O "stiinta romana" propriu-zisa nu exista. Preocuparea pur practica, tehnologica - dominata in lumea romana - prevala net asupra interesului pentru o cercetare speculativa, teoretica.
Dar
in istoria tehnicii contributia
romanilor a fost - cel putin in anumite domenii - considerabila. In primul rand, in domeniul constructiilo 10110l1117k r, romanii au fost
neintrecuti. Astfel, in privinta planului oraselor, a taberelor lor militare (castra),
meritul mare al romanilor consta in sistematizarea elementelor imprumultate
de la greci si de la etrusci. Anumite
tipuri de constructii - in marea majoritate edificii publice - au fost
inventate de romani: arcul de triumf,
amfiteatrul, apeductul, podurile, monumentul numit "trofeu" , panteonul, coloana votiva ornata, villa. Marea
dezvoltare pe care au dat-o constructiei boltei - inventie greceasca,
perfectionata de etrusci - le-a permis sa construiasca poduri ale caror arcuri
au deschideri colosale (cele ale podului din Alcantara - 27 m; din Narni - 32 m, etc). Intrebuintarea cu mare dexteritate
tehnica a boltei le-a permis sa multiplice sistemul de scari si sa obtina adevarate performante tehnice -
ca in cazul scarii in spirala din interiorul columnei lui Traian. Apeductul
exista in civilizatiile orientale si in
lumea greceasca, dar romanii i-au
dezvoltat principiul aplicandu-l la scara mare, construind conducte care
ajung pana la o lungime de 100 km (cand panta era prea mare constructorii recurgeau la cascade - ca in cazul celor 24 de cascade de pe parcursul
apeductului Morvan-Autun). Din motive de salubritate si de securitate, conductele erau - aproape pe tot parcursul apeductului -
subterane. Vaile mai inguste erau
trecute de apeduct in linie dreapta, folosindu-se sistemul arcadelor suprapuse
(Pont-du-Gard atinge inaltimea de 48 m). In cazul vailor mai largi, pentru realizarea unui sistem de sifon inversat se
foloseau conducte de plumb (un apeduct
care aducea apa in orasul Lyon intrebuinta
exclusiv tevi de plumb pe o lungime de
26 km - ceea ce inseamna aproape 2000 de tone de plumb).
Determinate
pentru posibilitatea unor asemenea realizari au fost atat procedeele cat si materialele de constructie folosite.
Mortarul - in primul rand - care probabil ca a fost mai intai utilizat in constructia palatelor unor regi din Asia
Mica, dar pe care, variindu-i mereu
compozitia, romanii l-au dus la un asemenea grad de eficienta tehnica incat s-ar putea spune ca a fost inventat pentru a doua
oara de ei. Am mai vorbit atat despre
originala lor tehnica adoptata in constructia drumurilor, cat si despre imensa extensiune a retelei: aproximativ 90.000 km de sosele si 200.000 km drumuri secundare. La
acestea se adauga si tehnica - uimitoare
pentru acel timp - spalarii unor lungi
tuneluri pentru aceste drumuri: 300 m
(intre Napoli si Puzzoli) si chiar de
800 m - ca cel din apropierea lacului Bienne din Elvetia. - Tot
in domeniul constructiilo 10110l1117k r trebuie amintite si unele remarcabile amenajari, ca
de pilda perfectionarea sistemului de incalzire a edificiilor prin hipocaust
- camera umpluta cu aer cald, instalata sub sala de incalzit, cu incalzirea si a peretilor prin conducte ingropate
in zid (principiul hipocaustului fusese aplicat, inca in
mileniul al
In schimb romanii n-au facut progrese deosebite nici in domeniul constructiilor de canale, nici in domeniul irigatiei. Atelajul, apoi, a ramas primitiv, incat doi cai nu puteau trage o povara mai mare de o jumatate de tona (deci de sase ori mai putin decat atelajul de azi). Saua s-a perfectionat, dar scara selei era necunoscuta, iar potcoava, prea putin (celtii si iberii isi potcoveau caii cu multe secole inainte de Cristos; grecii - deloc; iar romanii, abia daca foloseau "hiposandala", un fel de talpa metalica prinsa in jurul copitei calului). Totusi, comunicatiile puteau atinge un grad de velocitate surprinzator. Daca in mod obisnuit viteza trasurii de posta era de 45 km pe zi, iar a curierului imperial de 75 km, in schimb Tiberius a parcurs o distanta de 300 km in 24 de ore. Se mai citeaza si cazul unui ofiter - curier a ajuns de la Mainz la Köln - 160 km - in 12 ore. - Mai imporatnte, evident, si mai eficace erau transporturile maritime. Capacitatea curenta a unei nave din epoca elenistica era de 130 de tone; dar in epoca romana navele de transport imperiale ating o capacitate de 340 de tone. In cazuri exceptionale - ca cel despre care vorbeste Plinius cel Batran - o corabie romana putea depasi chiar 1.300 de tone.
Romanii n-au facut mari progrese tehnice in industria metalurgica si nici in domeniul
textilelor; iar in cel al masinariilor au fost in cea mai mare parte tributarii lumii elenistice. Inca din secolul al II-lea i.Ch. erau de uz curent balanta cu un brat (inventata probabil de
romani), diferite mecanisme de
ridicare a greutatilor pe principiul scripetilor si diverse tipuri de
pompe aspiratoare-respingatoare. In
mine, surubul lui Arhimede actionat de sclavi servea la drenarea apei de
infiltratie; in schimb roata hidraulica,
desi era cunoscuta de romani inainte de anul 100 i.Ch., s-a raspandit tarziu. Dar
in secolul
In agricultura , se pare ca romanii au fost primii care au folosit ingrasaminte chimice. Au devenit mari mesteri in fabricarea sticlei, intrebuintand-o - intai opaca, apoi transparenta - la ferestre: iar primele oglinzi de sticla romane dateaza din jurul anului 220 era noastra. Sapunul (cunoscut probabil de romani, in Gallia, caci cuvantul sapro este de origine gallica) a fost la inceput o solutie pentru decolorarea parului dar in secolul IV era noastra a devenit la Roma articol de toaleta cu uzul de azi. Tot din Gallia romana provine si masa cu patru picioare, acoperita cu o fata de masa, cu scaunele in jur, ceea ce a inlocuit masutele de servit asezate in fata paturilor - canapea pe care romanii mancau pana atunci. - Cortina de teatru ridicandu-se dintr-o fosa, asemenea unui ecran; uriasele panze groase de protectie contra soarelui si intemperiilor, intinse deasupra teatrelor si amfiteatrelor; arcul cu creasta de oprire; lumanarea de ceara cu mesa de fibra vegetala; "cartea" (codex), compusa din foi de papirus sau de pergament legate impreuna, scrisa cu cerneala obtinuta pe baza de negru de fum; crearea unui sistem de stenografiere, atestat inca din timpul lui Cicero si practicat in administratia imperiului de stenografi oficiali; patul cu somiera metalica; fierastraul cu cadru de lemn, rindeaua tamplarului, priboiul (dornul), foarfecele cu pivot, diverse tipuri de burghiuri, - iata altte noutati, unelte si inventii, care atesta aplicatia deosebita spre tehnica a romanilor.
|
