Concentrându-se asupra cailor de depasire a
antagonismelor dintre Franta si Germania, Jean Monnet redacteaza
în aprilie 1950 un Memorandum în care propune punerea în comun a industriilor
de otel si carbune ale Germaniei si Frantei ca
forma concreta de manifesta 19119t1911t re a unei Federatii Europene. Productia
de otel si carbune a tarilor care ar urma sa
adere la o astfel de comunitate ar fi plasata sub o Înalta
Autoritate. În iulie 1950 guvernul belgian si cel olandez au propus ca
activitatile Înaltei Autoritati sa fie periodic
revizuite de un forum compus din reprezentanti guvernamentali. Germania
si-a dat acordul - prin cancelarul Konrad Adenauer -
Scopurile politice erau extrem de ambitioase si cuprindeau nu numai crearea unei zone comerciale libere, ci si bazele unei bazele unei piete comune prin faptul ca otelul, carbunele, fierul constituie materialele de referinta pentru orice societate industrializata ;
Reprezenta prima organizatie interstatala europeana cu caracteristici supranationale asigurate de noile institutii centrale care aveau puterea, printre altele, de a examina si interzice bariere vamale, subsidii de stat si practici restrictive, de a fixa - în anumite conditii - preturile si armoniza politica externa comerciala prin stabilirea, spre exemplu, a unor taxe vamale minime si maxime la importurile de otel si carbune din alte tari.
Au fost create patru noi institutii : Înalta Autoritate, Consiliul Ministrilor, Adunarea Comuna si Curtea de Justitie. Înalta Autoritate, potrivit articolului 8 din Tratatul de înfiintare a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, actiona în vederea atingerii obiectivelor fixate. Consiliul de Ministri, nascut din preocuparea tarilor din Benelux ca noua Comunitate sa nu fie dominata de axa franco-germana, promova cooperarea si armonizarea actiunilor Înaltei Autoritati cu acelea ale guvernelor statelor membre responsabile pentru politicile lor economice generale. Procedurile de decizie din Consiliul Comunitatii depindeau de problemele analizate, uneori vot unanim sau majoritate calificata, alteori o simpla majoritate. Practica acestei institutii a demonstrat pe o parte, o rezerva generala a statelor de a nu pierde prea mult din puterea lor asupra industriei nationale, iar pe de alta parte - din motive politice - lasau Consiliului o considerabila independenta mai ales în momente dificile pentru industria de otel. Rolul Adunarii Comune era acela de a asigura un '' input democratic'' în procesul decizional al Comunitatii, fapt totusi greu de observat în practica. Membrii erau numiti de parlamentele nationale, iar atributele acestei institutii erau în mod esential consultative. Curtea de Justitie a fost creata pentru a trata conflictele potentiale dintre state si institutii, dar si dintre institutiile comunitare.
|
