TARA ROMANEASCA SUPT NEAGOE BASARAB

TARA ROMÂNEASCĂ SUPT NEAGOE BASARAB

în întiia jumatate a veacului al XVI-lea Ţara Româneasca ofera oarecare deosebiri fata de Moldova, care sta foarte mult supt influenta Poloniei. Este o influenta occidentala care se întinde, si, prin tot ce caracterizeaza drumurile de negot, transforma Moldova într-un sens tot mai mult în lega­tura cu acea civilizatie a Apusului care se afla în faza culminanta a Renas­terii.

Calatorul care ar fi trecut prin Muntenia ar fi constatat aici unele ele­mente comune cu cele corespunzatoare din Moldova, dar si altele deosebite de elementele moldovenesti. între elementele comune sînt acelea de cultura orientala, care nu mai vin acum din Balcanii propriu-zisi, din Constanti-nopolul crestin, care nu mai exista, din statele slave complect distruse de turci, ci vin prin fugari, apartinînd familiei odata domnitoare în Serbia, a Brancovicestilor, refugiata în Ardeal si în partile unguresti.

In Moldova influenta aceasta slavo-bizantina aduce - cum am vazut - schimbari importante si în domeniul literelor si în domeniul artei, fiind re-prezintata prin a doua sotie a lui Petru Rares, Elena, fiica despotului Ioan. Inteligenta sîrbeasca exercitata asupra Moldovei e insa mult mai restrînsa, din cauza situatiei geografice a terii, pe care din doua parti o bate vîntul Apusului, si din Polonia si din Ardeal, pe cînd în Ţara Româneasca acest vînt bate numai din Ardeal. Cît patrunde în Moldova din influenta aceasta apuseana se poate strecura în Muntenia si pe calea Moldovei, prin fata lui Petru Rares, Chiajna, cunoscuta mai mult prin nuvela lui Odobescu decît prin realitatea lucrurilor, - care a fost maritata cu cel putin doi domni munteni din aceasta vreme, caci, murind unul, Chiajna ia pe celalt, repre-zmtînd si mai departe influenta parintelui ei.

Influenta sîrbeasca din Moldova întîlneste deci anumite piedici care la munteni lipsesc. Asa încît 828i84i calatorul care ar fi venit în epoca pe care o putem numi a lui Neagoe Basarab - fiindca dupa dînsul pîna la jumatatea veacului al XVI-lea nu întîlnim vreo personalitate domneasca raspicata, ci numai bieti domni cari astazi apar pentru ca mîne sa dispara -, ar fi avut mult mai mult decît în Moldova impresia ca se gaseste pe un teritoriu

9 - Istoria românilor prin calatori

JUlliaiaica rtaiuiui

i oriental, în legatura cu traditiile rasaritene ale evului mediu. Acest 'venind din Ardeal - pentru ca negustorii din Polonia pe vremea eneau foarte putini în Ţara Româneasca, desi în micul muzeu de la de Arges, creatiunea lui Neagoe Basarab, se întîlnea o cingatoare ie din Lu'c'k; aceasta pe lînga vechile legaturi -, trebuiau sa se simta lume noua, deosebita de aceea pe care o cunosteau, desi mesteri m era Celestin de la Sibiiu, lucrau juvaiere pentru domnul muntean i.

levam ca drumul Ardealului era batut înca de o sumedenie de ne-

si nu se poate zice ca în acest timp, cu toate schimbarile rapezi

inilor munteni, este în decadere negotul de peste munti. Dealmin-

ca pune cineva întîia parte a secolului al XVI-lea în comparatie cu

i)lul al XV-lea dupa moartea lui Mircea, va constata ca, desi o lunga

asezata este, în afara de cazul lui Neagoe, imposibila pentru Ţara

easca, totusi poate ca e mai multa stabilitate de cum fusese înainte.

pa moartea lui Mircea, ce se întîmpla în secolul al XV-lea? Fiul

■cea, Mihail, domneste cîteva luni. In lupta cu varul sau Dan, Mi-

de. Dan stapîneste în lupta cu Radu Prasnaglava. Dupa stapînirea

Iu, care niciodata nu s-a asezat, vine epoca lui Vlad Dracul. Vlad

are totdeauna dusmani în fata; e amenintat de turci în fiecare clipa.

ia, Hunyadi, cu ardelenii lui îl prinde si-1 omoara. Dupa disparitia

d e o adevarata anarhie cu domni marunti, dintre cari unul, înca un

b, abia ieri, alaltaieri a fost descoperit. Apoi iata Vlad Ţepes, pe

iltanul îl rastoarna, puind în loc pe Radu cel Frumos. Acesta are

va lui pe un domn al Moldovei ca stefan. Ispravind cu Radu, stefan

e domn pe Basarab cel Batrîn, Laiota. Acesta, ridicîndu-se împotriva

atorului sau, stefan îl goneste, asezînd pe Basarab cel Tînar, Ţepelus,

menintat de turci, nu gaseste sprijin destul în stefan si se da de

paginilor. Dupa peirea lui vine la tron Vlad Calugarul, care stapî-

îai multa vreme, dar nu e o domnie: tot timpul cît acest batrîn Vlad,

;ric, se gaseste în fruntea principatului muntean, el n-are o politica,

actiune, în nici o directie.

ir la începutul secolului al XVI-lea se întîlneste o domnie relativ în-i lui Radu, caruia i s-a zis cel Mare din cauza caracterului stralucit inirii sale, din cauza donatiilor pe care le-a facut manastirilor din Ra-jungînd sa fie cunoscut de la Ierusalim pîna la Muntele Athos. Iar, iisparitia lui Radu cel Mare, dupa trecerea iapede a lui Mihnea cel morît la Sibiiu, unde se refugiase, de alt Basarab, pretendent la tronul in, caruia i se zicea Danciu sau Ţepelus, si a lui Vladut, vine Neagoe care, oricum, reprezinta ceva si în dezvoltarea politica a terii. Chiar noartea lui si lupta nu stiu c'îtor domni, unul la Buzau, celalt in

oltean, rasare un Radu de la Afumati, care lupta viteaz si stapî-n urma luptelor asa încît sa poata fi îngropat la Curtea de Arges,

piatra care-1 înfatiseaza calare, cu buzduganul în mîna, cu mantia , ca un biruitor. Chiar urmasii nerazboinici, un Radu Paisie, un Mircea ui, domni pusi de Poarta,' dar cari aveau stapînirea asigurata supt

Ţara Româneasca supt Neagoe Basarab

scutul turcesc, se ridica în mijlocul necontenitelor turburari si framîntari cu un relief mai puternic decît Vlad Calugarul sau Radu cel Frumos.

Prin urmare vremea aceasta permite relatii comerciale, ea tine drumurile economice deschise. Daca Sibiiul e în scadere rapede,în partile oltene ridi-cîndu-se o multime de mici familii boieresti, care nu se întelegeau între dînsele, ci se luptau necontenit unele cu altele, Brasovul, caruia-i corespunde ca do­meniu comercial partea de dincoace de Olt a principatului, îsi pastreaza înca activitatea si-si adauge bogatia.

Deci pe calator îl luam de la Brasov si-1 întovarasim pe drum prin Giurgiu spre Peninsula Balcanica.

El ar fi gasit în cetatea Poienarilor1, cel putin pîna la un anumit moment, urme ale trecutului de influenta ungureasca, de puternica influenta de peste munti asupra principatului muntean. Aici mai statea cînd si cînd cîte un pîrcalab care putea sa fie ungur, impus de voevodul nou al Ardealului.

Goborîndu-se de acolo, calatorul ar fi ajuns la Arges. Curtea aceasta a Argesului de foarte multa vreme nu mai avuse nici un fel de însemnatate. Sîn-Nicoara va fi început poate sa cada în ruine de pe vremea aceea; cît priveste Biserica Domneasca, rar mai venea cineva la ceremoniile, odata stralucitoare, ale bisericii ortodoxe. De la un timp însa Argesul acesta cîstiga din nou însemnatate si Neagoe e acela care a cladit cunoscuta biserica, refacuta de Lecomte du Noiiy, - observînd mai mult sau mai putin modelul care fusese pe vremuri, - biserica lipsita azi de încunjurimea de ziduri si de toate cladi­rile unde stateau egumenii si pe urma episcopii de Arges si scoasa astfel din cadrul ei firesc.

înainte de a se ridica din nou Argesul, Tîrgovistea se învrednicise totusi de o noua favoare, ca si regiunea încunjuratoare, din care fac parte colinele de dincolo de cursul Ialomitei, unde s-a ridicat biserica Dealului.

Pentru Radu cel Frumos capitala fusese Bucurestii; pentru Vlad Calugarul, de la care avem un numar de acte, capitala e tot aceasta din sud, mai noua, si, dealminteri, el e înmormîntat, - desi nu i se mai vede mor-mîntul astazi - la fundatia sa în Vlasca. Acestia toti sînt domni sprijiniti de turci, cari-si au baza în regiunea mai apropiata de Giurgiu.

E incontestabil însa ca, la începutul veacului al XVI-lea, daca regatul Ungariei decade, în schimb voevodul Ardealului cîstiga o însemnatate mult mai mare decît înainte. Supt Iageloni, Vladislav si Ludovic, Ungaria propriu-zisa slabeste, pîna ce, în lupta de la Mohâcs, Soliman cel Maret biruieste pe copilul-rege, care si moare înecat în mlastini, creîndu-se atunci cele trei Ungarii: pe cînd nordul si vestul sînt ale lui Ferdinand de Habsburg si turcii se asaza în Buda, iar apoi în Timisoara, Solnoc si Seghedin, voevodatul arde­lean se consolideaza deosebit pentru a ocroti ideea de stat ungureasca. [...] în ce priveste influenta asupra principatului muntean, Ardealul, desfacut din vechea Ungarie, cu o dinastie proprie si ocrotit de sultan, avînd deci toata valoarea pe care i-o da aceasta ocrotire, influenteaza mai mult asupra principatului muntean decît cum putuse sa o faca regatul unguresc cînd Ungaria era întreaga si Ardealul numai o provincie mai mult sau mai putin

1 Satul e de pus în legatura cu Poiana sibiana, fiind poate o colonie a "poienarilor" de acolo.

131

Pîna la jumatatea veacului al XVII-lca

fa a acestui regat. Este o concentrare de viata ungureasca la hotarele

lomânesti, care schimba cu desavîrsire situatia.

unei domnia, care încheie tratate de hotare, tratate de aderenta poli-

voevozii ardeleni, se duce din nou spre munte. De aici vine ca Radu ■e face manastirea din Deal, si tot de aici ca Neagoe va ridica, la rîndul serica de la Arges.

■ la Neagoe n-avem multe documente, dar, chiar daca n-ar fi rezidat îlt timp la Arges, singur faptul ca a cladit o astfel de biserica într-un ie nu era nici macar o episcopie - aceasta e numai de la sfîrsitul ii al XVIII-lea - înseamna ca el avea intentia sa locuiasca aici, ca ale politice îl purtau spre aceste parti. Calatorul, prin urmare, ar fi artea aceasta de sus a Terii Românesti foarte vie.

cînd în Moldova influenta Brancovicestilor se exercita numai prin ia lui Petru Rares cu Elena, cu influenta literaturii slavone din Penin-ilcanica asupra noii literaturi de cronici a Moldovei, aici, în Muntenia, ta aceasta este întreita; cînd Mihnea cel Rau a fost omorît la Sibiiu, r'e-1 omoara, pretendentul de tron despre care am vorbit, este sustinut i, cari aveau a face cu boierii de la noi. Iacsicii acestia au întretinut i foarte strînse cu principatul muntean.

al doilea rînd, Neagoe e fiul unui domn cu numele de Basarab din

al XV-lea si al unei femei care vine din puternicul neam oltean al nitilor Banoveti sau Craiovesti, - Banoveti, fiindca la Craiova era [or; li se mai zicea si familia Pîrvulestilor fiindca unul dintre cei rati se chema Pîrvu (numele însusi e slav, din Balcani; acela al altui îarbu, însa e un nume venetian, venit prin Dalmatia, pe la sîrbi: Bar-Barbo). Manastirea Bistrita, pe care au întemeiat-o acesti Banoveti, i din cele mai frumoase ale terii, fiind facuta si împodobita tot în stil Singurul fapt al legaturilor acestui neam cu Balcanii trebuia sa aduca o ia în arta, în literatura si în sistemul de guvernamînt din aceste parti, r, cînd Radu cel Mare a vrut sa întemeieze în Ţara Româneasca si o atie bisericeasca si o viata culturala, el a recurs, nu la apusenii de cul­ma, catolica, din Ardeal, ci la elemente de stricta ortodoxie si mare

istorica din Balcani. Tipografia, pe care Moldova n-a avut-o pe vremea pu Rares, a functionat pentru amîndoua terile, ca si pentru slavii de .unare, supt un calugar care a lucrat întîi în Muntenegru, la Cetinie, atine venetiene. Calugarul Macarie, devenit tipograf al curtii supt i cei dintîi urmasi ai lui, ajunge mitropolit al Terii Românesti. în timp a fost vorba sa se ierarhizeze biserica munteana, care pîna atunci imai elemente datînd din secolul al XlV-lea, de la greci, si anumite e culturale datînd de la Nicodim, din secolul al XlV-lea; turburarile 3ra defavorabil si asupra ei. Cînd a fost nevoie ca ea sa fie refacuta si a, macar asa îneît sa poata sta alaturi de biserica moldoveneasca, une organizata ierarhic pe vremea lui stefan cel Mare, cu un mitropolit ava si vladici la Radauti si Roman - cel de Husi e mult mai nou -,

a recurs la patriarhul Nifon.

°\ t^sese Patl"iarn la Constantinopol, si se retrasese ca monah la 3 Athos; în ce priveste însa influenta culturala pe care o aducea cu aceasta influenta era greceasca, fara îndoiala, dar nu fara un amestec

Ţara Româneasca supt Neagoe Basaral»

slavon. Viata lui a fost scrisa de Gavriil Protul, egumenul de capetenie întrei ceilalti egumeni de la Muntele Sfînt, dar exista si o forma slavona; traducerea româneasca mai tîrzie e facuta dupa aceasta. Nifon însusi, în ce priveste ori­ginea lui, era din acea lume balcanica mai mult slavo-albaneza decît greceasca., Dar, cînd a fost vorba ca Ţara Româneasca sa-si aiba în forma aceasta cano­nica un mitropolit, nu cine stie ce biet om scos dintr-o manastire, ci unul aducînd un nume mare, o traditie istorica, o constiinta culturala, un prestigiu, acela care a fost în stare sa împace pe Bogdan Moldoveanul cu domnul mun­tean din vremea lui, Radu cel Mare însusi, iesind în fata ostilor gata de lupta si impunînd domnilor sa-si întinda mîna, mitropolitul acesta a fost Maxim Brancovici, care a stat o bucata de vreme aici si s-a întors înapoi acasa la dînsul pentru a ispravi ca mitropolit de Belgrad.

Neagoe a luat de sotie pe Milita, care-si zicea Despin a, fiindca era fata de des­pot, ca si Elena. Bizantinismul a patruns deci la munteni tot pe aceasta cale slava.

Acum, acest bizantinism aduce cu dînsul si idei împaratesti, si INeagoe a fost, mult mai mult decît Petru Rares al Moldovei, un domn de forme bizan­tine. Caracterul acesta al lui se cuvine sa fie relevat. Petru Rares merita a fi asezat în rîndul suveranilor din epoca Renasterii. Cînd si-a facut un plan, îl urmarestn. per fas et nefas, pe caile bune si rele, pe cele cinstite si pe cele criminale. A fost un moment cînd doi oameni ai Renasterii au stat aici, la noi, fata în fata: Petru Rares si Aloisio Gritti. Turcii numisera pe un bastard de doge al Venetiei guvernator al Ungariei, si acesta, sprijinit întîi pe Ardeal, voia sa-si adauge Moldova si Muntenia. Petru Rares, din parte-i, dorea sa alipeasca Moldovei lui Ardealul si Ţara Româneasca, aceasta atîrnînd în adevar de dînsul. Atunci au dat lupta lor acesti doi oameni gata a recurge la toate mijloacele Renasterii: minciuna, tradarea, otrava, asasinatul. si între ei doi, avînd talentul politic special al epocei, ceea ce se cheama "virtu" - într-alt sens decît cel moral -, cel mai tare a fost totusi Petru Rares, care a facut asa ca Gritti, încunjurat la Medias de nobilii terii, si avînd nevoie de dînsul, sa fie prins de adversarii lui unguri din Ardeal si omorît. si copiii lui, dintre cari unul era menit pentru Moldova, iar celalt pentru Muntenia, intrînd In mîinile lui Petru, au disparut fara urma.

Neagoe este, din contra, tipul cezarului bizantin: o pictura care a ajuns populara îl înfatiseaza împreuna cu Milita si copiii lor, cu coroane enorme, cu parul facut zulufi si atîrnînd în jos, cum e înfatisat si Radu cel Mare, cu haine grele, într-un aspect ieratic, de pare ca sînt clerici, si nu domni. Iubirea extra­ordinara de biserica se întîlneste si la Petru Rares, dar din punctul de vedere al "gloriei", pe cînd dincoace nu e gloria, ci devotiunea. Petru îsi crestea copiii asa încît, totusi, un Ilie ajunge tradator fata de tara, de natia si de legea lui, turcindu-se, celalt fiu, stefan, era un monstru pe care au trebuit sa-1 omoare boierii; fetele au fost femei teribile: si Chiajna si Ruxandra, si ele tipuri ca ale Renasterii italiene. In palatul lui Neagoe si al Despinei însa, copiii lor, acei cari au murit, Petru si înca unul, precum si cel care, traind n-a ajuns totusi la barbatie, ci s-a stins în exil la Constantinopol, dupa moartea tatalui sau, tînarul Teodosie, toti acestia sînt crescuti în norme stricte bizan­tine ale evului mediu, în camere închise, supt îngrijirea deosebita si ideala a tatalui. Numele, al Marelui Teodosie, al lui Teodosie Caligraful de mai tîrziu, n-a fost ales cine stie cum - Teodosie nu s-a chemat nici un domn al nostru.

Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea

oe j se atribuie, cu dreptate, "învataturile" catre fiul sau Teodosie,

mportant monument de compilatie bizantina, de un caracter moral

cu învataminte din viata lui "Varlaam si Ioasaf", venita tocmai din

trecuta prin canalul bizantin si sîrbesc, apoi din Sfînta Scriptura etc.

s mai de curînd ca lucrarea ar putea fi datorita unui calugar care a

utat numele lui Neagoe, dar sînt unele capitole în care domnul îsi

iul cum sa se poarte cu solii, cum sa mearga la razboi, ce atitudine

fata de turci, care nu pot veni de la un calugar, ci numai de la un

i înca de la unul foarte experimentat în toate rosturile terii, asa cum

tau, precis, în aceasta epoca.

erica de la Dealu nu este bizantina, dar influenta sîrbeasca aducea i în acest început al veacului al XVI-lea, o alta influenta, care pentru ira se manifesta în viata terilor noastre: cea venetiana. Cladirea aceasta nura se înfatiseaza ca un patrat perfect, purtînd la dreapta si la stînga intrare, si nu deasupra, ca în bisericile lui stefan cel Mare, în doua

inscriptie foarte fina, cu litere care amintesc pe cele latine cum se
[a Venetia în vremea aceasta. Cu totul altceva decît inscriptiile moldo-

amest'ec interesant si original de elemente gotice si orientale. Nu udeca pai'tea dinauntru a manastirii Dealului, care a fost foarte adeseori

si, la începutul secolului al XlX-lea, total schimbata; ea n-are
iar odajdiile au disparut in cea mai mare parte. Gînd, acum, Neagoe,
irît sa faca o biserica pe care s-o opuie celei de la Dealu, manastirea
;es, cu tot luxul de care era capabila, nu numai visteria terii, dar si
a, cum spune legenda si cîntecul, pe care o strînsese familia domneasca,
i Milita, aceasta biserica ia anumite elemente tot de la Dealu. Biserica
jges are însa stranele rotunjite; turnuri grele, care dau totusi o înfa-
oarte sprintena, se ridica deasupra cladirii. Ornamentarea este bogata,
;ernuta cu cel mai mare bun gust. Cînd s-a facut reparatia de Lecomte
iy, s-a scris si o lucrare explicativa, care releveaza elemente orientale
snesti, dar in arta bizantina însasi se adunasera de multa vreme ele-
rasaritene si, pe de alta parte, Venetia, unde se strîngea atîta viata
ient în aceasta vreme, era în stare sa deie maestri cari aveau toata
nta artei orientale.

ce priveste vechea zugraveala, desfacuta si expusa într-una din îiuzeului din Bucuresti, este imposibil sa nu se recunoasca influenta itala venita prin Ardeal. O însemnare în socotelile Ardealului spune îartile acestea ardelene a plecat un Vitus (Stoss, fiul), care era sculptor iator". S-a discutat în ce priveste sensul acestui cuvînt, ce fel de "efigii" n relief, ca sculptor, sau în pictura- si se pomeneste un pictor rasari­re a lucrat aici, Dobromir. Cine priveste însa icoana Sfîntului Gheorghe moaste ca nu e bizantina: are coiful occidental, sprijinit pe umar, o irazneata, inovatoare -, parul roscat, care se desface în chica, samana bine cu al cavalerilor occidentali germani de pe vremea aceea. Sfîntul e sprinten, gata de lupta, extraordinar de vioi: spada lui, dreapta, nu ata, o sprijine pe mînâ. Este în el ceva din "Deutscher Michel", si se poate aste îndata influenta lui Albert Diirer. Evident, calatorul care ar fi în-biserica acesta s-ar fi simtit pe de o parte, într-o lume cunoscuta lui, dar lta parte, ar fi avut o revelatie a acestei arte bizantine refugiate la noi.