TORRO BRAVO
Traim in umbra taurului.cei mai muti dintre noi nu sunt constienti de asta. Graba si superficialitatea secolului XXI ne-a atrofiat instinctul ce ne ajuta sa ajungem pe aceeasi frecventa cu magnificul animal ce ne-a insotit inca din zorii existentei noastre ca rasa. Bos Priscus a fost martor la luptele fratricide dintre Omul de Neanderthal si Cro Magnon, hranindu-i deopotriva atat pe unul cat si pe celalalt , fiindu-le obiect de competitie ce indiscutabil a dus la indeplinirea selectiei naturale, ce s-a incheiat cu intrarea in scena a lui Homo Sappiens Sappiens, care l-a transformat in animal domestic, inblanzind exemplare de Bos Primigenius, stramosul tuturor raselor bovine existenta astazi.
A fost pictat pe peretii pesterilor ce serveau drept adapost primilor oameni, fapt ce constituie o dovada de netagaduit asupra importantei pe care o avea magnificul animal in viata fiintelor pentru care reprezenta zeul ce ii hranea, ii proteja , le ghida destinul.
Taurul a fost martor la nasterea civilizatiilor ce s-au ridicat pt ca mai apoi sa cunoasca declinul ,el fiind poate unicul numitor comun si in acelasi timp singurul factor invariabil din ecuatia evolutiei rasei umane.
In Egipt, a luat chip de zeu, slujitor a lui Amun, mumifiat pentru eternitate, ca mediator intre dorintele zeilor si destinul muritorilor. Egal al faraonilor, Boul Apis inca starneste imaginatia multora dintre noi, fiind in acelasi timp erou de legenda.
Celebrele Picturi Cretane reprezentand lupte cu tauri, isi pastreaza prospetimea si vraja ce le inconjoara chiar si dupa aproape patrumii de ani, Knossos-ul fiind sanctuarul ce adaposteste mare parte a marturiilor privind rolul si importanta taurului in civilizatia greaca. Simbol al virilitatii si fortei , taurul a fost ales drept chip pamantean chiar de catre Zeus insusi, atunci cand s-a coborat de pe culmine Olimpului pt a o seduce pe Europa.
Regii Mesopotamieni si-au impodobit palatele cu frize reprezentand tauri, iar portile vestitelor lor zigurate erau strajuite adesea de tauri. Plasmuit fie din caramida smaltuita pt a incanta ochiul fie din piatra pt a intimida dusmanul , taurul si-a lasat amprenta si asupra felului de a fi a acestor oameni, ce la randul lor au avut impact asupra semintiilor invecinate .
Roma Cetatea Eterna , a primit in sanul ei figura impunatorului taur, pre 10310i82k luandu-l de la greci , oferindu-i onoarea de a fi cel mai pretuit sacrificiu trimis zeilor. Sangele lui a spalat multe nelegiuiri de pe obrazul si din constiinta romanilor, imbunand zeii si ocrotindu-i de mania acestora.
In anul 711 d.Hr. Maurii din Nordul Africii au cucerit Andalusia. Acesta a fot momentul in care Taurul si-a asigurat rolul si in lumea ce ne inconjoara astazi.
Clima si relieful partii de Sud a Spaniei de astazi au creat mediul propice pentru intarzierea evolutiei naturale a lui Bos Primigenius, dand nastere ,Taurului Andaluz, acesta pastrandu-si pentru mult mai mult timp caracterul salbatic al speciei din care face parte, lucru ce a dus la crearea unui context particular unde bovinele domesticite coegzistau cu stramosi din care in definitiv descind, ce inca populau padurile si salbaticiile in care maurii vanau, in conformitate cu felul lor aparte de a fi. Sesizand caracterul aparte a magnificilor bouri ce salasluiau in acea zona, cuceritori au specializat vanatoarea folosind cai anume antrenati, capabili sa faca fata agresivitatii, hotararii si fortei de care dadeau dovada acea varietate de tauri salbaici.
Cateva sute de ani mai tarziu, pe vremea conchistadorilor, obiceiul de a vana acea varietate de taur salbatic nu doar ca inca exista, dar devenise indeletnicirea preferata a nobililor aflati in cautarea unei activitati capabile sa le faca sa fiarba sangele in vene. Potrivit unor izvoare istorice ce dateaza din acea vreme , Taurul Andaluz era singura bestie ce salasluia in padurile ce se intindeau de pe malul mari pana in munti care nu renunta la viata ei fara a lupta pana la ultima picatura de sange. Mai mult, spre deosebire de mistret si urs care trebuiau haituite incoltite pt a fi provocate la lupta, Taurul Andaluz ataca in mod instinctiv, oferind ocazia cavalerilor sa-si demonstreze priceperea ca si vanator, dar si capabilitatea e a face fata fizic si psihic unei asemenea confruntari, cu o bestie ce nu intorcea niciodata spatele dusmanului.
Treptat, aceasta confruntare dintre om si fiara a fost mutate de pe plajele, padurile si campiile Andalusiei in orase, pentru popularizarea acestor practici pt care spaniolii devenisera vestiti in epoca. Au fost capturate exemplare din salbaticie si s-a inceput reproducerea acestora in ferme speciale , aflate sub protectia si patronatul diferitor familii nobiliare. Astfel, cu o deosebita grija pentru pastrarea puritatii genetice a rasei native, Taurul Andaluz a devenit obiectul unei competitii intre casele nobiliare, materializata cu ocazia luptelor cu tauri ce acum aveau loc in orase, devenind principalul mijloc de amuzament al comunitati. Asemeni principiului ce functiona in Coloseum , taurii luptau in arene special construite, fiind obiectul principal al unei inclestari intre viata si moarte. Se nastea "FENOMENUL "CORRIDA"!
Inca de atunci parerile au fost inpartite, si diferentele de perceptie asupra luptelor cu tauri erau majore. La un momentdat cativa dintre regii Spaniei au dorit sa interzica luptele cu tauri pe tot teritoriul regatului, la sugestia celorlalte case regale europene, ce vedeau in aceste practici doar latura barbara a confruntarii. Reactiile au fost atat de violente in Sud incat se risca dezbinarea teritoriilor. Atunci s-a demonstrat pentru prima oara cat de adanc se inradacinase in constiinta locuitorilor spiritul taurului neinfricat , ce revenise odata si pentru totdeauna in mijlocul lor. Astfel "hasiendele" ce cresteau tauri pt lupta au continuat sa infloreasca, ridicand selectia si perpetuarea acestei rase aparte la rang de arta! S-au construit noi arene pt lupte, s-au divesrificat tipurile de confruntare intre om si bestie, luand nastere un adevarat fenomen ce dainuie pana in ziua de astazi.
Martori la cele petrecute au ramas cronicile vremii , iar demonstratia ca spiritul confruntarii intre instinct si ratiune era adanc fixat facut-o insusi Goya, primul artist socotit Modern! Vestitele gravuri din ciclul Taurimahiei sunt marturie a modului in care se manifesta "Fenomenul Corrida" in acea epoca , totodata povestind si ceva din istoria confruntarii asa cum era perceputa in acel moment. In lucrari sunt reprezentati atat cavaleri spanioli, usor de recunoscut datorita vesmintelor particulare , cat si luptatori inbracati in straie de influenta araba, cu turbane , salvari si purtand barbi specifice infatisarii populatiilor ce stapaneau Asia Mica. Sunt reprezentate in paralel confruntari ce al loc in arene si spatii special amenajate cat si lupte ce se desfasoara in cadre naturale. Spectacolul este prezentat in toata complexitatea lui, atat cu ipostazele sale de o cruzime aparenta, dominate e inechitate din punctul de vedere al amatorului, cat si scene ce socheaza prin situatile aproape de limita suicidului in care se complac personajele . Totodata, in ciclul gravurilor executate de Goya, apar si elemente ce se regasesc in spectacolele cu tauri de astazi, si anume acel fel de Corrida practicat mai cuseama in Portugalia , in care taurul este atatat de un atlet ce are ca scop principal spectacolul, executand eschive si sarituri peste animalul ce il ataca.In mod cu totul intamplator as zice, apar si imagini ce amintesc de manevrele practicate in spectacolele de Rodeo , fapt ce demonstreaza ca practica luptelor cu tauri a ajuns si in Lumea Noua odata cu valul masiv de emigrari din Europa spre noul continet. Imaginile in care taurul este incoltit de caini , amintesc de luptele dintre animale practicate in Coloseum, in Roma antica.
De atunci si pana astazi, lucrurile au evoluat. Luptele cu tauri au devenit o industrie, Taurul trecand pe locul secund, devenind din pacate doar un ingredient in reteta reusitei pe plan financiar a intregului fenomen numit "Corrida". Denaturarea suferita pe parcursul trecerii timpului a lasat un gol in sufletete celor ce apreciau ideea de lupta intre instinct si ratiune, si au dat subiect de manifestatie miscarilor fanatic-ecologiste.
Totusi, inca exista "case" cu traditie in cresterea acestei rase aparte, cu o traditie bine inradacinata si cu un blazon ce trebuie respectat, in care copilul creste intr-un mediu sanatos, este educat in spiritul taurului, si daca acesta isi manifesta interesul este initiat inca dela o varsta frageda in tainele luptelor cu tauri, spre a deveni "Matador". Cei ce au sansa sa se nasca intr-un astfel de mediu raman marcati pt totdeauna de amprenta lasata de spiritul taurului, fiind usor de recunoscut in multine , datorita portului specific de care nu se vor mai desparti pana la moarte, si mai ales datorita carismei ce "respira" prin toti porii fiintei sale. Acesti oameni sunt din pacate din ce ince mai putini, dar atata timp cat ei inca exista, dainuie si exponentul afectiv, original , al lumii in care luptele cu tauri sunt o arta.
Astazi, luptele cu tauri se practica maicuseama in partea de Sud a Peninsulei Iberice, unde populatia locala inca poarta in sange atractia fata de acest gen de manifestare. Fata de acum cateva sute de ani, diferentele sunt majore, existenta unei Federatii in domeniu impunand un set de masuri si reguli ce patroneaza intregul fenomen.
Numita si "La fiesta brava", are un calendar de desfasurare a evenimentelor bine definit, sezonul fiind deschis de celebra cursa in care taurii sunt lasati liberi pe un traseu dinainte stabilit, ce se finalizeaza cu intrarea lor intr-o arena . In calea animalelor se afla sute de barbati costumati intr-o maniera specifica, ce au ca singur mijloc de aparare un baston facut din ziare rasucite sin forma de sul.
Spectacolul de Corrida este patronat de o persoana desemnata dinainte, ce are ca principala atributie organizarea intrebului eveniment. Spectacolul poate fi unul clasic, in care se vor desfasura doar lupte intre matadori pedestri si tauri sau pot fi mixte, intercalate cu lupte intre tauri si matadori calare, numiti "Rejoneros".
Taurii pt Corrida sunt cu un an mai invarsta decat taurii pt abator, selectionati dupa criterii anume, ce respecta standerde, si nu sunt dresati in mod special , agresivitatea lor fiind nativa, datorita puritatii rasei careia apartin.Pt matadorii fara experienta se utilizeaza tauri de maxim trei ani, iar pentru matadorii cu experienta se folosesc tauri dela patru ani insus, mult mai agresivi ce asigura un spectacol deosebit, constituind totodata si un pericol marit pt matador.
La ora 17, patronul luptei saluta publicul, facand cunoscute odata inplus numele celor ce vor intra in arena, precum si "casa" ce a furnizat taurii pt acele lupte. In compania muzicii de alamuri, in arena isi fac intrarea Matadorii, urmati de Los Bandileros , Picadori si de personajele ce urmeaza sa tracteze tauri inafara arenei. Dupa ce toti acestia au salutat publicul, se retrag pt a elibera arena pentru prima lupta.Printr-un sistem de culoare, primul taur este directionat in arena, nu inainte de a fi insemnat cu cateva pamblici colorate ce simbolizeaza omagiul celor prezenti pt taurul ce este trimis in lupta. Imediat dupa intrarea in arena a taurului, acesta este testat de Bandilieros cu ajutorul unor cape galben/violete, de dimensiuni destul de generoase, iar matadorul isi poata face o impresie vis-ŕ-vis de temperamentul si capacitatile fizice ale animalului. Functie de aceasta impresie, Matadorul sugereaza Picadorului cate lovituri sa aplice cu lancea in greabanul animalului. Daca totusi taurul face o impresie deosebita asupra publicului , prin agresivitate marita, dinamica fara rezerve si prin curajul cu care ataca , acesta poate cere salvarea sa, si totodata conferindu-i si titlul de "TORRO BRAVO", ce onoreaza in mod deosebit crescatorul ce a furnizat animalele pt luptele programate. In momentul in care Patronul la insistentele publicului a declara taurul ca fiind "Torro Bravo" in arena sunt trimise sase vaci apartinand aceleiasi rase, ce pe langa spectacolul oferit publicului, au si rolul de a soate din arena taurul victorios.Acesta va muri doar din cauze naturale, si va fi cap de linie genetica pt crescatorul in cauza. In locul taurului salvat, matadorului e se oferi un alt taur, mai mare ca varsta sau ca si greutate, pe care trebuie sa-l infrunte, indiferent de prestatia acestuia de inaintea intrarii picadorului in arena. Deregula aceste lupte sunt cele mai spectaculoase, oferind pblicului un spectacol deosebit, si inacelasi timp dand sansa matadorului sa se afirme sau sa confirme renumele deja dobandit.
Los Bandilieros executa o serie de miscari cu acea capa, denumite generic "Veronicas", denumire ce vine de la o legenda potrivit careia o anume Veronica si-ar fi asternut vesmintele inaintea lui Hristos, inainte ca acesta sa fie crucificat. Desigur, se mai practica si alte miscari/manevre executate cu capa, fiecare avand spectaculozitatea sa, maniera personala de executie, fiind precis introduse in context, fiecare find denumita diferit. Daca publicul este imprsionat de felul cum se desfasoara un anume moment din lupta propriuzisa, se scandeaza "Ole!" iar grupul de instrumentisti canta anumite melodii cu tonalitati grave, specifice , ce intregesc spectacolul, si-i confera o atmosfera aparte.
Picadorul isi face intrarea in arena atunci cand matadorul si-a dat seama cu ce fel de animal trebuie sa se lupte. Se executa intre trei si sase lovituri, functie de cat de slabit se doreste sa fie animalul. Deregula matadorii cu experienta cer sa se execute mai putin de trei lovituri de lance, care este numarul minim ce poate fi aplicat conform regulamentului, picadorul mimand una sau mai multe lovituri aplicate.
Dupa iesirea picadorului, matadorul intra in arena pt a incepe prima parte a luptei. Se executa deregula treceri rapide , fara risc prea mare , dar spectaculoase datorita vitezei de reactie a taurului, inca viguros.
Urmatorul act este jucat tot de bandilieros care infing in cocoasa taurului sase sulite (bandiliere) prevazute cu contraspin pentru a preveni iesirea acestora in timpul luptei.Rolul acestora este de a slabi rezistenta muschilor spatelui si cefei, pt a sili animalul sa coboare capul si sa-i diminueze controlul asupra miscarilor pregatind finalul luptei.
Acum urmeaza partea cea mai spectaculoasa a confruntarii, asteptata de majoritatea publicului. Secventa in care taurul lupta pt viata sa, in mod direct , cu matadorul. Este acel balet cu moartea, unde cativa centimetri pot face diferenta intre triumf si moarte, atata timp cat un matador este cu atat mai valoros cu cat se apropie mai mult de taur in timpul trecerilor unul pe langa celalalt. Acum este momentul in care matadorul isi demonstreaza clasa, prin priceperea cu care "citeste" un taur si-i gestioneaza rezervele de vitalitate. Tot acum matadorul are ocazia sa faca spectacol, executand treceri ce par imposibil de realizat fara ca acesta sa fie ranit.Este momentul cand gratia din dansurile Flamenco se muta pe nisipul insangerat al arenei si cand stapanirea de sine il face pe matador sa intre in transa, interactionand cu bestia de langa el , in acelasi mod sincer cu care stramosii omului vanau in mod ritual pt a-si asigura existenta.E ca un dans ritual , ce face o paralela de cateva mii de ani si care este si va ramane cel mai apreciat si totodata cel mai neintinat moment al confruntarii. Este momentul in care sansele sunt egale , si unde cel mai bun castiga. Deregula omul este cel ce iase invingator. Dar nu intotdeauna.Adevarata batalie nu se da intre om si animal ci mai degraba intre curajul matadorului si instinctele de conservare ale acestuia, granita dintre sinucidere si supravietuire fiind la felde subtire asemeni unei lame de cutit. Practic fara nici un mijloc de a se apara infata bestiei dezlantuite, matadotul isi pune viata in cantar alaturi de cea a taurului, subliniind adevarata stare de spirit ce a dat nastere "Fenomenului Corrida".
Asemeni stramosilor deacum cateva mii de ani, matadorul isi studiaza adversarul, ii cunoaste slabiciunile dar mai ales respecta limitele impuse de un adversar de o asemenea valoare. Stie ca taurul nu il percepe ca fiind tinta principala, ci urmareste capa ce are o suprafata mult mai mare decat cea a corpului sau, si care pedeasupra se mai si agita, starnind instinctele agresive mostenite dela Bos Primigenius, stie ca nu culoarea rosie determina atacul ci contrastul intre tonurile percepute.
De aceea actul final este cel mai periculos cand in locul capei de mari dimensiuni se trece la utilizarea unei cape de mici dimensiuni (Muletta) ce permite taurului sa perceapa omul drept tinta cea mai mare si mai usor de urmarit. Astfel, daca toate etapele au decurs in mod optim, lovitura de gratie este aplicata mai mult pt a curma suferinta animalului care s-a luptat pt viata sa pana la ultima picatura de sange, adevarata lupta ducandu-se in momentul in care matadorul obosea bestia pt a o slei de puteri si nu in momentul in care au intrat in joc sulitele si bandilierele. De aceea chiar daca nu este unanim recunoscut, multe din uralele publicului sunt adresate taurului pt determinarea cu care ataca.
Pentru un final "curat" matadorul trebuie sa sectioneze artera principala ce pleaca dela inima spre "marea circulatie", curmanu-i viata instantaneu, Lucru foarte rar, si extrem de gru de obtinut, pt ca pentru a patrunde, spada special curbata la varf are la dispozitie o suptafata nu mai mare decat a unei palme de copil, ce delimiteaza locul dintre scapulele amimalului, doar atunci cand picioarele sunt aliniate pe o dreapta tangenta cu axa longitudinala a corpului . Daca totusi , datorita sansei sau indemnarii matadorului, manevra reuseste, animalul cade instantaneu si lupta s-a incheiat. Dar cum deregula procedeul nu reuseste sectionarea arterei, animalul continua sa stea in picioare , desi este grav ranit. Atunci reintre in arena Los Bandilieros ce agita taurul cu ajutorul capelor lor contrastante pt a accelera inundarea plamanilor cu sange, spre a grabi si totodata usura moartea. Momentul in care taurul se aseaza in genunchi pentru a-si recapata puterile desi fizic este epuizat din cauza pierderii de sange, si dupa toate acestea da semne ca vrea sa se ridice pentru a continua lupta, smulge publicului strigate de admiratie! In momentul in care taurul s-a asezat , unul din bandilieros aplica o lovitura in ceafa animalului,cu ajutorul unui cutit special, pt a sectiona artera ce iriga creierul cu sange.
Lupta s-a sfarsit. Inainte ca taurul sa fie scos din arena, matadorul ia drept trofeu una din urechile animalului rapus, spre a o inchina publicului. Este gestul in care moartea animalului este iertata. Este momentul ce face o punte intre omul primiti ce multumea zeilor pt taurul oferit ca prada, si momentul incare cateva mi de oameni dintr-o arena simt emotia sacrificiului.
Daca matadorul a luptat cinstit neranind inutil animalul pentru a-l transforma intr-o paiata, va fi aclamat de catre multime. Daca va lupta inegal , va fi huiduit si va decadea din gratiile publicului, si va fi nevoit sa nu mai repte niciodata o asemenea conduita, pentru a reintra in gratiile acestuia.
La sfarsitul celor sase lupte , fiecare matador primeste un calificativ din partea Patronului, dar in conformitate si cu reactiile publicului. Astfel cariera unui matador poate inflori sau se poate sfarsi datorita insucceselos inregistrate.
Astazi, nu doar spaniolii nutresc un respect deosebit fata de taur. In Africa, unele triburi incredinteaza vitelul proaspat nascut unuia din proprii copii , iar acestia au misiunea de a-l apara chiar cu pretul vietii. Pt acestia un taur frumos este cu mult mai de pret decat unul gras. Cu cat este mai bine proportionat cu atat va fi mai placut ca jertfa pt zei.
In India, vacile sacre se plimba libere si se pot hrani cu ce-si doresc fara afi alunagate, considerandu-se o onoare ca o vaca sacra sa manace din taraba cu verdeturi . In secolul XXI un vitel obosit poate bloca o intreag artera de circultie la o ora devarf fara ca nimeni sa cracneasca!
Pe culmile muntilor Himalaya taurul inseamna viata. Inseamna speranta zilei de maine. Inseamna adapost si hrana,inseamna sangele fierbinte ce este folosit pt a face un descantec ce va salva viata unuia din membrii familiei, inseamna universul intreg intruchipat intr-o fiinta fara decare omul nu ar putea trai.
Coborand din Zodiac spre a veni oamenilorin ajutor, Taurul este in tot si-n toate, atat ca nu oricine are harul sa observe aceasta. In fiecare dintre noi exista un Torro Bravo!
Lucrarea de Licenta ar trebuia sa insemne o suma de factori ce probeaza acumularea unui anumit bagaj de cunostinte, anumite deprinderi dobandite pe percursul anilor de studiu, dar inacelasi timp sa constituie si marturia unor framantari si studii personale. A-mi alege drept tema pentru Lucrarea de Licenta Taurul mi s-a parut cea mai naturala alegere. Astfel pe marginea celor prezentate mai sus am inchegat o serie de trei lucrari ce pot constitui o suma a framantarilor si preocuparilor mele din ultimii ani.
Astfel, compozitia se doreste a fi un omagiu adus Taurului ce lupta in arena de Corrida. El este personajul principal, favoritul meu, este imaginea lebertatii si a luptei pt libretate, este exponetul curajului fara limite, el este actorul ce face o interpretare magistrala intr-un rol devenit penedrept secundar.Este legatura dintre trecut si prezent , si cusiguranta este o constanta si pentru viitor.
Lucrarea este un exercitiu de libertate si de eliberare de ingradirile acumulate pe parcursul anilor. Am ales sa folosesc drept principala modalitate de organizare compozitionala Principiul Jocului cu Sticla Sparta, ce consta in delimitareaunor zone si trasee in compozitiei ,asemeni suprapunerii pe o suprafata plana a mai multor bucati de sticla sparta, speculand simplitatea si sinceritatea acestui mod de organizare.In acelasi timp, toate elementele prezente in compozitie graviteaza in jurul unui Torro Bravo, ce patroneaza peste tot si peste toate. In partea stanga se afla stilizata o "Veronica" in care matadorul este doar sugerat, ca o completare a taurului nicidecum ca element principal. Reprezentarea taurului in arena isi regaseste rima in partea dreapta a compozitiei, ce infatiseaza tribunele goale, o alta demonstratie ca omul este dispensabil si nu este comparabil cu maretia Taurului. Intrarea in arena a unui taur este asemeni cu cea a unui general roman ce intra "In Triumf" in Cetatea Eterna, unde pentru cateva clipe este nemuritor.Lateral stanga se afla taurul ce ataca furibund capa ce este purtata dela sine nefacand loc omului odata inplus in context.Nu omul este scopul. Taurul ce incearca sa se ridice pentru a continua lupta desi rapus fiind este motivatia mea cea mai depret, cateodata dureros e adevarata.Prezenta peisajului in coltul stang reprezinta eliberarea din arena a spititului taurului si inacelasi timp universalitatea valabilitatii toturor elementelor mentionate pana acum . Blazonul unei "Case" ce se ocupa cu cresterea taurilor este un alt element prin care prezenta umanului poate fi dedusa , nicidecum enuntata , mai mult decat odata.
Acelasi motiv al libertatii se regaseste si-n lucrarea ce are ca tema peisajul. Este "Peisajul universal" ce se regaseste pe tot parcursul paralelei pe care se afla partea se Sud a Peninsulei Iberice, Nordul Africii, Grecia Insulara cat si Asia Mica, peisaj asemanator, ce a avut si pealocuri inca pastreaza o unitate climatica ce a permis supravietuirea pana de curand a unor exemplare de Bos Primigenius, ce au dus la inradacinarea cultului pentru Taur in constiinta popoarelor si civilizatiilor acestora, atat de diferite, dar egale infata Marelui Taur.Din nou tehnica Sticlei Sparte intra in scena deaceasta data facand trecerea intre planul de interes intens colorat si laturile acestuia ce vin sa intrgeasca imaginea si sa-i confere echilibrul atat de necesar.La linia orizontului se observa silueta aceluiasi Torro Bravo, imagine inspirata de o prezenta aproape familiara in Spania, aceea a unor panouri de foarte mari dimensiuni ce asamblate alcatuiesc uu tot unitar.Acste panouri sunt asezate in puncte astfel alese incat sunt vizibile din mai multe locuri, tot timpul la orizont, tot timpul percepute cu aceeasi intensitate maxima.In cazul peisajului, accentul cade pe bogatia de structuri prezente, ce graviteaza in jurul siluetei taurului.
Astfel se face trecereala cea de-a treia lucrare din cadrul proiectului ce are ca tema "portretul", in cazul acesta fiind vorba de Autoportret.Reprezentarea excentrica a portretului in raport cu principiile clasice de incadrare compozitionala are ca mobil dorinta mea de a reusi intotdeauna indiferent de piedicile de pot aparea pe parcursul vietii.Contrastul violent dintre maniera de reprezentare a portretului si cea de realizare a fondului creaza dinamism intr-o reprezentare arhicunoscuta si unanim acceptata ca find statica-Portretul.Gama cromatica ramane oarecum aceeasi, folosind tehnica mixta si in aceasta lucrare, singurul element diferit fata de lucrarile precedente fiind colarea unor imagini reprezentand lupte cu tauri, cranii de Bos Priscus, un craniu voprit ce face parte din cultura amerindiana, inconjurate fiind de fragmente dintr-un cunoscut ziar de satira politica.Astfel se face legatura intre toate cele trei lucrari, cat si intre toate elementele ce au dus la aparitia acestui proiect.
Fiecare dintre noi are in suflet un Torro Bravo!
Putini sunt cei ce-l redescopera.
|
