Spionajui si iupta dintre grupurile financiar-industriaie

Spionajui si upta dintre grupurile financiar-industria e

Devenit cel mai mare patron, statul capitalist influentea> puternic activitatea sectorului economic privat, prin dir j area directa a unor mari capacitati de cercetare si pn ductie, precum si prin plasarea de comenzi importan firmelor particulare, îndeosebi celor din sectorul indu; triei aeronautice, de armament, constructiilor navale et.-.

în aceste conditii, concurenta a încetat sa se mai de: fasoare exclusiv pe piata, între produsele de acelasi fe^:, ci angajeaza direct firmele producatoare ale marfurili si grupurile financiare în lupta sînt antrenate mijloa; materiale si politice mai importante ca oricînd. Reali t- tea permanenta si necrutatoare a concurentei opune asta i în Europa occidentala într-o lupta acerba filialele un< r mari firme americane împotriva firmelor autohtone. Pr mele beneficiaza de sprijinul pe care îl ofera urias; l potential financiar si avansul general tehnologic si organ zatoric al grupurilor ce le patroneaza. Acestea permit am ricanilor sa obtina profituri mult mai mari decît rivalii r vest-europeni si sa ocupe deja unele pozitii dominari în interiorul Pietei comune. Au existat si conditii istori' care au facilitat patrunderea firmelor de peste ocean o Europa de vest cea mai importanta dintre ele a fo aplicarea, în primii ani de dupa razboi, a faimosului ,,Ph :i Marshall" constînd în finantarea de catre S.U.A. a refa­cerii economiei statelor europene, în fapt, "Planul Mc shall" a fost una din cele mai gigantice operatii ale exper­tului de capital înregistrate pîna astazi.

Lupta de concurenta antreneaza pe toti împotri " tuturor, iar faptul este cu atît mai adevarat cu cît earn -terul national al grupurilor financiar-industriaîe se pier's tot mai mult, majoritatea lor devenind adevarate cong< merate internationale a caror unica deviza este profit Unul din elementele importante ale puterii acestor gr

puri îl constituie avansul tehnologic în diferite domenii, avans pe care concurentii încearca sa si-1 smulga reci­proc prin orice mijloace. Tocmai aceasta împrejurare face _ca spionajul tehnico-economic, pirateria industriala prac­ticata cînd cu subtilitate, cînd în forme ce exceleaza prin cinism si brutalitate, sa devina o ar 19419q1623t ma indispensabila a luptei de concurenta din zilele noastre. Fara a avea pre­tentia sa epuizeze tema, capitolul de fata îsi propune sa redea cîteva din aspectele luptei secrete desfasurate în acest domeniu si sa ofere cîteva exemple din care sa rezulte cum folosesc grupurile financiar-industriale arma spionajului.

Pe lînga crearea unor grupe speciale formate din de­tectivi particulari si însarcinate sa vegheze asupra secu­ritatii întreprinderilor si birourilor lor de cercetari, fir­mele americane au luat si masura de a fixa un numar de reguli ce trebuie respectate în diferite împrejurari. Una dintre aceste reguli, valabila si astazi, este aceea ca .în cazul în care o firma americana primeste o scrisoare prin care i se propune achizitionarea unei inventii, plicul este returnat expeditorului direct de catre secretariat fara ca hîrtiile din interior sa fie aratate vreunuia dintre specia­listii în materie ce lucreaza la firma respectiva. Procedînd de o asemenea maniera, si în prezenta unor martori, con­ducatorii firmei se pun la adapost de eventuala acuzatie ulterioara ca si-ar fi însusit inventia respectiva. De ase­menea, în cazul în care o companie americana primeste propunerea de a cumpara un secret de productie sustras unei firme concurente, regulile cer sa fie sesizat imediat pagubasul pentru a-i permite sa identifice pe ofertant. Sistemul functioneaza mai ales atunci cînd este vorba de ofertele unor naivi care, tentati de perspectiva unor cîsti-guri suplimentare, îsi fura patronii în speranta ca firmele concurente le vor oferi recompense pentru fapta lor.

Astfel, Eugene Mayfield, functionar inferior din cadrul serviciului de publicitate al marii firme de detergenti »Proctor and Gamble", a oferit acum cîtiva ani firmei »Colgate" programul de lansare pe piata a unui nou tip de pasta de dinti. Documentul, însumînd pagini, era clasificat în cadrul firmei "Proctor and Gamble" drept

"strict secret", iar cunoasterea continutului sau de catrc concurenta ar fi adus proprietarilor daune evaluate peste un milion de dolari. Mayfield cerea pentru ace::* document doar dolari. Era un indiciu suficien pentru ca cei de la "Colgate" sa-si dea seama ca au de-;, face cu un amator care i-ar putea implica într-un scand;;. tocmai datorita nepriceperii sale. De aceea, ei s-au grabi: sa anunte conducerea firmei "Proctor and Gamble" cit faptul ca primisera o asemenea oferta, iar responsabili; cu problemele de securitate ai ambelor firme au luat ma­surile necesare pentru a-1 prinde pe Mayfield asupra fap­tului, obtinînd astfel proba necesara trimiterii sale î r. justitie.

Un caz similar s-a petrecut în anul cînd un functionar de la laboratorul de cercetari al firmei brita­nice de produse farmaceutice "Parke-Davis" a primit ur telefon ciudat. Cel ce telefona a refuzat sa-si spuna nu­mele, dar a declarat ca este reprezentantul unei agentii furnizoare de informatii tehnico-stiintifice.

Desi pretindea ca ar putea fi util firmei "Parke-Davis" prin cunostintele sale în materie, el s-a aratat a fi destui de strain de asemenea cunostinte atunci cînd interlocu­torul sau i-a pus cîteva întrebari de stricta specialitate. Cercetatorul de la "Parke-Davis" începuse sa aiba im­presia ca este victima unei farse, dar atunci cînd individul a început sa-si etaleze cunostintele asupra firmei concu­rente "Merck" si a unui nou produs al acesteia denumit "Aldomet", a început sa asculte cu atentie. El stia ci "Aldomet" era numele comercial al unui hipotensiv lansat de "Merck" si ca acest hipotensiv continea o substanta numita Methyldopa, despre care se spunea ca are efecte spectaculoase asupra tensiunii arteriale. Cercetatorul en­glez 1-a rugat pe necunoscut sa-1 caute din nou, a doua zi, pentru a aranja o întîlnire în oras, iar dupa ce a ter­minat convorbirea s-a grabit sa povesteasca totul sefilor sai. Acestia au informat tot atît de prompt conducerea firmei "Morson's", reprezentanta pentru Marea Britanie a companiei farmaceutice americane "Merck, Sharp and Dhome". Se spune ca atunci cînd vestea a ajuns peste ocean, în aceeasi seara, unul dintre directorii lui "Merck" s-a servit personal cu o doza de "Aldomet", afirmînd

Slava Domnului ca nu ne-am zgîrcit si am acceptat sa Cheltuim trei milioane de dolari pentru a pune la punct _acest medicament. Chiar acum mi-am putut da seama cit _este de eficace pentru scaderea tensiunii arteriale".

Trei functionari ai companiei "Merck" au luat primul avion catre Londra. Se considera, dupa maniera în care fusese stabilit contactul si dupa referirile la existenta unei agentii, ca tratativele vor fi duse cu o retea de spioni profesionisti. De aceea, cei trei functionari fusesera auto­rizati sa cheltuiasca pîna la dolari pentru a recu­pera secretul de fabricatie al medicamentului, iar în cazul în care ar fi avut nevoie de mai multi bani, ei trebuiau sa telegrafieze acest lucru în termeni conventionali directo­rului care avusese ocazia sa constate personal eficacitatea "Aldomet"-ului.

Ajunsi la Londra, americanii au luat imediat contact cu colegii de la "Parke-Davis", care s-au dovedit a fi deosebit de cooperativi. A doua zi dimineata, cînd necu­noscutul a sunat la telefon din nou, i s-a fixat o întîlnire la hotelul "Rüssel" de lînga "British Museum", iar omul de la "Parke-Davis" s-a prezentat acolo avînd asupra sa suma de de lire sterline pentru a putea plati, la nevoie, un prim acont. In discutia ce a avut loc însa, necunoscutul a savîrsit o greseala care i-a fost fatala a pretins doar de lire sterline dolari S.U.A.) pentru raportul final de cercetare al medicamentului "Aldomet". Aceasta a la­murit pe deplin faptul ca necunoscutul nu este repre­zentantul unei retele de spioni profesionisti care ar fi putut, în caz de esec, sa plaseze materialul sustras altui concurent mai putin scrupulos, în consecinta, omul a fost imediat arestat, alegîndu-se, în loc de recompensa, cu o condamnare de sase luni care pedepsea se pare mai putin furtul si mai mult amatorismul sau în probleme de spionaj.

Din exemplele de mai sus nu trebuie trasa concluzia ca marile firme au încetat sa se spioneze reciproc. Aceste exemple ilustreaza doar faptul ca firmele respective se feresc sa recurga la serviciile unor amatori care i-ar im-Plica în procese si încurcaturi nedorite atunci cînd, ten­tati de cîstiguri usoare, vor încerca o data în plus sa fure

si sa vînda secrete de la locul lor de munca. De aceea, îi lumea capitalista, indivizii care îsi pun în gînd sa reali zeze venituri suplimentare prin sustragerea unor secret, de productie de la locul lor de munca se orienteaza mai degraba catre colaborarea cu organizatiile profesioniste de spionaj care au capatat astazi proportiile unor adeva­rate centrale informative rivalizînd, prin mijloacele de care dispun, cu serviciile de informatii guvernamentale. Dealtfel, studiind cu asiduitate personalul laboratoarele.!' de cercetari si al întreprinderilor ce fac obiectul preocu­parilor lor, aceste organizatii au reusit sa recruteze în in­teriorul acestor obiective agenti secreti prin care se tin Li curent cu tot ce se petrece în interior. Spionii profesio­nisti platesc acestor agenti mici salarii lunare, uneori ari de zile, fara a obtine beneficii imediate. Atunci cînd unul dintre acesti spioni insignifianti ajunge în posesia unui secret de productie, el are cui sa se adreseze pentru a primi o recompensa substantiala, în ce-i priveste pe ma­nipulatorii lor, ei îsi scot, în asemenea împrejurari, cu vîrf si îndesat cheltuielile facute.

Organizatiile profesioniste de spionaj tehnico-economic înfloresc cu predilectie în Statele Unite, unde gradul de dezvoltare a industriei si marele numar al centrelor de cercetari le ofera un vast teren de actiune. Multe din cen­trele de "studiere a pietii" si de traficare a informatiilor sînt însa instalate si în Europa la Düsseldorf, Amster­dam, Stockholm, Berlinul occidental etc. Un centru de comercializare a informatiilor tehnico-economice se afla într-o vreme în Franta, la Annecy. Se pare ca acest orasel linistit, fara veleitati industriale, a fost preferat mai alo? pentru ca se afla în apropierea granitei cu Elvetia, refu­giul dintotdeauna al spionilor urmariti si resedinta a mai multor centre ce se ocupa cu traficul de informatii. Aici se concentreaza date industriale si stiintifice din toala lumea si tot aici, în cladiri situate pe strazile linistite ale oraselor Zürich, Geneva sau Lausanne so negociaza, la preturi importante, procesele noi de productie subtilizate proprietarilor lor. în aspectul exterior al acestor cladiri nu exista nici un element de mister sau conspirativitate. Pe usi sînt fixate firme de alama, lustruite, pe care se

poate citi numele ocupantilor precum si mentiunea "Con­sultanti".

"Consultantii" au o clientela importanta pe care o j-ecruteaza, ca pretutindeni în comert, prin activitate de relatii- Ei se lauda ca sînt de o "onestitate" scrupuloasa în ce priveste respectarea obligatiilor luate fata de client, ca nu vînd de doua ori aceeasi documentatie si nu actio­neaza niciodata împotriva întreprinderilor cu care au fost macar o data în relatii de afaceri.

Cu cîtiva ani în urma, unele din organizatiile de spio­naj tehnico-economic din Elvetia erau interesate îndeo­sebi în obtinerea de informatii privind fabricarea acumula­torilor usori, folosibili pentru alimentarea automobilelor electrice. Interesau îndeosebi acei acumulatori în compo­nenta carora intra lithium-ul noi planuri de constructie a motoarelor speciale pentru automobilele de curse formule ale unor aliaje si materiale speciale folosite în constructia avioanelor supersonice. La acest capitol se preciza ca nu in­tereseaza constructia avionului în sine, ci doar cercetarile facute pentru punerea la punct a materialelor rezistente la viteza supersonica. Ca si în cazul cercetarilor similare întreprinse pentru industria spatiala, documentele pri­vind aceasta problema reprezinta o adevarata mina de idei si inventii utile. Spionii profesionisti îsi propuneau sa sustraga secretul fabricarii tranzistoarelor din mase plastice la data respectiva aparusera semnalari conform carora în unele tari, savantii erau pe cale de a împrumuta, prin iradiere, proprietati de semiconductor! unor aseme­nea materiale, în preocuparea acelorasi organizatii figura obtinerea de date despre dispozitivele radar pentru auto­mobile, trenuri si alte vehicule. Se considera ca aceste aparate, chemate sa evite catastrofele feroviare si acci­dentele rutiere, îsi vor gasi e larga piata de desfacere în viitor.

Pe lînga centrele ce comercializeaza informatii refe­ritoare la secretele industriale si stiintifice, în Elvetia ope­reaza, de mai multi ani, o retea de spioni specializata în obtinerea datelor detinute de bancile din aceasta tara. Intre clientii statornici ai acestei retele sînt si multe gu-^Xerne occidentale doritoare sa identifice pe cetatenii pro-

prii care depun la bancile elvetiene o parte din lor pentru a se sustrage astfel de la plata impozitelor Tot din datele pastrate în bancile elvetiene, guvernele respective capata posibilitatea de a cunoaste platile facute pentru operatiile ilicite realizate în limitele granitelor lor cum sînt contrabanda de stupefiante, traficul de devize si altele. Guvernele respective intra în contact cu reteaur de spionaj pe care politia elvetiana a încercat zadarnic sa o lichideze prin intermediari de la care cumpara in­formatiile solicitate contra bani în numerar. In ce priveste guvernul S.U.A., acesta dispune în Elvetia de rezidenti per­manenti, functionari ai F.B.I.-ului, însarcinati sa identi­fice prin toate mijloacele evaziunile de capital american.

Centrelor din Statele Unite si Europa li se adaug acelea aflate în Extremul Orient si, mai ales, cel di-Hong Kong care concentreaza mijloacele de actiune i doua-trei grupuri operative puternice. Toate aceste centr.> mentin între ele o anumita legatura de coordonare si, î i unele cazuri, chiar de colaborare. Ele finanteaza activ tatea de studiere preliminara a victimelor potentiale, în partindu-si apoi sectoarele care prezinta interes. Organi­zatiile mai mici sînt obligate sa-si valorifice informatiile tot prin aceste centre, deoarece singure n-ar putea obtine un pret mai bun. Uneori informatiile trec prin patru-cinci mîini înainte de a ajunge la cumparatorul interesat sa le foloseasca în productie.

In ultimul timp, grupurile profesioniste ale spionilor tehnico-economici practica metoda de a organiza un fel de licitatii pentru plasarea cu profit maxim a informatiilor obtinute. Aceasta actiune se materializeaza prin oferirea discreta a inventiei sau a procedeului furat cîtorva firme din bransa respectiva, inclusiv pagubasului. Spionii au constatat ca, în anumite situatii, tocmai cel pagubit ofera pretul cel mai bun. Acest fapt nu are în sine nimic pa-1 radoxal. Daca tîrgul se încheie cu bine, nici "pierderea'' si nici calea pe care a fost recuperat materialul nu vor fi cunoscute de nimeni, nici de politie, nici de consiliul de administratie sau actionari. In documentele oficiale ale întreprinderii si în rapoartele catre forurile conducatoare nu se va face nici o referire la cele întîmplate. Un grup

de functionari superiori cu atributii executive, vinovati de cele întîmplate în sensul ca nu au luat masuri de pro­tectie a secretelor întreprinderii, vor colecta din venituri proprii suma necesara rascumpararii materialului subti­lizat. Pretul platit va fi oricum mai putin important decît consecinta divulgarii publice a incapacitatii functionarilor respectivi de a conduce si proteja întreprinderea. O ase­menea divulgare le-ar distruge cariera deoarece ea ar duce la pierderea încrederii actionarilor si, implicit, la conce­diere. Desigur, atunci cînd se cade de acord asupra revîn-zarii materialului catre pagubasi, licitatia nu mai are loc.

PIna la a atinge un asemenea grad de organizare, gru-ourile de spionaj tehnico-economic au trecut si ele, ase­menea multor alte sectoare ale activitatii informative, printr-o epoca "romantica".

Despre aceasta epoca a vorbit în amintirile publicate în cursul anului în revista americana "True", direc­torul uneia dintre primele organizatii de spionaj indus­trial din S.U.A., Wilmont O. Gumming. Fondata în anul organizatia condusa de Gumming se ocupa, con­form dezvaluirilor facute de acesta, de informatiile refe­ritoare la concurenta, brevete, marci de fabrica si procese industriale. Organizatia poseda un numar de agenti si de mici grupuri de actiune acoperind întreg teritoriul State­lor Unite. Gumming sustine ca a desfasurat în fruntea acestei organizatii, în perioada de ac­tiuni de spionaj tehnico-economic. El spunea într-unul din aceste articole "Am fost folosit de catre unele dintre cele mai respectabile birouri de avocati din Statele Unite precum si de dintre cele mai mari societati industriale din aceasta tara. Daca latura morala a activitatii mele nu i-a deranjat pe acestia, de ce m-ar fi deranjat pe mine ?". Tot Gumming povesteste cum si-a trimis sotia, deghizata în ziarista, într-o mina de zinc, pentru a obtine date des-pre sistemul de ventilatie al acesteia. El s-a laudat ca ^nu a existat în Statele Unite o întreprindere în interiorul careia sa nu fi putut patrunde.

Marile companii prefera însa sa-si rezolve singure pro­blemele de ordin informativ, recurgînd numai în caz de absoluta necesitate la organizatiile profesionale de spio-

naj. Conducatorii acestor companii considera ca încre­dintarea intentiilor lor secrete unor indivizi atît de lipsi ".j de scrupule, ca spionii profesionisti, i-ar putea expune unor riscuri si situatii profund neplacute în caz de ese Ei nu exclud nici posibilitatea ca, odata actiunea termi­nata, spionii sa încerce sa-i santajeze, fie sub amenintarea ca vor da în vileag sustragerea secretelor concurentului, fie sub amenintarea ca vor vinde acest secret unei a treia persoane. Atunci cînd recurgerea la serviciile spionilor profesionisti se dovedeste absolut necesara, reprezentantii marilor firme interpun între ei si acesti spioni un inter­mediar, un element "tampon", care poate fi reprezentantul unei firme juridice sau al unui birou modest de consultatii tehnice. Tot pentru a proteja stralucirea "armurii lor etice", sefii marilor trusturi arunca adesea responsabili­tatea pentru operatiile de spionaj ratate asupra inferiorilor lor mai tineri, facînd cu acest prilej tot felul de remarci negative la adresa "fibrei morale a tinerei generatii".

Spionajul tehnico-economic este utilizat în lupta de concurenta desfasurata în toate sectoarele si în toate ra­murile economiei capitaliste. Cele mai complexe actiuni vizeaza însa, pe lînga industria aeronautica la care ne-arn referit, sectoarele industriei chimico-farmaceutice, electro­tehnice, electronice si cel al automobilelor.

In Statele Unite se cheltuiesc anual pentru cercetari iii industria farmaceutica multe sute de milioane de do­lari, iar în Franta fondurile învestite, în acelasi scop pla­seaza aceasta ramura pe locul trei, imediat dupa sectoarele deosebit de costisitoare ale industriei aérospatiale si elec­tronice. Spre deosebire de acestea însa, capitalurile in­vestite în dezvoltarea industriei de medicamente proviaj aproape în exclusivitate, din surse private.

Intr-o carte intitulata "Business Intelligence and Espi-j onage" ("Informatia economica si spionajul'') autorul] american Richard Green jr. apreciaza ca pierderile anuakj înregistrate de industria farmaceutica americana, ca ur-| mare a furtului secretelor de productie, ating cifre de-a dreptul astronomice. Ca exemplu vom cita un proces rasunet intentat cu cîtiva ani în urma de firma americana

JVterck" doctorului R. S. Ariès, cetatean american de ori­gine franceza. Ariès a fost acuzat nu numai de firma

Merck", dar si de firmele "Rhom & Hass Company" si "The Sprague Electric Company" de a f i sustras, prin posibilitati proprii si cu ajutorul unei retele de spioni industriali organizati, din dosarele secrete ale acestor so­cietati, documente si mostre de o extrema importanta, printre care o cultura a microorganismului Coccidoslat Amprolium care vindeca unele maladii ale pasarilor. Pen­tru furtul formulelor si mostrelor acestui preparat, fir­mele reclamante pretindeau o despagubire în valoare de de milioane de dolari. Trecînd ia contraatac, Ariès a spus în fata judecatorilor ca el este cel ce a realizat aceasta cultura, ca el este victima furtului si ca martorii mint. Cu toata elocventa sa, Curtea federala din Hart­ford-Connecticut 1-a condamnat pe Ariès sa plateasca suma de milioane de dolari reclamantilor, lucru pe care omul nu s-a grabit deloc sa-1 faca. El a plecat în Elvetia de unde, neputînd fi extradat, a devenit parte într-un nou proces intentat în temeiul legii referitoare la îmbo­gatirea prin mijloace ilicite. Ariès s-a refugiat în Franta unde a depus, la rîndul sau, plîngere împotriva adversa­rilor sai, precum si cereri de brevet în de tari pentru descoperirile în chimie si electronica pe care cele trei urme americane le reclamasera ca fiind proprietatea lor. Lucrurile au continuat cu un schimb sustinut de acuzatii si contraacuzatii, de procese si contraprocese. în anul Ariès a fost din nou condamnat (în contumacie) de catre un tribunal elvetian la doi ani si jumatate închisoare, interdictia pe timp de ani de a se stabili în Elvetia si franci elvetieni daune în favoarea unei firme elvetiene care se constituise parte civila în numele urma­ritorilor americani. Se pare ca, în ciuda acestei sentinte, lucrurile nu s-au lamurit nici azi.

Una din cele mai importante actiuni de spionaj des­fasurate în domeniul electrotehnicii a fost aceea care a Permis unui grup american sa-si însuseasca, în anul procesul de constructie si sistemul de functionare ale reactorului cu neutroni rapizi realizat de cercetatorii bri-

^anicj la Dounreay-Scotia. Costul energiei electrice obti-ⁿⁱ*te cu ajutorul acestui reactor este cu mult mai mic

decît al celei obtinute în alte instalatii nucleare. Aceasta se datoreste faptului ca materialul fisionabil se reproduce în procesul functionarii instalatiei, fiecare ciclu termi-nîndu-se cu mai mult combustibil util decît avea în faz i initiala. Cercetarile pentru punerea la punct a noului prc-cedeu au fost taraganate de faptul ca guvernul engle-gasea cu greutate fondurile necesare finantarii lor. Catie sfîrsitul constructiei instalatiei experimentale, planul de investitii fusese depasit cu milioane lire. Marea Bri-tanie a sperat ca aceste cheltuieli vor fi recuperate cu prisosinta în perioada valorificarii economice a proce­deului. Aceasta valorificare începuse sub auspicii bune doua licente fusesera deja vîndute unor societati din Japonia si Italia. Dar sperantele engleze au fost spul­berate de emisarii gigantilor americani "Westinghouse" si "General Electric" care, exploatînd dificultatile de ordin financiar prin care trecea guvernul de la Londra, au reusit sa ademeneasca un numar de savanti si tehnicieni ce lucrasera la proiect si, odata cu ei, elemente de baza i. e ,,know-how"-ului. Odata realizata aceasta etapa, moi, polurile americane nu si-au crutat mijloacele financi; e pentru a realiza, la rîndul lor, reactorul cu neutre..! rapizi si apoi pentru a-1 lansa, cu profituri fabuloase, piata internationala.

Referindu-se la cele întîmplate, autorul englez Antho y Sampson a scris în cartea sa "Noii europeni" "Corpo; tiile americane sînt în prezent în ofensiva în ce prive s reactorul cu neutroni rapizi pe care au reusit sa-1 pu a la punct cu ajutorul creierelor racolate din Anglia. ]':e au si vîndut licenta acestui reactor în mai multe tt n. inclusiv în Germania si Italia, si au plasat aproape dr iu duzini de instalatii în afara Statelor Unite...", în acee ;v' perioada, ziarul "Daily Telegraph" mentiona într-un ai Si­co l de fond "Exista în mod cert elemente ale spionaju industrial în actiunile întreprinse de «Westinghouse», ir-sensul ca oamenii de stiinta racolati de la Dounreay »^i: adus cu ei în America elemente de mare valoare «know-howw-ului acestei institutii...".

Pentru a împiedica oamenii de stiinta sa plece, i ii-nistrul britanic al tehnologiei, Anthony Wedgwood B ^ le-a scris personal "Fac apel la voi asa cum un patru'-

englez face apel la un alt patriot englez. Va promit ca guvernul va sustine mai departe cercetarile voastre. Nu plecati. Va implor asa cum îi imploram pe combatantii din timpul razboiului. Situatia este la fel de grava ca si atunci".

In ciuda apelului patetic, cercetatorii au plecat. l      Un rezultat complementar al acestei operatii a fost i*i hotarîrea guvernului francez din anul de a aban­dona proiectul national al reactorului alimentat cu uraniu natural si de a cumpara de la "Westinghouse" licenta noii filiere.

La aceasta hotarîre, care, o perioada, a lasat fara lucru pe multi cercetatori francezi, a contribuit argumentul ca energia produsa de reactorul american este mult mai ieftina decît cea obtinuta prin procedeul propriu si, deci, acesta din urma devenise absolut necompetitiv pe piata internationala. In consecinta, Franta urma sa dispuna de un prim reactor cu neutroni rapizi în exploatare co­merciala în anul Ceva mai înainte totusi decît Marea Britanic.

In ceea ce priveste electronica, una dintre cele mai reusite operatii din ultima vreme a fost aceea a obtinerii circuitelor imprimate necesare constructiei ordinatoarelor din generatia a treia. Considerînd exagerat de mare pre­tul cerut pentru acordarea licentei de catre companiile care aveau monopolul productiei acestor circuite, servi­ciul de informatii al unui stat occidental a procurat gama completa a produselor respective în felul urmator a îndepartat unul dupa altul straturile ce compun fiecare circuit si a fotocopiat sub microscop suprafata fiecarui strat. Fotografiile astfel obtinute au fost folosite de spe­cialisti pentru fabricarea propriilor circuite integrate.

In numarul sau din l mai "Los Angeles Times" relata ca "în industria automobilelor opereaza una din­tre cele mai importante organizatii de spionaj existenta în afara organelor guvernamentale. Conducatorii acestei °rganizatii cunosc ce au pe plansetele lor proiectantii tuturor- firmelor importante în perspectiva urmatorilor ani".

In anul firma vest-germana "Mercedes" a pier­dut aproape milioane de marci numai pentru faptul ca stocul sau de automobile aflat în comert s-a demodat peste noapte prin publicarea în presa a noului model ce urma sa fie expus abia la salonul urmator de la Frankfurt pe Main. Aflînd ca "Mercedes" schimba desenul traditio­nal al produselor sale, clientii au anulat comenzile pîna la aparitia noului tip. Pentru a contracara efectele unor asemenea întîmplari nefericite, botezate în mod politicos "indiscretii", marile firme de automobile merg foarte de­parte cu masurile lor de securitate. Ele manifesta o deosebita grija pentru protejarea de privirile indiscrete a pistelor pentru încercarea noilor modele, unde nu admit nici un fel de vizite. Masurile de securitate implica chiar supravegherea spatiului aerian al regiunii în care se ga­sesc aceste piste, mai ales de cînd un nou model produs de trustul "General Motors" a fost fotografiat de con­curenta dintr-un elicopter.

în anul cînd firma româna "Tehnoimport" ajun­sese într-un stadiu avansat în tratativele ce le ducea cu firma franceza "Renault" pentru cumpararea licentei de fabricatie a actualului automobil "Dacia 1300", partea româna a cerut sa vada, înaintea semnarii contractului, prototipul modelului aflat în discutie. Pentru a îndeplini aceasta cerere, firma "Renault" a ambalat prototipul res­pectiv într-o lada special construita, care îl acoperea în întregime, si 1-a transportat într-un avion particular, sub paza permanenta, pîna la Bucuresti. Aici lada a fost des­facuta într-un loc sigur, numai în fata persoanelor nomi­nal indicate de partea româna, iar dupa examinare, proto­tipul a fost transportat înapoi la Paris, cu aceleasi pre-cautiuni.

Marile firme constructoare de automobile dispun de servicii de contraspionaj active si eficiente, permanent la curent cu problemele si ambitiile ce framînta pe proiec­tantii principali. Aceste servicii trebuie sa previna la timp conducerea despre intentiile unor salariati de a parasi uzina. Cu toate aceste precautiuni si în pofida vigilentei serviciilor de contrainformatii, spionii îsi fac meseria. Ast-

fel, un nou model aflat în pragul lansarii de catre o firma je automobile a fost fotografiat de spionii concurentei cu scopul divulgarii sale în presa, ceea ce ar fi cauzat scaderea preturilor tipurilor aflate deja în comert. Dar în fruntea serviciului de contraspionaj al pagubasilor se afla un fost politist cu multa experienta si imaginatie. In aceeasi noapte, el a înscenat o spargere la sediul cen­tral al firmei si a depus imediat plîngere la parchet îm­potriva "autorilor necunoscuti" care s-au introdus în local si au sustras fotografiile unui nou tip de automobil aflat fn curs de experimentare. Aceasta masura a paralizat pe adversari, care nu mai puteau publica fotografia fara a se pomeni inculpati în furt prin efractie, ceea ce nu era prea departe de adevar.

La fel de importante ca inventiile si procedeele tehnice se dovedesc a fi, în prezent, ideile noi folosite în domeniul organizarii productiei si a marketing-ului. Esentiala a devenit, de asemenea, obtinerea unor informatii confi­dentiale cît mai complete asupra partenerului virtual de afaceri, asupra firmei care, eventual, poate fi înghitita si, mai ales, cunoasterea situatiei financiare si a proiectelor concurentei.

Marketingul stiinta care studiaza piata si psiholo­gia consumatorului în scopul organizarii cît mai rentabile a activitatii de productie antreneaza în zilele noastre un numar mare de specialisti a caror valoare este cu atît mai apreciata cu cît ideile si solutiile pe care le propun se dovedesc mai novatoare, mai îndraznete. Dar studiile de marketing presupun obtinerea prealabila a unui volum considerabil de informatii despre activitatea si proiectele de viitor ale firmelor concurente.

Serviciile de informatii ale marilor grupuri financiar-industriale trebuie sa raspunda prompt si precis proble­melor care se pun în vederea realizarii unor studii de piata realmente utile si tin la zi evidente vaste în care se ^c°ncentreaza mii de informatii necesare pentru luarea hotarîrilor strategice importante. Lista obiectivelor ur­marite de un asemenea serviciu de informatii este Practic nelimitata. De exemplu, dosarele informative Unei corporatii internationale de proiectari erau catalo-

gate într-un index alfabetic ce includea, la un moment dat, circa capitole, iar subdiviziunile capitolelor se ridic; u la cîteva mii de titluri. Fiecare concurent, mare sau m; furnizor sau client potential avea dosarul sau care cupri _;. dea detalii ca activitatea de cercetare, încadrarea cu pe sonal de specialitate, integrarea în procesul politico-ec nomic general al statului, momente mai importante  d <. trecut si prezent etc. Un asemenea sector este obligat cunoasca totul si sa aiba la îndemîna o masa enorma .;.<. date.

Printre problemele la care serviciile de informa i; ale marilor firme trebuie sa raspunda se numara si ace­lea referitoare la activitatea de cercetare din ramura res­pectiva, la resursele noi de materii prime, la proiectele de fuzionare a unor grupuri si firme, studiile de marke­ting în curs de realizare la întreprinderile concurente etc. Din aceste probleme importante deriva o sumedenie de alte chestiuni, cum sînt planurile viitoarelor campanii publicitare pentru lansarea produselor noi, politica de preturi, proiectele de expansiune, manevrele întreprinse pentru înghitirea unor concurenti mai mici, starea ge­nerala financiara a gruparilor concurente, probabilitatea unor investitii noi, structura organelor de conducere, în­locuirea de persoane, conflicte de munca, starea morala a personalului, probleme interne ce se rasfrîng asupra eficientei întreprinderii si cauzeaza întîrzierea unor li­vrari, obtinerea unor contracte guvernamentale, comenzi si exporturi si multe altele. Preocuparile se îndreapta, mai ales, catre culegerea acelor informatii în masura sa permita fabricantului sa-si analizeze propria eficienta prin comparatie cu cele ce se petrec la concurenti. Infor­matiile trebuie sa concure la pastrarea unui raport just între activitatea de cercetare si cea de marketing, respec­tiv la determinarea cît mai exacta a momentului potrivit pentru lansarea unui nou produs asa cum ar putea fi, de pilda, în perioada de fata, fibrele de carbon sau auto­mobilul alimentat cu baterii electrice.

Culegerea si organizarea evidentei datelor de mai r;us ies din preocuparile curente ale organizatiilor profesio­nale de spionaj tehnico-economic. Pe de o parte, aceste

Organizatii nu pot realiza si tine la zi asemenea evi­dente enorme, la scara întregului sector în care actio­neaza, iar pe de alta parte majoritatea acestui material poate fi procurat pe cai oficiale, nefiind deci valorifi-cabil pe piata secretelor. Pentru procurarea materialului informativ, la care ne-am referit, serviciile de informa­tii ale marilor firme folosesc în mare masura sursele publice printre care materialele si studiile economice comerciale existente în biblioteci, dezbaterile ce au loc la conferintele nationale si internationale de marketing, materialul de comparatie oferit de participarea firmelor concurente la diferite tîrguri, presa cotidiana si perio­dica, si multe altele de acest gen. Indivizii care exploa­teaza aceste surse publice trebuie sa aiba experienta si perspicacitatea necesara de a citi printre rînduri si a îmbina într-un tot armonios datele culese. Studiind atent anunturile publicitare referitoare la cererile si ofertele de serviciu, un asemenea individ experimentat poate sa ca­pete indicii pretioase privind slabiciunile firmei studiate, ce planuri noi are si în ce directie intentioneaza sa-si ex­tinda activitatea. De pilda, înlocuirea unei parti a perso­nalului din sectorul de marketing cu elemente mai tinere, mai dinamice, poate indica intentia firmei de a declansa una sau mai multe campanii importante de lansare a pro­duselor noi. Faptul ca firma cauta spre angajare un spe­cialist în probleme de marketing, cunoscator al limbii arabe, indica fara gres care este sectorul noii ofensive pe planul exporturilor.

O alta categorie de informatii, de asemenea disponi­bile fara restrictii, dar neorganizate si neclasificate, nece-sitînd eforturi si personal calificat pentru cautarea lor, o constituie documentele si rapoartele oficiale pe care toate firmele trebuie sa le depuna la diverse organe de stat însarcinate cu perceperea impozitelor sau cu apara­rea intereselor consumatorilor. Legea autorizeaza aceste ^Organe nu numai sa pretinda asemenea materiale, dar sa k si puna la dispozitie, cu respectarea anumitor reguli, celor interesati.

In tarile occidentale exista si organe de investigatii de banci care furnizeaza, la cererea abonatilor

lor, date referitoare la resursele financiare si solvabilita­tea oricarui individ sau firme care dispune de un cont în banca si care ofera posibilitati de cooperare sau fa_c alte propuneri interesante. Marile companii care disp i_r, de servicii informative încadrate cu specialisti stiu ciirç si unde sa caute si sa obtina aceste date. Companiile nai mici, care nu au asemenea colaboratori, se descurca îi.s; mult mai greu.

Cel de-al treilea gen de informatii, mai mult sau mai putin accesibile pe cai oficiale, se situeaza undeva la g- a-nitele spionajului propriu-zis. Cei ce se ocupa de ci le-gerea acestor informatii trebuie sa dispuna de o oarec ;re experienta în activitatea informativa. Ei sînt aceia c.tre participa cu regularitate la reuniunile mondene orgsni-zate de firme cu diferite ocazii si care folosesc aceste prilejuri pentru a asculta cit mai multe din convorbi'île ce au loc.

Informatiile obtinute în acest mod pot fi uneori deo­sebit de utile, dar ele trebuie verificate atent înainte de folosire. De multe ori marile companii recurg în mod deliberat la raspîndirea, pe aceasta cale, a unor zvorur: si informatii menite sa induca în eroare pe concurenti

Iata, de exemplu, urmarile unei discutii ascultate îr. cercurile industriei americane de automobile. L/a un cock­tail obisnuit, oferit de o institutie din Detroit, unde s-ai întîlnit multi dintre functionarii superiori ai firnu-lor producatoare de automobile, desi se faceau eforturi de i se evita discutarea unor probleme legate de meseria lor subiectul nu a putut fi ocolit cu desavîrsire. La un mo­ment dat, cineva a remarcat absenta sefului serviciul« de publicitate al firmei "Ford". Intrebînd unde e?tf acesta, i s-a raspuns ca se afla într-o deplasare la Paris Atît întrebarea cît si raspunsul au fost auzite de unul di« directorii firmei "Chrysler" care a început sa-si faci probleme în legatura cu prezenta la Paris, în luna a sefului serviciului de publicitate al lui "Ford". publicitatii nu putea fi acolo în concediu, deoarece tcxs mai în acea perioada firmele constructoare de automobil pregateau activ campania de publicitate pentru expozitia si saloanele de prezentare din toamna. Ca urmare a aceste

reflectii, unul din agentii cei mai capabili ai firmei "Chrysler" a fost trimis chiar a doua zi la Paris, de unde a confirmat foarte repede ca omul lui "Ford" se afla, într-adevar în capitala Frantei unde organiza fotografierea noilor modele ale firmei linga Turnul Eiffel. Urmatoarea etapa a calatoriei sale era Hong Kong, unde intentiona sa realizeze un alt set de fotografii, în care noul automobil sa apara pe fondul uneia din cladirile reprezentative ale marelui oras asiatic.

Desprinzînd din informatiile obtinute ideea de baza a publicitatii organizate de firma "Ford", conducatorii fir­mei concurente au combatut cu succes aceasta idee prin organizarea campaniei proprii care prezenta automobilele "Chrysler" pe fondul unor peisaje si monumente ameri­cane. Elementul psihologic al succesului publicitatii apli­cate de "Chrysler" a fost acela ca tehnica americana va fi sugerata mai bine de imaginea Memorialului lui George Washington decît de cea a Turnului Eiffel din Paris.

O alta metoda pentru obtinerea de informatii referi­toare la activitatea concurentei o constituie cumpararea prin intermediari a cîtorva dintre actiunile firmei urma­rite. In acest fel se asigura intrarea în posesia unor ra­poarte confidentiale destinate exclusiv actionarilor.

Spre deosebire de informatiile tehnico-stiintifice refe­ritoare la noile produse, în care se cere, de regula, dosa­rul complet al inventiei sau noului procedeu, informatiile confidentiale din domeniul marketing-ului urmaresc, de multe ori, un singur element concret, cum ar fi data lansarii pe piata a unui produs nou, sau amanunte privind felul cum va fi prezentat acesta. De pilda, o firma dintr-o tara aflata în emisfera australa a planetei noastre si-a pus în gînd sa lanseze pe piata internationala un vin spu­mant care sa concureze sampania frantuzeasca, mult mai scumpa. Conducatorii firmei doreau sa stie, în prealabil, daca forma specifica a sticlelor de sampanie face obiec­tul vreunui act de proprietate industriala. Pentru a stabili acest lucru, ei au trimis un .agent în Europa .la firma germana de vinuri Henkel din Wiesbaden, care folosea sticle de o forma identica. Manifestînd interes pentru cumpararea unti cantitati de vin spumant, agentul a adus

vorba despre sticle, afirmînd ca forma lor i se pare ciu­data si nepotrivita pentru acest fel de vin. Negociatorul

german s-a grabit sa-1 contrazica aratînd ca aceasta estt forma clasica de sticla folosita si de producatorii fran­cezi, de la care s-au inspirat si ei. Pe scurt, agentul a aflat ca forma sticlei nu este proprietatea nimanui si ca ea poate fi copiata fara riscuri.

Dincolo de aceste metode, care frizeaza etica rela­tiilor economice, încep actiunile nedisimulate de spio­naj caracterizate de folosirea unor metode conspira­tive, adesea criminale, pentru atingerea scopului urmarit. In vederea realizarii unor asemenea actiuni, directorii care conduc compartimentele zise "de securitate" ale marilor firme dispun de fonduri secrete însumînd sute de mii de dolari pe an. Aceste fonduri sînt acoperite în eviden­tele contabile ca reprezentînd cheltuieli de documentare pentru realizarea unor contracte. Cel mai adesea lucrurile se organizeaza astfel încît doar presedintele cunoaste cu exactitate adevarata destinatie a fondurilor secrete. Suma la care ne-am referit mai sus este folosita doar pentru operatiile zilnice de rutina, cum ar fi urmarirea miscari­lor personalului din posturile cheie sau a activitatii ge­nerale a concurentilor. Din acesti bani se platesc agentii cumparati în cadrul firmelor urmarite, sau unii colabo­ratori ocazionali. Atunci cînd se pregateste însa o actiune importanta sînt necesare fonduri mult mai mari. Aceste fonduri sînt aprobate cu regularitate, stiut fiind ca succe­sul actiunii se poate dovedi hotarîtor pentru profiturile si chiar supravietuirea companiei. De pilda, specificatiile pentru un avion militar viteza, autonomia de zbor, armamentul de bord etc. sînt indicate competitorilor si stau la baza tuturor ofertelor ce se înainteaza spre exa­minare. Cu exceptia cîtorva diferente de ordin tehnic, întreaga problema consta în cunoasterea preturilor din ofertele tuturor participantilor la licitatie. In acest fel se poate stabili cît trebuie taiat din marja de profit si din pretul de cost pentru a putea obtine comanda mult rîv-nita.

De aici începe si domeniul care pune în valoare uti­litatea si posibilitatile profesionistilor spionajului tehnico-

f2

economic. Organizatiile acestor profesionisti dispun si ele je evidente precise asupra ramurilor celor mai impor­tante ale activitatii financiare si de productie. Este vorba je acele ramuri a caror situatie poate avea efecte dra­matice asupra burselor de valori, cum sînt industria petro­liera, firmele ce concureaza pentru obtinerea comenzilor guvernamentale, mai ales militare, la care se adauga sec­toarele chimico-farmaceutic, cosmetic, productia bunurilor je uz casnic si alte cîteva.