TERILE NOASTRE SUPT INFLUENTA TURCEASCA

ŢERILE NOASTRE SUPT INFLUENŢA TURCEASCĂ

Jumatatea veacului al XVI-lea poate fi numita, pentru Moldova, epoca li Alexandru Lapusneanu, caci cele doua domnii ale lui, destul de īntinse una si alta, cu intermezzul aventurierului despot, cuprind o mare parte di aceasta vreme; iar pentru Muntenia s-ar putea numi: epoca lui Mircea Ciobi nul, pentru ca iarasi sīnt doua domnii, ale acestuia, īntre care e intercalai stapīnirea lui Petrascu cel Bun.

Afara de izvoarele relative la despot, īnsusi, care se cuvin a fi īnfatisat deosebit, n-avem, pentru anii 1550-1570, decīt foarte scurte īnsemnari d calatorii, asa īncīt se poate zice ca e mai putin cunoscuta, mai rau luminata partea aceasta a istoriei terilor noa 515g67f stre decīt chiar epoca lui Petru Rare pentru Moldova si a lui Neagoe Basarab pentru Ţara Romāneasca.

īn aceasta epoca se petrec īnsa lucruri foarte importante, si, iaras: pastrīnd forma de expunere a calatoiului care ar strabate tara noastra, o s cautam a vedea ce se putea īntīlni īn acest moment de prefacere si de īncercar< īntr-un principat, ca si īn celalt.

Nu mai e acum nici o personalitate din cale afara de raspicata. Lapus neanu e interesant supt raportul patologiei, supt raportul bolii care-1 chinuit boala care i-a cazut, pe urma, la ochi; e interesant supt raportul nebunit speciale, al patimei de sīnge care a rezultat din aceasta boala īnsasi, dar, al1 fel, el nu e o personalitate politica vrednica de luare aminte. Nimic īn istori Moldovei nu pleaca de la dīnsul, nimic din rosturile esentiale ale istoriei Mo] dovei nu se īntrupeaza īn el. N-a fost nici macar un domn viteaz; batut d Despot īn lupta de la Verbia, el s-a īntors īnapoi numai fiindca l-au adus tui cii. īn legaturile lui cu strainatatea introduce numai motive de interes sau d vanitate: īn Ardeal vinde porci, fiind cel mai mare negustor de asemene marfa pe care 1-a avut vreodata natia noastra, iar, īn ce priveste legaturii lui cu Polonia, de unde i-a venit la 1557 solia lui Otwinowski, cu care priit aflam ca Voda cerea īnapoi pielea boilor dati pentru tain1, i-au umblat prin ca

1 P.P. Panaitescu, Influenta polona īn epoca lui Grigcre Ureche si Miron Costin ,V- ' D. P.P. Panaitescu pregateste o colectie de calatori poloni la noi.

Pīna la jumatatea veacului al XVII-Iea

i cele mai curioase, ca aceea de a cumpara armuri occidentale si īn dadea boi de Moldova; sau īi trecea prin minte sa propuie a mijloci ■■asatorie a vecinilor sai pentru ca sa i se raspunda ca, da, ar fi foarte isatoria aceasta, dar ea nu se poate face asa de usor. s alaturi Alexandru Lapusneanu cu Petru Rares, cu neīnfrīntul lui itre fapte, cu constiinta lui ca mosteneste pe stefan cel Mare, cu staru-īn a apara toate drepturile marelui parinte, cu dorinta-i de a juca a istoria universala, pe care personalitatea lui īl īndreptatia, Alexandru eanu chiar īn afara de boala lui, se īnfatiseaza foarte sters, si numai rosu de crima de pe care se desface biata lui figura bolnava poate onā pe amatorii de romantism istoric.

'oarte curios ca domnul muntean care domneste pe la jumatatea veacului -lea Mircea Ciobanul, nu corespunde lui Lapusneanu numai -cronolo-ci are si o corespondenta psihologica cu dīnsul. Nu erau rude unul 1; Mirceā Ciobanul era fiul lui Mihnea, care era fiul lui Radu, - nu fiul nea cel Rau, caci īn cazul acesta s-ar fi putut zice ca rautatea tatalui t asupra fiului, Mihnea fiind, el īnsusi , fiul lui Vlad Ţepes. Ciobanul jn biet om traind prin Rasarit, facīnd negotul de oi, un toptangiu de le berbece, care avea o deosebita trecere la Constantinopol, pentru enicerimii. a curtii, a seraiului si a īntregii populatii. Din parte-i, dru Lapusneanu, pīna a nu ajunge domn, petrecuse o bucata de vreme ilonia, ca Petru Stolnicul, īnainte de a lua acel nume al lui Alexandru i, pe care 1-a purtat si un Lapusneanu din Muntenia, ramas īn istorie ca dru cel Rau.

tru Alexandru vine, deci, din Polonia, pe cīnd Mircea Ciobanul, chiar trait cīteva luni īn Ardealul pribegilor, e trimes de īmparatul turcesc nstantinopol; el apare ca omul sultanului, traind din voia acestuia, tind Poarta cu daruri de la noi, īncunjuiīndu-se, īn cea mai mare parte, tieni din Rasarit.

toate acestea, cum Lapusneanu a gasit cea mai mare placere īn a )ieri, tot asa a gasit cea mai mare placere īn aceeasi īndeletnicire Ciobanul. Cum Alexandru Lapusneanu parea sa fi fost om foarte dori-bani de pe urma confiscarilor ce i le procurau executiile, se pare ca lucru īl urmarea si domnul muntean. Cum pe Alexandru Lapusneanu ijura o asa de teribila reputatie, - si descoperirile mai recente, care-1 omandind prin Ardeal prune uscate si cerīnd femei care sa stie face ai buna decīt cea moldoveneasca, nu ajung ca sa īnlature aceasta )ribila a lui -, Ciobanul taie boieri si sileste pe altii sa fuga. si īn ce 3 sfīrsitul vietii lor este oarecare asamanare: Alexandru Lapusneanu " de biserici, īnaltatorul uneia din cele mai frumoase cladiri pe care mde Moldova: Slatina, din apropierea hotarului celui vechi al Bucovi­le e īngropat supt numele de monahul Pahomie. Mircea Ciobanul din a avut si el mai mult noroc decīt atītia domni blīnzi ale caror oase tie unde se afla: Radu Paisie, fostul Petru de la Arges, fostul egumen trebuie sa fie īngropat prin Egipt, la Alexandria, Mircea īnsa a fost k Bucuresti, īn biserica zisa Curtea Veche.

sa mai adaugim un lucru ca sa fim mai complecti. Iata acel fiu al lui Rares, Ilie, care a fost crescut īn datinile crestine cele mai curate, īn

Ţerile noastre supt influenta turceasca

cea mai stricta observare a normelor trecutului, īn cea mai adīnca evlavie bisericeasca, si, īndata dupa suirea lui pe tron, el a tinut sama, mai mult decīt de cresterea-i de acasa, de luxul, de modele pe care le vazuse la Constantino^ pol si, parīndu-i-se Moldova stearsa, fada, fara stralucire, fara interes, s-a turcit, adaugindu-se primejdiei de a fi scos din domnie, speranta ca el nu. va fi numai, cum a si fost, pīna la moarte, un biet beg la Dunare, ci ca se va face pentru dīnsul un fel de a treia domnie, pagīna, peste romāni, cuprinzīnci Braila, Chilia si Cetatea Alba, Tighinea-Benderul, toata linia de la Severin pīna la Limanul Nistrului, si poate cu Dobrogea īnsasi.

si ai nostri l-au sters pe Ilie de oriunde era īnsemnat: din inscriptiile pe piatra, din cele zugravite, din īnsemnarile pe manuscripte: piatra se mutileaza pergamentul se rade, pentru ca numeie tradatorului sa nu se intīlneasca.

Dīndu-ni sama, acum, de motivele acestei asamanari īntre doi oameni, din teri deosebite, de importanta deosebita, fara īnrudire īntre dīnsii, cu alta pregatire de tinereta, domnind īn īmprejurari care nu erau cu desavīrsire aceleasi īntr-o tara si īn alta, cele doua figuri domnesti de la īnceput, cu adau­sul cestei de-a treia, spun ceva: īncepe aici o lume noua. Pīna acum influenta orientala a fost o influenta bizantina, īntīi, sīrbeasca pe urma; acuma vine influenta orientala reprezintata de turci: intram īn felul acesta-n era tur­ceasca, din care singure anume fapte si situatii din secolul al XVII-lea ne vor smulge. S-ar putea spune īnsa, īntr-o privinta, ca mai puternica a fost influenta turceasca asupra noastra prin anii 1550 de cum a fost chiar īn epoca Brāncoveanului, cīnd boierii se īmbracau turceste, cu papuci galbeni, oīnd mīncau si petreceau turceste.

si iata explicatia.

Anul 1550 este momentul celei mai mari īnfloriri a statului tucesc. In secolul al XlV-lea capetenia turcilor e un beg, un print; īn īntīia jumatate a veacului al XV-lea, Mohamed al Il-lea este succesorul īmparatilor bizantini īn ce priveste scaunul de stapīnire, hotarele teritoriului care-i apartine, īnsem­natatea lui politica si militara, dar īn vremea lui Solim an cel Maret, care este tocmai aceasta, sultanul e si succesorul califilor, fiindca s-a cucerit Egipetul, ultimul adapost al acestora. El īncepe tot atunci sa fie considerat ca un hanr fiindca al Crimeii este vasalul sau. Pe de alta parte, rostul īmparatesc se coboara si īn legislatie, īn organizatie, īn obiceiurile sociale, īn datinile de curte, īn tot ceea ce formeaza maretia unei domnii. Pentru turci Soliman este astfel ceea ce a fost August pentru romani, ceea ce a fost Ludovic al XlV-lea pentru francezi. De aceea supt toate raporturile ne gasim influentati de turci.

Asa fiind, calatorul care venea īn vremea aceasta, fie īn Moldova, fie īn Muntenia, trebuia sa fie lovit de la īnceput de acest caracter, īntrucīt nu l-ar fi īntīlnit si īn terile vecine, si ele īnrīurite, totusi, īn aceasta faza de mai marea dezvoltare a īmparatiei turcesti.

Caci acelasi lucru se petrece si īn Ardeal si īn Polonia: lumea ardeleana se īmbraca din ce īn ce mai mult turceste, iar marea aristocratie luptatoare a Poloniei primeste o moda turceasca, ce se amesteca si cu o mai veche moda

Fīna la jumatatea veacului al XVII-lea

adusa prin tatari, din lumea īndepartatului rasarit asiatic. Nu mai ie Moscova si de toata viata ruseasca gravitīnd acum īn jurul ei, cova e pe trei sferturi tatareasca: costumul de ceremonie al tarilor nare era absolut mongolic, ca si coroanele pa care si le puneau pe cap,

īoi Alexandru Lapusneanu e īncunjurat de turci, si chiar Petru Ra­se īntoarce da la Gonstantinopol, unde petrecuse cīteva luni ca pri­nsese cu el ieniceri, avīnd datoria de a-i tinea ca garantie fata de dus-i proprii si ca garantie pentru turci fata de orice actiune a domnului, turcii acestia, Petru "scrie la leafa", cum se zicea atunci, o ceata de i trebuiau "sa-i fie simpatici si credinciosi prin legaturile lui de familie, acuma le cunoastem. Dar, dupa Petru Rares, supt Ilie, n-au fost irci din garnizoana, dintre cari unii stateau īn tara si altii figurau i state, ramīind la Gonstantinopol, - caci ps atunci nu mai erau ieni-vechi, ci si turci de nastere, oameni īnsurati, cu copii, cu pravalii, negot de banca-, ci erau si prietenii turci pe cari si-i adusese Ilie stantinopol, unde petrecuse atīta vrame, si cari formau podoaba i, spre marea indignare a boierilor nostri.

mia fratelui sau stefan a fost foarte scurta si n-a putut sa-si desem-icterul: boierii l-au omorīt. Dupa scurta trecere pe tron a lui Joldea, s-a taiat paretele despartitor dintre nari, fiind trimes la manastire, Alexandru Lapusneanu īnsusi, cu turcii lui statornici, mai ales īn a >mnie.

t el cetatile de odinioara nu mai joaca nici un rol. Ele au fost umplute !, din ordin turcesc, si arse. Nici nu mai era nevoie de armata, pentru iul cu umbra aripilor lui ocrotea Moldova. Nu mai īntra, jdeci, strainul tara de sine statatoare, cu strajeri la margine si cu cetati, cu tunuri, sturi de aparare, de garantare a independentei sale, ci īntr-o provincie ata a sultanului. Nici vorba ca īn aceasta situatie militara'autoritatea sneanu sa se īntinda īn Ardeal, cum se īntinsese asa de temuta autori-i Petru Rares, cīnd ameninta pe secui ca, daca nu-1 ajuta, īi va lasa de foame īn muntii lor de piatra. Cetatea de Balta si Ciceul, feudele nesti, avura aceeasi soarta ca si Suceava si Hotinul: i s-a recunoscut ii mosia acestor cetati, dar, īn ce priveste zidurile, ele au fost darī-.ealminteri, Ardealul statea acum supt ocrotirea sultanului ca si si Ţara Romāneasca. Daca Lapusneanu a trecut īn Ardeal, el a f acut-o upa ordinul sultanului, pentru a introduce pe fiul lui Ioan Zāpolya lioa-sa īmpotriva dusmanilor ps cari acestia-i aveau acolo, el īn rosturile adinei ale Moldovei nimic nu fusese schimbat. Acaeasi s libera īn aceasta vreme ca si īn vremea anterioara. Erau neliberi ei cari veneau de aiurea: secui fugari din Ardeal, terani veniti din sau Galitia, prinsi de razboi pe cari-i aduceau domnii nostri, oameni srau de la noi, cari nu aveau legaturile lor cu pamīntul si cari trebuiau e anuma conventii cu boierii pa al caror pamīnt traiau si unde deve-zufructuari, datori sa sa supuie conditiilor care li se impusesera de mosiei.

nota īnsa pentru epoca aceasta un lucru foarte īnsemnat pe care-1 numai īn Moldova, si in Muntenia nu: un vadit antagonism īntre

boieri si terani. Aceasta se vede foarte bine īn timpul domniei lui stefan Tomsa acel care a īnlocuit pe Despot, dar n-a putut sa se mentie īmpotriva lui Alexan dru Lapusneanu, īntors cu turcii. Se spune foarte lamurit, īntr-un rapori genovez, al cuiva care cunostea foarte bine rosturile de la noi, ca domnu pe care-1 sprijineau boierii nu era sprijinit de terani si domnul care era sprijinii de terani nu va fi sprijinit de boieri. Boierimea cauta sa-si stabileasca putem īn conditiuni pe care trecutul nu le cunoscuse, si se pare ca lacomia se apro pia de drepturile de independenta ale teranului. Cel muntean n-a rezistat cel moldovean a luptat cu acea energie care s-a vazut apoi la acela dii Basarabia.

Ajungīnd la Iasi, - si singurul fapt ca domnia statea mai mult la Iasi decr īnainte arata legatura strīnsa cu turcii, cresterea influentei turcesti, - aicisi īntīlnea un lux pe care trecutul nu-1 cunoscuse, o complexitate de ceremoni care veneau iarasi de la curtea constantinopolitana: se īntīlnea toata acea civi lizatie de suprafata care nu foloseste nici celui tare, cīnd ia din prisosul lui si cu atīt mai putin celui slab, cīnd ia din nevoile terii. Īncepuse tristul povīr nis al domnilor nostri, care facea ca, īn secolul al XVIII-lea, īn vremea fa­nariota, cutare biet om amenintat īn viitorul lui la fiecare moment sa se poarte pe strazile Bucurestilor si lasului cu un alai mai stralucit decīt acel ci; care se plimba pe strazile Parisului un rege francez, - alai imitat dupa a. sultanilor decazuti din Constantinopolul contimporan.

Sa ni īnchipuim acuma pe acelasi calator mergīnd īn Ţara Romāneasca - de exemplu cutare sol polon, de la care s-a pastrat si un fel de pasaport slavon, pe care-1 vom da mai departe. El īntīlnea pe domn la Bucuresti, - nu īn Tīrgoviste -, unde statea foarte fricos, stiind ca de aici poate fi mai usor ajutat īn clipa de primejdie, fiind mai aproape de ocrotirea turcilor de la Giur­giu sau, īntīmplator, de la Braila, - caci si acest oras se pierde la turci, com-plectīndu-se īn felul acesta linia militara otomana de pe malul stīng al Dunarii, prin anii 1550. (La un moment dat, turcii au pus si ei un episcop pentru cres­tinii din raia, episcop care se numeste de obicei al Proilavului, - forma greceasca a Brailei fiind Proilavul, -, cu autoritate asupra Ismailului, Chiliei si Cetatii Albe, precum si a īntregii Dobrogi, din fata.)

La Bucuresti calatorul ar fi gasit mai multa viata turceasca īn legatura cu turcii: fiindca acum grecii nu mai vin pe sama lor. Ar fi gasit el, deci, mai multa lume orientala decīt la Iasi. īn clientela rasariteana a domnului se īntīl-neau uneori si armeni, cari joaca un rol foarte important, dar nu cei din Mol­dova, armenii mai vechi decīt principatul si avīnd nume romānesti, deprinsi cu datinile noastre, ci armeni noi, cari vin din cartierul armenesc al Constan-tinopolului. Asa īncīt īn general am putea spune ca ei toti nu erau atīt de mult turci, greci sau armeni, cīt erau, cu totii, constantinopolitani. Aceasta este deosebirea cea mare fata de trecut.

Cauza e si aceea ca bani veniti din crestinatate se īntīlneau mai putin decīt īnainte, caci comertul sasesc decade, iar cel polon īnsusi de la o bucata de vreme slabeste. Dar domnilor li trebuie bani, fiindca legaturile cu turcii prin tribut se faceau pe baze banesti, pe līnga anume peschesuri. Dar banii nu-i puteau da decīt anumiti capitalisti din Constantinopol, unde se strīng boga­tiile īmparatiei īntregi, unde, pe de alta parte vin negustori din Venetia si de aiurea si aduc bani, - toate acestea afara de metalele pretioase, totdea-

Fina ia jumaituea veacmiu ai

bielsug, multumita prazilor de fiecare an, din care sultanul batea

sai āsa-'numitii sultanini. Aceasta introducere a unui nou capitalism, a'te venj decit din Rasarit, este una din explicatiile influentei con-molitane care se exercita asupra amīnduror curtilor noastre, ilai la vale, īntra cineva īntr-o lume de turci, care de la malul Dunarii dea pīoa adine īn interior, la noi. Lumea aceasta o cunoastem foarte in izvoarele turcesti. Scrisorile contimporane ne fac sa vedem si bīl-.are se tineau necontenit, cu ienicerii cari veneau aducīnd marfuri din

si nu se purtau ca orice negutator, ci erau foarte pretentiosi: daca 'utau sau cumparau, lumea trebuia sa se supuie conditiilor lor. For-3 prin cronici despre cine "arunca bani prin sate" arata ca ienicerii "oferind sa īmprumute pe oameni, si, chiar daca acestia n-aveau nevoie iprumute, se lasau īn sila banii, cu o dobīnda pe care o fixau turcii, le acestea erau foarte cercetate, si viata economica foarte vie pe malul

Dunarii, cuprinzīnd si o banda importanta din sesul muntean. Popu-; aici era adeseaori preschimbata din cauza autoritatii turcesti ce se i si pe un mal si pe celalt al Dunarii. Multi dintre ai nostri se īntīl-ncolo, si mai multi de dincolo veneau de se asezau la noi. Domnii ;hi, din secolul al XV-lea, aduceau chiar cu zecile de mii populatia din ila Balcanica si o asezau īn acelasi sens.

todata, pe acel timp, īn regiunea aceasta s-ar mai fi putut vedea .tea, mai vioaie decīt odinioara, provocata de nevoile de razboi ale tiei turcesti. Domnia lui Soliman īnseamna acea epoca din istoria īlui īn care se īntemeiaza, cum am spus si aici, ceva mai sus, pasalīcul 3uda, pasalīcul de la Timisoara, stapīnirea turceasca de la Solnoc, in si asa mai departe: jumatate din Banat era turcesc; numai partea :ana ramasese crestina, īn legatura cu Ardealul. si necontenit mergea ie rīu a turcilor de la gura Tisei catre gurile Dunarii si de la gurile i catre cursul superior al Tisei sau catre cursul superior al Dunarii spre Dunarea era deci īn momentul acesta un rīu otoman supt raportul si politic, si, prin urmare, o continua activitate, comerciala si militara, i pe acest rīu. Terilor noastre li se cerea necontenit sa contribuie pentru ele īmparatiei prin oferte de lemn pentru construirea corabiilor si *ebuia pentru viata intensa a Imperiului.