TECUCI-BIRLAD-HUSI-VASLUI (178 km)

Al doilea traseu se poate face atît cu mijloacele de transport public cît si cu cele proprii. De la Tecuci, cu trenul, pe linia Bucuresti-Iasi, sau cu masina, pe soseaua paralela cu calea ferata (D.N. 24), se ajunge în municipiul Bîrlad (48 km).

A. Bîrlad

Asezat pe valea rî 525g62f ului cu acelasi nume, la raspîntia renumitelor drumuri comerciale ce duceau spre Bizant sau spre regiunile Cehiei si Moraviei, spre Lemberg sau spre Hansa teutonica de la Marea Baltica, Bîrladul arc o veche istorie.

Pe vatra actuala a orasului, în împrejurimile Abatorului si la Trestiana, s-au descoperit vestigii ale unor asezari din neoliticul timpuriu (resturi de locuinte, unelte din piatra slefuita, corn de cerb, vase apartinînd culturii Cris), iar în partea de nord-est au aparut marturii ale culturii cucuteniene, reprezentate prin unelte si ceramica de o neîntrecuta frumusete. Alaturi de descoperirile din preajma Fabricii de caramida, suprapunerea asezarii neolitice din partea de nord a orasului de o locuire din epoca bronzului subliniaza continuitatea do viata, continuitate a carei manifestare si în perioada urmatoare (Hallstatt) este dovedita prin depozitul de obiecte de bronz si fier din secolul al VII-lea î.e.n., ca si prin cîteva morminte getice din secolele VI-V î.e.n. descoperite lînga Depozitul de lemne.

Numeroase asezari si necropole descoperite în diferite puncte ale orasului (Casa de apa din str. Dezrobirii, Prodana, Trestiana, cartierele Munteni si Cotul Negru, Valea Seaca), stau marturie a intensificarii locuirii în secolele III-IV e.n.. Descoperirile arheologice recente dovedesc ca în perioada secolelor VII-XII, asezarile se concentreaza în partile de nord-est si sud-est ale orasului. Inventarul descoperit în cuprinsul locuintelor cercetate (ceramica, unelte de cojocarie, resturi ale unui atelier de redus minereu si ale altuia de prelucrare a fierului) fac dovada desfasurarii activitatii mestesugaresti.

Datorita pozitiei sale geografice, Bîrladul a fost punct devama pe drumul ce ducea dinspre nord spre Dunare. În privilegiul comercial din 6 octombrie 1408, dat de Alexandru cel Bun negustorilor din Liov (Lemberg), se prevedea ca cei care vor aduce peste din Ţara Româneasca, de la Braila, sa plateasca, la vama de margine, fie la Bacau, fie la Bîrlad, cîte un gros si jumatate de grivna".

În secolul al XIV-lea si în prima jumatate a secolului urmator, Bîrladul a cunoscut o perioada de mare înflorire economica, fiind mentionat în documente printre orasele mai importante ale tarii. El devenise centru de "ocol al Bîrladului", care cuprindea o serie de sate dimprejur.

Dar în anii 1439 si 1440, tîrgul a fost pradat si apoi ars de catre tatari. Dupa numai patru ani, aceiasi invadatori au pradat si ars orasul în 1444 si 1450. La 24 decembrie 1473, el este iarasi ars, de data aceasta de otomani, carora li s-a alaturat Radu cel Frumos, domnul Ţarii Românesti.

În a doua jumatate a secolului al XV-lea, Bîrladul devine un important centru în sistemul defensiv al lui stefan cel Mare, ridicîndu-se o cetate de pamînt în partea de sud-est a orasului, în preajma campaniei otomane din 1476 împotriva Moldovei.

În secolul al XVII-lea, apare la Bîrlad prima manufactura. La 1631 functiona la Simila, lînga Bîrlad, o piua pentru fabricat sumane.

Dar tot în decursul acestui secol asupra Bîrladului se abate un val de pradaciuni si distrugeri pricinuite cînd de cazacii lui Bogdan Hmelnitki (1650), cînd de tatari (1683), cînd de polonii lui Ioan Sobieski (1686). Jafurile, pradaciunile si incendiile continua si în secolul al XVIII-lea, încît un calator strain care a vizitat Moldova la 1711, descriind orasele, despre Bîrlad nota ca "a ramas numai pajistea".

Dupa 1768, orasul se recladeste, se repopuleaza si îsi reia locul de oras comercial, intensificîndu-si legaturile cu orasele mai mari ale tarii: Iasi, Galati, Botosani si chiar cu Brasovul.

1. CETATEA DE PĂMÎNT. Situata la aproximativ 600 m sud-est de gara orasului Bîrlad si la 150 m spre vest de rîul cu acelasi nume, pe o limba a platoului care iese în lunca inundabila a Bîrladului, cetatea de pamînt face parte din fortificatiile temporare, folosite ca puncte de concentrare a armatelor în vederea eventualelor invazii.

Vreme îndelungata originea si vechimea cetatii au tinut de domeniul ipoteticului. Episcopul catolic Bandini, care pe la anul 1646 a vizitat Moldova si a vazut ruinele acestei cetati, considera ca ea a fost ridicata de tatari, în jurul anului 1236. În schimb, marele carturar moldovean Dimitrie Cantemir în lucrarea sa Descrierea Moldovei crede - judecînd dupa unele resturi ale constructiei -ca ea a fost facuta de locuitorii tarii, sa respinga atacurile tatarilor.

Aceste probleme au fost pe deplin clarificate abia în urma cercetarilor arheologice efectuate de Academia Româna în 1958. Pe baza materialelor descoperite (resturi de constructii, arme si echipament militar, ceramica, obiecte mestesugaresti, monede) s-a putut preciza ca cetatea dateaza din vremea lui stefan cel Mare, care a ridicat-o în 1476, în preajma marilor lupte de aparare împotriva turcilor.

Sapaturile practicate au prilejuit si cunoasterea sistemului de constructie a fortaretei. Planul cetatii urmeaza forma platoului, închizînd o suprafata de 400 X lOOm. Sistemul de fortificatie este reprezentat printr-o palisada, a carei înaltime nu depaseste 3 m de la nivelul actual al platoului. Partea superioara a palisadei, care slujea de acoperire pentru aparatori, realizata, probabil, dintr-o împletitura de nuiele, era prevazuta cu orificii de mici dimensiuni, folosite drept guri de tragere.

Pe lînga aceasta palisada, cetatea de la Bîrlad a fost aparata dinspre vest de un sant mare, adînc de 4 m si larg de 35 in. santul a fost sapat pentru a separa limba de pamînt de restul platoului, adica de partea accesibila spre cetate. Cealalta parte a cetatii era aparata natural de terenurile inundabile.

Dinspre exterior, palisada mai era aparata de un val înalt de aproximativ 2 m si lat la baza de 5 m. Pentru întarirea partii dinspre vest a cetatii, între valul de lînga palisada si santul mare de aparare a mai fost ridicat un val. si, astfel, s-a creat înca un sant de aparare de dimensiuni mai mici între valul de lînga palisada si santul median. Acest al doilea sant de aparare devenea un obstacol în plus.

Intrarea în cetate se afla în coltul ei nordic si era formata din doua turnuri dreptunghiulare de lemn dispuse oblic fata de linia palisadei. Turnurile, ridicate pe soclu de piatra, erau construite din bîrne orizontale puse una peste alta. Ele erau acoperite cu scîndura. Interioarele turnurilor au sevit ca depozite de arme. Pe partile exterioare ale turnurilor erau platforme de lupta unite cu drumul de garda.

Intrarea în cetate era aparata nu numai de cele doua turnuri de garda, ci si de o groapa romboidala cu latimea de 7 m si adîncimea de 2m, sapate în dreptul intrarii. Deasupra gropii era un podet mic de lemne.

În interiorul incintei, de-a lungul axei longitudinale, au fost ridicate trei siruri, mai mult sau mai putin paralele, de locuinte cu plan dreptunghiular, destinate soldatilor si corpului de comanda al garnizoanei.

Cetatea a avut o existenta foarte scurta. În acelasi an în care a fost ridicata, 1476, stefan cel Mare a dispus parasirea si incendierea ei, spre a nu fi folosita mai tîrziu contra moldovenilor, caci turcii urmasera alt drum decît cel din calea cetatii.

2. MUZEUL VASILE PÂRVAN. Strada Sterian Dumbrava nr. 1. Întemeiat în anul 1914 din initiativa unui grup de profesori de la Liceul "Gh. Rosca Codreanu" în frunte cu Gheorghe Constantinescu-Rîmniceanu, pr. ec. I. Antonovici, Muzeul din Bîrlad, mult dezvoltat dupa 23 August 1944, cuprinde trei sectii: arheologie, stiinte naturale si arta.

Expozitia permanenta a sectiei de arheologie începe cu prezentarea a diferite unelte de silex (razuitoare, lame, strapungatoare si vîrfuri gravettiene), nuclee si aschii din paleoliticul superior descoperite în asezarea de la Malusteni.

Pentru epoca neolitica este interesant de urmarit succesiunea stadiilor de prelucrare - de la cioplire la slefuire, apoi la perforare - a unui grup de topoare descoperit în asezarile de la Trestiana-Bîrlad si Bals-Valea Parului datînd din neoliticul timpuriu. Cîteva vase specifice culturii Cris si liniare, provenite de la Perieni, Pogonesti si. Trestiana, aduc în fata vizitatorului cele mai vechi produse ceramice din istoria acestui mestesug. Ceramica cucuteniana cu forme si decor variat, ilustrînd cele trei faze ale evolutiei culturii Cucuteni, topoare de piatra, lame si razuitoare de silex, împungatoare si daltite de os, rîsnite de piatra, statuete umane si animaliere de la Igesti si Poperii redau principalele manifestari ale epocii neolitice.

Sînt expuse apoi vase caracteristice culturii Noua din perioada tîrzie a epocii bronzului descoperite la Trestiana, Badeana, Bîrlad, instrumente si piese de harnasament din os provenite de la Horoiata (corn. Bogdanesti), seceri din os si bronz de la Bacesti, arme de bronz (topoare de lupta, vîrfuri de lance) de la Fedesti si Bîrlad. Depozitele de bronzuri cuprinzînd unelte, arme si podoabe de la Tomesti si Ghermanesti ilustreaza intensificarea si raspîndirea metalurgiei bronzului.

Pentru perioada de cristalizare a civilizatiei geto-dacice în prima epoca a fierului se prezinta ceramica, obiecte de podoaba din bronz (fibule) din inventarul mormintelor de la Trestiana. Pumnale de tip akinakes descoperite la Suseni si Mînzatesti subliniaza contactul traco-geto-dacilor cu populatiile nord-pontice. Ceramica lucrata la mîna sau la roata, podoabe (fibule, bratari) descoperite la Popeni, Cristesti, Bîrlad, tezaure de monede romane de la Puiesti si Contesti oglindesc legatura permanenta a geto-dacilor cu marile civilizatii antice.

În continuare, sînt expuse vestigii ale populatiei autohtone din secolele III-IV (ceramica de o rara bogatie, unelte agricole, diverse obiecte de podoaba, numeroase obiecte din corn de cerb în diferite stadii de prelucrare etc.) provenite din descoperirile de la Valea Seaca si Bogdanesti.

Cîteva exponate (monede bizantine, unelte agricole, ceramica) stabilesc legatura cronologica cu descoperiri din perioada feudalismului timpuriu (secolele X-XIII), printre care se remarca diferite unelte (cutite de fier, împungatoare de os) si podoabe (cercei) de la Prodan a, un cazan de arama si o aplica de aur de la Pogonesti, piese de harnasament (zabale, inele, scari de sa), armament (topoare de lupta) etc. de la Bîrlad.

În fine, vizitatorul poate vedea materiale de constructii (cuie, scoabe, belciuge), obiecte de uz gospodaresc (ceramica, cutite, lacate), unelte, arme si armament militar (vîrfuri de sageti si sulite, lancii, camasi de zale, bombarde, pinteni, scari de sa) din perioada feudalismului dezvoltat, descoperite în Cetatea de pamînt a Bîrladului.

B. Husi

De la Bîrlad se continua drumul spre nord, pîna la Crasna (44 km), iar de aici, luînd-o spre nord-est (D.N. 24 B), se ajunge la Husi.

Situat într-o pitoreasca zona depresionara de pe cursul inferior al Prutului, între dealuri acoperite de paduri, vii si livezi, orasul Husi s-a dezvoltat pe un teritoriu locuit înca din vremea orînduiri i comunei primitive.

Descoperirile ocazionate de lucrari edilitare au scos la iveala resturi ceramice neolitice de aspect cucutenian. Alte vestigii, constînd din ceramica, vîrfuri de sageti din bronz si podoabe din acelasi metal, vîrfuri de lance si pumnale de fier, care alcatuiau inventarul funerar al unor morminte de inhumatie dateaza din perioada tîrzie a primei epoci a fierului.

Renumit centru viticol înca din veacul al XV-lea, orasul se va dezvolta în timpul lui stefan cel Mare, care construieste la Husi o curte domneasca, folosita mai tîrziu si de Bogdan al III-lea.

La Husi a avut resedinta domneasca Petru Rares. Ilias Rares se afla la Husi în anul 1548, cînd a ordonat uciderea hatmanului Vartic. În anul 1555, Alexandru Lapusneanu emite un act domnesc, iar în 1561, dupa înfrîngerea suferita la Verbia, se retrage aici pentru a continua lupta împotriva lui Despot. In anul 1574 Ioan Voda cel Viteaz îsi asaza tabara la Husi. În anul 1588, Petru schiopul se afla la Husi, probabil la Curtea domneasca de aici, de unde emitea acte domnesti.

1. CURTEA DOMNEASCĂ. Mentionata în documentele din vremea domniei lui stefan cel Mare, Curtea domneasca de la Husi a avut, în secolul al XVI-lea, un rol important în desfasurarea evenimentelor din istoria Moldovei. În schimb, în veacul urmator, dupa numeroase modificari ce i se aduc, mai ales dupa instalarea aici a episcopiei de Husi, aceasta curte decade si se ruineaza. Starea de degradare a edificiului îi va determina pe cronicari sa mentioneze ca aceste curti "sunt surpate, numai beciurile stau pîna astazi", într-adevar, în secolele urmatoare mai existau doar beciurile Curtii domnesti, pastrate partial intacte pîna în zilele noastre, dupa cum o dovedesc resturile încastrate în actuala cladire a Muzeului Dimitrie Cantemir. Beciul existent mai pastreaza, pe lînga cea mai mare parte a zidurilor initiale, din vremea lui stefan cel Mare, si o usa cu ancadrament din piatra ecarisatâ, cu arc ogival, în stil gotic tîrziu, specific epocii lui stefan cel Mare.

Sapaturile arheologice practicate în jurul muzeului, pe amplasamentul vechii episcopii si, foarte probabil, al vechiului palat princiar, au dat la iveala resturi de locuire din secolele XV-XVIII. Totodata, au fost dezvelite în întregime vestigiile unei constructii de forma dreptunghiulara, a carei fundatie de piatra si o parte din zidarie, ca si planseul, pavat cu piatra de talie mare si mijlocie, s-au pastrat. Acest edificiu, lung de 14 m si lat de 7 m, identificat cu unele dependinte ale vechiului palat domnesc, era legat de un zid de piatra din veacul al XV-lea.

2. MUZEUL DE ISTORIE DIMITRIE CANTEMIR.

Strada M. Kogalniceanu nr. 77. Înfiintat în anul 1960, pe baza colectiei scolare donate de învatatorul Gh. Melinte, muzeul functioneaza cu sectie de istorie, arta si stiinte naturale.

Expozitia permanenta a sectiei de istorie cuprinde numeroase si importante materiale arheologice. Ea începe cu unelte si aschii de silex din perioada paleoliticului superior descoperite la Curteni.

Epoca neolitica este reprezentata prin unelte si arme de silex (lame, razuitoare, vîrfuri de sageti), instrumente din corn, topoare de piatra, rîsnite de forma ovala etc. Printre aceste exponate, se remarca o vatra în situ, vase cu ornamente caracteristice fazei A-B a culturii Cucuteni, reprezentari de plastica neolitica, descoperite pe teritoriul actual al orasului Husi.

Pentru epoca bronzului, de o importanta remarcabila este depozitul de la Ghermanesti, care cuprinde unelte, arme si podoabe de bronz.

Ceramica (cani cu torti supraînaltate, strachini), descoperita la Husi sau în cetatea de la Mosna, ilustreaza evolutia civilizatiei geto-dacice în perioada secolelor IV-II î.e.n. Sînt de mentionat, de asemenea, cîteva amfore romane descoperite la Vetrisoaia, ca si denari de argint.

Urmeaza vestigii ale culturii carpo-dacice din secolele III-IV: ceramica (cani, amforete, strachini, cupe), descoperite la Vetrisoaia si Arsura. O subliniere merita fibulele digitale din bronz, provenite de la Cordeni si Vutcani.

În încheiere, sînt expuse cahle ornamentate, piese de armament si echipament militar din secolele XIV-XV.

C. Vaslui

De la Husi, pe acelasi drum,revenim la Crasna si de aici, spre nord, pe drumul dintre costise, se ajunge în orasul Vaslui (20 km).

Asezat în Podisul Central al Moldovei, în zona de confluenta a Bîrladului cu Vasluiul si cu Racova, orasul Vaslui pastreaza la temelia lui vestigii stravechi.

Cercetarile arheologice începute în anul 1968 în punctul "Curtile domnesti" au prilejuit descoperirea unor resturi de locuire din neoliticul tîrziu. Alaturi de acestea a fost descoperita o necropola cu morminte de inhumatie si incineratie din perioada hallstattiana, cît si unele morminte cu inventar funerar (ceramica autohtona si de factura romana, arme, podoabe) caracteristic secolelor III-IV e.n. Numeroase materiale arheologice, îndeosebi ceramica decorativa, fragmente de teracota, monede documenteaza o locuire intensa între secolele XV-XVII.

Atestat documentar înca din 1375, Vasluiul facea parte din vechile tîrguri feudale ale Moldovei. El apare, de asemenea, la 1 septembrie, cînd Ilias voievod comunica regelui Poloniei, Vladislav, ca s-a împacat cu fratele sau stefan, "care a primit Moldova de Jos ca tara, în care intra si orasul Vaslui si ocolul care asculta de acest oras ...".

Datorita pozitiei sale geografice, Vasluiul era cunoscut ca tîrg si punct de vama pe drumul comercial ce lega nordul tarii cu gurile Dunarii înca din vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432).

În timpul domniei lui stefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, Vasluiul devine resedinta domneasca, ridicîndu-se aici o curte.

În vremea lui stefan cel Mare a avut loc, lînga Vaslui, marea batalie de la Podul înalt (10 ianuarie 1475), pe cîmpul dintre apa Racovei si a Bîrladului, strajuit astazi de monumentala statuie ecvestra a voievodului biruitor. Cuceritorii Constantinopolului,care amenintau acum apusul Europei, au fost învinsi de geniul strategic al lui stefan cel Mare si de eroismul moldovenilor, însasi mama sultanului Mahomed al II-lea marturisea ca "ostile turcesti n-au suferit nicicînd o mai mare înfrîngere", iar cronicarul polon Dlugosz îl socotea pe stefan "cel dintîi dintre principii lumii care a repurtat în zilele noastre o victorie atît de stralucita împotriva turcilor".

1. Curtea Domneasca. În punctul "Curtile domnesti", vsituat pe terasa rîului Vaslui, pe marginea platoului din partea de vest a orasului, cercetarile arheologice în curs de desfasurare au dat posibilitatea sa se identifice o constructie de proportii mari, considerata o curte domneasca, datata - pe baza ceramicii decorative si a monedelor de la Alexandru cel Bun - în prima jumatate a secolului al XV-lea si atribuita prezumtiv lui stefan al II-lea (1435-1445).

Pe ruinele vechii Curti domnesti, stefan cel Mare a zidit în anul 1475, dupa victoria de la Podul înalt asupra turcilor, o alta curte, care, prin maretia ei avea sa impresioneze si pe unii calatori straini. Astfel, calatorind prin Moldova, Paul de Alep a vizitat în anul 1650 si orasul Vaslui, unde a avut de admirat "palaturile, locurile de placere" si o baie "monument frumos ca arhitectura" care "sînt toate ale lui stefan Voda". Tot aici a fost ridicata, în anul 1490, "magnifica si superba biserica cu o eleganta cupola peste masura de înalta" - dupa aprecierea aceluiasi calator strain.

2. MUZEUL JUDEŢEAN. Strada I. C. Frimu nr. 1. Recent întemeiat, muzeul, profilat pe istorie si etnografie, a fost organizat în anul 1975.

Expozitia permanenta de arheologie, inaugurata la 26 septembrie 1975, înlesneste vizitatorilor cunoasterea unor fapte de viata petrecute cu milenii în urma. O harta a descoperirilor arheologice din România, avînd marcat în mod special judetul Vaslui, ilustreaza succesiunea pe teritoriul patriei noastre a unor orînduiri sociale cunoscute pe plan universal.

Materiale din paleolitic, lame întregi si fragmente de silex descoperite la Curteni si Malusteni demonstreaza ca, în aceasta epoca, luptînd din greu cu natura, stramosul omului a dobîndit trasaturi umane, si-a însusit tehnica de confectionare a uneltelor.

Bogat reprezentata este epoca neolitica. Vase de lut, unelte de piatra si silex descoperite la Trestiana si Igesti, plastica antropomorfa si zoomorfa provenita din asezarile de la Dodesti si Igesti constituie dovezi ale unei creatii originale, ce se ridica la nivelul civilizatiei Orientului antic. În pragul mileniului al III-lea î.e.n., se întrezaresc primele forme de manifestare ale culturii Cucuteni, una dintre cele mai reprezentative culturi neolitice. Dintre exponatele caracteristice acestei culturi se detaseaza în mod deosebit diorama care reprezinta un aspect de locuinta neolitica descoperita la Dodesti, ceramica pictata si plastica cucuteniana de la Igesti', Bîrlalesti s.a.

Pentru epoca bronzului, seceri, topoare, vîrfuri de lance de la Berezeni, Dodesti, Murgeni, Copaceanca etc, sceptre de piatra descoperite la Voinesti dau o imagine completa a nivelului civilizatiei materiale si spirituale atins de locuitorii acestor meleaguri la mijlocul mileniului II î.e.n.

Un spatiu larg este afectat prezentarii civilizatiei geto-dacice din secolele V î.e.n. - I e.n. O harta înfatisînd statul geto-dac în vremea lui Burebista si Decebal este completata cu exponate tridimensionale-ceramica, unelte, rîsnite de piatra, vîrfuri de sageti si de lance, obiecte de podoaba - provenite din descoperirile de la Bîrlalesti, Tacuta, Poienesti s.a.

În ciuda faptului ca actualul teritoriu al judetului Vaslui nu a fost cuprins în provincia romana Dacia, procesul de romanizare s-a manifestat si la dacii liberi ce locuiau aici. O harta a Daciei romane reda în mod plastic necontenitele legaturi dintre dacii liberi si provincia administrativa Dacia, iar obiectele de factura romana scoase la iveala cu ocazia cercetarilor arheologice din judet - vase, amfore, podoabe, monede republicane si imperiale etc. - atesta extinderea procesului de romanizare si asupra acestui teritoriu.

Dupa retragerea trupelor si administratiei romane din Dacia, în timpul împaratului Aurelian, populatia romanica de pe întreg teritoriul Daciei îsi pastreaza legaturile sistematice economice si culturale cu imperiul; ea rezista popoarelor migratoare, asimilînd diferitele elemente etnice si culturale straine, la nivelul puternicului fond romanic. Unelte agricole si ceramica descoperite la Dumestii vechi, monede bizantine din vremea împaratului Justinian atesta continuitatea de viata a populatiei romanice si dupa retragerea aureliana.

În continuare, o suita de materiale dovedeste evolutia sociala si economica în secolele VIII-X. O harta a tarii, care reda aparitia primelor formatiuni politice românesti de tip feudal din secolele IX-XIII, înfatiseaza si cnezatele si voievodatele existente pe teritoriul actualului judet: Ţara Berladnicilor, Ţara Brodnicilor, Ţara Bolchovenilor etc.

Este ilustrata apoi epoca lui stefan cel Mare, personalitatea marelui voievod, diplomat de talie europeana, autor a numeroase ctitorii, comandant de osti care a înaltat cu spada "Arcul de triumf" de la Podul înalt- -Vaslui. Sînt expuse mulaje dupa coiful, spada si buzduganul lui stefan, monede din secolul al XV-lea, arme si ghiulele de tun, cahle ornamentale de la Curtea domneasca s.a.

"Acele stravechi vestigii ale culturii si civiliza}iei românesti care au facut parte din procesul de formatie, parte vie din adîncurile sufletului nostru colectiv, pe care ne putem bizui pentru a întelege, pentru a patrunde, pentru a cunoaste ce am fost ieri, pentru a sti ce vrem mîine."

G. M. Cantacuzino, Izvoare si popasuri