Tribul din Montauk
A sosit momentul sa ne punem o īntrebare cheie: cine a fost acest trib atāt de disputat si īn ce a constat mostenirea sa?
Potrivit unei carti scrise de Verne Dyson si intitulata Heather Flower[1] si alte povesti ale indienilor din Long Island, populatia indiana din Long Island era de circa 500.000 de oameni atunci cānd au sosit invadatorii albi īn secolul XVII. Diferite surse indica faptul ca la origini au existat 13 triburi principale. Fiecare dintre acestea avea propriul sau sachem (sef de trib), care prezida īntālnirile tribale si avea functia de judecator si de comandant executiv. Toti istoricii sunt unanim de acord ca tribul regal sau conducator era Montauk. Exista chiar relatari care afirma ca domeniul indienilor Montauk se īntindea mult mai departe de L 20220o141u ong Island.
Cānd au aparut pentru prima oara oamenii albi, sachem-ul indienilor Montauk era Mongatchsee sau Cutit Lung. Acesta avea patru fii: Poggatacut, Wyandanch, Nowedeonah si Momowets. Acestia conduceau indienii Poggatacut, Montauk, Shinnecock si Corchaug. Cei patru sefi de trib au alcatuit o organizatie puternica si faimoasa cunoscuta sub numele de "Cei Patru Frati Federali". Erau fiii faimosi ai unui parinte faimos. Este evident din aceste informatii ca cele patru triburi apartineau indienilor Montauk, desi tribunalele de mai tārziu aveau sa le considere separate, īn īncercarea evidenta de a denigra renumele indienilor Montauk.
Wyandanch a mostenit functia tatalui sau si a devenit cel mai faimos dintre toti indienii. Era cunoscut ca "Vorbitorul Īntelept". Dyson afirma ca Wyandanch si-a ales ca sediu al locuintei sale regale teritoriul Montauk, care īnsemna, printre altele, "loc fortificat". Dyson continua spunānd ca Wyandanch a construit un sat fortificat capabil sa adaposteasca 500 de razboinici. Desi indienii Montauk erau de regula pasnici, razboinicii lor erau viteji si foarte competenti.
Poate cel mai bine cunoscut incident din istoria indienilor Montauk se refera la nunta fiicei lui Wyanndanch, Heather Flower. Cunoscuta pentru frumusetea ei iesita din comun, aceasta trebuia sa se marite cu tānarul sef de trib al indienilor Shinnecock īn primavara anului 1653. Urma sa se tina o mare ceremonie, pentru care s-au facut numeroase pregatiri festive. Printre invitati se numarau Lion Gardiner, Richard Smith si alte notabilitati engleze ale timpului.
Īn noaptea nuntii, un grup de indieni Narragansetts din Connecticut au atacat tabara, ucigāndu-i pe mire si pe alti nuntasi. Heather Flower a fost luata prizoniera. Inima lui Wyandanch a fost profund ranita. seful de trib Ninigrate dorea o recompensa. Īn cele din urma, Lion Gardiner, frate de sānge cu Wyandanch, a aranjat schimbul. Ca rasplata pentru acest serviciu, Wyandanch i-a daruit o uriasa bucata de teren pe malul nordic al Long Island. Gardiner i-a vāndut mai tārziu terenul lui Richard Smith, iar zona a capatat numele de Smithtown.
Trebuie sa mentionam ca varianta de mai sus apartine rasei cuceritoare. Istoricii indieni afirma ca Lion Gardiner ar fi manipulat īntreaga afacere. Īn fond, cineva trebuie sa-l fi avertizat pe seful de trib Ninigrate de festivitatile nuptiale care urmau sa se tina. Oricare ar fi varianta corecta, cert este ca Gardiner a avut o mare influenta asupra indienilor, care s-a transmis ulterior si descendentilor sai. Tribul Montauk pare sa fi disparut ca urmare a "caldei prietenii" cu influenta familie politica Gardiner.
La un moment dat, Dyson citeaza un fragment din Cronicile orasului East Hampton, scrisa de David Gardiner, care afirma ca "tribul Montauk a fost redus īn timp la o māna de cersetori care nu numara mai mult de 10-15 betivani si oameni degradati". Pasajul a fost scris pe la jumatatea secolului al XIX-lea, īn perioada īn care familia Benson a īnceput sa-i expulzeze pe indieni de pe pamāntul sau. Fiind īn mod evident o afirmatie falsa, ne putem īndoi pe buna dreptate īn ceea ce priveste prietenia familiei Gardiner cu indienii Montauk.
Mai exista si o alta latura a povestii, pe care mi-am propus sa o elucidez abordāndu-l pe liderul recunoscut al indienilor Montauk, Robert Cooper, sau "Bob", dupa cum este cunoscut. Detectiv de politie la pensie, Bob Cooper a fost ales īn Consiliul Municipal al orasului East Hampton (sub jurisdictia caruia se afla si astazi regiunea Montauk). I-am explicat de la bun īnceput lui Bob ca nu doresc neaparat sa creada īn descoperirile mele referitoare la Montauk sau sa se implice īn investigatie. Singura mea dorinta era sa aflu mai multe de la el īn legatura cu tribul Montauk, īn speranta ca as putea sa-i ajut pe membrii sai sa īsi recupereze mostenirea pierduta.
Bob nu stia nimic de cartile mele, dar povestea i s-a parut interesanta. Pe vremea cānd lucra ca politist era nevoit sa-i alunge deseori pe pustii care se jucau prin buncare si mi-a spus ca activitatea din subterane parea sa fi continuat īn permanenta.
Cel mai tare m-a izbit īnfatisarea lui Bob Cooper. Desi avea pielea īntunecata, nu arata deloc ca un african-american. Trasaturile sale aminteau mai degraba de atlanti (asa cum apar ei īn diferitele legende) sau de polinezieni. Bob mi-a spus ca are sānge de indian Montauk īn proportie de 98% si ca descendenta sa poate fi dovedita. Facea parte din clanul Pharoah, iar strabunica sa a fost ultima regina a tribului Montauk. Numele ei era Edith Banks Cooper si īsi mai amintea īnca de faptul ca vorbea adeseori de amenintarile constante la care erau supusi indienii Montauk īn legatura cu pamāntul lor. Visul ei cel mai mare era sa fie recunoscuta ca indianca nativa.
Intentia lui Bob era aceeasi: sa obtina pentru indienii din tribul sau recunoastere legala si o parte din pamāntul lor sacru. Prietenii si chiar unii membri ai tribului īl īntrebau adesea de ce doreste sa-si asume o sarcina atāt de imposibila. Bob mi-a spus īnsa ca are viziuni cu stramosii sai si ca a primit o misiune din partea acestora. Sarcina lui nu este deloc usoara.
Lucrul care m-a impresionat cel mai mult la Bob Cooper era faptul ca nu dorea sa obtina īnapoi pamāntul indienilor Montauk pentru ca acestia sa cultive pe el tutun si sa construiasca tot felul de cazinouri. Scopul sau era sa determine o trezire a constiintei fata de mediul īnconjurator si sa-i īnvete prin exemplul sau personal pe indieni sa traiasca īn mod natural, la fel ca stramosii lor. Era evident ca si-a asumat o pozitie de lider demna de radacinile sale regale.
Bob mi-a spus ca indienii Montauk au fost dezradacinati din lumea lor si ca, potrivit traditiei, vor trebui sa se īntoarca acasa īnainte ca noi toti sa putem evolua catre o alta lume. Aceasta metafora corespunde descoperirilor mele legate de Proiectul Montauk. Punctul energetic Montauk, situat pe grila sacra, trebuie smuls din māinile fortelor oculte si redat umanitatii īn ansamblul ei.
Īn ceea ce priveste procesul, Bob mi-a spus ca indienii sunt foarte interesati sa anuleze decizia care i-a declarat rasa disparuta. Au nevoie īnsa de un avocat care sa cunoasca legile indiene si sa nu fie interesat exclusiv de profitul sau. Deocamdata nu a aparut nici un avocat care sa īndeplineasca aceste cerinte. A adaugat ca un avocat indian de frunte ar fi spus odata: "Cel mai fantastic caz juridic la nivel national este cel al indienilor Montauk". Din pacate, el nu a putut prelua cazul din motive personale.
Daca se gasesc doritori care sa contribuie la aceasta cauza, pot scrie pe adresa Prietenii Pharoah-ilor (Friends of Pharoahs), Bob Cooper, PO Box 126, East Hampton, New York 11937-0126.
Poate cel mai uimitor lucru pe care l-am aflat de la Bob Cooper se refera la Legea Neinterventiei[2] din 1793. Legea a fost adoptata la īnceputul istoriei Statelor Unite si stipuleaza ca orice teren aflat īn proprietatea Guvernului federal la care acesta doreste sa renunte se īntoarce la proprietarul initial. Sub incidenta acestei legi, chestiunea proprietatii asupra Camp Hero devine īnca si mai complicata. Daca Guvernul si-ar propune vreodata sa renunte la proprietatea asupra terenului, acesta ar trebui sa se īntoarca la indienii Montauk. Din pacate, acestia au fost declarati rasa disparuta de Curtea Suprema a Statului New York. Daca aceasta decizie judecatoreasca ar fi anulata, pretentiile indienilor Montauk de a-si vedea īnapoi pamānturile ar fi imposibil de contracarat.
Urmatorul punct pe ordinea de zi era sa caut actul de proprietate referitor la Camp Hero pentru a vedea cine detine propriu-zis īn proprietate terenul.
Ilustratie
Iazul fara fund
Ilustratia prezinta un iaz īn forma triunghiulara situat la nord-est de Drumul Industrial, pe partea opusa lacului Fort Pond. La prima vedere pare sa fie o extensie a lacului, dar exista oameni care sustin ca acest iaz este practic fara fund. Toata lumea este unanim de acord ca este foarte adānc. Exista o legenda straveche care sustine ca un membru al poporului Montauk acuzat de crima a fugit īn acest loc si s-a aruncat de pe o stānca īn prapastie. Pamāntul s-a īnchis īn urma lui, iar īn locul īn care a cazut a tāsnit un izvor care nu a mai secat niciodata. Amprenta ultimului sau pas a ramas īntiparita pe stānca de pe care a sarit, si care īntre timp a disparut din zona. Se spune ca ar fi existat trei asemenea stānci la Montauk, cunoscute uneori si sub numele de "Urma Copitei Diavolului". Potrivit legendei, izvorul care nu a mai secat niciodata s-a transformat īn timp īn acest iaz fara fund.
|
