Spionajui si iupta dintre grupurile financiar-industriaie

Spionajui si upta dintre grupurile financiar-industria e

Devenit cel mai mare patron, statul capitalist influentea> puternic activitatea sectorului economic privat, prin dir j area directa a unor mari capacitati de cercetare si pn ductie, precum si prin plasarea de comenzi importan firmelor particulare, īndeosebi celor din sectorul indu; triei aeronautice, de armament, constructiilor navale et.-.

īn aceste conditii, concurenta a īncetat sa se mai de: fasoare exclusiv pe piata, īntre produsele de acelasi fe^:, ci angajeaza direct firmele producatoare ale marfurili si grupurile financiare īn lupta sīnt antrenate mijloa; materiale si politice mai importante ca oricīnd. Reali t- tea permanenta si necrutatoare a concurentei opune asta i īn Europa occidentala īntr-o lupta acerba filialele un< r mari firme americane īmpotriva firmelor autohtone. Pr mele beneficiaza de sprijinul pe care īl ofera urias; l potential financiar si avansul general tehnologic si organ zatoric al grupurilor ce le patroneaza. Acestea permit am ricanilor sa obtina profituri mult mai mari decīt rivalii r vest-europeni si sa ocupe deja unele pozitii dominari īn interiorul Pietei comune. Au existat si conditii istori' care au facilitat patrunderea firmelor de peste ocean o Europa de vest cea mai importanta dintre ele a fo aplicarea, īn primii ani de dupa razboi, a faimosului ,,Ph :i Marshall" constīnd īn finantarea de catre S.U.A. a refa­cerii economiei statelor europene, īn fapt, "Planul Mc shall" a fost una din cele mai gigantice operatii ale exper­tului de capital īnregistrate pīna astazi.

Lupta de concurenta antreneaza pe toti īmpotri " tuturor, iar faptul este cu atīt mai adevarat cu cīt earn -terul national al grupurilor financiar-industriaīe se pier's tot mai mult, majoritatea lor devenind adevarate cong< merate internationale a caror unica deviza este profit Unul din elementele importante ale puterii acestor gr

puri īl constituie avansul tehnologic īn diferite domenii, avans pe care concurentii īncearca sa si-1 smulga reci­proc prin orice mijloace. Tocmai aceasta īmprejurare face _ca spionajul tehnico-economic, pirateria industriala prac­ticata cīnd cu subtilitate, cīnd īn forme ce exceleaza prin cinism si brutalitate, sa devina o ar 19419q1623t ma indispensabila a luptei de concurenta din zilele noastre. Fara a avea pre­tentia sa epuizeze tema, capitolul de fata īsi propune sa redea cīteva din aspectele luptei secrete desfasurate īn acest domeniu si sa ofere cīteva exemple din care sa rezulte cum folosesc grupurile financiar-industriale arma spionajului.

Pe līnga crearea unor grupe speciale formate din de­tectivi particulari si īnsarcinate sa vegheze asupra secu­ritatii īntreprinderilor si birourilor lor de cercetari, fir­mele americane au luat si masura de a fixa un numar de reguli ce trebuie respectate īn diferite īmprejurari. Una dintre aceste reguli, valabila si astazi, este aceea ca .īn cazul īn care o firma americana primeste o scrisoare prin care i se propune achizitionarea unei inventii, plicul este returnat expeditorului direct de catre secretariat fara ca hīrtiile din interior sa fie aratate vreunuia dintre specia­listii īn materie ce lucreaza la firma respectiva. Procedīnd de o asemenea maniera, si īn prezenta unor martori, con­ducatorii firmei se pun la adapost de eventuala acuzatie ulterioara ca si-ar fi īnsusit inventia respectiva. De ase­menea, īn cazul īn care o companie americana primeste propunerea de a cumpara un secret de productie sustras unei firme concurente, regulile cer sa fie sesizat imediat pagubasul pentru a-i permite sa identifice pe ofertant. Sistemul functioneaza mai ales atunci cīnd este vorba de ofertele unor naivi care, tentati de perspectiva unor cīsti-guri suplimentare, īsi fura patronii īn speranta ca firmele concurente le vor oferi recompense pentru fapta lor.

Astfel, Eugene Mayfield, functionar inferior din cadrul serviciului de publicitate al marii firme de detergenti »Proctor and Gamble", a oferit acum cītiva ani firmei »Colgate" programul de lansare pe piata a unui nou tip de pasta de dinti. Documentul, īnsumīnd pagini, era clasificat īn cadrul firmei "Proctor and Gamble" drept

"strict secret", iar cunoasterea continutului sau de catrc concurenta ar fi adus proprietarilor daune evaluate peste un milion de dolari. Mayfield cerea pentru ace::* document doar dolari. Era un indiciu suficien pentru ca cei de la "Colgate" sa-si dea seama ca au de-;, face cu un amator care i-ar putea implica īntr-un scand;;. tocmai datorita nepriceperii sale. De aceea, ei s-au grabi: sa anunte conducerea firmei "Proctor and Gamble" cit faptul ca primisera o asemenea oferta, iar responsabili; cu problemele de securitate ai ambelor firme au luat ma­surile necesare pentru a-1 prinde pe Mayfield asupra fap­tului, obtinīnd astfel proba necesara trimiterii sale ī r. justitie.

Un caz similar s-a petrecut īn anul cīnd un functionar de la laboratorul de cercetari al firmei brita­nice de produse farmaceutice "Parke-Davis" a primit ur telefon ciudat. Cel ce telefona a refuzat sa-si spuna nu­mele, dar a declarat ca este reprezentantul unei agentii furnizoare de informatii tehnico-stiintifice.

Desi pretindea ca ar putea fi util firmei "Parke-Davis" prin cunostintele sale īn materie, el s-a aratat a fi destui de strain de asemenea cunostinte atunci cīnd interlocu­torul sau i-a pus cīteva īntrebari de stricta specialitate. Cercetatorul de la "Parke-Davis" īncepuse sa aiba im­presia ca este victima unei farse, dar atunci cīnd individul a īnceput sa-si etaleze cunostintele asupra firmei concu­rente "Merck" si a unui nou produs al acesteia denumit "Aldomet", a īnceput sa asculte cu atentie. El stia ci "Aldomet" era numele comercial al unui hipotensiv lansat de "Merck" si ca acest hipotensiv continea o substanta numita Methyldopa, despre care se spunea ca are efecte spectaculoase asupra tensiunii arteriale. Cercetatorul en­glez 1-a rugat pe necunoscut sa-1 caute din nou, a doua zi, pentru a aranja o īntīlnire īn oras, iar dupa ce a ter­minat convorbirea s-a grabit sa povesteasca totul sefilor sai. Acestia au informat tot atīt de prompt conducerea firmei "Morson's", reprezentanta pentru Marea Britanie a companiei farmaceutice americane "Merck, Sharp and Dhome". Se spune ca atunci cīnd vestea a ajuns peste ocean, īn aceeasi seara, unul dintre directorii lui "Merck" s-a servit personal cu o doza de "Aldomet", afirmīnd

Slava Domnului ca nu ne-am zgīrcit si am acceptat sa Cheltuim trei milioane de dolari pentru a pune la punct _acest medicament. Chiar acum mi-am putut da seama cit _este de eficace pentru scaderea tensiunii arteriale".

Trei functionari ai companiei "Merck" au luat primul avion catre Londra. Se considera, dupa maniera īn care fusese stabilit contactul si dupa referirile la existenta unei agentii, ca tratativele vor fi duse cu o retea de spioni profesionisti. De aceea, cei trei functionari fusesera auto­rizati sa cheltuiasca pīna la dolari pentru a recu­pera secretul de fabricatie al medicamentului, iar īn cazul īn care ar fi avut nevoie de mai multi bani, ei trebuiau sa telegrafieze acest lucru īn termeni conventionali directo­rului care avusese ocazia sa constate personal eficacitatea "Aldomet"-ului.

Ajunsi la Londra, americanii au luat imediat contact cu colegii de la "Parke-Davis", care s-au dovedit a fi deosebit de cooperativi. A doua zi dimineata, cīnd necu­noscutul a sunat la telefon din nou, i s-a fixat o īntīlnire la hotelul "Rüssel" de līnga "British Museum", iar omul de la "Parke-Davis" s-a prezentat acolo avīnd asupra sa suma de de lire sterline pentru a putea plati, la nevoie, un prim acont. In discutia ce a avut loc īnsa, necunoscutul a savīrsit o greseala care i-a fost fatala a pretins doar de lire sterline dolari S.U.A.) pentru raportul final de cercetare al medicamentului "Aldomet". Aceasta a la­murit pe deplin faptul ca necunoscutul nu este repre­zentantul unei retele de spioni profesionisti care ar fi putut, īn caz de esec, sa plaseze materialul sustras altui concurent mai putin scrupulos, īn consecinta, omul a fost imediat arestat, alegīndu-se, īn loc de recompensa, cu o condamnare de sase luni care pedepsea se pare mai putin furtul si mai mult amatorismul sau īn probleme de spionaj.

Din exemplele de mai sus nu trebuie trasa concluzia ca marile firme au īncetat sa se spioneze reciproc. Aceste exemple ilustreaza doar faptul ca firmele respective se feresc sa recurga la serviciile unor amatori care i-ar im-Plica īn procese si īncurcaturi nedorite atunci cīnd, ten­tati de cīstiguri usoare, vor īncerca o data īn plus sa fure

si sa vīnda secrete de la locul lor de munca. De aceea, īi lumea capitalista, indivizii care īsi pun īn gīnd sa reali zeze venituri suplimentare prin sustragerea unor secret, de productie de la locul lor de munca se orienteaza mai degraba catre colaborarea cu organizatiile profesioniste de spionaj care au capatat astazi proportiile unor adeva­rate centrale informative rivalizīnd, prin mijloacele de care dispun, cu serviciile de informatii guvernamentale. Dealtfel, studiind cu asiduitate personalul laboratoarele.!' de cercetari si al īntreprinderilor ce fac obiectul preocu­parilor lor, aceste organizatii au reusit sa recruteze īn in­teriorul acestor obiective agenti secreti prin care se tin Li curent cu tot ce se petrece īn interior. Spionii profesio­nisti platesc acestor agenti mici salarii lunare, uneori ari de zile, fara a obtine beneficii imediate. Atunci cīnd unul dintre acesti spioni insignifianti ajunge īn posesia unui secret de productie, el are cui sa se adreseze pentru a primi o recompensa substantiala, īn ce-i priveste pe ma­nipulatorii lor, ei īsi scot, īn asemenea īmprejurari, cu vīrf si īndesat cheltuielile facute.

Organizatiile profesioniste de spionaj tehnico-economic īnfloresc cu predilectie īn Statele Unite, unde gradul de dezvoltare a industriei si marele numar al centrelor de cercetari le ofera un vast teren de actiune. Multe din cen­trele de "studiere a pietii" si de traficare a informatiilor sīnt īnsa instalate si īn Europa la Düsseldorf, Amster­dam, Stockholm, Berlinul occidental etc. Un centru de comercializare a informatiilor tehnico-economice se afla īntr-o vreme īn Franta, la Annecy. Se pare ca acest orasel linistit, fara veleitati industriale, a fost preferat mai alo? pentru ca se afla īn apropierea granitei cu Elvetia, refu­giul dintotdeauna al spionilor urmariti si resedinta a mai multor centre ce se ocupa cu traficul de informatii. Aici se concentreaza date industriale si stiintifice din toala lumea si tot aici, īn cladiri situate pe strazile linistite ale oraselor Zürich, Geneva sau Lausanne so negociaza, la preturi importante, procesele noi de productie subtilizate proprietarilor lor. īn aspectul exterior al acestor cladiri nu exista nici un element de mister sau conspirativitate. Pe usi sīnt fixate firme de alama, lustruite, pe care se

poate citi numele ocupantilor precum si mentiunea "Con­sultanti".

"Consultantii" au o clientela importanta pe care o j-ecruteaza, ca pretutindeni īn comert, prin activitate de relatii- Ei se lauda ca sīnt de o "onestitate" scrupuloasa īn ce priveste respectarea obligatiilor luate fata de client, ca nu vīnd de doua ori aceeasi documentatie si nu actio­neaza niciodata īmpotriva īntreprinderilor cu care au fost macar o data īn relatii de afaceri.

Cu cītiva ani īn urma, unele din organizatiile de spio­naj tehnico-economic din Elvetia erau interesate īndeo­sebi īn obtinerea de informatii privind fabricarea acumula­torilor usori, folosibili pentru alimentarea automobilelor electrice. Interesau īndeosebi acei acumulatori īn compo­nenta carora intra lithium-ul noi planuri de constructie a motoarelor speciale pentru automobilele de curse formule ale unor aliaje si materiale speciale folosite īn constructia avioanelor supersonice. La acest capitol se preciza ca nu in­tereseaza constructia avionului īn sine, ci doar cercetarile facute pentru punerea la punct a materialelor rezistente la viteza supersonica. Ca si īn cazul cercetarilor similare īntreprinse pentru industria spatiala, documentele pri­vind aceasta problema reprezinta o adevarata mina de idei si inventii utile. Spionii profesionisti īsi propuneau sa sustraga secretul fabricarii tranzistoarelor din mase plastice la data respectiva aparusera semnalari conform carora īn unele tari, savantii erau pe cale de a īmprumuta, prin iradiere, proprietati de semiconductor! unor aseme­nea materiale, īn preocuparea acelorasi organizatii figura obtinerea de date despre dispozitivele radar pentru auto­mobile, trenuri si alte vehicule. Se considera ca aceste aparate, chemate sa evite catastrofele feroviare si acci­dentele rutiere, īsi vor gasi e larga piata de desfacere īn viitor.

Pe līnga centrele ce comercializeaza informatii refe­ritoare la secretele industriale si stiintifice, īn Elvetia ope­reaza, de mai multi ani, o retea de spioni specializata īn obtinerea datelor detinute de bancile din aceasta tara. Intre clientii statornici ai acestei retele sīnt si multe gu-^Xerne occidentale doritoare sa identifice pe cetatenii pro-

prii care depun la bancile elvetiene o parte din lor pentru a se sustrage astfel de la plata impozitelor Tot din datele pastrate īn bancile elvetiene, guvernele respective capata posibilitatea de a cunoaste platile facute pentru operatiile ilicite realizate īn limitele granitelor lor cum sīnt contrabanda de stupefiante, traficul de devize si altele. Guvernele respective intra īn contact cu reteaur de spionaj pe care politia elvetiana a īncercat zadarnic sa o lichideze prin intermediari de la care cumpara in­formatiile solicitate contra bani īn numerar. In ce priveste guvernul S.U.A., acesta dispune īn Elvetia de rezidenti per­manenti, functionari ai F.B.I.-ului, īnsarcinati sa identi­fice prin toate mijloacele evaziunile de capital american.

Centrelor din Statele Unite si Europa li se adaug acelea aflate īn Extremul Orient si, mai ales, cel di-Hong Kong care concentreaza mijloacele de actiune i doua-trei grupuri operative puternice. Toate aceste centr.> mentin īntre ele o anumita legatura de coordonare si, ī i unele cazuri, chiar de colaborare. Ele finanteaza activ tatea de studiere preliminara a victimelor potentiale, īn partindu-si apoi sectoarele care prezinta interes. Organi­zatiile mai mici sīnt obligate sa-si valorifice informatiile tot prin aceste centre, deoarece singure n-ar putea obtine un pret mai bun. Uneori informatiile trec prin patru-cinci mīini īnainte de a ajunge la cumparatorul interesat sa le foloseasca īn productie.

In ultimul timp, grupurile profesioniste ale spionilor tehnico-economici practica metoda de a organiza un fel de licitatii pentru plasarea cu profit maxim a informatiilor obtinute. Aceasta actiune se materializeaza prin oferirea discreta a inventiei sau a procedeului furat cītorva firme din bransa respectiva, inclusiv pagubasului. Spionii au constatat ca, īn anumite situatii, tocmai cel pagubit ofera pretul cel mai bun. Acest fapt nu are īn sine nimic pa-1 radoxal. Daca tīrgul se īncheie cu bine, nici "pierderea'' si nici calea pe care a fost recuperat materialul nu vor fi cunoscute de nimeni, nici de politie, nici de consiliul de administratie sau actionari. In documentele oficiale ale īntreprinderii si īn rapoartele catre forurile conducatoare nu se va face nici o referire la cele īntīmplate. Un grup

de functionari superiori cu atributii executive, vinovati de cele īntīmplate īn sensul ca nu au luat masuri de pro­tectie a secretelor īntreprinderii, vor colecta din venituri proprii suma necesara rascumpararii materialului subti­lizat. Pretul platit va fi oricum mai putin important decīt consecinta divulgarii publice a incapacitatii functionarilor respectivi de a conduce si proteja īntreprinderea. O ase­menea divulgare le-ar distruge cariera deoarece ea ar duce la pierderea īncrederii actionarilor si, implicit, la conce­diere. Desigur, atunci cīnd se cade de acord asupra revīn-zarii materialului catre pagubasi, licitatia nu mai are loc.

PIna la a atinge un asemenea grad de organizare, gru-ourile de spionaj tehnico-economic au trecut si ele, ase­menea multor alte sectoare ale activitatii informative, printr-o epoca "romantica".

Despre aceasta epoca a vorbit īn amintirile publicate īn cursul anului īn revista americana "True", direc­torul uneia dintre primele organizatii de spionaj indus­trial din S.U.A., Wilmont O. Gumming. Fondata īn anul organizatia condusa de Gumming se ocupa, con­form dezvaluirilor facute de acesta, de informatiile refe­ritoare la concurenta, brevete, marci de fabrica si procese industriale. Organizatia poseda un numar de agenti si de mici grupuri de actiune acoperind īntreg teritoriul State­lor Unite. Gumming sustine ca a desfasurat īn fruntea acestei organizatii, īn perioada de ac­tiuni de spionaj tehnico-economic. El spunea īntr-unul din aceste articole "Am fost folosit de catre unele dintre cele mai respectabile birouri de avocati din Statele Unite precum si de dintre cele mai mari societati industriale din aceasta tara. Daca latura morala a activitatii mele nu i-a deranjat pe acestia, de ce m-ar fi deranjat pe mine ?". Tot Gumming povesteste cum si-a trimis sotia, deghizata īn ziarista, īntr-o mina de zinc, pentru a obtine date des-pre sistemul de ventilatie al acesteia. El s-a laudat ca ^nu a existat īn Statele Unite o īntreprindere īn interiorul careia sa nu fi putut patrunde.

Marile companii prefera īnsa sa-si rezolve singure pro­blemele de ordin informativ, recurgīnd numai īn caz de absoluta necesitate la organizatiile profesionale de spio-

naj. Conducatorii acestor companii considera ca īncre­dintarea intentiilor lor secrete unor indivizi atīt de lipsi ".j de scrupule, ca spionii profesionisti, i-ar putea expune unor riscuri si situatii profund neplacute īn caz de ese Ei nu exclud nici posibilitatea ca, odata actiunea termi­nata, spionii sa īncerce sa-i santajeze, fie sub amenintarea ca vor da īn vileag sustragerea secretelor concurentului, fie sub amenintarea ca vor vinde acest secret unei a treia persoane. Atunci cīnd recurgerea la serviciile spionilor profesionisti se dovedeste absolut necesara, reprezentantii marilor firme interpun īntre ei si acesti spioni un inter­mediar, un element "tampon", care poate fi reprezentantul unei firme juridice sau al unui birou modest de consultatii tehnice. Tot pentru a proteja stralucirea "armurii lor etice", sefii marilor trusturi arunca adesea responsabili­tatea pentru operatiile de spionaj ratate asupra inferiorilor lor mai tineri, facīnd cu acest prilej tot felul de remarci negative la adresa "fibrei morale a tinerei generatii".

Spionajul tehnico-economic este utilizat īn lupta de concurenta desfasurata īn toate sectoarele si īn toate ra­murile economiei capitaliste. Cele mai complexe actiuni vizeaza īnsa, pe līnga industria aeronautica la care ne-arn referit, sectoarele industriei chimico-farmaceutice, electro­tehnice, electronice si cel al automobilelor.

In Statele Unite se cheltuiesc anual pentru cercetari iii industria farmaceutica multe sute de milioane de do­lari, iar īn Franta fondurile īnvestite, īn acelasi scop pla­seaza aceasta ramura pe locul trei, imediat dupa sectoarele deosebit de costisitoare ale industriei aérospatiale si elec­tronice. Spre deosebire de acestea īnsa, capitalurile in­vestite īn dezvoltarea industriei de medicamente proviaj aproape īn exclusivitate, din surse private.

Intr-o carte intitulata "Business Intelligence and Espi-j onage" ("Informatia economica si spionajul'') autorul] american Richard Green jr. apreciaza ca pierderile anuakj īnregistrate de industria farmaceutica americana, ca ur-| mare a furtului secretelor de productie, ating cifre de-a dreptul astronomice. Ca exemplu vom cita un proces rasunet intentat cu cītiva ani īn urma de firma americana

JVterck" doctorului R. S. Aričs, cetatean american de ori­gine franceza. Aričs a fost acuzat nu numai de firma

Merck", dar si de firmele "Rhom & Hass Company" si "The Sprague Electric Company" de a f i sustras, prin posibilitati proprii si cu ajutorul unei retele de spioni industriali organizati, din dosarele secrete ale acestor so­cietati, documente si mostre de o extrema importanta, printre care o cultura a microorganismului Coccidoslat Amprolium care vindeca unele maladii ale pasarilor. Pen­tru furtul formulelor si mostrelor acestui preparat, fir­mele reclamante pretindeau o despagubire īn valoare de de milioane de dolari. Trecīnd ia contraatac, Aričs a spus īn fata judecatorilor ca el este cel ce a realizat aceasta cultura, ca el este victima furtului si ca martorii mint. Cu toata elocventa sa, Curtea federala din Hart­ford-Connecticut 1-a condamnat pe Aričs sa plateasca suma de milioane de dolari reclamantilor, lucru pe care omul nu s-a grabit deloc sa-1 faca. El a plecat īn Elvetia de unde, neputīnd fi extradat, a devenit parte īntr-un nou proces intentat īn temeiul legii referitoare la īmbo­gatirea prin mijloace ilicite. Aričs s-a refugiat īn Franta unde a depus, la rīndul sau, plīngere īmpotriva adversa­rilor sai, precum si cereri de brevet īn de tari pentru descoperirile īn chimie si electronica pe care cele trei urme americane le reclamasera ca fiind proprietatea lor. Lucrurile au continuat cu un schimb sustinut de acuzatii si contraacuzatii, de procese si contraprocese. īn anul Aričs a fost din nou condamnat (īn contumacie) de catre un tribunal elvetian la doi ani si jumatate īnchisoare, interdictia pe timp de ani de a se stabili īn Elvetia si franci elvetieni daune īn favoarea unei firme elvetiene care se constituise parte civila īn numele urma­ritorilor americani. Se pare ca, īn ciuda acestei sentinte, lucrurile nu s-au lamurit nici azi.

Una din cele mai importante actiuni de spionaj des­fasurate īn domeniul electrotehnicii a fost aceea care a Permis unui grup american sa-si īnsuseasca, īn anul procesul de constructie si sistemul de functionare ale reactorului cu neutroni rapizi realizat de cercetatorii bri-

^anicj la Dounreay-Scotia. Costul energiei electrice obti-ⁿⁱ*te cu ajutorul acestui reactor este cu mult mai mic

decīt al celei obtinute īn alte instalatii nucleare. Aceasta se datoreste faptului ca materialul fisionabil se reproduce īn procesul functionarii instalatiei, fiecare ciclu termi-nīndu-se cu mai mult combustibil util decīt avea īn faz i initiala. Cercetarile pentru punerea la punct a noului prc-cedeu au fost taraganate de faptul ca guvernul engle-gasea cu greutate fondurile necesare finantarii lor. Catie sfīrsitul constructiei instalatiei experimentale, planul de investitii fusese depasit cu milioane lire. Marea Bri-tanie a sperat ca aceste cheltuieli vor fi recuperate cu prisosinta īn perioada valorificarii economice a proce­deului. Aceasta valorificare īncepuse sub auspicii bune doua licente fusesera deja vīndute unor societati din Japonia si Italia. Dar sperantele engleze au fost spul­berate de emisarii gigantilor americani "Westinghouse" si "General Electric" care, exploatīnd dificultatile de ordin financiar prin care trecea guvernul de la Londra, au reusit sa ademeneasca un numar de savanti si tehnicieni ce lucrasera la proiect si, odata cu ei, elemente de baza i. e ,,know-how"-ului. Odata realizata aceasta etapa, moi, polurile americane nu si-au crutat mijloacele financi; e pentru a realiza, la rīndul lor, reactorul cu neutre..! rapizi si apoi pentru a-1 lansa, cu profituri fabuloase, piata internationala.

Referindu-se la cele īntīmplate, autorul englez Antho y Sampson a scris īn cartea sa "Noii europeni" "Corpo; tiile americane sīnt īn prezent īn ofensiva īn ce prive s reactorul cu neutroni rapizi pe care au reusit sa-1 pu a la punct cu ajutorul creierelor racolate din Anglia. ]':e au si vīndut licenta acestui reactor īn mai multe tt n. inclusiv īn Germania si Italia, si au plasat aproape dr iu duzini de instalatii īn afara Statelor Unite...", īn acee ;v' perioada, ziarul "Daily Telegraph" mentiona īntr-un ai Si­co l de fond "Exista īn mod cert elemente ale spionaju industrial īn actiunile īntreprinse de «Westinghouse», ir-sensul ca oamenii de stiinta racolati de la Dounreay »^i: adus cu ei īn America elemente de mare valoare «know-howw-ului acestei institutii...".

Pentru a īmpiedica oamenii de stiinta sa plece, i ii-nistrul britanic al tehnologiei, Anthony Wedgwood B ^ le-a scris personal "Fac apel la voi asa cum un patru'-

englez face apel la un alt patriot englez. Va promit ca guvernul va sustine mai departe cercetarile voastre. Nu plecati. Va implor asa cum īi imploram pe combatantii din timpul razboiului. Situatia este la fel de grava ca si atunci".

In ciuda apelului patetic, cercetatorii au plecat. l      Un rezultat complementar al acestei operatii a fost i*i hotarīrea guvernului francez din anul de a aban­dona proiectul national al reactorului alimentat cu uraniu natural si de a cumpara de la "Westinghouse" licenta noii filiere.

La aceasta hotarīre, care, o perioada, a lasat fara lucru pe multi cercetatori francezi, a contribuit argumentul ca energia produsa de reactorul american este mult mai ieftina decīt cea obtinuta prin procedeul propriu si, deci, acesta din urma devenise absolut necompetitiv pe piata internationala. In consecinta, Franta urma sa dispuna de un prim reactor cu neutroni rapizi īn exploatare co­merciala īn anul Ceva mai īnainte totusi decīt Marea Britanic.

In ceea ce priveste electronica, una dintre cele mai reusite operatii din ultima vreme a fost aceea a obtinerii circuitelor imprimate necesare constructiei ordinatoarelor din generatia a treia. Considerīnd exagerat de mare pre­tul cerut pentru acordarea licentei de catre companiile care aveau monopolul productiei acestor circuite, servi­ciul de informatii al unui stat occidental a procurat gama completa a produselor respective īn felul urmator a īndepartat unul dupa altul straturile ce compun fiecare circuit si a fotocopiat sub microscop suprafata fiecarui strat. Fotografiile astfel obtinute au fost folosite de spe­cialisti pentru fabricarea propriilor circuite integrate.

In numarul sau din l mai "Los Angeles Times" relata ca "īn industria automobilelor opereaza una din­tre cele mai importante organizatii de spionaj existenta īn afara organelor guvernamentale. Conducatorii acestei °rganizatii cunosc ce au pe plansetele lor proiectantii tuturor- firmelor importante īn perspectiva urmatorilor ani".

In anul firma vest-germana "Mercedes" a pier­dut aproape milioane de marci numai pentru faptul ca stocul sau de automobile aflat īn comert s-a demodat peste noapte prin publicarea īn presa a noului model ce urma sa fie expus abia la salonul urmator de la Frankfurt pe Main. Aflīnd ca "Mercedes" schimba desenul traditio­nal al produselor sale, clientii au anulat comenzile pīna la aparitia noului tip. Pentru a contracara efectele unor asemenea īntīmplari nefericite, botezate īn mod politicos "indiscretii", marile firme de automobile merg foarte de­parte cu masurile lor de securitate. Ele manifesta o deosebita grija pentru protejarea de privirile indiscrete a pistelor pentru īncercarea noilor modele, unde nu admit nici un fel de vizite. Masurile de securitate implica chiar supravegherea spatiului aerian al regiunii īn care se ga­sesc aceste piste, mai ales de cīnd un nou model produs de trustul "General Motors" a fost fotografiat de con­curenta dintr-un elicopter.

īn anul cīnd firma romāna "Tehnoimport" ajun­sese īntr-un stadiu avansat īn tratativele ce le ducea cu firma franceza "Renault" pentru cumpararea licentei de fabricatie a actualului automobil "Dacia 1300", partea romāna a cerut sa vada, īnaintea semnarii contractului, prototipul modelului aflat īn discutie. Pentru a īndeplini aceasta cerere, firma "Renault" a ambalat prototipul res­pectiv īntr-o lada special construita, care īl acoperea īn īntregime, si 1-a transportat īntr-un avion particular, sub paza permanenta, pīna la Bucuresti. Aici lada a fost des­facuta īntr-un loc sigur, numai īn fata persoanelor nomi­nal indicate de partea romāna, iar dupa examinare, proto­tipul a fost transportat īnapoi la Paris, cu aceleasi pre-cautiuni.

Marile firme constructoare de automobile dispun de servicii de contraspionaj active si eficiente, permanent la curent cu problemele si ambitiile ce framīnta pe proiec­tantii principali. Aceste servicii trebuie sa previna la timp conducerea despre intentiile unor salariati de a parasi uzina. Cu toate aceste precautiuni si īn pofida vigilentei serviciilor de contrainformatii, spionii īsi fac meseria. Ast-

fel, un nou model aflat īn pragul lansarii de catre o firma je automobile a fost fotografiat de spionii concurentei cu scopul divulgarii sale īn presa, ceea ce ar fi cauzat scaderea preturilor tipurilor aflate deja īn comert. Dar īn fruntea serviciului de contraspionaj al pagubasilor se afla un fost politist cu multa experienta si imaginatie. In aceeasi noapte, el a īnscenat o spargere la sediul cen­tral al firmei si a depus imediat plīngere la parchet īm­potriva "autorilor necunoscuti" care s-au introdus īn local si au sustras fotografiile unui nou tip de automobil aflat fn curs de experimentare. Aceasta masura a paralizat pe adversari, care nu mai puteau publica fotografia fara a se pomeni inculpati īn furt prin efractie, ceea ce nu era prea departe de adevar.

La fel de importante ca inventiile si procedeele tehnice se dovedesc a fi, īn prezent, ideile noi folosite īn domeniul organizarii productiei si a marketing-ului. Esentiala a devenit, de asemenea, obtinerea unor informatii confi­dentiale cīt mai complete asupra partenerului virtual de afaceri, asupra firmei care, eventual, poate fi īnghitita si, mai ales, cunoasterea situatiei financiare si a proiectelor concurentei.

Marketingul stiinta care studiaza piata si psiholo­gia consumatorului īn scopul organizarii cīt mai rentabile a activitatii de productie antreneaza īn zilele noastre un numar mare de specialisti a caror valoare este cu atīt mai apreciata cu cīt ideile si solutiile pe care le propun se dovedesc mai novatoare, mai īndraznete. Dar studiile de marketing presupun obtinerea prealabila a unui volum considerabil de informatii despre activitatea si proiectele de viitor ale firmelor concurente.

Serviciile de informatii ale marilor grupuri financiar-industriale trebuie sa raspunda prompt si precis proble­melor care se pun īn vederea realizarii unor studii de piata realmente utile si tin la zi evidente vaste īn care se ^c°ncentreaza mii de informatii necesare pentru luarea hotarīrilor strategice importante. Lista obiectivelor ur­marite de un asemenea serviciu de informatii este Practic nelimitata. De exemplu, dosarele informative Unei corporatii internationale de proiectari erau catalo-

gate īntr-un index alfabetic ce includea, la un moment dat, circa capitole, iar subdiviziunile capitolelor se ridic; u la cīteva mii de titluri. Fiecare concurent, mare sau m; furnizor sau client potential avea dosarul sau care cupri _;. dea detalii ca activitatea de cercetare, īncadrarea cu pe sonal de specialitate, integrarea īn procesul politico-ec nomic general al statului, momente mai importante  d <. trecut si prezent etc. Un asemenea sector este obligat cunoasca totul si sa aiba la īndemīna o masa enorma .;.<. date.

Printre problemele la care serviciile de informa i; ale marilor firme trebuie sa raspunda se numara si ace­lea referitoare la activitatea de cercetare din ramura res­pectiva, la resursele noi de materii prime, la proiectele de fuzionare a unor grupuri si firme, studiile de marke­ting īn curs de realizare la īntreprinderile concurente etc. Din aceste probleme importante deriva o sumedenie de alte chestiuni, cum sīnt planurile viitoarelor campanii publicitare pentru lansarea produselor noi, politica de preturi, proiectele de expansiune, manevrele īntreprinse pentru īnghitirea unor concurenti mai mici, starea ge­nerala financiara a gruparilor concurente, probabilitatea unor investitii noi, structura organelor de conducere, īn­locuirea de persoane, conflicte de munca, starea morala a personalului, probleme interne ce se rasfrīng asupra eficientei īntreprinderii si cauzeaza īntīrzierea unor li­vrari, obtinerea unor contracte guvernamentale, comenzi si exporturi si multe altele. Preocuparile se īndreapta, mai ales, catre culegerea acelor informatii īn masura sa permita fabricantului sa-si analizeze propria eficienta prin comparatie cu cele ce se petrec la concurenti. Infor­matiile trebuie sa concure la pastrarea unui raport just īntre activitatea de cercetare si cea de marketing, respec­tiv la determinarea cīt mai exacta a momentului potrivit pentru lansarea unui nou produs asa cum ar putea fi, de pilda, īn perioada de fata, fibrele de carbon sau auto­mobilul alimentat cu baterii electrice.

Culegerea si organizarea evidentei datelor de mai r;us ies din preocuparile curente ale organizatiilor profesio­nale de spionaj tehnico-economic. Pe de o parte, aceste

Organizatii nu pot realiza si tine la zi asemenea evi­dente enorme, la scara īntregului sector īn care actio­neaza, iar pe de alta parte majoritatea acestui material poate fi procurat pe cai oficiale, nefiind deci valorifi-cabil pe piata secretelor. Pentru procurarea materialului informativ, la care ne-am referit, serviciile de informa­tii ale marilor firme folosesc īn mare masura sursele publice printre care materialele si studiile economice comerciale existente īn biblioteci, dezbaterile ce au loc la conferintele nationale si internationale de marketing, materialul de comparatie oferit de participarea firmelor concurente la diferite tīrguri, presa cotidiana si perio­dica, si multe altele de acest gen. Indivizii care exploa­teaza aceste surse publice trebuie sa aiba experienta si perspicacitatea necesara de a citi printre rīnduri si a īmbina īntr-un tot armonios datele culese. Studiind atent anunturile publicitare referitoare la cererile si ofertele de serviciu, un asemenea individ experimentat poate sa ca­pete indicii pretioase privind slabiciunile firmei studiate, ce planuri noi are si īn ce directie intentioneaza sa-si ex­tinda activitatea. De pilda, īnlocuirea unei parti a perso­nalului din sectorul de marketing cu elemente mai tinere, mai dinamice, poate indica intentia firmei de a declansa una sau mai multe campanii importante de lansare a pro­duselor noi. Faptul ca firma cauta spre angajare un spe­cialist īn probleme de marketing, cunoscator al limbii arabe, indica fara gres care este sectorul noii ofensive pe planul exporturilor.

O alta categorie de informatii, de asemenea disponi­bile fara restrictii, dar neorganizate si neclasificate, nece-sitīnd eforturi si personal calificat pentru cautarea lor, o constituie documentele si rapoartele oficiale pe care toate firmele trebuie sa le depuna la diverse organe de stat īnsarcinate cu perceperea impozitelor sau cu apara­rea intereselor consumatorilor. Legea autorizeaza aceste ^Organe nu numai sa pretinda asemenea materiale, dar sa k si puna la dispozitie, cu respectarea anumitor reguli, celor interesati.

In tarile occidentale exista si organe de investigatii de banci care furnizeaza, la cererea abonatilor

lor, date referitoare la resursele financiare si solvabilita­tea oricarui individ sau firme care dispune de un cont īn banca si care ofera posibilitati de cooperare sau fa_c alte propuneri interesante. Marile companii care disp i_r, de servicii informative īncadrate cu specialisti stiu ciirē si unde sa caute si sa obtina aceste date. Companiile nai mici, care nu au asemenea colaboratori, se descurca īi.s; mult mai greu.

Cel de-al treilea gen de informatii, mai mult sau mai putin accesibile pe cai oficiale, se situeaza undeva la g- a-nitele spionajului propriu-zis. Cei ce se ocupa de ci le-gerea acestor informatii trebuie sa dispuna de o oarec ;re experienta īn activitatea informativa. Ei sīnt aceia c.tre participa cu regularitate la reuniunile mondene orgsni-zate de firme cu diferite ocazii si care folosesc aceste prilejuri pentru a asculta cit mai multe din convorbi'īle ce au loc.

Informatiile obtinute īn acest mod pot fi uneori deo­sebit de utile, dar ele trebuie verificate atent īnainte de folosire. De multe ori marile companii recurg īn mod deliberat la raspīndirea, pe aceasta cale, a unor zvorur: si informatii menite sa induca īn eroare pe concurenti

Iata, de exemplu, urmarile unei discutii ascultate īr. cercurile industriei americane de automobile. L/a un cock­tail obisnuit, oferit de o institutie din Detroit, unde s-ai īntīlnit multi dintre functionarii superiori ai firnu-lor producatoare de automobile, desi se faceau eforturi de i se evita discutarea unor probleme legate de meseria lor subiectul nu a putut fi ocolit cu desavīrsire. La un mo­ment dat, cineva a remarcat absenta sefului serviciul« de publicitate al firmei "Ford". Intrebīnd unde e?tf acesta, i s-a raspuns ca se afla īntr-o deplasare la Paris Atīt īntrebarea cīt si raspunsul au fost auzite de unul di« directorii firmei "Chrysler" care a īnceput sa-si faci probleme īn legatura cu prezenta la Paris, īn luna a sefului serviciului de publicitate al lui "Ford". publicitatii nu putea fi acolo īn concediu, deoarece tcxs mai īn acea perioada firmele constructoare de automobil pregateau activ campania de publicitate pentru expozitia si saloanele de prezentare din toamna. Ca urmare a aceste

reflectii, unul din agentii cei mai capabili ai firmei "Chrysler" a fost trimis chiar a doua zi la Paris, de unde a confirmat foarte repede ca omul lui "Ford" se afla, īntr-adevar īn capitala Frantei unde organiza fotografierea noilor modele ale firmei linga Turnul Eiffel. Urmatoarea etapa a calatoriei sale era Hong Kong, unde intentiona sa realizeze un alt set de fotografii, īn care noul automobil sa apara pe fondul uneia din cladirile reprezentative ale marelui oras asiatic.

Desprinzīnd din informatiile obtinute ideea de baza a publicitatii organizate de firma "Ford", conducatorii fir­mei concurente au combatut cu succes aceasta idee prin organizarea campaniei proprii care prezenta automobilele "Chrysler" pe fondul unor peisaje si monumente ameri­cane. Elementul psihologic al succesului publicitatii apli­cate de "Chrysler" a fost acela ca tehnica americana va fi sugerata mai bine de imaginea Memorialului lui George Washington decīt de cea a Turnului Eiffel din Paris.

O alta metoda pentru obtinerea de informatii referi­toare la activitatea concurentei o constituie cumpararea prin intermediari a cītorva dintre actiunile firmei urma­rite. In acest fel se asigura intrarea īn posesia unor ra­poarte confidentiale destinate exclusiv actionarilor.

Spre deosebire de informatiile tehnico-stiintifice refe­ritoare la noile produse, īn care se cere, de regula, dosa­rul complet al inventiei sau noului procedeu, informatiile confidentiale din domeniul marketing-ului urmaresc, de multe ori, un singur element concret, cum ar fi data lansarii pe piata a unui produs nou, sau amanunte privind felul cum va fi prezentat acesta. De pilda, o firma dintr-o tara aflata īn emisfera australa a planetei noastre si-a pus īn gīnd sa lanseze pe piata internationala un vin spu­mant care sa concureze sampania frantuzeasca, mult mai scumpa. Conducatorii firmei doreau sa stie, īn prealabil, daca forma specifica a sticlelor de sampanie face obiec­tul vreunui act de proprietate industriala. Pentru a stabili acest lucru, ei au trimis un .agent īn Europa .la firma germana de vinuri Henkel din Wiesbaden, care folosea sticle de o forma identica. Manifestīnd interes pentru cumpararea unti cantitati de vin spumant, agentul a adus

vorba despre sticle, afirmīnd ca forma lor i se pare ciu­data si nepotrivita pentru acest fel de vin. Negociatorul

german s-a grabit sa-1 contrazica aratīnd ca aceasta estt forma clasica de sticla folosita si de producatorii fran­cezi, de la care s-au inspirat si ei. Pe scurt, agentul a aflat ca forma sticlei nu este proprietatea nimanui si ca ea poate fi copiata fara riscuri.

Dincolo de aceste metode, care frizeaza etica rela­tiilor economice, īncep actiunile nedisimulate de spio­naj caracterizate de folosirea unor metode conspira­tive, adesea criminale, pentru atingerea scopului urmarit. In vederea realizarii unor asemenea actiuni, directorii care conduc compartimentele zise "de securitate" ale marilor firme dispun de fonduri secrete īnsumīnd sute de mii de dolari pe an. Aceste fonduri sīnt acoperite īn eviden­tele contabile ca reprezentīnd cheltuieli de documentare pentru realizarea unor contracte. Cel mai adesea lucrurile se organizeaza astfel īncīt doar presedintele cunoaste cu exactitate adevarata destinatie a fondurilor secrete. Suma la care ne-am referit mai sus este folosita doar pentru operatiile zilnice de rutina, cum ar fi urmarirea miscari­lor personalului din posturile cheie sau a activitatii ge­nerale a concurentilor. Din acesti bani se platesc agentii cumparati īn cadrul firmelor urmarite, sau unii colabo­ratori ocazionali. Atunci cīnd se pregateste īnsa o actiune importanta sīnt necesare fonduri mult mai mari. Aceste fonduri sīnt aprobate cu regularitate, stiut fiind ca succe­sul actiunii se poate dovedi hotarītor pentru profiturile si chiar supravietuirea companiei. De pilda, specificatiile pentru un avion militar viteza, autonomia de zbor, armamentul de bord etc. sīnt indicate competitorilor si stau la baza tuturor ofertelor ce se īnainteaza spre exa­minare. Cu exceptia cītorva diferente de ordin tehnic, īntreaga problema consta īn cunoasterea preturilor din ofertele tuturor participantilor la licitatie. In acest fel se poate stabili cīt trebuie taiat din marja de profit si din pretul de cost pentru a putea obtine comanda mult rīv-nita.

De aici īncepe si domeniul care pune īn valoare uti­litatea si posibilitatile profesionistilor spionajului tehnico-

f2

economic. Organizatiile acestor profesionisti dispun si ele je evidente precise asupra ramurilor celor mai impor­tante ale activitatii financiare si de productie. Este vorba je acele ramuri a caror situatie poate avea efecte dra­matice asupra burselor de valori, cum sīnt industria petro­liera, firmele ce concureaza pentru obtinerea comenzilor guvernamentale, mai ales militare, la care se adauga sec­toarele chimico-farmaceutic, cosmetic, productia bunurilor je uz casnic si alte cīteva.