TREI CALATORI FRANCEZI LA KOI

TREI CĂLĂTORI FRANCEZI LA KOI

l acum la calatorii francezi. Avem doi: unul īn Muntenia, Lescalopier igars1 si altul īn Moldova, Fourquevaux, cari sīnt aproape contemporani, a īncepem cu acesta. Fourquevaux1 era un om deprins īn negociatii īatice, care a jucat un rol si īn Spania si care, facīnd o calatorie īn ,, s-a hotarīt sa se īntoarca prin Polonia. La īnceput el urmeaza deci i drum pe care-1 facuse Mancinelli, strabatīnd Moldova de la sud, de la

Dunarii, catre Iasi.

i el īntīlneste la guri pescariile acelea strasnice, cu morunul cīt omul, ormau un obiect de mare venit pentru visteria turceasca. Pretul unui l, cīntarind cīt o .sarcina de catīr, spune el, era de doi solizi francezi.

care se vindeau īn toata lumea greceasca supusa sultanului, erau din s noastre; negotul rusilor e mai nou, presupunīnd relatii comerciale tunci nu existau.

īdata dupa aceasta se īntra īn imensa stepa pe care tatarii o numeau cui. Pe vremea aceea nu erau pe aici tatarii, dar cazacii, hoti de dincolo >tru, erau, fara ca pe vremea aceea sa reprezinte o parte din populatia ca. Cuvīntul cazac e tataresc, īnseamna "pribeag" ori, cum s-ar zice cu min englez, "outlaw", "care se afla afara din lege". Oameni fugiti din a, din Rusia, din Moldova, oameni cari facusera vreo crima, vreun pacat ri aveau mari ambitii, pe care nu le puteau satisface īn tara lor. īn vele Niprului, acoperite de paduri, acolo se strīngeau si pradau pe orice t. Erau asezati la cataractele rīului, unde e mai greu de patruns, īn ea unde fusesera īntīi ostrogotii. īn secolul al XVII-lea li se zicea jeni, sau si nizovi. Regele Poloniei se scutura de orice legatura cu

spunīnd turcilor ca pot sa vie sa-i execute pe toti, daca pot; dar, de icesti cazaci li erau polonilor foarte necesari fiindca-i īntrebuinta īn

tatarilor, si nu exista alt mijloc de a lupta contra lor decīt acesta, i fiind, mai la urma urmei, un fel de tatari crestini. stefan Bāthory i-a

r. Iorga, Acte si fragmente, I. Gf. Iorga, Voyageurs franpais en Orient, Paris, 1928.

Trei calatori francezi la noi

orīnduit puindu-li īn frunte un hatman, si pe vremea aceasta Moldova, nu numai ca li cunostea calitatile ostasesti, dar Ioan Voda cel Cumplit a fost sustinut īmpotriva turcilor de cazacii lui Sviersevschi: cīnd boierii moldoveni l-au tradat, acesti auxiliari straini au luptat alaturi de dīnsul si l-au ap&# 939c24j 259;rat pīna īn ultima clipa.

Pe urma, Ioan Potcoava a fost asezat tot de cazaci si hatmanul cazacesc a stat īn rīndul boierilor Moldovei la Iasi, cīteva luni de zile. si au venit si alti falsi Ioan Voda, precum si un Alexandru Voda, un Constantin Voda, cari toti erau sprijiniti de cazaci, bucurosi ca, īn loc de a prinde pe drumetii mai rari, sa prade o tara īntreaga care-si refacea bogatia īn timp de cītiva ani de zile. Un fiu al lui Alexandru Lapusneanu, Petru Cazacul, s-a numit asa, desi era moldovean, pentru ca fusese sustinut tot de cazaci. si pe vremea lui Mihai Viteazul au jucat un rol mare īn luptele acestuia.

Pe acesti cazaci īi īntīlneste calatorul nostru, care li zice "Ies couzaquis". Ei faceau drumurile cu totul nesigure. Drumurile acestea, ni spune calatorul, sīnt cutreierate īn cea mai mare parte de familii care locuiesc īn carute cu mai multe rinduri si care au īn ele pīna si mori de vīnt pentru faina. E vorba deci de tatari, cari locuiau īn ce se numeste de cronicari, īn secolul al XVII-lea, cosuri, cam cum sīnt azi carutele cu care coboara satenii de la munte cīnd merg sa culeaga recolta la ses.

īn ce priveste cetatile de aici, Fourquevaux cunoaste Chilia si Cetatea Alba, care aveau garnizoane de ieniceri. Statea in ele un vames turcesc, si erau īnchinate - cel putin Chilia - unei fundatiuni religioase din Orient; si sultana Valide, mama sultanului, avea drepturi asupra veniturilor orasului. La Cetatea Alba guvernatorul tinea doua biete galere.

Prin mlastinile acestea era un numar colosal de tīntari. īi simte calatorul, care stie si cīnd s-a luat Cetatea Alba: "acum nouazeci si cinci de ani". Acest amanunt arata ca īn localitate se pomeneau vremurile moldovenesti. Cetatea avea īnca turnurile cele mari, zidurile duble, santurile adinei, "de moda veche". Cea mai mare parte s-a pastrat pīna īn zilele noastre, si cetatea este, cum am mai'spus, cea mai importanta constructie militara din tot cuprinsul Romāniei mari. Mahalalele erau īntinse, īnsa facute de lemn, īntocmai ca si casele din Constantinopol.

Ca sa continue drumul, calatorul francez a trebuit sa se suie īn cara cu boi, si cu ele a mers pīna la localitatea pe care o numeste "Porcaer", Purcari, care era granita īntre locul domnului moldovean si teritoriul sultanului. "Regiunea aceasta", scrie el, e putin locuita si putin fertila, afara de pasuni. Vite sīnt multe, si foarte ieftene, īn aceasta regiune: boi, cai, oi, capre, si aceste vite le prada "Ies couzaquis", hoti goniti din Polonia, Rusia si terile vecine, supt groaza carora traieste toata tara, asa īneīt noaptea trebuie sa stea cineva sa pazeasca tabara aprinzīnd focuri, care erau foarte necesare din cauza frigului, adus de vīntul din stepa. īmprejurarile acestea de frig si hrana proasta au facut ca drumetii sa se si īmbolnaveasca. Cu francezul era si un italian si alti tovarasi. N-aveau ca hrana decīt piscoturi si carne sarata. Cu toate acestea, faceau haz de nacaz: italianul s-a apucat sa joace si comedia lui italiana, Arlechino, īn stepa basarabeana... Se mai distrau si cu vīnatul de pasari - īn Basarabia, īn partile dinspre Orhei si Soroca, se mai vad si acum

11 - Istoria romānilor prin calatori

la jumatatea veacului ai AVU-lea

lasīndu-se grele īn mijlocul buruienilor enorme. In paduri erau mistreti

cari invitau si ei la vīnatoare.

nd s-a trecut pe pamīntul moldovenesc, populatia era mai deasa, si, iind primejdia de cazaci, se vedeau necontenit sateni si satence mergīnd

aceasta tara, spune Fourquevaux, fetele obisnuiesc sa puna cununi i ne cap. īn carale lor se aduceau foarte multe oua, si femeile erau atīt

alene    ca dantuitoarele din Spania, care salta asa de usor, ca o foaie

idafir pusa īn papuc nu se ofileste - īncīt ouale asezate īn cara nu se

'e aceste drumuri", zice el, "īntīlnim adesea douazeci pīna la treizeci jte laolalta" - sistemul de a calatori īn caravane de frica hotilor -; *āre era cīte o fata. Veneau de la tīrg. Erau foarte frumoase, fara gateala, uni de flori īn par, ca sa arate ca sīnt īnca de maritat. Am cumparat de lapte, prepelite («des cailles qu'elles appeloient en' leur langue perpe-

oua' de care uneori erau pline carale pīna sus, si ele erau asezate īn ī care mergeau ei, se sprijineau pe ele fara sa le sparga." uns la Iasi, Fourquevaux vede unde locuiau tiganii manastirilor; erau ,iri foarte' multe si tigani īn proportie. 2 000 de case tiganesti dadeau domnului. Se face oarecare confuzie īntre īmbracamintea romāncelor abelor tigance. Pe atunci - ceea ce merita sa fie relevat - romāncele ihalale purtau costumul de la sat, cu pieptanatura īnalta, cum se vede !a femeile unguroaice din tinuturile de munte, īn judetul Roman īn , si care se īntālneste, īmprumutat, si la rutencele din nordul Bucovinei arabiei.

mai vorbeste de casele foarte subrede ale oamenilor de rīnd, de curtea asca, cu oarecare īnfatisare, fiind facuta de piatra. Drumetul a vazut etru schiopul dīnd audienta. "Ducele Moldovei", povesteste el, "dadea ta, cu maretie si maiestate" (avec grandeur et majeste). Līnga dīnsul Bruti, care-i adusese scrisori din Constantinopol. Domnul era pazit , patru sute de soldati unguri, cari poarta sabii si halebarde. Stateau i doi pīna la umbrarul supt care sta voda. E asezat; dregatorii īi stau jma. Pīrīsi vin la el, de oriunde, se opresc īn fata-i si, īngenunchind, īi ī. Pare ca asistam la o scena din evul mediu: Ludovic cel Sfīnt judecind icezii veacului al XHI-lea supt stejarul de la Vincennes. e ofera sa viziteze curtea, care pentru un drumet din Apus nu īnseamna acru. Era din lemn, ca si casele boierilor, "si cu foarte putina piatra, izata". Petru schiopul, dealminterea, avea sa vada īn posesiunile aus-si altfel de locuinti, dupa fuga lui din Moldova, la 1591, la Tulln, la ick, la Bozen, dar, cu gīndul la saracia Moldovei sale īnapoiate, el era ra de dor supt binecuvīntarea calda a soarelui din aceste parti vecine ia, unde-i era menit sa-si odihneasca oasele.

latorul stie despre originea noastra romana, si el recunoaste si latini-imbii, macar īn parte, caci avem elemente "italiene, slave, grecesti, i - si multe altele".

ara e foarte bogata, pamīntul negru; helesteie sīnt pretutindeni." 2cīnd din Iasi, cu trate īn Polonia care nu fura achitate, se da o caruta

cu un singur cal si pentru un singur om, cum au fost carutele de posta

1G2

Trei calatori francezi la noi

de mai tīrziu, cu care atītia calatori au fost scuturati, ba zvīrliti chiar din el si suiti īnapoi.

In toate partile calatorul nostru a vazut pasuni, pe alocurea pamīn lucrat - agricultura sporadica prin urmare. Trebuie trei zile pentru a ajung la stefanesti, unde se trece Prutul. Ajunge, īn sfīrsit, la Hotin, care este] cetate, "un mic castel" de caramida, īnalt.

Una din cele mai neasteptate descoperiri ne face sa vedem printr-un cal^ tor īnsasi viata din Ţara Romāneasca si īndeosebi din Bucuresti īn al treile sfert al secolului al XVI-lea.

D. Edmond Cleray a gasit la Montpellier un manuscript, provenit di familia de Thou, cuprinzīnd calatoria, care e īn general de o important deosebita, a unui parizian, viitorul consilier de parlament - om curios de vedea lucruri noua, ager īn a le prinde si capabil de a le reda cu mult ha naiv -, Pierre Lescalopier, care a facut, numai pentru placerea lui, fara īnsai cinare diplomatica dintru īnceput, fara planuri pioase de pelerinagiu si far interes de comert, drumul prin Venetia la Constantinopol ("Voyage fait pa moy, Pierre Lescalopier, Parisien, l'an 1574, de Venise ā Constantinople" Descrierea lui, cu largi reproduceri, īntre care paginile care privesc pe romān a aparut īn Revue (Phistoire diplomatique din 1921.

La Gonstantinopol, ambasadorul francez se gīndeste a-1 īntrebuinta p drumet īn proiectul de casatorie dintre stefan Bāthory, principele Ardealulu: viitorul, īn scurta vreme, rege al Poloniei, si d-ra de Chāteauneuf, din suit Ecaterinei de Medicis, pe care, asigura el, regele Garol al IX-lea, obisnui s-o numeasca "sora" a sa, - de fapt, Renee de Rieux, o persoana nu tocmg recomandabila, care a luat mai tīrziu pe un italian oarecare, grabindu-se a-asasina1. Lescalopier stiind latineste, ministrul regelui cautase a-1 īntrebuint īntr-o tara ca Ardealul, īn care aceasta era limba curenta.

Dar mai era un scop: pe atunci influenta franceza tindea a cuprind Orientul. In Polonia fusese ales rege Henric, al doilea fiu al Ecaterinei d Medicis; un reprezintant al regalitatii franceze se instalase la Gonstantinopo' unde Apusul catolic īntreg era considerat ca o tara a francilor cu un "īmparat francez mai presus de toti ceilalti sefi de state. In nordul Rusiei negotv francez patrundea īndraznet. Asupra terilor noastre, īn care era sa se asezt peste cītiva ani numai, ca domn, un ocrotit al lui Henric ajuns rege al Fran ciei, Petru Cercel, din Ţara Romāneasca si unde visatorii se gīndeau la colc nizari de francezi2, era cu neputinta ca aceasta infiltrare, diplomatica deocam data, sa nu aiba consecintele ei.

Astfel Lescalopier avea si sarcina ca, īn treacat, "sa multameasca celo doi voevozi pentru binefacerile lor fata de francezii cari trecusera din Poloni īn Levant" si sa caute si niste inele pierdute la munteni de contele de Tavannes īntr-o calatorie asupra careia n-avem stiri mai bogate3.

M-lle de Chāteauneuf, l'une des filles de la Royne-Mere, que le Roy nommait s
cousine.

N. Iorga, Histoire des relations entre la France el Ies Roumains, Paris, 1917.

Remercie ces deux Vaīvodes de leurs bienfactz aux Francois qui avoient passe d
Pologne au Levant et une creance [sic] de quelques bagues volees en Walachie au siei
comte de Tavannes.

"*         163

Pīna Ia jumatatea veacului al XVII-lea

urma, trecīnd īn Polonia, calatorul, devenit acuma un agent al diplo-france'ze, avea sa duca stiri lui Gilles de Noailles, senior de Lisle, care la Cracovia.

tfel el e bine informat asupra situatiei īn partile noastre. stie ca, la ea lui Ioan Voda cel Cumplit īn Ţara Romāneasca, cu 60 000 de

si ambasadorul francez staruise pe līnga atotputernicul vizir Moha-jcoli pentru reasezarea īn scaun, prin interventia militara turceasca, mducerea beglerbegului Rumeliei, a lui Alexandru Voda cel izgonit1, i pentru ca Henric al Poloniei era īn conflict cu Ioan, din īntetirea ves-aventurier Albert Laski, īndemnatorul si ajutatorul, apoi dusmanul lui cel de o sama cu dīnsul, care Laski nu voia numai sa i se restituie 1 ,uzurpat" de moldoveni, "pretinzīnd ca era īn hotarele Moldovei si d nu facuse omagiul". El se afla la Paris, de unde, īn legatura cu pla-ui bine cunoscute, de domnie romāneasca, oferea pentru tronul mun-i 000 de galbeni crestere la tribut, pe līnga darul īn valoare de 200 000 mtru Socoli si īnca trei pasi2. Cunostintile parizianului merg chiar asa arte, īncīt stie si locul unde, dupa lupta dintre Ioan si Alexandru, se retrasese'cu 10-12 000 de oameni, astepīnd pe turcii beglerbe-.schat Joanestschte", satul Ionesti (?), la Dunare, desigur īn raiaua ilui. Dealtfel la ambasadorul regal, episcopul d'Acqs, se prezintasera le la Alexandru, care voia sa-si razbune, si de la Ioan īnsusi, care dadea tii: ambii se aratau gata sa fie la Poarta īntr-un an pentru a se judeca earta dintre dīnsii. umul si-1 face spre Ardeal, unde negociatiile pentru casatoria franceza

īntre omul printului si agentul francez - se vorbea turcilor, pentru iga la proiect, de posibilitatea amenintatoare a unei casatorii dintre t si o fata a Habsburgului, de pe tronul german -, īn tovarasia solilor

teri.

narea se trece pe la Rusciuc, caruia i se da numele romānesc de: īrgul era locuit si de turci, nu numai de bulgari. Aici se īnseamna pre-i echivalenta monetara; un cal costa douazeci de galbeni sau o mie de albenul valorīnd cincizeci-saizeci de bucati din mica moneda de argint, falsificata, a turcilor.

6 iunie parizianul trece prin vad, unde e cercetat ca sa se vada daca s cu dīnsul sclavi crestini fugari. Afla pe malul stīng un sat "turcesc", ;i romāni īn el; din cetatea veche a Giurgiului - caci nu poate fi e altceva - afla numai un turn patrat, despre care i se spun lucruri i īntelege ca pe acolo ar fi fost Petru Ermitul, pe vremea īntīii cruciate! .a a descrie localitatile intermediare, Lescalopier prezinta acuma ftii de atunci -- o adevarata revelatie. Orasul e īntarit - pe vechea are din deal - cu "trunchiuri mari de copac īnfipte in pamīnt, unul ui, si legate īntre ele prin grinzi transversale, prinse de acele trunchiuri

3 qu'il avoit fait et moyenne avec Mehcmet-Bassa en faveur d'Alexandre, Vaivode :nie, chassā par Juan le Moldave, auquel ii avoit procure le secours du beillerbe'i &ce, qui l'alloit restabilii-.

l Walaque luy avoit usurpes, pretendant qu'ils (Ies chasteaux) etoient dans Ies s Walachie et que Laski ne luy en avoit faict l'homage-

Trei calatori francezi la noi

cu niste īnjghebari lungi si mari de lemn"; ulitile sīnt acoperite si de atunci - cu "trunchiuri de copac"1.

īn clipa cīnd se pregatea marea lovitura turceasca īmpotriva MoldoV unde, īn pustietatea seaca de la Roscani, Ioan Voda era sa fie vīndut de boid sai si rupt de camile, francezul afla pe Voda Alexandru īntre boierii lui si tui ajutorului. Locuia īn cetate, acel "chasteau ferme contre la viile" pe care n putem aseza aiurea decīt pe īnaltimea de la Mihai Voda.

In trasura domneasca cu cai frumosi (coche bien altele) calatorul merge curte, cu scrisorile de acreditare, date din Constantinopol, precum si cu alt īn care Voda era rugat sa primeasca bine pe Gilles de Noailles, īn trecerea de la poloni īn Turcia. Alexandru raspunde ca īntīmpinarea va fi ca a ui sol al regelui Franciei, "caruia vrea sa-i aduca servicii" ("auquel ii voul servir").

Palatul e īn paianta: "cloisonnages de charpenterie remplis de torchis boue et herbe hachee parmi". Cuprinde "o sala mare cu covoare turcesti cu sapaturi jur-īmprejur, la īnaltime de aproape trei picioare, ca īn carava seraiuri"2. īn fata portii de intrare sta voda īn jet (chaire). Boierii asteapta picioare la distanta, precum si satīrgiii si cei cu buzdugane ("plusieurs arm de haches ou marteaux d'armes"); līnga domn sta numai un "paj", un co] de casa, care ia scrisorile si le ceteste tare. Raspunsul, aratat mai sus, scurt ("le prince me parloit en peu de parolles"). Un talmaciu latinesc, gas cu greu, ajutase pe calator, care e recondus seara cu torte, la casa lui īn or unde voda, care-i daduse si un mehmendar pe drum, trimesese un bun bucati

Orasul, spune el, n-are nici o cladire cumsecade ("aucun beau bastiment' Ar fi - ceea ce e fals - numai doua biserici, si acelea de lemn, dintre ca una saseasca: "Pune ā la grecque, l'autre de lutheriens1'. Casele sīnt acoperi cu tigle, cu sindila sau cu stuf.

Ţara e plina de roada. Locuitorii sīnt coloni romani si-si zic, printr-i "glissement de la langue", romāni: "ceux du pays se disent vrays successeu des romains, nomment leur parler romanechte, c'est-ā-dire romain". vorbesc o limba pe jumatate italiana, pe jumatate latina, dar "amestecata greceste si cu vorbe ciudate" ("meslee de grec et de baragouin"). Sīnt ort docsi stricti, absolut contra papei. Respectul pentru domni e religio pomenesc īn rugaciuni. Ospetele sīnt īmbielsugate, si se ridica paharul - ai da, cel dintīi, cuvinte romānesti -, pentru Dumnezeu, "pour la sanitat ' Dnazou" -, pentru voda, pentru sultan, pentru "toti bunii crestini", pent pace, pentru ai lor, cu urari "de mīntuiri, sanatate, drum bun si bun īntor īmplinire a dorintilor" ("prieres de bon salut, sānte, bon voyage et retou accomplissement des desirs"). īn acest timp stau īn picioare, tinīnd sus pah rul, cu gestul larg. La curte domnul īnsusi se asaza singur la o masa m īnalta purtīnd cuca; boierii, cu capul gol, i-ar fi sarutīnd picioarele.

Gros troncs d'arbres fiches en terre contre l'un l'autre et attaches ensemble av
des solives de travets [sic!] fichees auxdits troncs avec de longues et grosses chevilles
bois; le pave de la viile est de troncs d'arbres.

Grande salle tapissāe de Turquie, des reliefs tout autour d'environ trois pieds
haut, ainsi qu'aux carvacerats [sic!].

Pīna la jumatatea veacului al XVII-lea

umul ii ia Lescalopier prin Popesti (Vopecht), unde, īntr-o casa de era sa arda Tavannes, domnul trimitīndu-i pe hirurgul sau. Apoi se la hotar, la Bran, desigur: hotarul e īnsemnat printr-o bara īn latul ui. Garn'izona, straja, sta sus, īntr-un castel.

Ardeal, calatorul afla francezi, pe "Blandrat", Biandrate, Piemontes, e prezinta de Bāthory, ca fiind "Frangois comme moy", pe Normand, gocia casatoria, pe care o strica vestea ca Henric a fugit din Polonia a ocupa tronul francez, vacant prin moartea fratelui. Va veni īndata ie Noailles cu doi poloni, īn calea spre Dunare. Cu localnicii se vorbeste n gros latin".

a orase se pomenesc "Milesvar", Sibiiul, cu casele "zugravite pe dina-Deva'lulia", Alba Iulia īnsasi, "bourg grand marchant et peuple comme le". Ruinele antice īl intereseaza, cum vor interesa mai apoi pe vestitul

■s.

la acest calator francez, care era un diletant, un turist, trecem la altul, calatorie are un rost precis. E vorba de unul dintre cei mai importanti de stiinta din a doua jumatate a veacului al XVI-lea. Pentru īntīia em a face cu un om foarte īnvatat care strabate tara noastra. Jacques s (1546-1612)11, admirabil cunoscator al antichitatii clasice, a strīns izvoare privitoare la cruciate pe care le-a intitulat "Gesta Dei per 3"111 ("Ispravile lui Dumnezeu prin francezi"), cuvīntul care a ramas a fi amintit, de cīte ori este vorba de ispravile francezilor, īn timpuri i, prin Orient. Pe līnga aceasta el culegea inscriptii. Ardealul pe acea era cunoscut ca avīnd multe urme romane; sa se mai adauge ca aici asera iezuitii, oameni foarte culti, cari aveau cunostinta de ce s-a fost acest domeniu si comunicau aceasta si īn Apus, creīndu-se astfel Ardea-reputatie speciala. Nimic mai natural deci decīt ca Bongars a venit ile acestea dupa asemenea urme.

scriptia de calatorie a lui, pe care n-avea intentia s-o publice, consta īple note, pastrate īntre hīrtiile ce se afla la Biblioteca din Berna. ita īntīi īntr-o brosura germana, a fost reprodusa īn voi. XI din colectia izaki.

item īn epoca lui Petru Cercel si a lui Mihnea zis "Turcul", la 1585. tru Cercel e fratele lui Mihai Viteazul, unul din fratii lui, caci era si 1 care purta acelasi nume de Patrascu ca si tatal lor, Patrascu cel Bun: 5a Patrascu cel din Cipru. O familie foarte bine īnzestrata, unii īntr-un Itii īntr-altul. stim ce a facut Mihai; Patrascu din Cipru a scris o ica greceasca, pe care am gasit-o, sīnt multi ani de atunci, la Biblio-jala din Dresda, purtīnd chiar īn titlu īnsemnarea acelui care a facut-o, pre^ Petru Cercel, el a avut o viata foarte zvīnturata. Fusese o bucata ie īn Damasc, cum spune īnsusi īntr-o plīngere a lui, de pe la 1579, gele Franciei, pomenind de nenorocirile copilariei si tineretei lui. Reclama atunci dreptul de mostenire la tronul muntean, cerīnd sprijinul regelui

ipa aceea a apucat drumul catre Apus. Unul dintre multii pretendenti areau la curtile occidentale, īmprumutīnd bani si rugīndu-se de un

Trei calatori francezi la noi

sprijin diplomatic. A fost bine primit la curtea acelui rege Henric al III-l^ om inteligent, vioi, elegant, cam stricat, īncunjurat de tineri cari avej aceleasi calitati si defecte, vestitii "mignons" cu cercelul la o ureche, de uii] si, pentru el, numele de "Cercel". Voevodul romān pribeag a stat o buca de vreme īn preajma suveranului francez, care i-a dat la urma scrisori I recomandatie, cu care merge la Constantinopol, unde ambasadorul franci de Germigny 1-a sustinut, din ordin si din aplecare. Din nenorocire n-avej bani, nici ambasadorul, nici pretendentul, si nu se gasea cine sa-i īmprumuj nici pe unul, nici. pe altul, - si acolo lucrurile nu mergeau fara bani. Cu toa acestea Germigny continua staruintele sale, si, īn cele din urma, Petru ajun domn al Terii Romānesti. Venind pe tron, s-a īncunjurat si el de italieni, j francezi. A cīrmuit asa doi, trei ani, nemultamind pe boieri prin parti rele ale guvernarii lui, ca si prin ce se nemultamesc oamenii mai usor, adi prin partile bune. In acest timp a cladit curtea domneasca de la Tīrgovis īn stil apusean, a īmpodobit biserica de acolo, a organizat o armata, a vars tunuri, din care o farīma, cu vulturul si frumoasa inscriptie slavona, se poa vedea īnca, pastrata ca prin minune, la Muzeul militar din Bucuresti, vadit, un fel de imitatie - fara ca modelul sa fi existat īnaintea ochilor, d din cauza acelorasi curente occidentale - a lui Despot; numai cīt ceea facuse strainul īn Moldova, facea, de data aceasta, īn Muntenia, un ,.dre mostenitor", rezultatul nefiind asa de catastrofal.

Cu toate acestea Petru a trebuit sa paraseasca tronul muntean, refugii du-se pe urma īn Ardeal. Pradat, prins, a fost apoi īnchis īn Maramuras, Hust, de unde a scapat, lasīndu-se cu o funie pe fereastra.

S-a dus din nou īn Apus, unde a fost primit ceva mai rece decīt īnaint a mers īn Italia, adresīnd df acolo scrisori desperate catre francezi, cari īn nu mai aveau aceleasi dispozitii fata de dīnsul. A stat la Venetia un tim cheltuind din larg - sistemul cel mai obisnuit pentru a fi crezut cine"1 bogat si a gasi creditori -, si de acolo, cu ajutorul venetienilor, a trecut Constantinopol, reīncepīnd uneltirile pentru domnie. Fiind īnsa tot asa sarac si fara sprijin din partea vreunei ambasade, turcii, la un moment da l-au suit īntr-o luntre sparta si l-au īnecat īn apele Bosforului. Asa a mur pentru a ramīnea neīngropat īn veci, fratele lui Mihai Viteazul.

Dupa plecarea lui Petru Cercel s-a īmprastiat si lumea straina care īncunjurase un moment, toti oaspetii neobisnuiti cari tineau de persoana Iu fluturi ce jucau īn raza trecatoarei lui lumini. A revenit Mihnea, fiul ace Alexandru, despre care o marturie, citata īnainte, īl arata ca aplecat cat catolicism; din parte-i, Mihnea s-a facut turc mai tīrziu, dar a luptat imp triva lui Mihai Viteazul, pentru tronul muntean, rīvnind sa fie beglerbeg partile acestea.

Pe vremea lui Bongars īnsa, era un tīnar de douazeci si cinci de ani. amintirile lui Petru Cercel nu se īmprastiasera.

Calatorul porneste vara din Brasov, capatīnd dupa cerere scrisori pasaport catre domnul muntean. Mai avea scrisori de la unul dintre cei m īnsemnati reprezintanti ai sasilor īn momentul acela: Albert Huett din Sibii care-i daduse si scrisori catre Mihnea Voda, pe care-1 cunostea īndeoset Bongars era īntovarasit de un camaras al lui voda, care venise īn Arde pentru cumparaturi, Gulielm Walter, foarte probabil ruda cu alt Walte

Pīna la jumatatea veacului al XVII-lea

-l vom īntīlni pe vremea lui Mihai Viteazul, traducīnd cronica romā-a logofatului Tudose despre cei dintīi ani de domnie ai acestuia si o forma mai potrivita gustului cetitorilor din Apus. La Brasov, īnainte rasi orasul, el pomeneste de bīlciul1 de vineri si sīmbata, care se tinea

se spune ca la acel bīlci se īntīlneau negustori din orasele noastre; ' ni spune el, "si oameni din Muntenia si Moldova". Probabil cei din irimi si, pe līnga acestia, oaspeti īntīmplatori cari se gaseau īn oras: familii boieresti refugiate, ambasadori, curieri.

m era bīlciul acesta din Brasov putem sa stim, dealtfel, printr-o icoana i pastrat si de pe care o copie se gaseste la Academia Romāna, repre-

pe acela din Brasov īn veacul al XVIII-lea, cu sateni de ai nostri, ati īn constumele lor pitoresti, cu calugari, preoti, boieri - īn acest rtīnd costumele epocei fanariote - cu negustori sasi; tot felul de

sīnt expuse, de la icoanele si crucile pe care le vindeau monahii pīna usele satenilor si la obiectele fabricate de sasi, cu toatele expuse īn

sau, cum se mai zicea, satre2.

indca Bongars trebuia sa paseasca īntr-o tara cu totul necunoscuta, ire la care umblau tot felul de legende urīte - "die wilde Walachei" anilor nostri din vremuri mai noua era īn mintea multor calatori, cu ilta dreptate, si pe vremea aceea, - Bongars luase scrisori de la sfatul ului catre Mihnea Voda si catre marele vornic al Terii Romānesti, ie. In acelasi timp, fiindca se cere o "carte de drum si de trecere" la i\ se īngrijeste sa aiba aceasta hīrtie.

ce drumul pe la Rīsnov, una din cele mai vechi asezari din partile , - Rosenau al sasilor fara īndoiala n-a dat Rīsnov, si trandafiri asa ti īn partile acelea de munte nu se īntīlnesc ca la Gazalīcul bulgarilor; l poate ca gradinaria persana nu adusese īnca trandafirii, al caror nume )mānesc, ci grecesc ("treizeci de foi").

latorul afla la Bran castelul, care oferea si un adapost drumetilor. Se :um era pazit hotarul: o parte din garnizoana iesea dimineata, alta eara pentru a strajui linia: erau doua schimburi. La o leghe dincolo i e hotarul, īnsemnat cu o cruce. si, deci, pe līnga crucile care se ridicau i īnsemne locul unde se savīrsise o crima sau se petrecuse un eveniment

era si crucea de hotar. īn Moldova, adaugim, pentru hotarul mosiilor ine, ca si pentru hotarul terii, se īntrebuinta nu crucea, ci asa-numitii niste stane de piatra, pe care, mai bine sau mai rau, era schitat un >are se facea uneori si din lemn; cīnd era vorba de o noua hotarnicie, iea ca "s-au mutat bourii".

īpa ce s-a trecut granita, se face coborīsul pe la Piatra lui Craiu. Nu i, fireste, sosele, pe care Apusul īnsusi le-a īntrebuintat abia īn secolul H-lea. Drumul era foarte greu. Trasurile, care pe vremea aceea se ziceau

erminul de "bīlciu" vine din ungureste, "bucsii", care īnseamna pelerinagiu; iar 1 corespunzator īn Moldova, "iarmaroc", din "Jahrmarkt" al sasilor; noi mai avem rmm īnsa pentru asemenea adunari, si anume "nedeie", care vine de la "nedelia", |?na slavoneste "Duminica". Se mai īntrebuinta si cuvīntul "tīrg" īn acelasi sens. satra , la īnceput, n-avea nici un sens tiganesc; acela dintre dregatorii domniei ;njea de corturi se chema satrar.

Trei calatori francezi la noi

sau radvane, cu un termin slavon, sau cocii, termin unguresc-nemtesc ("Ku schen"), sau hintae, cuvīnttot unguresc, trasurile acestea se coborau cufuniil ca la manastirile de pe stīnca din Tesalia, de la Meteore, sau la Muntele sina Cu carale se trece apoi Dīmbovita, la vad. Drumul se facea foarte īnci din cauza greutatilor extraordinare pe care le oferea. O noapte o dormii calatorul la Bran, o alta o va petrece īntr-un sat pe Ialomita. Pe drum, Bonga: vede cetatea lui Negru Voda, care se pomeneste si cu ocazia retragerii li Mihai Viteazul dupa lupta de la Calugareni.

Ne oprim pentru a spune, īn ce priveste pe Negru Voda, ca vech< parere cum ca principatul muntean ar fi fost īntemeiat de Radu Negru Voc este cu totul gresita si foarte tīrzie. Radu se bucura de aceasta favoai de a fi fost considerat ca īntemeietorul principatului pentru ca a fost ac īnaintas al lui Mircea care a contribuit esential la facerea manastirii Tisman si calugarii cari ei au dat īntīiele anale muntene, cum cei din Putna au dj pe cele dintīi ale Moldovei, au pomenit pe cel mai vechi domn pe care stiau ei, facīndu-se o confuzie īntre Radu, dovedit documentar īnainte c Mireea, si un īnchipuit Radu din secolul al XlII-Iea. īn ce priveste t "Negru", e Neagu, Neagoe Basarab īnsusi, care, tot fiindca a facut o mai manastire, cea de la Arges, unde iarasi s-au scris, fara īndoiala, anale, a treci īn cīntece ca si īn legenda populara si īn nomenclatura determinata de acestei Cum īn Moldova toate lucrarile mai vechi, mai frumoase, mai impunatoai erau puse īn sama lui stefan cel Mare, tot asa aici ele se puneau īn sama lt Negru sau Neagu-Neagoe. La īnceput, pe la sfīrsitul veacului al XVI-lea, zicea numai Negru Voda: ideea unui Radu Negru e mult mai recenta.

Noaptea urmatoare, Bongars e gazduit la Tīrgoviste. Cum era orasi atunci, se va vedea īndata din calatoria italianului Botero. Aici, la Tīrgovisti tineau ospatarie pentru strainii catolici, fiind īndatoriti la aceasta prin datl nile lor, asa cum se obisnuia si la manastirile noastre, franciscanii, de mul vreme asezati īn oras si carora lumea li zicea "barati", de la cuvīntul ungure care īnseamna "frate" (slav.: brat. Cf. Baratia, biserica catolica din Buci resti). Aici nu era, ca la Cīmpulung, un stravechi "Cloaster" ca al vechili cavaleri teutoni, din care se pastreaza īnca piatra de mormīnt a lui Laurenti "conte de Cīmpulung" pe la 1300, ci franciscanii unguri din Ardeal īntemei sera o biserica mai modesta, deservita apoi de italieni: am pomenit de īntī nirea calatorului italian de la Valle, la īnceputul acestui veac, cu calugai de aici.

Pe timpul lui Radu de la Afumati, marele luptator contra turcilor, Arg sui era un vechi scaun de domnie, īncunjurat de prestigiul trecutului, di domnii stateau mai mult la Tīrgoviste. Daca n-ar fi fost asa, nu s-ar fi facu pe vremea lui Neagoe si a lui Radu, vechea mitropolie de aici, cladire c toata frumuseta, pe care Lecomte du Noiiy a gasit cu cale s-o strice. Ridica īn veacul al XVI-lea, reparata de Brāncoveanu, era īmpodobita cu o multin de morminte; o īncununau mai multe turle decīt orice alta biserica din ti cuprinsul pamīntului romānesc; avea si un pridvor frumos, si īnfatisarea de total era cu adevarat grandioasa.

PīnS Ia jumatatea veacului al XVII-lea

elalte biserici din Tīrgoviste, unele frumoase - caci nu s-a resimtit utremurul cel mare de la 1802, darīmīnd turnurile, si n-a fost nevoie locuiasca prin odioasele cutii de lemn īmbracate īn tinichea si spoite oros care dateaza din secolul al XVII-lea si al XVIII-lea. Biserica sca este singura mai veche, fiind anterioara chiar lui Petru Cercel,

efacu: a fost restaurata de Matei Basarab si pe urma marita de Brān-i iar o ultima reparatie i-a dat, pe la 1790, unele din picturile care

azi.

easta era Tīrgovistea de atunci, dupa aceea Bongars merge la Bucuresti, itinuīndu-si drumul, din nou pe cursul Dīmbovitei, francezul ajunge nde, spune el, este curtea, tarea capitalei aici, cu toate ca īn acest oras rezidase Radu cel Frumos

si cīnd, si alti domni de la sfīrsitul veacului al XV-lea, a trebuit sa

din nou īn veacul al XVI-lea, fiindca pīna la Radu Paisie, pīna la Ciobanul, cum am spus, domnii aveau legaturi strīnse cu Ardealul ceea tindeau catre munte. Bucurestii, pe vremea lui Bongars, erau a o capitala noua. In deal, la Radu Voda, se vedea bisericuta lui Alexan-ia, care a fost prefacuta pe urma de Radu, fiul lui Mihnea, despre ost vorba mai sus. Iar "biserica lui Bucur" e numai bolnita de īngro-calugarilor de la Radu Voda.

"tea cealalta a Bucurestilor era, cum am vazut, cu totul noua. Curtea asese facuta abia de urmasul lui Mircea, Petru Voda, si fratii lui. Ea i un punct fixat pe malul celalt al rīului. Orasul era, dealtfel, si din-irte restrīns. Pe la 1630 biserica Slobozia se afla īn cīmp, si acolo s-a ipta īntre boierii pribegi si Leon Voda, crucea din curte amintind toc-aceasta lupta si aratīnd locul unde au fost īngropati boierii si soldatii in jurul lor.

ioua zi dupa sosirea la Bucuresti, Bongars se prezinta la Divan, si i, care era foarte iubitor de straini, daca n-ar fi fost de altceva macar za exemplului pe care-1 daduse Petru Cercel, īi pune, prin talmaciul rebarea, naiva, daca nu consimte sa īntre īn serviciul lui. Ni īnchipuim ^ars n-avea nici pe departe asemenea intentii. In acelasi timp īnsa 1 īntrebe un lucru pe care bietul īnvatat francez īl uitase cu desavīr-ume: ce pesches aduce? Bongars nu era ambasadorul nimanui, el umai pentru stiinta sa privitoare la antichitate, si a trebuit sa declare luce nici un cadou. N-a fost nici o suparare: era o īntrebare obisnuita, i datorie de bunacuviinta. īn schimb domnul, cu toate ca nu primise icorda tainul, caci orice oaspete venea la curtea domneasca primea in. Pentru vremea aceasta, Iacob Paleologul, o ruda a doamnei Eca-rnama lui Mihnea, ni spune din ce se compunea tainul sau: din pine, ;aini, vin etc. Cuvīntul "tain" este turcesc, dar bizantinii aveau obi-primeasca astfel pe calatori, ducīndu-i īn asa-zisele xenodochii, ote-e strainii aveau toata īntretinerea, desi apusenii se plīngeau de putina se capatau dupa obiceiul grecesc, oriental.

1-iu iulie postelnicul se īnfatiseaza īn casa unde statea Bongars si-i za hīrtiile, care vor fi traduse de franciscanii din Bucuresti - prin erau franciscani si la Bucuresti - si de ragusani, atīt de influenti incit, pe līnga cei cari tineau vama moldoveneasca īn arenda, unul

din fratii de Marini Poli, Ioan, care era agent politic si supt Mihai Viteazi tinea pe Prepia, o nepoata a doamnei Ecaterina. si un marsiliez, Barthelen Bertrandy, era asezat īn tara. Hīrtiile acestea se restituie si, fara o no1 audienta la domn, ca unul ce nu era ambasador, Bongars pleaca a do zi, cu un pasaport redactat īn slavoneste.

I se ofera si facilitati de calatorie: va fi dus cu carale domnesti, care p cau la Constantinopol cu tributul si darile - Ies carres dominesques - pent turci, cara acoperite cu stofe tari si pecetluite cu pecetea vistieriei. Q banii nu se numarau, ci se cīntareau dupa un vechi obicei rasaritean - tat rii, de exemplu, socoteau cu asa-numitele sommi, greutati din anume met Ni s-a pastrat si o chitanta turceasca pentru plata tributului pe vremea Petru Voda.

La carale acestea domnesti īl duce pe drumet un portar, caci el a grija calauzirii strainilor. Se trece podul peste Arges, pe locul unde erau Ca garenii - caci lupta lui Mihai s-a dat pe podul drumului mare, peste mlai nile Neajlovului, ca a lui stefan la podul drumului mare, pe Raeov catre Vaslui. Se ajunge astfel la Giurgiu.

Aici era īnca cetatea turceasca pe care Mihai Viteazul si Sigismund Bāthf - si inginerii toscani īntrebuintati cu acest prilej au lasat o descriere asuj careia vom reveni pe urma - au cucerit-o la 1595. La Rusciuc se trece p tind trei taleri la vama pentru a se continua calatoria, care nu ne mai in reseaza.

Acum, dupa calatoria aceasta a lui Bongars, cīteva cuvinte despre ca torii englezi cari au fost tot pe vremea aceea la noi, calatori ale caror descri ni s-au pastrat īntr-o culegere de acte privitoare la drumurile facute de engl īn deosebite regiuni ale lumii, a lui Hakluyt.

John Newberie, īntra la noi, īn 1582, pe gurile Dunarii, platind do la trei coroane dregatorului turc. De la Isacce el trece la Reni, unde a copii cu cercei de aur, femei cu monede de argint īn cosite si cutite īn brīu tigani si tigance. Dupa ce pomeneste de ieftinatatea pestelui, el īnfatisea mai departe calea lui pe Prut, prin Falciu la Ţutora, apoi la Iasi, unde van sul Nicolae Nevridi lua 24 de aspri pe vite si 5 lei, 10 aspri pe butea de v si aici se īnseamna curtea cu īmprejmuirea de gard, helesteul si - spīnzu toarea. īn fata, pe deal, manastirea Socolei1.

Avem apoi doua īnsemnari privitoare la drumul prin Moldova al John Austell si Iacob ManucchioIv.

Iata ordinul pe care-1 primeste domnul din partea turcilor ca sa c ospitalitate calatorilor englezi īn 1586:

"Sa stii tu, care esti domn al Moldovei (al Munteniei), si alti ofiteri nostri cari stapīniti si locuiti pe calea pe care se trece de obicei īn Moldo (Muntenia), ca ambasadorul Angliei", - pe vremea aceea īncepusera īntī

1 V. Iorga, Histoire des relations anglo-roumaines, Iasi, 1917, p. 8 - 9; cf. Beza, J pers onthe roumanian people and literature, Londra, Macbride, 1920, p. 22- 3- - John Smi supt Movilesti, da numai stiri de lupta ca ale lui Joppecourt; cf. Iorga, o.c.,p. 23-4; Bt-o.c, p. 23. V. si Lithgow, īn Iorga, oc-, p. 33 - 4; Studii si documente, XXIII, p- 459 -

i urmate īntre Anglia si Poarta si, dupa primul ambasador, care a

mai scurta vreme, Harebone, de care vom vorbi īndata, a venit altul, [ Barton, care a avut legaturi foarte strīnse cu Moldova, īntovarasit i afaceri cu anumiti evrei prefacuti īn supusi englezi, el īnsusi finantīnd -ta pe Aron Voda, contemporanul lui Minai Viteazul, si negociind cu pentru pacea cu sultanul, -, "trimetīnd doi nobili englezi cari voiesc e īn Anglia, pe Henry Austel si Giacomo de Manucchio, a cerut de la ea noastra scrisori de libera trecere prin stapīnirile noastre, cu o sluga a ei De aceea va dam cu strīnsoare voua si tuturor dregatorilor nostri ti pe la cari vor trece ca, primind aceasta porunca a noastra, sa aveti ita grija si sa luati sama sa fie īngrijiti acesti calatori cu ospitalitate t drum aī lor, pe bani dīndu-li provizii pentru ei si caii lor, asa īncīt ba de ce se plīnge pe urma de voi. Daca, din īntīmplare, ar veni īn loc unde ar trebui sa se teama pentru persoana sau averea lor, sa jesti ca ei sa fie paziti de oamenii vostri, si sa mearga cu ei prin toate ! de banuiala, avīnd tovarasi destui. Ci sa bagati bine de sama ca ei luca din tara noastra vreunul din caii ce pot fi de folos" - caii erau la export si de domnii cei vechi si de turci, ca o contrabanda de

"Ascultati porunca noastra si dati crezare pecetii noastre." latorii merg, la 1586, de la Varna la Isaccea. "si am intrat īn Isaccea" ui se chema īn vechile izvoare, nu cu numele acesta, care poate fi se si vechi īn legatura cu un stapīnitor din veacul al Xl-lea care se

asa: terminul slav era Oblucita - "si am intrat īn tara Moldovei.

nt crestini, supusi turcilor." Dupa aceea apuca o cale cu totul neobis-

de-a lungul Prutului, mergīnd pe la Falciu, - un tīrgusor cu oare-

aportanta.

r fi trecut si pe līnga Husi, cu biserica lui stefan cel Mare, pe Drasla-

fata satului de catolici Cornii1.

latorii se urca apoi la Prut īn sus, ajung la Iasi, caruia-i zic: "Capitala ei" - calatorul polon cu cītiva ani īnainte zicea numai "una din capi­ii se adauge: "unde Petru Voda, domnul acestei teri, īsi are resedinta, i care am primit mare curtenie, ca si de la boierii curtii sale". Li se zitori, fara plata, desigur, si tain, īntocmai ca lui Bongars, dincolo, se ridica apoi pe linia Prutului pīna la stefanesti si merg la Hotin, apoi Lenita.

em acum si calatoria, aratata printr-un pasaport din io mart 1579, a ielm Harebonev, ambasadorul englez chiar, prin aceeasi Moldova, privilegiu de comert din 25 august 1588 acordat ambasadorului e rt ca "tratatul" cu Petru schiopul. Tiparit īn "Uricariul" lui Codrescu, iurea, el ni-a servit, pe o vreme cīnd se discuta daca terile noastre au )vincii turcesti sau ba, daca aveam autonomie sau ba, daca ni era īngaduit dreptul de a īncheia tratate, īn timpul Congresului de la īare hotara asupra soartei noastre.

rebone īnsusi scrie asa despre una din calatoriile lui: "Am ajuns (cu ci de persoane), la 4 septembrie 1585 īn Moldova. Dupa porunca sul-

Jamosul e un Husul; nu poate fi vorba de husiti, cari nu se dovedesc a se fi ■sa. Episcopia era sa se īntemeieze īn curīnd.

Trei calatori francezi la noi

tanului am fost primit foarte curtenitor, de Petru, domnul terii, grec de re gie"1. Dupa aceea spune ca a trecut īn Polonia, fara sa dea alte amanun' Dealminteri si alta data a trecut Harebone pe la noi, fiindca ambaa dorul imperial spune la 22 iulie 1581 ca "Gulielm englezul" a plecat prin M< dova si Polonia la Danzig si apoi īn Anglia: legatura Danzig-Constantinof se facea pe vremea aceea pe aici.

La 1587 niste ardeleni strabateau Moldova mergīnd de la Sigismu Bāthory, printul lor, īn Polonia, unde, murind regele stefan din acee. familie, o mostenire parea ca s-ar putea deschide pentru tīnarul ambit: care stapīnea īn Ardeal2.

De la Brasov se trec greu muntii spre Oituz: trebuie ca toti sa ajute ridicatul carutelor, solii singuri, cu cancelariul Wolfgang Kovacsoczy īn fn te, ramīind calari. Prin noapte adīnca se strabat, la lumina faclelor, padui de la hotar, foarte dese: un rīu iute curge alaturi cu zgomot printre foai īnalte stīnci. Toate nacazurile acestea sīnt īnfatisate foarte pitoresc īn lati diacului anonim. Se doarme dupa putinta, fara hrana, īn mijlocul noroaie si īn piscatul tintarilor. Pe la straja ungureasca, īmpotriva moldovenilor a tatarilor, se ajunge la Trotus, unde asteapta mehmendarii cu obisnui tain.

Aici autorul, Ioan Deczy, se crede dator cu notite arheologice cu priv la sensul cuvīntului de "Valahie", care nu vine de la Flaccus, ci de la cuvīni german pentru italieni: īn adevar aici se vorbeste o limba latina, desi foai stricata. Ţara bogata, buna de cultura vitei , dar saracita de tirania domniL pe cari storcīndu-i turcii, si ei storc pe supusi.

Gale mai buna pīna la Bacau, unde se trece greu Bistrita, unul din foai frumoasele rīuri ale terii. Romanul e pe "foarte limpedea" Moldova, ai ca afluenti sīnt prezintati īn dezordine (e si Oltul, Argesul!); aici sīnt si negusti turci. Se ajunge la satul "Aracele", unde a fost odata si popasul rege stefan. La Suceava, "foarte frumos" palatul; si cetate distrusa: se amintt domnii de la stefan cel Mare la Despot, la Ioan Voda cel nou, cu atīt "tragicul sfīrsit", la Potcoava cel taiat la Liov.

Prutul e trecut la "Forum Amans" (?) si de aici īncepe pustiul tatari si cazacilor. Gancelariul si Gaspar Kornis, care era sa fie dregatorul lui Mi Viteazul īn Ardeal, pun cinci terani sa conduca ambasada prin locurile ace primejdioase.

alta povestire, de Gyulaffy Lestār, mentioneaza la Suceava peirea
Despot, īnseamna trecerea pe la Siretiu, līnga rīul revarsat, oprirea la C<
nautul plin de rusi, unde se ia ca vama peste 100 000 de florini pe

V. Hurmuzaki, III, p. 122, Nr. 107; XI, la locurile aratate īn tabla. Cf. Iorga
Melanges Bemont, īn Relations anglo-roumains si īn Istoria comertului, I.

2Hodoeporicon itineris transsylvanici, moldavici etc, Wittenberg, 1587; īn artico d-lui Motogna din Revista istorica, XI, p. 15 si urm. Cf. si nr. 4-5 urmator.

Pīna la jumatatea veacuim ai A»u-iea

īre al Rusaliilor vede ducīndu-se 30 000 de vitei īn pret de 80 000 de

. aciau2im īnca un lucru: navigatia. Pe Nistru si atunci umblau

r « un moment dat a fost chiar un plan, pe care-1 gasesc foarte inte-

face Nistrul navigabil. Planul de a face navigabil Oltul e de-a-

* colul al XVIU-lea, administratia imperiala din Ardeal gīndindu-se

■ta Dar planul pentru Nistru e īnca din 1568, facut de un florentin,

'Pa īn schimb numai sa i se acorde, dupa aceasta lucrare, scutirea

ani a marfurilor lui. El e pomenit īntr-un izvor, descrierea Poloniei

,lor vecine, de abatele italian Ruggiero2.

upa Monumenta Hungariae Historica, clasa 11/XXXI, p. 20, acelasi īn] aceeasi

ICI p. 96-7.

ī Iorga, Acte [si] fragmente, I, 1.