In Valea Regilor din Egipt, arheologul britanic Howard Carter si Lordul Carnarvon au fost primii oameni care au intrat in mormantul regelui Tutankamon dupa o perioada de 3.000 de ani. Camerele sigilate ale mormantului lui Tutankamon erau surprinzator intacte si inauntru era o colectie de cateva 18418g623s mii de obiecte nepretuite, inclusiv un sarcofag de aur ce continea mumia tanarului rege.
La venirea lui Carter in Egipt, in 1891, multe
morminte egiptene fusesera descoperite, si majoritatea lor fusese distrusa si pradata
de jefuitorii de morminte pe parcursul unui mileniu.
Totusi, Carter era sapator foarte iscusit, si in primii ani ai secolului XX
?lea el a descoperit mormintele lui Hatseptus si a regelui Thutmes al IV-lea.
In jurul anului 1907, el s-a asociat cu contele de Carnarvon, un colectionar de
antichitati care il delegase pe Carter sa supravegheze excavatiile din Valea
Regilor.
Pana in 1913, multi experti au considerat ca nu mai existau obiective nedescoperite in Vale. Totusi, Carter a continuat excavatiile, convins ca mormantul regelui putin cunoscut Tutankamon mai poate fi inca gasit.
Regele Tutankamon a ajuns la tron in 1333 i.Hr, cand inca era doar un copil. A murit o decada mai tarziu, la varsta de 18, de aceea el nu a fost foarte cunoscut in istoria regilor egipteni. In secolul al XIII-lea i.Hr, Tutankamon si ceilalti regi din Amarna au fost condamnati uitarii, si majoritatea documentelor referitoare la ei au fost distruse- printre acestea numarandu-se si locatia mormantului lui Tutankamon. Un secol mai tarziu, in secolulalXII-lea d. Hr lucratorii care construiau un mormant pentru Ramses VI au acoperit mormantul lui Tutankamon cu o lespede foarte mare, protejandu-l astfel de descoperirile viitoare.
Dupa Primul Razboi Mondial, Carter a inceput o cautare amanuntita pentru a descoperi mormantul lui Tutankamon si la data de 4 noiembrie 1922, a descoperit o treapta ce ducea la intrare
Lordul Carnarvon s-a grabit sa ajunga in Egipt, si in 23 noiembrie ei au trecut printr-un perete din caramizi de noroi, descoperind calea prin care se putea ajunge la mormantul lui Tutankamon. Existau dovezi ca hotii intrasera in mormant candva, si arheologii s-au temut ca vor descoprii inca un mormant pradat.
Totusi, la data de 26
noiembrie, ei au patruns printr-o alta usa si Carter s-a aventurat inauntru cu
o lumanare pentru a arunca o privire. In spatele sau, Lordul Carnarvon a
intrebat ? Poti vedea ceva?? si Carter i-a raspuns, ? Da, lucruri minunate?.
Aceasta era anticamera mormantului lui Tutankamon, si era intacta. Podeaua
prafuita inca mai pastra urmele pasilor celor care construisera mormantul si il
sigilasera cu 3.000 de ani in urma. Aparent, jefuitorii care patrunsesera in
mormant o facusera la putin timp de la terminarea lui si fusesera prinsi
inainte sa patrunda in interior si sa fure.
De aceea a inceput un mare proces de excavatie in cadrul caruia Carter a
explorat cu grija mormantul de patru camere al regelui pe o perioada de timp de
sapte ani, descoperind o colectie incredibila de cateva mii de obiecte.
Pe langa numeroasele bijuterii si aur, acolo erau statui, mobile, haine, , arme
si multe alte obiecte care aduceau o minunata lumina asupra culturii
respective. Cea mai importanta descoperire a fost un sarcofag de piatra,
continand trei sarcofage puse unul in altul. In ultimul sarcofag, realizat din
aur masiv, se afla corpul mumificat al regelui copil Tutankamon, pastrat timp
de 3.200 de ani. Majoritatea acestor comori sunt pastrate acum la muzeul din
Cairo.
Ramses
Aproximativ in anul 1290 i.C. are loc incoronarea lui Ramses al II-lea,
asupra a carui fata razele soarelui cad in fiecare an, in templul Abu Simbel.
Ramesses II (cunoscut si sub numele de Ramesses cel Mare si ulterior
anglicizat, Ramses si Rameses) a fost un faraon egiptean. El a trait intre 1314
i.C si 1224 i.C. si a domnit intre 1290 i.C. si 1224 i.C. Ramesses a condus
Egiptul in total 66 de ani, devenind faraon la varsta de 24 de ani si a murit
in al 90-lea sau an de viata. Scriitori din Grecia Antica (cum ar fi Herodot)
au atribuit realizarile sale personajului semi-mitologic Sesostris. A fost al
treilea rege al dinastiei a 19-a si fiul lui Seti I si a reginei Tuya. Cea mai
importanta sotie a sa a fost Nefertari, dar a mai avut si alte sotii printre
care Isisnofret si Maetnefrure, Printesa de Hatti. Scriitorul Terrence Gray a
afirmat in 1923 ca Ramesses al II-lea a avut nu mai putin de 200 de fii si 200
de fiice; cercetatorii din prezent, insa, considera ca fiii si fiicele sale,
desi numerosi, au fost mult mai putini la numar. Dintre copiii sai pot fi
amintiti Bintah (Bintanath) (printesa si sotia tatalui ei), Setakht
(Sethnakhte), Faraonul Merneptah (care i-a succedat) si printul Kha'emweset.
Ramesses a facut cateva expeditii spre nord, in taramurile din Estul
Mediteranei (unde sunt localizate in epoca moderna Israelul, Palestina, Liban
si Siria). In Batalia de la Quadesh in al patrulea an al domniei sale (1285
i.C.), fortele egiptene conduse de Ramesses al II-lea au infruntat fortele
armate ale lui Muwatallis, regele hittitilor. In decursul urmatorilor ani, nici
una dintre puteri nu a reusit sa o infranga pe cealalta, astfel ca in al 21-lea
an al domniei sale (1269 i.C.), Ramesses a incheiat un tratat cu Hattusilis al
III-lea, fiind vorba de cel mai vechi tratat de pace cunoscut si care a
supravietuit pana astazi, despre care se considera ca a fost incheiat in anul
1271 i.C.
Ramesses a purtat de asemenea campanii in sudul primei cascade din Nubia. El a
construit numeroase monumente impresionante si a avut parte de mai multe statui
care il reprezinta, decat oricare alt faraon egiptean: intr-adevar, Ramesses
le-a dat mult de lucru mestesugarilor care locuiau in Deir el Medina.
Cel mai tarziu in vremea lui Eusebiu de Caesarea, a fost identificat ca fiind
faraonul caruia personajul biblic Moise se crede ca i-a cerut ca poporul sau sa
fie eliberat din sclavie.
Mumia lui a fost descoperita la Deir al-Bahari in 1881 si plasata in Muzeul
Egiptean din Cairo cinci ani mai tarziu, unde este inca expusa cu mandrie de
poporul egiptean. Succesorul sau a fost fiul lui, Merneptah.
|
