne aflam în aceasta stare de constiinta putem influenta creatia. Atunci când ne angrenam într-un act amoros, noi accesam reteaua energetica ce a permis creatia universului.

Studiind aceste informatii, Crowley a înteles ca stramosii nostri stiau foarte bine ce fac atunci când îsi realizeaza riturile orgiastice. Evident, practicantii moderni ai orgiilor au transformat ritualul sacru într-un procedeu denaturat si lipsit de orice sacralitate (ceea ce nu înseamna însa ca energiile magice nu sunt prezente la fata locului).

Toate acestea ne conduc înapoi la Bast[1], zeita vrajitoriei si a magiei sexuale la vechii egipteni. Daca ati simtit vreodata impulsul de a face ceva bizar de natura sexuala, v-ati aflat cu siguranta sub imperiul lui Bast. Dar cine anume este aceasta zeita?

Identificata adeseori si ca zeita-pisica a egiptenilor, Bast este una din cele mai vechi ipostaze a lui Babalon, zeita-mama. Este portretizata fie ca o pisica, fie ca o leoaica. Fiind zeita magiei sexuale, ea guverna desfrâul si impulsurile amoroase. Sarcina ei era sa vegheze ca toate posibilitatile sa se împlineasca si sa vada lumina soarelui. Bast este de multe ori identificata ca Bestia (n.n. Beast), întrucât se pare ca a tutelat experimentele atlantilor (iar mai târziu ale egiptenilor) care au condus la crearea sirenelor, minotaurilor, centaurilor, a calului Pegas, etc.

De la zeita Bast provin cel putin doua cuvinte ramase în lexiconul nostru modern: cuvântul "bastard", nascut din cutia Pandorei, din care au rezultat practicile sexuale neconventionale specifice vremii. În timpul domniei zeitei, paternitatea nu reprezenta o chestiune importanta. Institutia casatoriei a aparut mai târziu, ca o necesitate pentru a prezerva structura patriarhala, în scopuri legate de succesiune si mostenire. Când zeul (sotul zeitei) a preluat puterea, el a stabilit institutia paternitatii, pedepsindu-le pe femeile care nasteau copii în afara casatoriei consfintite printr-un inel. Întreaga chestiune nu tine atât de morala cât de putere.

Se stie despre cultura amazoanelor ca acestea stiau sa se înmulteasca fara ajutorul barbatilor. Daca tinem cont de faptul ca trupul uman este în esenta androgin, nu este neaparat necesara separarea pe sexe pentru a da nastere unui copil. Aceasta afirmatie este sustinuta de faptul dovedit stiintific ca zona pellucida (acea zona a organului reproducator al femeii care contine un sac) poate fi penetrata de o proteina masculina latenta secretata de structura genetica mostenita de femeie, pe care corpul acesteia o asimileaza unui spermatozoid. Asa apar nasterile din fecioare.

S-ar putea argumenta ca energia feminina a amazoanelor era dezechilibrata din cauza lipsei barbatilor. Acesta este însa un cu totul alt aspect. Dupa înlocuirea cultului zeitei-mama cu un cult patriarhal, femeile au fost subjugate si supuse unor conditii greu de suportat. Fortele masculine au preluat controlul. Asa s-a nascut moralitatea, generata de elitele aflate la putere în respectivele civilizatii.

La nivel primordial, scopul energiei feminine este de a regenera prin intermediul organelor sexuale. Aceasta este poarta catre nemurire a formei animale a speciilor. Animalul nu îsi poate proiecta imaginea în viitor, obtinând astfel viata eterna pentru specia sa, decât prin intermediul organelor genitale feminine. Bast simboliza acest principiu, si implicit ideea practicilor de reproducere neinhibate, cunoscute uneori si sub numele de catting[2]. Cuvântul deriva si de la cunt[3], un termen de argou pentru vagin, folosit însa de regula într-un sens peiorativ. Cuvântul este considerat atât de tabu încât face parte din "lista celor sapte cuvinte murdare" care nu pot fi rostite pe un post de televiziune. Dupa cum putem vedea, influenta zeitei Bast nu este cu nimic mai mica nici în zilele noastre. Este usor de înteles astfel ca ranchiuna si dusmania cu care sunt privite cuvintele "bastard" si "cunt" deriva din stravechiul criticism al culturii prevalente în perioada domniei zeitei Bast.

Conceptul de Femeie Roscata sau Babalon, mult uzitat de Crowely, nu este decât un alt nume pentru zeita Bast. Culoarea rosie a parului este aleasa din cauza similaritatii ei cu culoarea sângelui (aceasta este inclusiv culoarea aleasa pentru coperta Cartii legii). Asa cum am mai spus, sângele simbolizeaza fazele lunii si ciclul menstrual. De aceea, calendarul lunar reprezinta calendarul lui Bast, si implicit adevaratul calendar al trecerii timpului. El se afla într-o opozitie directa cu calendarul gregorian, aparut ca urmare a unui decret al Papei Grigorie, cel care a autorizat si functionarea Inchizitiei.

Progeniturile lui Bast (zeita lunii) sunt numite copii ai lunii. Spuneam în capitolul anterior ca Aleister Crowley a fost recunoscut ca reîncarnare a preotului Ankh-af-an-Khonsu, sau Preotul lui Mentu. Khonsu fiind una din denumirile lunii, o putem considera pe Bast ca o Preoteasa a lui Mentu. Din aceasta perspectiva, putem spune ca Bast a fost divinitatea tutelara a experimentelor tutelare si genetice de la Montauk. Ca o coincidenta amuzanta, mentionam ca în zona de lânga parcarea din apropierea farului din Montauk ratacesc un mare numar de pisici. Nu au camin, dar sunt de regula bine hranite de turisti, care îsi aleg din când în când câte una ca sa o duca acasa. Aceste pisici sunt cunoscute chiar sub numele de "pisicile din Montauk". Cineva mi-a spus ca daca urmaresti o asemenea pisica înainte de furtuna, te va conduce în galeriile subterane.

Desi corespondenta dintre Bast si Montauk pare înca obscura, este cert ca ea a fost celebrata în Egiptul Antic sub forma Sfinxului. Avea corpul unui leu, simbolizat de Constelatia Leului, si partea superioara a unei fecioare, simbolizata de Constelatia Fecioarei. La origini, Sfinxul avea sâni, dar acestia au fost înlaturati dupa instaurarea culturii patriarhale. Fata i-a fost de asemenea modificata, astfel încât sa semene mai mult cu cea a unui cimpanzeu. Se pune întrebarea: de ce a unui cimpanzeu?

Raspunsul este legat de genetica noastra. Evolutia umana pe aceasta planeta a început cu evolutia maimutelor. Am afirmat anterior ca un Rh pozitiv al sângelui se refera la mostenirea genelor maimutelor rhesus în sistemul uman. Rh-ul negativ se refera la o genetica extraterestra. Exista si o anumita asemanare a oamenilor cu maimutele. Daca nu ma credeti, comparati-va cu o gorila de la gradina zoologica.

Însusi cuvântul "maimuta" (n.n. monkey în limba engleza) ne permite anumite jocuri de cuvinte. Prefixul "mon" este legat de Montu, Montauk si de celelalte definitii ale fonemului de care am vorbit anterior, în timp ce sufixul "key" (n.n. cheie) se refera la "cheia enigmei de la Montauk". Desi savantii nu sunt unanim de acord în aceasta privinta, convingerea generala este ca acest cuvânt deriva din olandezul monnekijn, care provine din latinescul monne, a carui origine este incerta. Manikan înseamna om mic sau imitatie de om. Cuvântul monne este si el intim legat de radacina cuvintelor despre care am tot discutat.

Se crede ca un alt cuvânt, ape (n.n. un alt nume pentru maimuta) este derivat dintr-un cuvânt teutonic, desi unii afirma ca provine din limba celta. Totul devine mult mai clar daca studiem un derivat al sau, cuvântul apex (n.n. vârf, culme). Corespondentele acestuia sunt cât se poate de interesante. Cuvântul se refera la punctul culminant al timpului, dar si la vârful superior al unui triunghi sau al unei piramide. Turnul din Babalon si aspectul muntos al regiunii Montauk par direct asociate cu acest cuvânt, care deriva de la tip, asociat de regula cu vârful palariei unui sacerdot (n.n. flamen). Un flamen era un preot sau un magician în Roma Antica, cuvântul fiind derivat din sanscritul brahman.

O alta specie de maimute, orangutanul, deriva de la oran, care înseamna om, si utan, care înseamna padure. Cuvântul oran este de origine malaieziana si este suspect de apropiat de Orion. Cuvântul cimpanzeu deriva de la pan, care înseamna omniprezent. Este totodata numele lui Pan, zeul padurilor si al câmpiilor, despre care se spune ca era cât se poate de activ din punct de vedere sexual. Crowley a scris chiar o poezie despre el.

Cuvântul gorila a fost inventat de dr. Savage (care a existat în realitate), pornind de la un cuvânt al triburilor africane locale care desemna o femeie foarte paroasa. Este o referinta directa la un specimen genetic despre care nu cunoastem prea multe astazi. Pentru informatii suplimentare, puteti citi cartea Mama a fost un animal adorabil, de Philip Jose Farmer.

Toate aceste informatii sunt cât se poate de clare. Cineva s-a jucat cândva cu genetica noastra, la modul literal. Pe vremea zeitei Bast s-au încercat toate tipurile de experimente genetice posibile. Se pare ca influenta masculina de mai târziu a preferat sa propage ideea unei similitudini a omului cu maimuta, folosindu-se de reteaua morfogenetica a evolutiei.

Bast a stabilit ca omul poate coborî pe un nivel de constiinta inferior daca alege acest lucru, si invers, ca formele inferioare pot evolua pe nivelul constiintei umane. Afirmatia poate parea un sacrilegiu astazi, dar în trecutul îndepartat era un adevar unanim acceptat. Arheologii au gasit în orasul Bubastis un mare numar de pisici mumificate care pazeau templul sacru. Se pare ca respectul fata de Bast era imens în acele vremuri.

Cartea legii ne învata ca propagarea vietii este complet nerestrictiva prin natura ei. Toate posibilitatile sunt reale si trebuie împlinite prin evolutia formelor geometrice care stau la baza creatiei. Zeita Bast simbolizeaza potentialul nerestrictiv al întregii creatii. Limitarile evolutiei noastre sunt influentate de cei care controleaza reteaua morfogenetica, dar nu pot fi cu adevarat determinate decât de liberul nostru arbitru si de propriile noastre optiuni.