UN CALATOR ITALIAN INAINTE DE MIHAI VITEAZUL: BOTERO

UN CĂLĂTOR ITALIAN ĪNAINTE DE MIHAI VITEAZUL: BOTERO

Nici unul din calatorii pe care i-am īnfatisat pīna acum nu era calator de pro fesie; de data aceasta venim la cel cu aceasta calitate: italianul Giovanr Boter 656h76g o1, abate al manastirii San-Michele īn Chiusa, iezuit, secretar al Iu Borromeo, si īn aceasta calitate trimis la Paris; mort la Turin la 1617. El īntrebuintat cea mai mare parte din viata lui anume pentru calatorii, de p urma carora a strīns o multime de informatii foarte pretioase, avīnd doa singurul pacat ca nu se poate fixa data exacta cīnd cutare sau cutare di stiri au fost strīnse. Opera ramīne mai mult ceea ce italienii numeau "relazi oni", rapoarte ca acelea pe care le faceau bailii venetieni de la Constantino pol. Dar dintr-īnsa putem culege si lamuriri de mare importanta cu privir la starea terilor noastre pe la 1580-90.

Botero, care cunostea bine terile noastre fara sa putem stabili cīnd fost pe aici1, stie ca moldovenii sīnt numiti de turci: carabogdani, - turc avīnd obiceiul de a numi fiecare tara dupa acel stapīnitor pe care-1 cunostea īntīi; de exemplu parte din Grecia continentala se chema la dīnsii provinci lui Carol, Garl-IH; Dobrogea, dupa Dobrotici care a stapīnit pe aici, Dobrug Iii. In cazul acesta, deci , Moldova e dupa Bogdan Orbul, presupusul īnchina tor al terii, sau poate dupa Bogdan īntemeietorul, iar numele de cara "ne gru", pe care calatorul se trudeste sa-1 explice dupa coloarea īntunecata grīnelor moldovenesti2, fiind īn legatura cu designatia turanica, dupa coloan a punctelor cardinale3.

Definind Basarabia īn sensul cel drept - "Basarabia este deasupra mari unde e Cetatea Alba" -, se descrie Moldova īntreaga astfel: "Moldova est o tara seasa si roditoare, dar rau tinuta", "mal tenuta" - "buna tara, rea toc meala", spune proverbul; "fiecare lucreaza aici cīt vrea, asa e de mare mu

!Mai multe editii.

Perche fa ii formento nero.

Cf■ suburbiile numite dupa colori la Constantinopol ca si la Bucuresti si deosebire
persanilor turcomani dupa "oaia alba" ori "oaia neagra". De asemenea Rusia Alba, Rus
Rosie, Rusia Neagra, nume ramase de la īmpartirea teritoriilor rusesti de catre tatar

Pīna Ia jumatatea Teacului al XVII-lea

renurilor si rarimea locuitorilor, cari, pe līnga aceasta, sīnt si lenesi cura de lenea lor". si aiurea el spune ca locuitorii sīnt betivi si lenesi, n case acoperite cu stuf.

igur explicatia acestei critice sociale trebuie cautata īn altceva decīt rea pe care o simt oamenii de a fi lenesi. Acel care simte placerea de _ este fara īndoiala bolnav, fiindca actiunea īnsasi a vietii produce si munca pentru omul sanatos este un vesnic izvor de multamire. secolul al XVII-lea aceasta "lene" are īnsa o explicatie, care nu este acum a stoarcerii puterilor, īntretinute cu o hrana mizerabila, prin e uriase ale scurtei perioade agricole si fara īndemnul pe care-1 da atea progresului economic. Pe atunci nu era īnca principala conditie munci ordonate, care este valoarea economiei pastrate īn forma de tara abia īncepuse sa aiba legaturi care sa-i ceara bani. Banul nostru i'fi cerut pe la anul 1570-80, cīnd tributul trebuia sa-1 platim tur-moneda -, si din acest fapt a rezultat serbia teranului, care nu dis-e bani, oricīt de bogat ar fi fost īn lucruri. Cumparaturile zilnice s-au mziv. Acesta a fost un abuz asamanator cu ceea ce s-ar īntīmpla cu ī foarte saraca ce ar vinde pe un pret de nimic singurului cumparator po-īe stie ce juvaier vechi pentru ca trebuie, a doua zi, sa raspunda unei :are nu poate fi zabovita. Pe de alta parte, caracterul pantehnic al ii nostru, destoinicia lui īn a face toate cele ce-i sīnt de nevoie era ai īnsemnata pe vremea aceea decīt acum. Mestesugarii straini erau iar, afara de dīnsii, pe līnga boieri, pe līnga manastiri si episcopii, ioar mesterii tigani robi, cari nu serveau decīt pe stapīnii lor.

tīrg nu se gasea mai nimic, caci tīrgurile, īn forma caracteristica Mol-lateaza de pe la 1830-40. Sa se mai adauge faptul ca atunci femeia ra de munca la cīmp: se zicea "rumān" īn Ţara Romāneasca si "vecin" Iova teranului neliber, dar niciodata nu se zicea "vecina" īn sens de nelibera, si o singura data am gasit cuvīntul "rumāna", din greseala. 3 vindeau mosiile, se īnsemnau barbatii īndatoriti la munca, nici-nsa femeile: sistemul acesta de a robi femeia la munca ogorului, care si degenerarea populatiei, e o eroare economica si un act de barbarie pe care epocele mai vechi nu le-au cunoscut. Toata arta noastra popu->a de stralucita, n-ar fi existat daca femeia ar fi muncit de-a valma cu ii la cīmp11.

;a deci explicatia "desfatarii īn lene" de care vorbeste Botero, care-si lie ca terile noastre erau cam ca Lombardia sau alt tinut fericit al Ita-!, īn care serbia nu era cunoscuta si teranii liberi aveau ogorul lor, iar īfloritoare stateau līnga sate, asa īncīt omul avea si placere si avanta-a munci, strīngīnd capital si putīndu-si procura placeri ale vietii pe i nostri nici nu le banuiau. )tero, care a cunoscut tara mai bine īn partile basarabene, spune ca

codrii si focul se facea din stuppi, "etoupes", de fapt: tīzīc, ca īn Dobro-:a īn unele parti din Basarabia pīna azi, supt influenta si a tatarilor, isnuiesc īnca acest fel de a se īncalzi. Dimpotriva, īn Moldova dintre

Carpati ca si īn Muntenia, erau nenumarate padurile si codrii, aseza--esti gasindu-se de-a lungul durilor, īn lunci, sau īn poieni, de unde

Un calator italian īnainte de Minai Viteazul: Botero

numarul mare de localitati al caror nume e īntovarasit de cuvīntul "poiana Poiana Ţapului etc.

In ce priveste izvorul de bogatie al vitelor, se spune ca ele sīnt īn num foarte mare, de se scot foarte multe si pentru terile vecine, cum s-a vaz si din expunerea lui Graziani.

Pentru īntīia oara īnsa la Bongars si la Botero se pomeneste despre salin cu drobul ca "marmura sura", despre minele de la noi, care n-au fost cauta cum trebuie din cauza lacomiei turcilor; ba chiar, mult mai tīrziu o prop nere de a se exploata minele noastre venind de la rusi prin faimosul Tra dafilov, pe la 1840, din aceeasi temere s-a refuzat, ca fiind oferta unor strai primejdiosi. Totusi calatorul adauge ca se gaseste aur īn rīuri, desi minele aur si de argint nu se cauta din acea pricina a turcilor. Pentru culegerea aurul din rīu se īntrebuintau anumite categorii de tigani: aurari, zlatari, superic lingurarilor, cari lucrau lemnul, si altor categorii tiganesti: īn legatura manastirea mai ales, se spala astfel aurul din rīuri, din Olt, aur care venea d Ardeal, din minele exploatate continuu. Se vorbeste si de "ceara" min rala de līnga Tīrgsor, un fel de "pacura", servind la facerea luminarilor, nu uitam pomenirea marii bogatii de miere si de ceara.

Vistieria lua o dijma de la toate produsele: de la oi, gostina, de la por tot asa; de la vitele albe mai tīrziu s-a luat vacaritul, pe vremea lui Brānc veanu, care īndrazni, la munteni, sa se atinga de aceasta bogatie a boierii De la albine se culegea albinaritul, si Botero ne asigura ca se luau din ace venit 100 000 de scuzi pe an numai de domnie. Mierea aceasta din Moldo se expedia prin Italia īnca de pe vremea lui Alexandru Lapusneanu, care intrat īn discutii formale cu negustori italieni, florentini si venetieni, pent exportul de vite si alte produse moldovenesti (1560)1. La Venetia se trimet si ceara, asa īncīt frumoasele peceti venetiene si luminarile care au ars, fa sa afume mozaicele si picturile nepretuite, īn splendidele biserici din ace, oras erau datorite sporului harnicelor albine moldovenesti. In general, spu Botero, dijmele produc, la un loc, visteriei un venit de doua milioane de seu ceea ce era enorm pentru vremea aceea.

In Moldova sīnt cincisprezece orase, iar īn Muntenia, mai putine: Tīrgov: tea, unde locuieste domnul, era īncunjurata, cum este si acuma o curte tei neasa, cu gardul de rachita batut uneori si cu lut, cu o īmprejmuire de palisa umpluta cu pamīnt; zidaria, din care se vad ramasite si astazi, dateaza am spus-o - numai de pe vremea lui Matei Basarab.

Orasul avea, dupa alt izvor2, o mie de case romānesti, si sasesti abia dou zeci si doua; capela Sf. Francisc era īn ruine; la Sf. Martin servea un pre luteran.

Se mai vorbeste acolo si de Cīmpulung, cu noua sute de case (patruzt si noua sasesti), de Rīmnic, unde se mai afla catolici īn douazeci de case, Braila, de Tīrgsor, Tīrsor, care a avut oarecare importanta odinioara, fii tīnd ca oras īnca din secolul al XV-lea, cīnd a fost omorīt acolo un dom Vladislav, daca nu Vlad Dracul si fiul sau, iar biserica mai veche īn Tī e numai din veacul al XVII-lea.

Iorga, Istoria comertului, ed. II, p. 191 - 2.

Hurmuzaki, III, p. 94-5.

Pīna la jumatatea veacului al XVII-lea

,ie politica, īn ce priveste legaturile cu turcii, Botero constata ldovei datoresc ajutor turcilor. Aceasta ne face a veni la originea acestor relatii.

īnca ale unui vasal, fiindca turcii se deprinsesera cu un anume

L pe care-1 gasisera la intrarea īn Peninsula Balcanica, formīnd

e capetenie īn statul sīrbesc si īn cel bulgaresc. Astfel eram datori

ara de tribut, de peschesul care era trimes suzeranului, de daruri

ternici la Poarta, ca un element de politeta, de omenie, si fur-

;boi: lemne, grīne, catarge si altele. Asa incit datoria pe care o

aa terile noastre de a da anumite provizii la Poarta īn mod nor-

fix mult inferior valorii lucrurilor vīndute, este īn legatura cu

primitiva a furniturilor de razboi. Tot asa salahorii cari se cereau

:i erau iarasi o consecinta a obligatiei noastre de a ajuta īn raz-

aratul" pagīn, caci a fost un timp cīnd ni se cerea si un ajutor

lai cit foarte rapede s-au īnlocuit contingentele de ostasi cu aceasta

.re a fost o dezonoare pentru terile noastre.

idaus la aceste īndatoriri am vazut ca turcii īmpiedecau exportul

ari-i rezervau pentru oastea lor, īntrucīt nu mai erau īntrebuin-

n pentru nevoile militare. Vorbind de cai, Botero spune ca acestia

Dutere si o rasuflare neobosita". E vorba de caii marunti, rasa de

buintati si de cazaci, calutii cuminti si rabdurii, pe cari īn timpuri

n despretuit asa de mult, fara sa ne gindim ca sīnt singurul fel adap-

jurarilor de clima si conditiilor īn care traieste cea mai mare parte

ii noastre. Atītea īncercari facute cu animalele de aiurea n-au reu-

d īn secolul al XVIII-lea boierii stiau sa creasca acesti cai indi-

ari se facea remonta austriaca, daneza, prusiana - si cel dintii

Prusiei pe care l-am avut, pe la 1780, un dascal nemtesc, anume

ese instalat īn rīndul īntīi pentru aceasta remonta.

>

ta terilor noastre exista īnca. Acest izvor ni spune ca Moldova dadea rchebusieri, adeca puscasi ("pusca", īn timpurile vechi īnsemna tun, traducere din ungureste am gasit cuvīntul "tun", la īnceput: tunet, lI de astazi al lui; sineata era atunci pusca; pare ca īn Ardeal a itii sa se īntrebuinteze, deci, "tun").

eti se puteau strīnge 25 000, iar īn Muntenia numai 10 000, pe , īn degenerarea militara a acestui principat, pedestrasi sīnt numai 3 aceea Moldova a fost in stare sa mai dea īnca o armata lui Ioan Cumplit, pe cīnd īn Ţara Romāneasca, atunci cīnd a trebuit ca Mihai sa se ridice īmpotriva turcilor, el s-a vazut silit sa-si faca o armata, mente indigene, ci cu elemente platite, ceea ce era sa-1 duca la cata-pe unul care n-avea bani si tara nu era capitalista ca sa aiba de unde-i 3m militar capitalist, deci, īntr-o tara care nu cunostea capitalul, -un alt pasagiu - fiindca Botero revine de mai multe ori asupra r pe care le spune - se arata ca Moldova putuse da si pīna la 50 000 ar numarul scazuse din cauza pradaciunilor cumplite pe care le sufe-

Un calator italian īnainte de Minai mow,

rise, īn a doua jumatate a secolului al XVI-lea, supt Ioan Voda si dupa dlnsul, din cauza navalirii cazacilor sprijinitori ai pretendentilor la domnie, ai "domni­sorilor", si a tatarilor care-i combateau.

"Ţara aceasta", spune Botero, "avea bielsug de toate, acum razboiul a pustiit-o aproape."

Alte izvoare contemporane vorbesc pentru Moldova de 15 000 de cala­reti: boierii purtau platose de zale, teranii aveau suliti si scuturi. Printr-o descriere din a doua jumatate a secolului al XVII-lea stim ca sulitile si le faceau teranii, din pari cu vīrful ars īn foc. Supt Tomsa erau 50 000 de calari. O socoteala a lui Despot, facuta de el īnsusi, cuprinde 40 000 de pedestrasi si 50-60 000 calari. Iar Ruggiero, acel care vorbeste de planul florentinului de a face Nistrul navigabil, noteaza 50 000 de calari īntrucītva asamanatori cu ai turcilor, cu putine arme, arce -, mostenire de la tatari, ca īn vechea lupta de la Posada a muntenilor lui Voda Basarab contra ungurilor regelui Carol Robert, lupta care e īnfatisata īn Chronicon pictum al regalitatii maghiare1.

Giovanni de Marini Poli, ragusan amestecat īn arendarea veniturilor ambelor principate si īnrudit prin sotia sa cu dinastia Munteniei, socotea ca Moldova avea 25 000 de ostasi, dar el e partial pentru principatul unde-si avea rosturi cīnd spune ca īn Muntenia erau 35 000.

Botero cunoaste si legaturile romānilor cu Polonia, chiar cele vechi, caci citeaza tratatele din 1403 si 1432, adaugind ca vechile relatii slabisera putin: polonii n-au sprijinit pe Ioan Voda cel Cumplit, īn ajutorul caruia au alergat cazacii, fiindca acest "cumplit" domn īnlocuise pe Bogdan cel Tīnar, fiul lui Alexandru Lapusneanu, care-si maritase surorile cu poloni, īnainte de a o face Ieremia Movila cu fetele lui, si petrecea īn lumea polona, pierzīndu-si chiar tronul pentru ca trecuse peste Nistru la o nunta, si prietenii lui poloni au īncercat sa-1 restituie in domnie prin expeditia, interesanta, pe care o descrie īndeosebi polonul Lasicki2.

In ce priveste, īn sīīrsit, firea poporului nostru si legaturile cu domnia, iata ce īntīlnim la contemporani: "Este un popor supus apasarii, si din cauza aceasta e de ajuns sa vada ca vine cineva cu aiere dusmanoase ca sa se retragi īnaintea lui". Iar un nobil ungur, Forgāch, care cunostea foarte bine Molj dova, de prin anii 1560-70, si care a descris luptele Moldovei de pe vremea aceasta, are urmatoarele cuvinte de ura: "Asa de cruzi sīnt barbarii acestia īncit ucid pe domni fara cel mai mic motiv, si tot asa fac supusii fata de domn De aceea nimeni n-a putut stapīni multa vreme. Stralucirea familiilor nu s poate astepta acolo. Caci uneori se nimicesc familii īntregi fara nici un cuvīnlj adesea pentru a li lua banii sau averile."111

īntorcīndu-ne acum la Botero, iata ce spune el: turcii numesc pe domm muntean. īn Moldova tara a pastrat mai tīrziu dreptul de a numi domnul.

Reproducere si īn editii mai vechi din a mea Istorie a romānilor pentru scoli-(
legenda arcasilor cari cu sageata lor fixeaza locul unde va fi manastirea de la Putna.

Paprocki, apoi Gorecki povestesc luptele lui Ioan si ale cazacilor cu turcii-

imn ■ <. juiimi.tnil M-ill.'UIUl al A.Wl-11'll

>easta alegere a domnilor, de tara, era o realitate. si totusi o alta rea-īnt masurile de mazilie pe care turcii au putut sa le ieie, de la un timp, . domnii nostri. Iata explicatia. La īnceput, cum am spus, ei se alegeau care se strīngea īntr-un anume loc si aclama pe Voda cel nou. Cazuri tea le īntīlnim īnca din vremi foarte departate, de exemplu cīnd stefan re a luat tronul Moldovei si lumea statea la "Direptate", adeca la locul ■utii, pentru a declara ca voieste pe īnvingatorul de la Orbie si Doljesti. ii s-a pastrat pīna tīrziu: astfel la moartea lui Matei Basarab a fost t īn felul acesta urmasul lui, Constantin Cīrnul. Cīnd a murit īn sfīrsit Cantacuzino, la 1688, Brāncoveanu a fost ales, īn conditii pe care le >arte bine, de tara.

ireii n-aveau dreptul de interventie prin obicei ori prin tratate, - caci

>le tratate cu ei au fost fabricate de noi, īn secolul al XVIII-lea: de

nostri ca sa arate fata de rusi ca avem drepturi pe care ei trebuie sa

irrrīe. Domnul li datora īnsa o buna administratie; i se cerea anume

ite raiaua sultanului". Sultanul era ciobanul: el singur tundea oile.

e' iscau plīngeri, natural ca "īmparatul" le judeca. Acesta neputīnd sa

bucuresti sau la Iasi, domnul era rugat sa se prezinte la Poarta pentru

[reptatī. Asa era datoria. Dar mai era un caz: cīnd se schimba sultanul

nd domnul' era ales de tara, se cuvenea ca el sa se īnfatiseze sultanului

i obiceiul asiatic, oriental sa-i sarute poala hainei. Cīnd domnul se pre-

Poarta din cauza unei pīri, pe dreptate sau ba, turcii cīntareau motivele

rte si de alta, īntr-o cumpana deprinsa a primi aur, si atunci, daca dom-

condamnat, i se lua tronul pentru ca abuzase de situatia lui. Dar tre-

idata, un alt domn, si, īn acest caz, ceea ce s-a facut de obicei īnaintea

.i se facea la Constantinopol īnaintea reprezintantilor terii, a agentilor,

hehaielelor, īnaintea boierilor pribegi, īn fata acelora cari prezintasera

mdidatul la tron īsi arata semnul, tainicul semn imprimat, īnaintea

lor, la nasterea unui copil nelegitim. Semnul se verifica: pe baza unei

ini de acest fel era sa avem la 1577 īn Muntenia ca domn pe un medic

1 din Constantinopol, Rosso, care pretindea ca raposata lui maica

a partile muntene pe vremea lui Alexandru Voda sau poate era chiar

a.

obicei, spune Botero mai departe, domnii nu tin mult, pentru ca, din poftei de cīstig a turcilor, sīnt adeseaori goniti dupa cererea cui ofera īare suma de bani. si astfel birul a ajuns sa creasca necontenit, e necesar, īn felul cum se desfasura aceasta expunere, sa se arate varia-Dutului, crescut continuu, gratie si socotelii īn aspri vechi si īn aspri vremea lui Botero īnsa, el era de 70 000 de galbeni pentru Ţara Romā-iar domnia costa 300 000, afara de ceea ce se mai dadea pasilor si celor-braze stiute". "Se schimba domnii aproape zilnic, pentru ca terile se ofera mai mult, si, pentru ca domnii sa se poata pastra, se prapadesc ii si se distruge tara."