TERMENI ISTORICI - TEZA NATIONALA

TERMENI ISTORICI

I. ANTICHITATE

Adstrat totalitatea elementelor straine care se adauga unui idiom (limba), dupa constituirea lui.(adstratul slav)

Alae unitate militara romana de cavalerie, alcatuita din luptatori originari din teritoriile cucerite, facând parte din trupele auxili 545h74f are romane.

Alogen strain; venit din alta parte, care are alta origine.

Aromân grup etnic de origine daco-moesica,romanizat, provenit din populatia sud-dunareana, care si-a pastrat specificul etnic si lingvistic, constituind românii sud-dunareni. (macedoromâni, meglenoromâni, istroromâni)

Apeduct ansamblu de constructii si de instalatii care servesc la transportarea apei de la locul de captare pâna la cel de folosire.

Autohton bastinas; de al locului, care s-a format si s-a dezvoltat pe teritoriul în care traieste si în prezent.

Avari populatie migratoare de neam turcic care patrunde în secolul al VIII-lea în spatiul european.

Barbar nume dat de greci si de romani populatiilor din afara granitelor lor, considerate inferioare.

Basileu termen din limba greaca ce desemneaza sefii politici (capetenii, regi) din lumea greco-romana dar si din lumea barbara. (Rex Histrianorum, Dromichaites, Rhemaxos)

Bastarni populatie de neam germanic, care a patruns la sfarsitul secolului III î.H. în Moldova.

Bazilica edificiu de cult religios crestin. (biserica)

Buri - populatie de neam germanic care a participat, ca aliat al regelui Decebal, la razboiul din 101-102.

Canabae asezari civile dezvoltate pe langa castre si dependente de acestea.

Catafractari calareti sarmati în zale. (participanti la diversiunea moesiana, alaturi de daci)

Castru - tabara militara fortificata romana repartizata unor legiuni sau trupe auxiliare, destinata sa apere granitele, drumurile sau alte puncte strategice.

Celti - populatie indo-europeana stabilita într-o arie vasta din Europa centrala si vestica; în secolele IV-III î.H. unele triburi celtice patrund în Transilvania si Oltenia.

Client - conducatorul unui stat care, în schimbul unor avantaje recunoaste autoritatea Imperiului roman.

Crestinism religie monoteista de origine iudaica, sustine credinta în rascumpararea pacatului originar prin moartea pe cruce a lui Iisus Christos, Fiul lui D-zeu, credinta în învierea acestuia, credinta în viata de apoi, credinta în Rai/Iad. În anul 313, prin Edictul de la Milano, devine religie oficiala în Imperiul Roman.

Cohorta subdiviziune a trupelor auxiliare romane cuprinzând ostasi pedestri (pedestri - care nu lupta calare), alcatuite din necetateni romani.

Collegia asociatie recunoscuta de statul roman ce reunea persoane care aveau aceeasi meserie sau acelasi loc de origine, aceeasi etnie, constituita cu scopul de întrajutorare reciproca. (colegii de minieri, pietrari, corabieri)

Colonie asezare (urbana) întemeiata de o populatie straina pe un teritoriu. (Histria, Tomis, Callatis)

Colonia oras de rang superior întemeiat de statul roman prin colonizare de cetateni romani, organizata dupa modelul Romei. (Ulpia Traiana Sarmisegetusa, Drobeta, Napoca)

Colonizare popularea unui teritoriu cu oameni din alte regiuni.

Comati (capillati) categorie sociala în societatea geto-daca din care faceau parte oamenii de rând (tarani, mestesugari, mici negustori), denumirea vine de la parul lung pe care acestia îl purtau.

Continuitate teorie istorica ce demonstreaza locuirea neîntrerupta în primul mileniu de dupa Chr. a spatiului carpato-danubiano-pontic de catre geto-daci, daco-romani si români si totodata formarea poporului român în acest teritoriu.

Dava asezare civila preurbana geto-daca, fortificata cu val de pamânt; resedinta unui sef de trib.(Sucidava, Buridava, Arcidava)

Dacii liberi termen folosit pentru a-i desmna pe dacii din Crisana, Maramures si din cea mai mare parte a Moldovei, care nu au fost inclusi în Imperiul roman. (dacii mari, costobocii, carpii)

Donariu - dar, obiect de cult religios. (Donariul de bronz de la Biertan)

Dialect particularitate locala a unei limbi; grai.

Etnogeneza procesul de formare a unui popor si a limbii vorbite de acesta (etnog. româneasca: substrat- geto-dac; strat- latin; adstrat-slav).

Goti triburi migratoare de origine germanica care trec în secolul al III-lea pe teritoriul tarii noastre. (vizigotii, ostrogotii)

Indoeuropeni grup de populatii migratoare, de pastori, razboinici, care s-au asezat la sfarsitul epocii pietrei in anumite teritorii din Asia si Europa, cucerind vechile civilizatii neolitice si formând primele popoare ale antichitatii. (Tracii)

Imigrare - proces prin care locuitori din exterior se stabilesc într-un nou teritoriu.

Interpretatio romana adorarea sub nume roman a divinitatilor neromane.

Legatus augusti înalt magistrat civil si militar (delegat) în fruntea legiunilor sau a provinciilor din afara Italiei; în provinciile cu mai multe legiuni comanda suprema era încredintata unui legatus Augusti pro praetore de rang consular; el era, practic, guvernatorul provinciei, ca împuternicit al împaratului, având atributii administrative, juridice si militare. (Decimus T. Scaurianus)

Legiune mare unitate de infanterie, formata din cetateni romani; regiunile purtau numele împaratilor, regiunilor, caracteristicilor armamentului sau ale modului de actiune, la care se adauga numarul de ordine.În Dacia au stationat legiunile I Adiutrix, XIII Gemina, V Macedonica.

Limes "drum despartitor", frontiera romana fortificata în fata unui teritoriu necucerit sau iesit de sub autoritatea Romei. (limes-ul dunarean)

Monarhie militara stat condus de un monarh în care rolul cel mai important revine armatei. (Dacia în timpul lui Burebista)

Migratori - populatie care se muta din loc în loc, neavând un teritoriu stabil. (gotii, hunii, gepizii, avarii, slavii)

Misionari persoana care raspândeste o credinta religioasa (Sava Gotul, Sfântul Ioan Cassian, Dionisie cel Mic)

Municipium asezare urbana cu autonomie administrativa si juridica cuprinzând cetateni romani.(Romula, Tibiscum, Dierna)

Provincie romana teritoriu cucerit de romani în afara Italiei si supus legilor si organizarii romane.(Dacia romana, Moesia)

Regat clientelar regat din afara Imperiului Roman, care îi recunoaste autoritatea în schimbul unor avantaje.(Dacia dupa pacea din 89)

Religie politeista credinta în mai multi zei. (Zalmoxis, Gebeleizis, Bendis)

Romanizare procesul istoric complex prin care o populatie neromana adopta limba latina, religia, cultura si obiceiurile romane.

Sanctuar - loc de cult cu caracter sacru în care se oficiau ritualurile închinate unei anumite divinitati.

Sarmati - populatie de origine iraniana, care a patruns în secolele I-III d.H. în spatiul carpato-dunarean.

Sciti - populatie de neam iranian stabilita în secolul VIII î.H. în zona din nordul Marii Negre.

Sedentarizare proces de stabilire a unei comunitati umane într-un teritoriu, pe o perioada de timp îndelungata.

Sica - Sabie incovoiata specifica dacilor.

Sincretism religios fenomen de contopire a unor divinitati asemanatoare, dar de origini diferite, în una singura.

Sinteza - rezultatul întrepatrunderii unor elemente culturale(de limba, obiceiuri, credinta). (sinteza daco-romana)

Tarabostes membrii aristocratiei geto-dacice denumiti ulterior pileati (purtatori de caciula), din care provin demnitarii politici, militari si religiosi.

Teorie imigrationista - teorie care sustine originea sud-dunareana a poporului român si a limbii sale, de unde ar fi migrat la nordul Dunarii abia în secolul al XIII-lea. (Teoria lui Robert Roesler - istoric austriac)

Trib - veche forma de organizare sociala, alcatuita din mai multe ginti înrudite, având un anumit teritoriu obiceiuri si o limba comuna. (triburi geto-dacice)

Trupe auxiliare unitati de infanterie (cohorte) sau cavalerie (alae) formate din soldati recrutati de romani din rândul popoarelor cucerite.

Urbanizare important factor al romanizarii, proces de aparitie si dezvoltare a oraselor -simbol al civilizatiei romane.

Veterani soldati romani care dupa satisfacerea stagiului militar aveau o serie de drepturi si privilegii. (împroprietariti cu pamânt)

Vicus comunitate rurala civila (sat roman), cu organizare comunala partial autonoma.

Villa rustica proprietate rurala romana constând din locuinta proprietarului si anexele acesteia, construita dupa modelul vilelor din Italia.

Zamolxis divinitate suprema în religia geto-daca.

2. EVUL MEDIU

Adunarea tarii - adunare alcatuita din reprezentantii tuturor categoriilor sociale (boieri, oraseni, oameni ai bisericii, tarani liberi); are un caracter consultativ, este convocata periodic; are rol în alegerea sau confirmarea domnului, aprobarea politicii fiscale si a tratatelor semnate de domn

Arpadieni - familie dinastica maghiara al carui stramos a fost Arpad

Catolicism - confesiune crestina care recunoaste primatul Papei.( a fost impus în Transilvania de catre maghiari)

Câmpuri, codrii, ocoale - uniuni de obsti în Moldova prestatala. (Campul lui Dragos, Codrii Cosminului)

Cnezat, voievodat forme de organizare politico-militara prestatale românesti medievale, provenite din uniuni de obsti, conduse de un cneaz (cneji)- termen slav preluat de acestia de la germanici (koenig-rege)-capetenie politica si voievod (lb. slava: voina = razboi; voda = capetenie)-capetenie militara. (Cnezatele lui Ioan si Farcas, voievodatul lui Litovoi)

Comitat - forma de organizare administrative-teritoriala(autonoma sau independenta) introdusa în Transilvania de regii maghiari; este condus de un comite (comitatul Bihorului - 1111)

Curtea domneasca - resedinta a unui conducator în Evul Mediu, grupeaza în cetatea de scaun (capitala) familia domnitorului si pe toti marii boieri ( Curtea de Arges, Targoviste - Ţara Romaneasca; Suceava, Roman - Moldova)

Descalecat - termen istoric prin care cronicarii medievali au descris procesul de întemeiere a statelor medievale Moldova si Ţara Româneasca prin trecerea Carpatilor a "descalecatorilor"- voievozi veniti din Transilvania (Moldova-Dragos I si Bogdan I ; Ţ.Rom.- "Negru-voda personaj legendar, identificat ca fiind Tihomir, tatal lui Basarab I Întemeietorul)

Despot - stapan (Balica)

Dinastie - familia domnitoare în cadrul careia tronul se mosteneste (Moldova-fam. Musatinilor întemeiata de Petru I Musat, fiul Musatei; Ţ.Rom.- fam. Basarabilor întemeiata de Basarab I Întemeietorul- statului si dinastiei)

District - teritoriu autonom romanesc din Transilvania, condus de un cneaz sau voievod local; apare în documente maghiare sub forma "terra"= "tara" (Ţara Maramuresului, Ţara Hategului)

Domnia - institutie politica centrala tipic româneasca întâlnita în Moldova si Ţ.Rom; reprezentantul ei era voievodul(domnul), stapân al întregii tari, înzestrat cu puteri executive, judecatoresti, legislative si militare (domn = sef de stat autocrat/monarh cu puteri lb. lat. Dominus = stapân)

Dregator - Titular al unei functii inalte in Sfatul Domnesc (Marele Ban al Olteniei, Portarul Sucevei)

Jude - functie politica si judecatoreasca în cadrul obstilor satesti românesti medievale; termen de origine latina, cel ce judeca aplicând legea (conducatorul unui sat)

Judete (Ţara Rom.), tinuturi (Moldova)-forma de organizare administrative-teritoriala conduse de judeti, pârcalabi si vornici cu atributii fiscale, administrative si judecatoresti

Marca de granita - structura administrativ-teritoriala din perioada medievala, organizata la granita unui stat avand rol de aparare( marca de aparare din nordul Moldovei condusa de Dragos)

Mitropolie-institutie administrativa a Bisericii Ortodoxe, superioara Episcopiei dar subordonata Patriarhiei ; Mitropolia este institutia religioasa suprema în Ţarile Române în perioada medievala.(1359 - Curtea de Arges/Ţara Romaneasca; 1401- Suceava/Moldova)

Principe = Conducatorul unui principat; titlu nobiliar, (Transilvania devine în anul 1541 principat autonom sub suzeranitate otomana)

Regi apostolici = Regi ai Ungariei, urmasi ai lui Stefan I, fideli Papalitatii si sustinuti de aceasta sa-si întinda stapanirea in Transilvania

Oastea cea mare armata cu caracter nepermanent, convocata în caz de razboi, alcatuita din toti cei în stare sa poarte arme:

Oastea cea mica - armata cu caracter permanent alcatuita din curtenii domnesti, steagurile boierilor, lefegii (mercenarii), la care se adauga în caz de razboi gloatele (cetele de tarani). Are un efectiv de max. 30 000 de oameni

Obiceiul pamantului - ansamblu de norme juridice impuse de traditie si folclor la inceputul statelor medievale; vechiul drept nescris

Obste sateasca - forma de organizare rurala caracterizata prin exploatarea comuna a unui teritoriu, pamântul este atât proprietate personala cât si colectiva; era condusa de juzi

Scaun unitati teritorial-politice autonome ale sasilor (7) si secuilor (7) din Transilvania - au drept de autoconducere, acordat atât sasilor (prin Diploma "Andreanum" - 1224, regele Andrei al II-lea) cât si secuilor care sunt condusi de catre un comite al secuilor, numit de regele Ungariei

Sfat domnesc organism consultativ al domnului, cu atributii judecatoresti, ad-tive si fiscale, alcatuit initial din marii boieri si apoi numai din boierii ce detineau dregatorii (lb. rom medievala: dregatorie = functie)

Suzeranitate drept al seniorului feudal asupra vasalului, extins si asupra relatiilor dintre state, atunci când un stat un stat are guvern propriu (se conduce singur) dar nu are independenta deplina. (Moldova si Ţ. Rom. s-au aflat sub suzeranitate otomana, iar Transilvania sub suzeranitate maghiara pana la 1541 si apoi sub cea otomana 1541-1699)

"Ţara"- grup de cnezate,sub conducerea unui voievod, înzestrat cu organizare bisericeasca si militara, avand elemente cultural-traditionale specifice (Ţara Lovistei, Ţara Bârsei, Ţara Fagarasului)

Ungro-Vlahia(Valahia) - denumire sub care apare, la începutul evului Mediu, Ţara Romaneasca

"Universitatea sasilor" - adunare teritoriala si politica a sasilor care cuprinde cele sapte scaune ale sasilor si doua districte, Brasovul si Bistrita, investita de rege cu autonomie.

Vasalitate - termen ce defineste obligatiile contractuale ale un nobil (vasal) subordonat unuia mai puternic (senior). Contractul stabileste obligatii reciproce de natura militara, politica si financiara. Contractul feudal de vasalitate a fost extins si asupra relatiilor dintre state.

Voievodat - statul medieval condus de voievod; formatiune politica alcatuita din doua sau mai multe cnezate, conduse de un voievod cu atributii administrative, religioase si în special militare.(voievodatul lui Litovoi, voievodatul lui Gelu)