Tribul din Montauk
A sosit momentul sa ne punem o întrebare cheie: cine a fost acest trib atât de disputat si în ce a constat mostenirea sa?
Potrivit unei carti scrise de Verne Dyson si intitulata Heather Flower[1] si alte povesti ale indienilor din Long Island, populatia indiana din Long Island era de circa 500.000 de oameni atunci când au sosit invadatorii albi în secolul XVII. Diferite surse indica faptul ca la origini au existat 13 triburi principale. Fiecare dintre acestea avea propriul sau sachem (sef de trib), care prezida întâlnirile tribale si avea functia de judecator si de comandant executiv. Toti istoricii sunt unanim de acord ca tribul regal sau conducator era Montauk. Exista chiar relatari care afirma ca domeniul indienilor Montauk se întindea mult mai departe de L 20220o141u ong Island.
Când au aparut pentru prima oara oamenii albi, sachem-ul indienilor Montauk era Mongatchsee sau Cutit Lung. Acesta avea patru fii: Poggatacut, Wyandanch, Nowedeonah si Momowets. Acestia conduceau indienii Poggatacut, Montauk, Shinnecock si Corchaug. Cei patru sefi de trib au alcatuit o organizatie puternica si faimoasa cunoscuta sub numele de "Cei Patru Frati Federali". Erau fiii faimosi ai unui parinte faimos. Este evident din aceste informatii ca cele patru triburi apartineau indienilor Montauk, desi tribunalele de mai târziu aveau sa le considere separate, în încercarea evidenta de a denigra renumele indienilor Montauk.
Wyandanch a mostenit functia tatalui sau si a devenit cel mai faimos dintre toti indienii. Era cunoscut ca "Vorbitorul Întelept". Dyson afirma ca Wyandanch si-a ales ca sediu al locuintei sale regale teritoriul Montauk, care însemna, printre altele, "loc fortificat". Dyson continua spunând ca Wyandanch a construit un sat fortificat capabil sa adaposteasca 500 de razboinici. Desi indienii Montauk erau de regula pasnici, razboinicii lor erau viteji si foarte competenti.
Poate cel mai bine cunoscut incident din istoria indienilor Montauk se refera la nunta fiicei lui Wyanndanch, Heather Flower. Cunoscuta pentru frumusetea ei iesita din comun, aceasta trebuia sa se marite cu tânarul sef de trib al indienilor Shinnecock în primavara anului 1653. Urma sa se tina o mare ceremonie, pentru care s-au facut numeroase pregatiri festive. Printre invitati se numarau Lion Gardiner, Richard Smith si alte notabilitati engleze ale timpului.
În noaptea nuntii, un grup de indieni Narragansetts din Connecticut au atacat tabara, ucigându-i pe mire si pe alti nuntasi. Heather Flower a fost luata prizoniera. Inima lui Wyandanch a fost profund ranita. seful de trib Ninigrate dorea o recompensa. În cele din urma, Lion Gardiner, frate de sânge cu Wyandanch, a aranjat schimbul. Ca rasplata pentru acest serviciu, Wyandanch i-a daruit o uriasa bucata de teren pe malul nordic al Long Island. Gardiner i-a vândut mai târziu terenul lui Richard Smith, iar zona a capatat numele de Smithtown.
Trebuie sa mentionam ca varianta de mai sus apartine rasei cuceritoare. Istoricii indieni afirma ca Lion Gardiner ar fi manipulat întreaga afacere. În fond, cineva trebuie sa-l fi avertizat pe seful de trib Ninigrate de festivitatile nuptiale care urmau sa se tina. Oricare ar fi varianta corecta, cert este ca Gardiner a avut o mare influenta asupra indienilor, care s-a transmis ulterior si descendentilor sai. Tribul Montauk pare sa fi disparut ca urmare a "caldei prietenii" cu influenta familie politica Gardiner.
La un moment dat, Dyson citeaza un fragment din Cronicile orasului East Hampton, scrisa de David Gardiner, care afirma ca "tribul Montauk a fost redus în timp la o mâna de cersetori care nu numara mai mult de 10-15 betivani si oameni degradati". Pasajul a fost scris pe la jumatatea secolului al XIX-lea, în perioada în care familia Benson a început sa-i expulzeze pe indieni de pe pamântul sau. Fiind în mod evident o afirmatie falsa, ne putem îndoi pe buna dreptate în ceea ce priveste prietenia familiei Gardiner cu indienii Montauk.
Mai exista si o alta latura a povestii, pe care mi-am propus sa o elucidez abordându-l pe liderul recunoscut al indienilor Montauk, Robert Cooper, sau "Bob", dupa cum este cunoscut. Detectiv de politie la pensie, Bob Cooper a fost ales în Consiliul Municipal al orasului East Hampton (sub jurisdictia caruia se afla si astazi regiunea Montauk). I-am explicat de la bun început lui Bob ca nu doresc neaparat sa creada în descoperirile mele referitoare la Montauk sau sa se implice în investigatie. Singura mea dorinta era sa aflu mai multe de la el în legatura cu tribul Montauk, în speranta ca as putea sa-i ajut pe membrii sai sa îsi recupereze mostenirea pierduta.
Bob nu stia nimic de cartile mele, dar povestea i s-a parut interesanta. Pe vremea când lucra ca politist era nevoit sa-i alunge deseori pe pustii care se jucau prin buncare si mi-a spus ca activitatea din subterane parea sa fi continuat în permanenta.
Cel mai tare m-a izbit înfatisarea lui Bob Cooper. Desi avea pielea întunecata, nu arata deloc ca un african-american. Trasaturile sale aminteau mai degraba de atlanti (asa cum apar ei în diferitele legende) sau de polinezieni. Bob mi-a spus ca are sânge de indian Montauk în proportie de 98% si ca descendenta sa poate fi dovedita. Facea parte din clanul Pharoah, iar strabunica sa a fost ultima regina a tribului Montauk. Numele ei era Edith Banks Cooper si îsi mai amintea înca de faptul ca vorbea adeseori de amenintarile constante la care erau supusi indienii Montauk în legatura cu pamântul lor. Visul ei cel mai mare era sa fie recunoscuta ca indianca nativa.
Intentia lui Bob era aceeasi: sa obtina pentru indienii din tribul sau recunoastere legala si o parte din pamântul lor sacru. Prietenii si chiar unii membri ai tribului îl întrebau adesea de ce doreste sa-si asume o sarcina atât de imposibila. Bob mi-a spus însa ca are viziuni cu stramosii sai si ca a primit o misiune din partea acestora. Sarcina lui nu este deloc usoara.
Lucrul care m-a impresionat cel mai mult la Bob Cooper era faptul ca nu dorea sa obtina înapoi pamântul indienilor Montauk pentru ca acestia sa cultive pe el tutun si sa construiasca tot felul de cazinouri. Scopul sau era sa determine o trezire a constiintei fata de mediul înconjurator si sa-i învete prin exemplul sau personal pe indieni sa traiasca în mod natural, la fel ca stramosii lor. Era evident ca si-a asumat o pozitie de lider demna de radacinile sale regale.
Bob mi-a spus ca indienii Montauk au fost dezradacinati din lumea lor si ca, potrivit traditiei, vor trebui sa se întoarca acasa înainte ca noi toti sa putem evolua catre o alta lume. Aceasta metafora corespunde descoperirilor mele legate de Proiectul Montauk. Punctul energetic Montauk, situat pe grila sacra, trebuie smuls din mâinile fortelor oculte si redat umanitatii în ansamblul ei.
În ceea ce priveste procesul, Bob mi-a spus ca indienii sunt foarte interesati sa anuleze decizia care i-a declarat rasa disparuta. Au nevoie însa de un avocat care sa cunoasca legile indiene si sa nu fie interesat exclusiv de profitul sau. Deocamdata nu a aparut nici un avocat care sa îndeplineasca aceste cerinte. A adaugat ca un avocat indian de frunte ar fi spus odata: "Cel mai fantastic caz juridic la nivel national este cel al indienilor Montauk". Din pacate, el nu a putut prelua cazul din motive personale.
Daca se gasesc doritori care sa contribuie la aceasta cauza, pot scrie pe adresa Prietenii Pharoah-ilor (Friends of Pharoahs), Bob Cooper, PO Box 126, East Hampton, New York 11937-0126.
Poate cel mai uimitor lucru pe care l-am aflat de la Bob Cooper se refera la Legea Neinterventiei[2] din 1793. Legea a fost adoptata la începutul istoriei Statelor Unite si stipuleaza ca orice teren aflat în proprietatea Guvernului federal la care acesta doreste sa renunte se întoarce la proprietarul initial. Sub incidenta acestei legi, chestiunea proprietatii asupra Camp Hero devine înca si mai complicata. Daca Guvernul si-ar propune vreodata sa renunte la proprietatea asupra terenului, acesta ar trebui sa se întoarca la indienii Montauk. Din pacate, acestia au fost declarati rasa disparuta de Curtea Suprema a Statului New York. Daca aceasta decizie judecatoreasca ar fi anulata, pretentiile indienilor Montauk de a-si vedea înapoi pamânturile ar fi imposibil de contracarat.
Urmatorul punct pe ordinea de zi era sa caut actul de proprietate referitor la Camp Hero pentru a vedea cine detine propriu-zis în proprietate terenul.
Ilustratie
Iazul fara fund
Ilustratia prezinta un iaz în forma triunghiulara situat la nord-est de Drumul Industrial, pe partea opusa lacului Fort Pond. La prima vedere pare sa fie o extensie a lacului, dar exista oameni care sustin ca acest iaz este practic fara fund. Toata lumea este unanim de acord ca este foarte adânc. Exista o legenda straveche care sustine ca un membru al poporului Montauk acuzat de crima a fugit în acest loc si s-a aruncat de pe o stânca în prapastie. Pamântul s-a închis în urma lui, iar în locul în care a cazut a tâsnit un izvor care nu a mai secat niciodata. Amprenta ultimului sau pas a ramas întiparita pe stânca de pe care a sarit, si care între timp a disparut din zona. Se spune ca ar fi existat trei asemenea stânci la Montauk, cunoscute uneori si sub numele de "Urma Copitei Diavolului". Potrivit legendei, izvorul care nu a mai secat niciodata s-a transformat în timp în acest iaz fara fund.
|
