TARA ROMANEASCA SUPT NEAGOE BASARAB

TARA ROMĀNEASCĂ SUPT NEAGOE BASARAB

īn īntiia jumatate a veacului al XVI-lea Ţara Romāneasca ofera oarecare deosebiri fata de Moldova, care sta foarte mult supt influenta Poloniei. Este o influenta occidentala care se īntinde, si, prin tot ce caracterizeaza drumurile de negot, transforma Moldova īntr-un sens tot mai mult īn lega­tura cu acea civilizatie a Apusului care se afla īn faza culminanta a Renas­terii.

Calatorul care ar fi trecut prin Muntenia ar fi constatat aici unele ele­mente comune cu cele corespunzatoare din Moldova, dar si altele deosebite de elementele moldovenesti. īntre elementele comune sīnt acelea de cultura orientala, care nu mai vin acum din Balcanii propriu-zisi, din Constanti-nopolul crestin, care nu mai exista, din statele slave complect distruse de turci, ci vin prin fugari, apartinīnd familiei odata domnitoare īn Serbia, a Brancovicestilor, refugiata īn Ardeal si īn partile unguresti.

In Moldova influenta aceasta slavo-bizantina aduce - cum am vazut - schimbari importante si īn domeniul literelor si īn domeniul artei, fiind re-prezintata prin a doua sotie a lui Petru Rares, Elena, fiica despotului Ioan. Inteligenta sīrbeasca exercitata asupra Moldovei e insa mult mai restrīnsa, din cauza situatiei geografice a terii, pe care din doua parti o bate vīntul Apusului, si din Polonia si din Ardeal, pe cīnd īn Ţara Romāneasca acest vīnt bate numai din Ardeal. Cīt patrunde īn Moldova din influenta aceasta apuseana se poate strecura īn Muntenia si pe calea Moldovei, prin fata lui Petru Rares, Chiajna, cunoscuta mai mult prin nuvela lui Odobescu decīt prin realitatea lucrurilor, - care a fost maritata cu cel putin doi domni munteni din aceasta vreme, caci, murind unul, Chiajna ia pe celalt, repre-zmtīnd si mai departe influenta parintelui ei.

Influenta sīrbeasca din Moldova īntīlneste deci anumite piedici care la munteni lipsesc. Asa īncīt 828i84i calatorul care ar fi venit īn epoca pe care o putem numi a lui Neagoe Basarab - fiindca dupa dīnsul pīna la jumatatea veacului al XVI-lea nu īntīlnim vreo personalitate domneasca raspicata, ci numai bieti domni cari astazi apar pentru ca mīne sa dispara -, ar fi avut mult mai mult decīt īn Moldova impresia ca se gaseste pe un teritoriu

9 - Istoria romānilor prin calatori

JUlliaiaica rtaiuiui

i oriental, īn legatura cu traditiile rasaritene ale evului mediu. Acest 'venind din Ardeal - pentru ca negustorii din Polonia pe vremea eneau foarte putini īn Ţara Romāneasca, desi īn micul muzeu de la de Arges, creatiunea lui Neagoe Basarab, se īntīlnea o cingatoare ie din Lu'c'k; aceasta pe līnga vechile legaturi -, trebuiau sa se simta lume noua, deosebita de aceea pe care o cunosteau, desi mesteri m era Celestin de la Sibiiu, lucrau juvaiere pentru domnul muntean i.

levam ca drumul Ardealului era batut īnca de o sumedenie de ne-

si nu se poate zice ca īn acest timp, cu toate schimbarile rapezi

inilor munteni, este īn decadere negotul de peste munti. Dealmin-

ca pune cineva īntīia parte a secolului al XVI-lea īn comparatie cu

i)lul al XV-lea dupa moartea lui Mircea, va constata ca, desi o lunga

asezata este, īn afara de cazul lui Neagoe, imposibila pentru Ţara

easca, totusi poate ca e mai multa stabilitate de cum fusese īnainte.

pa moartea lui Mircea, ce se īntīmpla īn secolul al XV-lea? Fiul

■cea, Mihail, domneste cīteva luni. In lupta cu varul sau Dan, Mi-

de. Dan stapīneste īn lupta cu Radu Prasnaglava. Dupa stapīnirea

Iu, care niciodata nu s-a asezat, vine epoca lui Vlad Dracul. Vlad

are totdeauna dusmani īn fata; e amenintat de turci īn fiecare clipa.

ia, Hunyadi, cu ardelenii lui īl prinde si-1 omoara. Dupa disparitia

d e o adevarata anarhie cu domni marunti, dintre cari unul, īnca un

b, abia ieri, alaltaieri a fost descoperit. Apoi iata Vlad Ţepes, pe

iltanul īl rastoarna, puind īn loc pe Radu cel Frumos. Acesta are

va lui pe un domn al Moldovei ca stefan. Ispravind cu Radu, stefan

e domn pe Basarab cel Batrīn, Laiota. Acesta, ridicīndu-se īmpotriva

atorului sau, stefan īl goneste, asezīnd pe Basarab cel Tīnar, Ţepelus,

menintat de turci, nu gaseste sprijin destul īn stefan si se da de

paginilor. Dupa peirea lui vine la tron Vlad Calugarul, care stapī-

īai multa vreme, dar nu e o domnie: tot timpul cīt acest batrīn Vlad,

;ric, se gaseste īn fruntea principatului muntean, el n-are o politica,

actiune, īn nici o directie.

ir la īnceputul secolului al XVI-lea se īntīlneste o domnie relativ īn-i lui Radu, caruia i s-a zis cel Mare din cauza caracterului stralucit inirii sale, din cauza donatiilor pe care le-a facut manastirilor din Ra-jungīnd sa fie cunoscut de la Ierusalim pīna la Muntele Athos. Iar, iisparitia lui Radu cel Mare, dupa trecerea iapede a lui Mihnea cel morīt la Sibiiu, unde se refugiase, de alt Basarab, pretendent la tronul in, caruia i se zicea Danciu sau Ţepelus, si a lui Vladut, vine Neagoe care, oricum, reprezinta ceva si īn dezvoltarea politica a terii. Chiar noartea lui si lupta nu stiu c'ītor domni, unul la Buzau, celalt in

oltean, rasare un Radu de la Afumati, care lupta viteaz si stapī-n urma luptelor asa īncīt sa poata fi īngropat la Curtea de Arges,

piatra care-1 īnfatiseaza calare, cu buzduganul īn mīna, cu mantia , ca un biruitor. Chiar urmasii nerazboinici, un Radu Paisie, un Mircea ui, domni pusi de Poarta,' dar cari aveau stapīnirea asigurata supt

Ţara Romāneasca supt Neagoe Basarab

scutul turcesc, se ridica īn mijlocul necontenitelor turburari si framīntari cu un relief mai puternic decīt Vlad Calugarul sau Radu cel Frumos.

Prin urmare vremea aceasta permite relatii comerciale, ea tine drumurile economice deschise. Daca Sibiiul e īn scadere rapede,īn partile oltene ridi-cīndu-se o multime de mici familii boieresti, care nu se īntelegeau īntre dīnsele, ci se luptau necontenit unele cu altele, Brasovul, caruia-i corespunde ca do­meniu comercial partea de dincoace de Olt a principatului, īsi pastreaza īnca activitatea si-si adauge bogatia.

Deci pe calator īl luam de la Brasov si-1 īntovarasim pe drum prin Giurgiu spre Peninsula Balcanica.

El ar fi gasit īn cetatea Poienarilor1, cel putin pīna la un anumit moment, urme ale trecutului de influenta ungureasca, de puternica influenta de peste munti asupra principatului muntean. Aici mai statea cīnd si cīnd cīte un pīrcalab care putea sa fie ungur, impus de voevodul nou al Ardealului.

Goborīndu-se de acolo, calatorul ar fi ajuns la Arges. Curtea aceasta a Argesului de foarte multa vreme nu mai avuse nici un fel de īnsemnatate. Sīn-Nicoara va fi īnceput poate sa cada īn ruine de pe vremea aceea; cīt priveste Biserica Domneasca, rar mai venea cineva la ceremoniile, odata stralucitoare, ale bisericii ortodoxe. De la un timp īnsa Argesul acesta cīstiga din nou īnsemnatate si Neagoe e acela care a cladit cunoscuta biserica, refacuta de Lecomte du Noiiy, - observīnd mai mult sau mai putin modelul care fusese pe vremuri, - biserica lipsita azi de īncunjurimea de ziduri si de toate cladi­rile unde stateau egumenii si pe urma episcopii de Arges si scoasa astfel din cadrul ei firesc.

īnainte de a se ridica din nou Argesul, Tīrgovistea se īnvrednicise totusi de o noua favoare, ca si regiunea īncunjuratoare, din care fac parte colinele de dincolo de cursul Ialomitei, unde s-a ridicat biserica Dealului.

Pentru Radu cel Frumos capitala fusese Bucurestii; pentru Vlad Calugarul, de la care avem un numar de acte, capitala e tot aceasta din sud, mai noua, si, dealminteri, el e īnmormīntat, - desi nu i se mai vede mor-mīntul astazi - la fundatia sa īn Vlasca. Acestia toti sīnt domni sprijiniti de turci, cari-si au baza īn regiunea mai apropiata de Giurgiu.

E incontestabil īnsa ca, la īnceputul veacului al XVI-lea, daca regatul Ungariei decade, īn schimb voevodul Ardealului cīstiga o īnsemnatate mult mai mare decīt īnainte. Supt Iageloni, Vladislav si Ludovic, Ungaria propriu-zisa slabeste, pīna ce, īn lupta de la Mohācs, Soliman cel Maret biruieste pe copilul-rege, care si moare īnecat īn mlastini, creīndu-se atunci cele trei Ungarii: pe cīnd nordul si vestul sīnt ale lui Ferdinand de Habsburg si turcii se asaza īn Buda, iar apoi īn Timisoara, Solnoc si Seghedin, voevodatul arde­lean se consolideaza deosebit pentru a ocroti ideea de stat ungureasca. [...] īn ce priveste influenta asupra principatului muntean, Ardealul, desfacut din vechea Ungarie, cu o dinastie proprie si ocrotit de sultan, avīnd deci toata valoarea pe care i-o da aceasta ocrotire, influenteaza mai mult asupra principatului muntean decīt cum putuse sa o faca regatul unguresc cīnd Ungaria era īntreaga si Ardealul numai o provincie mai mult sau mai putin

1 Satul e de pus īn legatura cu Poiana sibiana, fiind poate o colonie a "poienarilor" de acolo.

131

Pīna la jumatatea veacului al XVII-lca

fa a acestui regat. Este o concentrare de viata ungureasca la hotarele

lomānesti, care schimba cu desavīrsire situatia.

unei domnia, care īncheie tratate de hotare, tratate de aderenta poli-

voevozii ardeleni, se duce din nou spre munte. De aici vine ca Radu ■e face manastirea din Deal, si tot de aici ca Neagoe va ridica, la rīndul serica de la Arges.

■ la Neagoe n-avem multe documente, dar, chiar daca n-ar fi rezidat īlt timp la Arges, singur faptul ca a cladit o astfel de biserica īntr-un ie nu era nici macar o episcopie - aceasta e numai de la sfīrsitul ii al XVIII-lea - īnseamna ca el avea intentia sa locuiasca aici, ca ale politice īl purtau spre aceste parti. Calatorul, prin urmare, ar fi artea aceasta de sus a Terii Romānesti foarte vie.

cīnd īn Moldova influenta Brancovicestilor se exercita numai prin ia lui Petru Rares cu Elena, cu influenta literaturii slavone din Penin-ilcanica asupra noii literaturi de cronici a Moldovei, aici, īn Muntenia, ta aceasta este īntreita; cīnd Mihnea cel Rau a fost omorīt la Sibiiu, r'e-1 omoara, pretendentul de tron despre care am vorbit, este sustinut i, cari aveau a face cu boierii de la noi. Iacsicii acestia au īntretinut i foarte strīnse cu principatul muntean.

al doilea rīnd, Neagoe e fiul unui domn cu numele de Basarab din

al XV-lea si al unei femei care vine din puternicul neam oltean al nitilor Banoveti sau Craiovesti, - Banoveti, fiindca la Craiova era [or; li se mai zicea si familia Pīrvulestilor fiindca unul dintre cei rati se chema Pīrvu (numele īnsusi e slav, din Balcani; acela al altui īarbu, īnsa e un nume venetian, venit prin Dalmatia, pe la sīrbi: Bar-Barbo). Manastirea Bistrita, pe care au īntemeiat-o acesti Banoveti, i din cele mai frumoase ale terii, fiind facuta si īmpodobita tot īn stil Singurul fapt al legaturilor acestui neam cu Balcanii trebuia sa aduca o ia īn arta, īn literatura si īn sistemul de guvernamīnt din aceste parti, r, cīnd Radu cel Mare a vrut sa īntemeieze īn Ţara Romāneasca si o atie bisericeasca si o viata culturala, el a recurs, nu la apusenii de cul­ma, catolica, din Ardeal, ci la elemente de stricta ortodoxie si mare

istorica din Balcani. Tipografia, pe care Moldova n-a avut-o pe vremea pu Rares, a functionat pentru amīndoua terile, ca si pentru slavii de .unare, supt un calugar care a lucrat īntīi īn Muntenegru, la Cetinie, atine venetiene. Calugarul Macarie, devenit tipograf al curtii supt i cei dintīi urmasi ai lui, ajunge mitropolit al Terii Romānesti. īn timp a fost vorba sa se ierarhizeze biserica munteana, care pīna atunci imai elemente datīnd din secolul al XlV-lea, de la greci, si anumite e culturale datīnd de la Nicodim, din secolul al XlV-lea; turburarile 3ra defavorabil si asupra ei. Cīnd a fost nevoie ca ea sa fie refacuta si a, macar asa īneīt sa poata sta alaturi de biserica moldoveneasca, une organizata ierarhic pe vremea lui stefan cel Mare, cu un mitropolit ava si vladici la Radauti si Roman - cel de Husi e mult mai nou -,

a recurs la patriarhul Nifon.

°\ t^sese Patl"iarn la Constantinopol, si se retrasese ca monah la 3 Athos; īn ce priveste īnsa influenta culturala pe care o aducea cu aceasta influenta era greceasca, fara īndoiala, dar nu fara un amestec

Ţara Romāneasca supt Neagoe Basaral»

slavon. Viata lui a fost scrisa de Gavriil Protul, egumenul de capetenie īntrei ceilalti egumeni de la Muntele Sfīnt, dar exista si o forma slavona; traducerea romāneasca mai tīrzie e facuta dupa aceasta. Nifon īnsusi, īn ce priveste ori­ginea lui, era din acea lume balcanica mai mult slavo-albaneza decīt greceasca., Dar, cīnd a fost vorba ca Ţara Romāneasca sa-si aiba īn forma aceasta cano­nica un mitropolit, nu cine stie ce biet om scos dintr-o manastire, ci unul aducīnd un nume mare, o traditie istorica, o constiinta culturala, un prestigiu, acela care a fost īn stare sa īmpace pe Bogdan Moldoveanul cu domnul mun­tean din vremea lui, Radu cel Mare īnsusi, iesind īn fata ostilor gata de lupta si impunīnd domnilor sa-si īntinda mīna, mitropolitul acesta a fost Maxim Brancovici, care a stat o bucata de vreme aici si s-a īntors īnapoi acasa la dīnsul pentru a ispravi ca mitropolit de Belgrad.

Neagoe a luat de sotie pe Milita, care-si zicea Despin a, fiindca era fata de des­pot, ca si Elena. Bizantinismul a patruns deci la munteni tot pe aceasta cale slava.

Acum, acest bizantinism aduce cu dīnsul si idei īmparatesti, si INeagoe a fost, mult mai mult decīt Petru Rares al Moldovei, un domn de forme bizan­tine. Caracterul acesta al lui se cuvine sa fie relevat. Petru Rares merita a fi asezat īn rīndul suveranilor din epoca Renasterii. Cīnd si-a facut un plan, īl urmarestn. per fas et nefas, pe caile bune si rele, pe cele cinstite si pe cele criminale. A fost un moment cīnd doi oameni ai Renasterii au stat aici, la noi, fata īn fata: Petru Rares si Aloisio Gritti. Turcii numisera pe un bastard de doge al Venetiei guvernator al Ungariei, si acesta, sprijinit īntīi pe Ardeal, voia sa-si adauge Moldova si Muntenia. Petru Rares, din parte-i, dorea sa alipeasca Moldovei lui Ardealul si Ţara Romāneasca, aceasta atīrnīnd īn adevar de dīnsul. Atunci au dat lupta lor acesti doi oameni gata a recurge la toate mijloacele Renasterii: minciuna, tradarea, otrava, asasinatul. si īntre ei doi, avīnd talentul politic special al epocei, ceea ce se cheama "virtu" - īntr-alt sens decīt cel moral -, cel mai tare a fost totusi Petru Rares, care a facut asa ca Gritti, īncunjurat la Medias de nobilii terii, si avīnd nevoie de dīnsul, sa fie prins de adversarii lui unguri din Ardeal si omorīt. si copiii lui, dintre cari unul era menit pentru Moldova, iar celalt pentru Muntenia, intrīnd In mīinile lui Petru, au disparut fara urma.

Neagoe este, din contra, tipul cezarului bizantin: o pictura care a ajuns populara īl īnfatiseaza īmpreuna cu Milita si copiii lor, cu coroane enorme, cu parul facut zulufi si atīrnīnd īn jos, cum e īnfatisat si Radu cel Mare, cu haine grele, īntr-un aspect ieratic, de pare ca sīnt clerici, si nu domni. Iubirea extra­ordinara de biserica se īntīlneste si la Petru Rares, dar din punctul de vedere al "gloriei", pe cīnd dincoace nu e gloria, ci devotiunea. Petru īsi crestea copiii asa īncīt, totusi, un Ilie ajunge tradator fata de tara, de natia si de legea lui, turcindu-se, celalt fiu, stefan, era un monstru pe care au trebuit sa-1 omoare boierii; fetele au fost femei teribile: si Chiajna si Ruxandra, si ele tipuri ca ale Renasterii italiene. In palatul lui Neagoe si al Despinei īnsa, copiii lor, acei cari au murit, Petru si īnca unul, precum si cel care, traind n-a ajuns totusi la barbatie, ci s-a stins īn exil la Constantinopol, dupa moartea tatalui sau, tīnarul Teodosie, toti acestia sīnt crescuti īn norme stricte bizan­tine ale evului mediu, īn camere īnchise, supt īngrijirea deosebita si ideala a tatalui. Numele, al Marelui Teodosie, al lui Teodosie Caligraful de mai tīrziu, n-a fost ales cine stie cum - Teodosie nu s-a chemat nici un domn al nostru.

Pīna la jumatatea veacului al XVII-lea

oe j se atribuie, cu dreptate, "īnvataturile" catre fiul sau Teodosie,

mportant monument de compilatie bizantina, de un caracter moral

cu īnvataminte din viata lui "Varlaam si Ioasaf", venita tocmai din

trecuta prin canalul bizantin si sīrbesc, apoi din Sfīnta Scriptura etc.

s mai de curīnd ca lucrarea ar putea fi datorita unui calugar care a

utat numele lui Neagoe, dar sīnt unele capitole īn care domnul īsi

iul cum sa se poarte cu solii, cum sa mearga la razboi, ce atitudine

fata de turci, care nu pot veni de la un calugar, ci numai de la un

i īnca de la unul foarte experimentat īn toate rosturile terii, asa cum

tau, precis, īn aceasta epoca.

erica de la Dealu nu este bizantina, dar influenta sīrbeasca aducea i īn acest īnceput al veacului al XVI-lea, o alta influenta, care pentru ira se manifesta īn viata terilor noastre: cea venetiana. Cladirea aceasta nura se īnfatiseaza ca un patrat perfect, purtīnd la dreapta si la stīnga intrare, si nu deasupra, ca īn bisericile lui stefan cel Mare, īn doua

inscriptie foarte fina, cu litere care amintesc pe cele latine cum se
[a Venetia īn vremea aceasta. Cu totul altceva decīt inscriptiile moldo-

amest'ec interesant si original de elemente gotice si orientale. Nu udeca pai'tea dinauntru a manastirii Dealului, care a fost foarte adeseori

si, la īnceputul secolului al XlX-lea, total schimbata; ea n-are
iar odajdiile au disparut in cea mai mare parte. Gīnd, acum, Neagoe,
irīt sa faca o biserica pe care s-o opuie celei de la Dealu, manastirea
;es, cu tot luxul de care era capabila, nu numai visteria terii, dar si
a, cum spune legenda si cīntecul, pe care o strīnsese familia domneasca,
i Milita, aceasta biserica ia anumite elemente tot de la Dealu. Biserica
jges are īnsa stranele rotunjite; turnuri grele, care dau totusi o īnfa-
oarte sprintena, se ridica deasupra cladirii. Ornamentarea este bogata,
;ernuta cu cel mai mare bun gust. Cīnd s-a facut reparatia de Lecomte
iy, s-a scris si o lucrare explicativa, care releveaza elemente orientale
snesti, dar in arta bizantina īnsasi se adunasera de multa vreme ele-
rasaritene si, pe de alta parte, Venetia, unde se strīngea atīta viata
ient īn aceasta vreme, era īn stare sa deie maestri cari aveau toata
nta artei orientale.

ce priveste vechea zugraveala, desfacuta si expusa īntr-una din īiuzeului din Bucuresti, este imposibil sa nu se recunoasca influenta itala venita prin Ardeal. O īnsemnare īn socotelile Ardealului spune īartile acestea ardelene a plecat un Vitus (Stoss, fiul), care era sculptor iator". S-a discutat īn ce priveste sensul acestui cuvīnt, ce fel de "efigii" n relief, ca sculptor, sau īn pictura- si se pomeneste un pictor rasari­re a lucrat aici, Dobromir. Cine priveste īnsa icoana Sfīntului Gheorghe moaste ca nu e bizantina: are coiful occidental, sprijinit pe umar, o irazneata, inovatoare -, parul roscat, care se desface īn chica, samana bine cu al cavalerilor occidentali germani de pe vremea aceea. Sfīntul e sprinten, gata de lupta, extraordinar de vioi: spada lui, dreapta, nu ata, o sprijine pe mīnā. Este īn el ceva din "Deutscher Michel", si se poate aste īndata influenta lui Albert Diirer. Evident, calatorul care ar fi īn-biserica acesta s-ar fi simtit pe de o parte, īntr-o lume cunoscuta lui, dar lta parte, ar fi avut o revelatie a acestei arte bizantine refugiate la noi.