ISTORIE
Trianonul si inconsistenta antirevizionismului romanesc
Nestiinta
- factor peren al politicii internationale
Hotararile Conferintelor de pace de dupa primul razboi mondial au fost viciate
de urmatorii factori: 1) conditia de invingator/ invins, 2) interesele
economice, 3) dezinformarea si 4) nestiinta. Viciate, in sensul indepartarii
lor de un optim, din punct de vedere al principiului proclamat al
autodeterminarii popoarelor. Toti acesti factori au insotit de-a lungul
istoriei negocierile ce urmau dupa terminarea conflictelor. Singura problema
care se pune este greutatea acestor factori de viciere si ponderea fiecaruia in
alterarea unor decizii istorice. Recunoscand dezinformarea si nestiinta ca
factori de viciere a deciziilor tratatelor de la Versailles, Saint-Germain,
Trianon, Sèvres, Neuilly recunoastem implicit dorinta Conferintei de a stabili
o pace cat mai dreapta. Prin dezinformare intelegem actiunile active ale
guvernelor si structurilor statale de inducere in eroare a decidentilor, iar
prin nestiinta - necunoasterea datelor geografice, istorice si demografice in
conditii de buna-credinta. In continuare ne vom opri numai la acea latura a
nestiintei care a parcurs deceniile pana astazi. Vina pentru aceasta situatie o
poarta lasa si slugarnica noastra clasa politica dimpreuna cu
intelectualitatea, vai, mult prea oportunista. Iata cateva exemple de
nestiinta:
1930 1977 1982# crestere 1930-1982
unguri, secui, maghiarizati in Trans. 24424v213y 1,3 mil. 1,6 mil 2,5 mil.## >90%
Total populatie Transilvania 5,3 mil. 7,5 mil. I 42%
#cel mai apropiat recensamant a fost in 1977, ## conform Rezolutiei 147 a
Camerei Reprezentantilor SUA din 1982
1) Intr-un articol din Financial Times (17/18 iulie 1999), autorul britanic Niall Ferguson afirma ca 770 000 de germani au parasit teritoriile pierdute, 270 000 de bulgari au parasit Grecia, Turcia, Iugoslavia si Romania, de asemenea 200 000 de unguri au parasit Romania. Ne oprim asupra celei din urma afirmatii. Ultimul recensamant unguresc, in mod traditional viciat, din 1910, stabilea 1,66 milioane de unguri, secui si maghiarizati, inclusiv evrei in Transilvania. Primul recensamant riguros stiintific si liber, din 1930, inregistra 1,35 mil. unguri, secui si maghiarizati si 178 de mii de evrei (care, in 1910, au fost inregistrati ca unguri dupa limba vorbita), adica, daca socotim "ungureste", in 1930 erau 1,528 mil. Daca acceptam ca intre 1914 si 1919, datorita razboiului, populatia a scazut, iar intre 1920 si 1930 populatia a crescut, fara a sti exact cu cat, putem, cu o eroare mica, sa ne permitem sa-i comparam pe cei 1,48 mil. unguri, secui si maghiarizati din 1910 cu cei 1,35 mil. din 1930. Vedem ca lipsesc 130 de mii de secui, unguri si maghiarizati, adica aproximativ numarul functionarilor superiori, ai administratiei, politiei si cadrelor armatei cu familiile lor, daca nu mai putin, intrucat multi romani, svabi sau slovaci nu au mai fost inregistrati ca unguri!
2) Acelasi
autor, vorbind despre Iugoslavia, afirma ca ea este in fapt negarea
principiului autodeterminarii si enumera popoarele cuprinse in Iugoslavia:
sarbi, croati, bosniaci musulmani, albanezi si unguri. Cercetatorul britanic se
pare ca n-a auzit de romanii (vlahii) de pe Valea Timocului si de numerosii
aromani - cei mai vechi, alaturi de albanezi, locuitori ai Peninsulei
Balcanice! Chiar daca
3) Rezolutia Camerei Reprezentantilor din SUA nr. 147 din 1982 vorbeste de 2,5 mil. de unguri in Transilvania! Daca in 1982 am fi avut la ambasada din Washington nu numai securisti, ci si oameni de stiinta, sau daca Camera Reprezentantilor din acea perioada si-ar fi supus propriile rezolutii unei rigori stiintifice in locul unui joc politic documentul ar fi evitat neplacuta situatie de a fi considerat, de cunoscatori, cel putin ilogic. Sa comparam datele statistice:
Prin urmare ungurii, secuii si maghiarizatii nu au dus-o asa de rau cum se zice in Rezolutie din moment ce, in fapt, au pus mana pe Partidul Comunist din Romania, pe procuratura, militie si securitate, imediat in 1945, si, conform Rezolutiei, au "crescut" asa de mult in comparatie cu populatia Transilvaniei, chiar maghiarizand svabii din zona Satu Mare si pe romanii de pe valea Nirajului si din Harghita si Covasna. Nici dupa 1985 componenta ungureasca a PCR n-a fost mai putin puternica.
4) Publicistul
american Robert Kaplan publica o carte, "Balkan Ghost", in 1994, pe cat de
interesanta si credibila pentru necunoscatori, pe atat de plina de inexactitati
in ceea ce priveste
5) Suspinele
unui presedinte francez senil, la Budapesta, pentru pierderea de catre Ungaria
a Croatiei, Slovaciei si Transilvaniei, au o legatura si cu nestiinta, dar nu
numai.
6) În dictionarul Le petit Larousse din 1993 sunt mai multe articole parca
aduse direct din laboratoarele Kominternului: "Kun Bela, revolutionnaire
hongrois. Il instaura en Hongrie la republique de Conseils (1919) qui ne put
résister à l'invasion roumaine. Réfugié en URSS, membre du Komintern, Bela Kun
fut exécuté. Il fut réhabilité en 1956" s.a. Am dat si aceste exemple de
nestiinta, intrucat nu operele stiintifice ale unui David Prodan sau
Seton-Watson vor fi citite de guvernantii de la Washington, Londra sau Berlin,
ci carti usoare, de calatorii, de eseistica de tipul celor citate.
Stipulatiile
flagrante ale tratatelor de pace
Iata cateva dintre hotararile flagrante ale Conferintelor de pace din
1919-1920:
1) O decizie plina de consecinte este aceea a abandonarii a 3,3 mil. de germani in noul stat cehoslovac alaturi de 3 mil. de slovaci si 6,68 mil. de cehi (cf. recensamantului cehoslovac din 1930); germanii fiind situati la granitele Germaniei si Austriei. Problema sudetilor era o problema reala si doar formal dificila - germanii sudeti au apartinut istoric marcii Boemiei si Moraviei, ulterior, inglobate in posesiunile habsburgice. Nedreptatea Kakaniei care siluia zeci de popoare, inclusiv pe cehi, n-a fost rezolvata in sens wilsonian, ci doar translata.
2) Romanii din Valea Timocului au fost si ei uitati nu numai de decidenti, prin nestiinta, ci si de negociatorii romani, uitati intentionat cu gandul la integritatea Banatului. Penibila si lipsita de morala judecata! Nu numai ca n-au obtinut Banatul intreg, el fiind la ora Conferintei ocupat de trupele sarbe, ci au pierdut doua plase cu majoritati romano-germane covarsitoare: Varset si Biserica Alba. Au mai fost complet uitati aromanii, e drept foarte raspanditi. Din surse ale organizatiilor vlahilor sud-dunareni ei ar numara astazi peste doua milioane.
3) Romanii din Transnistria, primii care au cerut, in 1917, drepturi nationale, au fost si ei uitati de negociatorii romani, probabil si din nestiinta. E de pomenit aici "Statutul pentru stabilirea de catre Rusia si Turcia a granitei Moldovei pe Bug" din 12 septembrie 1740 si mai ales constatarile trimisului guvernului rus din 1766 in Transnistria, ofiterul Andrei Constantinov. In raportul facut de ofiter, acesta arata ca nu a intalnit nici un rus si a auzit doar vorba moldoveneasca si tatarasca!* O alta dovada irefutabila a existentei romanilor dincolo de Nistru este chiar crearea Republicii Autonome Sovietice Moldovenesti, in Transnistria in 1924.**
4) Romanii ramasi in Campia Tisei. Dupa Stefan Manciulea, un exeget al problemei, in 1920 au mai ramas in Ungaria 65 000 de romani nemaghiarizati in zona de granita. Faptul a fost confirmat indirect si de comisia de experti britanici care a stabilit granita de demarcatie etnica cu 10-15 km mai la vest de actuala granita, aproape de linia convenita in tratatul semnat de Romania cu Antanta, in 1916. In 1936, in Campia Tisei mai supravietuiau 32 de parohii cu 136 de filii romanesti ortodoxe si greco-catolice.*** Prin bula "Christi fidei Graece", din 1912, de infiintare a episcopiei unguresti greco-catolice de Haidudorog, pe care cercurile sovine maghiare o smulg Vaticanului, se termina cu istoria romanilor nemaghiarizati din Campia Tisei. Azi sunt inregistrati in episcopia de Haidudorog peste 500 000 de greco-catolici complet maghiarizati. Intr-o carte a maghiarizarilor din Campia Tisei pe langa greco-catolici ar mai trebui socotiti: romanii calvinizati (haiducii) de la nord de raul Barcau,**** svabii si slovacii si ei complet maghiarizati.
O
insulta la adresa romanilor
Antirevizionismul romanesc este o simpla reactie defensiva, subtire si de
moment, cronicizata insa, la atitudinea provocatoare a Ungariei fasciste,
comuniste si actuale. Prostia antirevizionista romaneasca consta in aceea ca
respingea de
In loc de concluzii
Pana acum
literatura noastra de specialitate s-a ocupat de malversatiunile
revizionismului unguresc fara sa abordeze si scaderile noastre in administrarea
acestui contencios. La baza antirevizionismului romanesc a stat si sta
lasitatea. La lasitatea, aproape congenitala, a paturii politice (vezi
comportamentul din 1940) se adauga, mai nou, "castigul" din perioada comunista
- slugarnicia. Lectia de barbatie, demnitate, devotament si patriotism a
Reginei Maria, din prima conflagratie mondiala, n-a servit nimanui in
1) apararea
ferma a minoritatilor romane din jurul granitelor;
2) initierea unui proces european de dezasimilare a minoritatilor asimilate;
3) tratarea critica a conferintelor de pace din sec. XX, care n-au desavarsit
unitatea tuturor romanilor;
4) combaterea la nivel european a rasismului, xenofobiei si sovinismului.
Octavian Capatana
* Ca o ironie, in 1792, cand rusii trec Bugul, pentru prima data, la
** Cu ocazia conflictului din Transnistria lumea civilizata se va fi intrebat
ce-i cu Cosnita si Cocieri, cele doua localitati din Transnistria care au avut
demnitatea si curajul de a infrunta cu succes complexul militar rus.
*** La sud de Crisuri erau ortodocsii, la nord greco-catolicii. Greco-catolicii
din Campia Tisei, de la Uniatie pana in 1834, au apartinut episcopiei rutene de
Muncaciu maghiarizatoare. In 1834, Episcopia greco-catolica de Oradea capata
jurisdictia partii de sud a zonei discutate si Episcopia de Gherla obtine si ea
jurisdictia ecleziastica a partii de mijloc in 1856, partea nordica insa ramane
sub jurisdictia episcopilor greco-catolici de Muncaciu. Prin aceasta se
franeaza intrucatva procesul de maghiarizare.
**** In special dupa 1634, cand isi pierd episcopii calvini romani, acestia fiind
inlocuiti cu episcopi neromani care nu numai calvinizau, ci si maghiarizau.
Dupa Reforma, romanii au fost in parte calvinizati; dupa Uniatie, cei ramasi au
devenit greco-catolici
|