UN CĂLĂTOR SIRIAN ÎN PRINCIPATE LA JUMĂTATEA VEACULUI AL XVII-LEA
Un nou calator în acelasi moment istoric e Pavel de Alep, diaconul care întovarasit pe patriarhul Macarie de Antiohia, unul dintre prelatii cersitor cum era obiceiul atunci, cari, fiindca eparhiotii lui erau musulmani, se întrt tineau din ce culegeau prin t 616b12g erile crestine strabatute de dînsii. Caci stim c veneau pe atunci multi clerici pe la noi din terile Orientului ca sa-si refac bugetul: un patriarh de Constantinopol statuse în aceste parti înca de la sfî situl veacului al XVI-lea, apoi un patriarh de Ierusalim trecuse prin Moldov în Rusia. Nu numai nevoia de a strînge bani îi aducea pe la noi, ci si fapt ca li era mult mai placut sa locuiasca o tara bogata, încunjurati de foart mare cinste, gazduiti de printi, decît sa vegeteze în resedintile lor asiatice expusi la o mizerie aproape cotidiana, ca si la toate insultele din partea une populatii de alta lege.
în circumstantele acestea a venit si Macarie si a petrecut la noi, cu excep tia unei excursii în Rusia cazacilor de la Nipru, ai lui Bogdan Hmilnitchi, t în Rusia tarului Alexie, vreo patru ani de zile. A sosit la 1653, cînd domni lui Vasile Lupu se prabusea, fiind înlocuita, nu fara framîntari care au adus cînd pe unul, cînd pe altul pe tron, de a lui Gheorghe stefan, iar pe de alta parte, el a fost martor, la 1654, al împrejurarilor care au însemnat sfîrsitu lui Matei Basarab si suirea pe tron a lui Constantin Basarab zis si Cîrnul. A vazut apoi scoaterea lui Constantin si asezarea acelui Mihnea, fiul lui Radi Mihnea, deci nepotul de fiu al lui Mihnea Turcitul, care s-a grabit sa ia numelt lui Mihai Viteazul, zicîndu-si "Io Mihai Voevod" si iscalind cît putea mai asa manator cu marele sau model, si a repetat, dupa putinta lui, foarte redusa evenimentele din cariera marelui voevod, ridicîndu-se contra turcilor, pîni la o lupta de la Calugareni, unde însa a fost batut si s-a retras la munte, d< unde nu s-a întors niciodata, ci a trecut in Ardeal pentru ca acolo sa-i ramîi* oasele. A vorbit cu bizarul personagiu ambitios, care-si lua titlul de arhiduce adeca "herteg de Fagaras si Amlas" si pîna pie steagul care se afla si acuma h Muzeul din Belgrad, - titlu care a încurcat mai mult decît un istoric, crezîn' du-se ca Mihnea voia sa fie privit ca un arhiduce de Austria, pe cînd vulturu cu doua capete al stemei lui era acela al împaratilor bizantini. A fost martura
Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea
lui boierilor cari nu voiau sa primeasca a servi politica aventurieru-
[pa aceste explicatii sa venim la informatiile pe care ni le da Pavel de a privire ia terile noastre.
la început se poate spune ca aceasta calatorie este desigur de cea mai nportanta pentru cunoasterea împrejurarilor în care Vasile Lupu a
tronul Moldovei: e o expunere paralela cu aceea, asa de bogata, a i moldovenesti din aceasta vreme, care este a lui Miron Gostin, pe care
1-a vazut si'patriarhul sirian la Iasi, în legaturile lui strînse cu boierii tenie ai Moldovei. In ce priveste însa obiceiurile, datinile de guvernare, ipectul oraselor si satelor, descriptia curtii, a caselor boieresti si toate itele privitoare la cultura, în general, stirile lui Pavel de Alep sînt ai numeroase si mai importante pentru Ţara Româneasca decît pentru a. si aici el are o valoare de cronicar: cele spuse de dînsul despre suirea
a lui Constantin serban si luptele acestuia si ale lui Mihnea Radu sînt nai mare folos, chiar pentru istoria militara (retragerea lui Constantin te, încunjurarea Cîmpulungului cu transee, fixarea lagarului la Rucar, edea sa poata rezista, înrolarea soldatilor la Tîrgoviste, de fata fiind mi-;ul, care cere juramînt ostasilor, scaderea birului pentru ca, în schimb,
fie datoare a sustinea militareste pe domn). Dar ceea ce intereseaza ilt în aceasta parte e însasi icoana terii, mai bogata decît a Moldovei, vel a cutreierat principatul muntean de la un capat la altul, de la satele ene la Baia de Arama si de la Cornatelul din fata Silistrei pîna în regiu-âncovenilor, iar, dincolo de Olt, si pîna în regiunea Cernetului. Pe ceasta, stirile sînt cu atît mai interesante, cu cît n-avem, ca pentru r&, o expunere paralela în B andini.
te, dealtfel, si o deosebire în ce priveste felul de expunere al misionaru-ian si al diaconului sirian. Cel dintii face si o descriere de calatorie si acelasi timp, si note desfacute din aceasta expunere: o carte alaturi de irea unui drum, pe cînd Pavel de Alep, om mai simplu, mai patriarhal, i putin în minte notiunea cartii ce s-ar putea si publica, ci el se marge-a spuie pe unde a fost, ce a vazut, ce oameni a întîlnit, ce lucruri i-au
impresie, insistînd mai mult asupra celor bisericesti. E o calatorie în medieval al cuvîntului, Orientul, pe vremea aceasta, fiind, supt toate irile, în urma Occidentului, care avuse o dezvoltare mai rapede.
începem cu ceea ce din calatoria lui Pavel de Alep poate fi considerat ilel cu lucrurile pe care le spune Bandini. Dupa ce am vazut Boboteaza
asa cum e descrisa de acesta, sa venim la descrierea aceleiasi serbatori n o înfatiseaza, cu cîtiva ani mai tîrziu, calatorul asiatic.
'ovestirea, în limba araba, de o foarte mare întindere, a diaconului Pavel a fost englezeste întîi si p3 urmi ruseste, iar în limba noastra ea are o traducere dupa eza, de Hasdeu, în Arhiva istbrica si, mai tîrziu, dupa aceeasi versiune, de d-ra jioran, - fara a mai vorbi de traducerea, exacta ca forma, dar nu corespunzatoare istoric, începuta de d. Popescu Ciocanel, dupa textul arab. Par. Radu, profesor la ;ea da Teologie din Ghisinau, pregateste o editie a textului arab.i
lin calator sirian în Principate la jumatatea veacului al XVII-Iea
El asista la 1653 la slujba aceasta a Bobotezei, fiind de fata unul d oaspetii domniei, mitropolitul de Tîrnova -, Scaun care avea de multa vren legaturi cu terile noastre, prin grecul Dionisie Rali, intimul lui Minai Viteazv pe care-1 ajutase cu sfaturile lui, fagaduind a-i pune la îndemîna fortele ( rascoala ale Bulgariei si, ca ruda dupa mama, probabil, al lui Minai', fiir, însarcinat, in 1600, cu conducerea bisericii moldovenesti. Patriarhul de Anti< hia stropeste casa domneasca cu sfistocul, si i se arunca, asa cum a ram obiceiul pîna azi în partile noastre, un dar în caldarusa. Domnul trimete ape dupa un obicei pe care-1 gasim la Constantinopol, muzica lui pe la boieri, . muzica orientala, la care mai tîrziu numai se va adaugi si cea "nemteasca In ce priveste înfatisarea generala a serbatorii se spune: "multimea si bucur gloatelor în Ţara Româneasca la Boboteaza întrece tot ce se petrece'în curti celor mai mari principi crestini, judecind dupa ce am vazut si am auzit"'.
Acum, tot în ce priveste serbatoarea aceasta, pe care o înfatiseaza de> camdata în linii generale, iata ce spune mai pe larg acelasi scriitor cu privi: la Moldova.
Se scot toate trupele de care dispune domnul si se formeaza un gard de manastirea Trei Ierarhilor - pe care o si descrie îndata, ca si alte cladiri -pîna la curte, pe care noi o cunoastem bine prin Bandini. Soldatii poari steaguri, care sînt în acelasi timp prapuri de biserica; se descarca "pust (adeca tunuri). La slujba bisericeasca ia parte patriarhul de Antiohia si, e\ dent, mitropolitul terii, cu toti episcopii si unii pribegi balcanici cari-si caute rostul la noi, ca acel nominal sef al bisericii sîrbesti care e vladica de Pec, si cu titlul patriarhal, Gavriil. Se împart luminari poporului, si, [de] data aceas" prin exceptie, se întinde masa pentru slujba în biserica: pe masa se asa; un lighean de argint cu moaste. Domnul, care luase loc pe tron, se scoboai de pe scaunul sau; spatarul însusi tine luminari pentru dînsul. Se fac rugacii nile de sfintirea apei. Iar, dupa ce slujba s-a ispravit, acolo, în biserica, toaJ lumea iese ca sa asiste la scufundarea crucii în Bahlui.
Alaiul se desfasoara frumos, doi cîte doi, supt steaguri si în fluturarea 1 minarilor, Se sparge gheata, se arunca o cruce si, adauge povestitorul, se înd plineste o datina - care a servit uneori spre a ne înfatisa ca popor salbate prigonind pe cei de alta credinta - de a se da brînci cuiva în apa. De dai aceasta au fost zvîrliti asa cîtiva copii, cari au stiut sa iasa din baia fortat Pe urma mitropolitul si patriarhul stropesc cu aghiasma pe cei de fata, s cînd domnul primeste picaturile de apa sfintita, boierii, în blanuri de cerem nie, sînt stropiti si ei.
Se asaza pe urma un scaun înaintea usii, pentru domn si se petrece ce< ce am vazut si la Bandini, adeca "purificarea" cailor. Armasarii sint adu acoperiti cu valtrapuri de brocard împodobite cu margaritare si pietre scump si, pentru multamirea publicului, dupa un vechi obicei bizantin, care la ori' pompa amesteca si un element de ridicul, comisii cei mici apar calari pe cati si magari, ca sa rîda lumea. Totul se ispraveste cu banchetul, la care cîn-muzica si toate tunurile se descarca. Seara se împart, în locul decoratiil' noastre, caftane. Patriarhul e condus acasa cu cîntareti. A doua zi, muzic felicita pe voevod.
In ce priveste contactul domnului cu supusii sai, ca judecator de prin si ultima instanta, iata ce se spune despre divanul lui: el se tine în fiecare 3
Pîna la jumatatea veacului al XVIl-lea
si dimineata si dupa-amiaza (pe vremea lui Istratie voda Dabija, care \\.q pe la 1660, si care era din partile Odobestilor, obisnuind a bea Arin din
lut caci zicea ca numai asa are gust, nu venea nimeni la divanul dom-oît dimineata). Sîmbata era judecata criminala, si Pavel de Alep înseam-si altii, marele numar de osînditi1; în douazeci si trei de ani ai dom-Vasi'le'fusesera pierduti peste 40 000 de ucigasi si tîlhari. Ca pedepse, ara era bataia, tortura si legarea la stîlp, pe urma se taia o ureche, apoi lea cealalta, iar moartea venea numai în rîndul al treilea. si preoti au aceste pedepse. Pentru femei întîia oara era bataia, fireste, a doua oara
nasului un dezastru, cel putin pîna la oarecare vrîsta -, iar dupa
egarea la stîlp si în sfîrsit înecarea, care, dupa cît se%ede, se facea mai entru vinovatii mai speciale femeii2.
ce priveste judecarea delictelor, ca tulburarea linistii, nu judeca dom-
am zice,' prefectul de politie, aga, care odata fusese între dregatorii mi-i acum nu mai are caracterul militar, ci îndeplineste numai functiuni iesti. Aga avea un bat, si, întîmplator, si o barda pentru trei categorii oa'ne: acei cari bateau, cari faceau scandal pe strada si acei cari vindeau
ospete voda e servit în argint si aur (se întrebuinteaza si furculite), n jet de catifea. Talerele se aduc la masa acoperite, si ce nu-i place stapî-pus'supt masa. Spatarul tine cuca, sabia, sceptrul; paharnicul serveste, nul si berea în cupe de sticla, de portelan si argint; el gusta întîi felurile. ;u toiege de argint pazesc. Un pahar de bere vine dupa doua-trei de vin; ine pîna seara. Cintaretii zic arii bisericesti supt icoanele aprinse. Iar orbeste din autorii bizantini si din poezia turceasca, snim acum si la alte stiri privitoare la Moldova.
. Iasi, pe care nu-1 descrie în întregime, Pavel de Alep atrage atentia bisericii celei mai frumoase pe care a cladit-o Vasile Lupu: Trei Ierar-i noua, încunjurata de un zid cu turn care purta un ceasornic. Toata ra cioplita, cu doua brîie si doua turnuri, ea cuprinde mormîntul doam-dosca, întîia nevasta a lui Vasile, si a fiilor domnului, între cari cel )g, care, trimis pentru bai la Brusa, în Asia Mica, a murit acolo si trupul :s în tara. Mormintele erau acoperite cu un covor de matasa, si candele nt atîrnau deasupra lor3. In biserica se vede chipul doamnei si al celor pii morti, caci se pare ca Tudosca avuse si alti doi copii mai mici. Se nult bogatia materialelor, stîlpii de piatra verde, cu vine de aur, scarile mura alba, sicriul Sfintei Paraschive, ale carii moaste fusesera aduse de 1 domn cu bani scumpi din Peninsula Balcanica, sicriu împodobit cu argint si încunjurat cu candele din acelasi metal, jeturile de abanos de ntinopol, policandrul cel mare, foarte frumos lucrat, sfesnicele celelalte na. "Biserica, asa cum se înfatiseaza, este mai frumoasa decît celelalte
T- si Iorga, Studii si documente, IV, p. 231.
Lsa se facea la Constantinopol, a carui influenta se vede acum în toate, tefacerea lui Lecomte de Noiiy a facut ca inelele domnesti ale mortilor, aduse apoi 3mia Româna, sa se gaseasca în gunoaiele aruncate pe rîpa Bahluiului.
Un calator sirian în Principate la jumatatea veacului al XVH-lea
românesti si chiar cazacesti", - destul de simple acestea pentru ca a noasti sa poata sustinea concurenta. In apropiere era scoala si linga dînsa baia c< mare, baia turceasca a lui Vasile Lupu, care a fost pastrata pîna în timp nostru, cînd primaria a gasit cu cale sa sparga cu dinamita zidurile cele veci pentru a face baile pe care le apreciaza cine a fost pe acolo.
Se mai vorbeste de Golia, care e biserica doamnei, si unde o icoana faci toare de minuni a scapat viata lui stefan, fiul domnului; de Bîrnova, <j helesteul ei, unde Macarie e dus în radvan domnesc cu sase cai, în tovaras slugerului Ioan, un cunoscut de la Ierusalim; de Sf. Gheorghe, care se tine'< Muntele Sinai; de Sf. Sava, cu doua cupole turcesti si noua feresti, facuta ( arhitectul Ienachi, îngropat acolo. Despre aspectul caselor particulare, mode tele case ale mahalagiilor si teranilor, se noteaza acoperisul, care, cu un te min de comparatie din rasarit, e asamanat cu "spatele camilei", lavitei scoartele cladite, care împodobesc încaperea, cuptorul, care face ca, iarn sa fie cald ca într-o baie.
|îmbracamintea veche, frumoasa, care acum nu se pastreaza la femei dec în regiunile de munte, era pe atunci de întrebuintare generala, si satencile n se învesmîntau dincolo de Siretiu cu odioasele tulpane, polcute si fuste c astazi. Parul se facea colac, deasupra se punea marama, care la cele mai bogai putea fi de catifea colorata. Jupanesele întrebuintau saluri albastre de Ale (tot ce-i aminteste Alepul e pomenit de calator, si, lucru curios, el stia, la 165! ca Petru Voda Munteanul, în exilul lui, fusese, pe la 1560, la Alep, - traditi locala). Copiii se îmbraca foarte sumar si sînt dati chiar - cum spune si Bar dini - prin zapada ca sa se întareasca
Cit priveste alte orase, se pomeneste Galatul, unde patriarhul sta la manas tirea Sf. Dumitru, refacuta de Vasile Voda, pentru oaspetele sau, patriarhi mazil Atanasie Patelarie, si închinata la Athos; alte opt biserici, cele mai mult de piatra (doua ale Maicii Domnului, una a Si. Mihail, cîte una a Sf. Para: chive si a Sf. Gheorghe) sînt aici; la Precista, cu ziduri, se vad trei cupole si clopotnita mare, facuta de un grec din Braila, probabil Dia. Apoi Vasluiu unde, în legatura cu vechea biserica, se desteapta icoana lui stefan cel Marc "vestit în razboaie si temut de toti, care se bate de patruzeci si patru de oi cu turcii si tatarii si adesea cu polonii si ungurii, biruindu-i pe toti si ajungîm faimos". în apropiere de podul vechii lupte a lui stefan, Scînteia, cu biseric lui stefan, a Sf. Paraschive. La Bîrlad, biserica Precistei, cea Domneasca, apo Sf. Dumitru si ctitoria lui Chiriac. Se vorbeste si de Tecuci, cu trei biserici de Focsani.
In treacat numai se atinge Romanul. Regiunea sudica a Moldovei e rai pradata, din cauza luptelor între cei doi domni; si chiar fara aceste lupte ei fusese strasnic jafuita de tatari si cazaci, cu cîtiva ani înainte, cînd Vasile Lupu care nu voia sa-si deie fata dupa Timus, a trebuit sa steie ascuns o luna di zile în codrii Vasluiului, ridicînd si o bisericuta de stejar pentru slujba dumne zeiasca în zilele acestea de restriste.
Trecînd în Ţara Româneasca, se observa la Buzau o manastire de piatri si biserica, mai mare, a Sf. Ecaterine, unde calatorii asista la slujba, laudîndu-s< cîntarile. Se face o comparatie între evlavia din Muntenia si cea din Moldova
Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea
a din urma tara e mult mai pompoasa, si Vasile e înaltat în comparatie icii si rusii din Moscovia, dar i se pare lui Pavel ca Moldova s-a cam Lt de'vechea datina religioasa si, poate, de nacaz ca primise daruri mai 31 zice: "si tatarii sînt mai evlaviosi decît moldovenii", "la Buzau se trece la Tîrgoviste. Aici îi iese înainte patriarhului mitro-
care avea sa paraseasca în curînd scaunul sau: Ignatie, "sîrb" adica
care stia si greceste, pe lînga slavoneste si româneste, apoi chiar tur-i limba persana. Orasul e încunjurat cu un zid de lemn. Atrage atentia sa biserica pe care o facuse cu cîtiva ani înainte Vasile Lupu, biserica numita astfel dupa negustorul care cladise pe acel loc un lacas mult mai ;-. E în stilul Trei Ierarhilor, cu ornamente de smalt verde bombat, care-i
caracter particular. O încunjura un zid de piatra. Pavel de Alep pome-ie o poleiala pe dinafara, asamanatoare cu cea din manastirea de la
care ar fi costat 700 de galbeni venetieni. Se mai însira bisericile Sf.
si Sf. Nicolae, care - o spunem în treacat - a fost distrusa, ea care n'ca pe ziduri fumul de la arderea Tîrgovistii de catre Sinan-Pasa, pentru ilocuita cu un pretentios hali modern.
;altfel Tîrgovistea e plina si azi de biserici vechi. Vom semnala Sf. Con-, acoperita de curînd peste ruinele ei, ale carii frumoase picturi se men-1 toate ploile.
.elatii sirieni merg aici la curte cu patriarhul, si pentru întîia oara ei vad tei Basarab. Dupa descrierea ce i se face si aici, nu mai este boierul
si generos, din cei dintîi ani ai domniei lui, ci un batrîn împovarat de
ajuns zgîrcit si care poate fi acuzat ca e neospitalier: mai bine sînt i calatorii de turci si de tatari, spune Pavel, care adauge ca, în general, rimea si preotimea n-aveau trecere la dînsul. Pe lînga aceasta, el era fi-lanuitor fata de calatorii cari veneau de la Vasile Lupu, cu care se gasise aim rai. Era pazit de strajeri în rosu din rîndul seimenilor, cari vor face nd o iesire revolutionara si împotriva domnului lor, si vor ajunge a pra-u ei si vechea oaste a terii.
izita se facea în ajunul Craciunului, si se observa pregatirile pentru a mare serbatoare.
1 acea zi se suna tobele si se aduna oastea. Domnul apare în radvan, caci apatata la Finta împiedeca pe mosneag de a calari. Muzica porneste, si ce în pompa vînatul pentru masa solemna. Alaiul domnesc, la acest pri-te de 10 000 de oameni. Se împart caftane. Pe urma vine slujba biseri-1: preotii înfatiseaza icoana lui voda. Muzica apare, cu acelasi drept de a a; alaiul e luminat cu felinare si torte. Multi dintre muzicanti erau turci, ist timp toate circiumele erau deschise, pentru seimenii lui voda, dar ei 'espectat destul de bine disciplina ca sa nu se îmbete nici unul. urtea, care se descrie cu ocazia acestei solemnitati, e de piatra, urata cu zid, chiar lînga Ialomita. Lînga dînsa e biserica, împartita în ivind si un compartiment pentru morminte, lucru care se întîlneste în ya la Pobrata lui Petru Rares si la Slatina lui Alexandru Lapusneanu. lin cele mai vaste ale principatului, e interesanta si azi, dupa reparatia îacl al XVIII-lea, prin aceea ca doamna si "fetele" ei, ca sa asiste la
L'ii calator sirian în Principate la jumatatea veacului al XVII-lea
slujba, intrau de-a dreptul de la curte în biserica printr-un gang, asezîndu-s în balconul de la care o scara foarte frumoasa de piatra duce în naos. si aii este turnul cu ceasornic, unde statea strajerul cu toba.
în timpul cît se facea slujbe de Craciun, un felinar se ridica pentru ca s se arate ca circulatia trebuie sa înceteze; oricine iesea pe strada era oprit c straja, care avea dreptul chiar sa ucida.
Matei Basarab însusi apare cu postelnicul si spatarul sau, încins cu sabi purtînd buzduganul si calpacul. Dar nu sta pîna la sfîrsitul slujbei, fiind foar slab si nacajit de moartea doamnei lui, Elina, din neamul Nasturel, sora mai lui carturar Udriste, care-si zicea si Oreste. Se arunca bani multimii. Pe urr vine masa, dupa datina, cu muzica si descarcaturi de tunuri; se închina dese< din pahare mari de cîte o oca de vin: de trei ori pentru serbatoare, de trei pentru patriarhie, de trei ori pentru voda; se bea pîna ce luminarile, topite desavîrsire, dau semnul de plecare. Atunci se împart caftane egumenilor, clerul cel sarac primeste bani legati în naframe. în tot timpul mesei cînta aici preotii si copiii de casa.
La Anul nou se va da un nou ospat, si se va prezinta un pesches do: nului.
Iata acum si descrierea Bobotezei: serbarea se face într-un singur I desi Tîrgovistea avea "optzeci de biserici, cît Alepul si Damascul împreun; Mitropolia, pe care a stricat-o cu desavîrsire Lecomte du Noiiy, samana ci: cazacilor si cu - Sfînta Sofia, avînd douasprezece turnuri. Lînga dînsa ( casa mitropolitului, împodobita cu picturi reprezintînd Facerea Lumii, Iei salimul, Muntele Sinai, Athosul. E aici o soba de olane colorate, ferestile 8 gotice, chipuri de sfinti se vad pe pareti; în unghere scînteie arme, Mie scum Masa se ia într-o foarte frumoasa sala cu ferestile dînd în gradini si livt Serviciul îl fac "comisi" ai mitropolitului, îmbracati în blanuri de samur.
Acuma se întra în carnaval: nuntile sînt dese. Pavel de Alep le desci Mirele merge calare pe strada cu muzica dupa dînsul; mireasa-1 asteap încunjurata de prietenele ei. Se face un joc în jurul casei, împartindu-se f] artificiale, lucrate la Venetia si în Germania. Slujba cununiei se face în biseri niciodata acasa, si mireasa, care umbla cu parul descoperit, primeste o nal ma din care nu se vor mai desface cositele ei. si calatorul judeca: "feme fetele sînt fara pata, curate, cuviincioase în purtarile lor".
Pavel are prilejul sa vada si o îngropare de om bogat. în Tîrgoviste nt întrebuinteaza obiceiul popular al bocitoarelor. Cheltuiala de îngropare ridica pîna la 200 de galbeni, suma extraordinar de importanta pentru 1 mea aceea si care arata ca societatea era foarte luxoasa. Barbatul care i pierdut nevasta se poarta cinzeci de zile cu capul gol, femeia vaduva, cu pe despletit în tot acelasi timp.
Ajungem la serbatoarea învierii. Domnul sta în biserica pe tron - j înca Matei, care se apropia de sfîrsitul vietii lui, caci va muri în april, în cu la aer liber. Pe urma, dupa ce se mîntuie slujba, se scot scaune afara biserica, pentru el, pentru patriarh si mitropolit. Se cînta "Hristos a învi de cor, în greceste si slavoneste. Domnul îngenunche si saruta evanghe patriarhul îl saruta pe frunte de trei ori; pustile pornesc. Urmeaza dan luminatiile, în zgomotul tuturor tunurilor, si ospetele cu glume. Toata sa]
M 241
la jumatatea veacului al XVII-lea
oune el, pravaliile sînt închise, afara de macelarii si de cei cari vînd alimentare.
in dupa aceasta, la moartea lui Matei, putem prin acest calator sa la o îngropare de domn si la alegerea urmasului. Alegerea se face îna-ate chiar pîna a nu-si fi dat sufletul Matei. Mitropolitul Ignatie si ileg în piata pe Constantin, care se îngrijise sa fie de fata pentru i pe Diicul, rivalul sau, si avea toti seimenii la îndemîna. Mitropolitul ntea bisericii si zice: "Domnul vostru este mort; pe cine voiti sa ridi-ocul lui?" Multimea raspunde: "Pe nimeni altul nu-1 voim decît pe ;in fiul lui serb'an Voda". Atunci noul domn e dus în biserica si asezat
A doua zi crainicii cheama lumea la curte. Constantin, desi procla-ascunde, cum facea papa la Roma si împaratii la Constantinopol; e serica si aici se cînta: "Vrednic este"; i se pune dulama, calpacul, sur-loierii Vin de-i saruta niîna. Aceasta s-a facut la 9 april 1654. mul cel nou daduse garantia ca oastea nu va prada. Caci obiceiul la inopol, cînd murea un sultan, era ca, trei zile, ienicerii si spahiii sa e pentru ca a treia zi sa se prezinte iarasi, linistiti, la serviciu. ia ce îndeplinesc toate lucrurile acestea, vine juramîntul boierilor, int în biserica, oastea în curte. Se pun doua mese: la una este mitro-a cealalta patriarhul (de obicei era numai una). Stau acolo oamenii aza juramîntul, si se spune: "Jurati pe aceasta sfînta evanghelie si pe ifînta cruce ca veti fi cu Constantin Voda, fiul lui serban Voda, un un sfat, ascultîndu-1 si ajutîndu-i fara viclenie, atît în fata, cît si în icunzînd de el nimic ce trebuie sa-i fie stiut, în tot cursul vietii lui si a Nu veti fi vînzatori catre el, nici veti lucra împotriva lui. Iara, daca arata vînzatori sau uneltitori, sau cu suflet neadevarat, sau neprie-îstam asupra voastra".
ma boierii vin de saruta mîna domnului si poala hainei; apoi vine ri frunte cu spatarul cel mare, cu aga seimenilor, cu marele capitan, inii, cu iuzbasii sau ofiterii inferiori. Sînt asa de multi, încît abia o zbutit sa sarute mîna domnului, ramînînd.ca în zilele urmatoare sa :eremonia. Îndata pleaca un numar de calareti cu vestea în tara. mp de patruzeci de zile, este admis pentru a felicita pe noul voevod. imp e acordat ostasilor de prin sate, asa numitii "rosi de tara". Lai dupa aceasta se ajunge la îngroparea lui Matei, care e foarte simpla, teste un pavilion cu trei scaune; o mie de persoane se aduna acolo, in, noul domn, se înfatiseaza înaintea rudei sale foarte îndepartate si a. Mortul e întins într-un sicriu împodobit, în haine foarte luxoase cu nasturi de aur si argint; are pe frunte calpacul. E acoperit cu un b purtînd o cruce de aur. Deasupra sicriului se întinde o pînza zugra-ti îl ^regreta; femeile plîng. Se împart luminari, si se începe slujba în vona si în cea greceasca; la evanghelie femeile se pun în genunchi, se mîntuie slujba, se fac pomeni, dîndu-se si preotilor. Boierii ur-iriul doi cîte doi. Matei e îngropat în pronaosul bisericii domnesti, ra fi stramutat la Arnota, în partile Olteniei, ia dupa aceasta Constantin face o excursie în afara de oras, si pentru
de ploaie. Oastea cu steagul merge cu dînsul. El împarte bani de îtorilor, iar populatia aduce un fel de prinos ca la regii patriarhali din
Un calator sirian în Principate la
jumatatea veacului al XVII-Iea
antichitate: graunte de orz si ovaz, miere, floride lamîie si portocal si ehi lucruri trebuitoare pentru masa domnului: berbeci, rate, gîste, oi si pesi
Dupa aceasta voda se întoarce la Tîrgoviste, si gîndul lui cel mare es1 acum, sa primeasca întarirea de la Poarta, pentru care i se cer 175 000 i galbeni.
si aici, cu prilejul asteptarii steagului, se vorbeste de unul dintre cei ne însemnati boieri ai Terii Românesti: postelnicul Constantin Cantacuzir tatal lui serban Voda si al lui Constantin Stolnicul, bunicul lui Brâncovean om învatat, foarte blînd, ambitios numai pentru copiii lui si care avea sa ispil veasca zugrumat în trapezaria de la Snagov, pentru banuiala ca fiii lui umlj dupa domnie. El e povatuitorul tuturor boierilor, si nimic nu se face fara sfafl si îndreptarea lui. Caci familia Cantacuzinestilor era din cele mai mari] mai stralucitoare: la Magureni, la Margineni, la Filipesti, la Coeni unde av mosii, se înaltau adevarate palate, lucrate cu cel mai bun gust, împodobi înauntru cu tablouri murale. Se observa ca niciodata boierimea nu se întreci; atîta la facerea de locuinti trainice si frumoase ca în acest moment, si aceai va tinea pîna la sfîrsitul domniei Brâncoveanului: patruzeci de ani de me prosperitate a boierimii indigene.
Pentru ca sa se vada cum se înfatisa cel mai bogat boier al terii, iata spune Pavel de Alep despre Brâncoveanul cel batrîn, Preda, bunicul acek care va fi domn. El avea asezarea lui de capetenie în Oltenia, chiar în sal Brâncoveni de unde plecase Matei. Aici tine 12 000 de capete de vite, 30 0 de oi, 400 de boi, 1 000 de bivoli, 4 000 de porci si are 800 de stupi pe po siunile lui din 200 de sate. Anual trimitea turcilor 1000 de boi si 10 000 de Ca servitori avea 1 500 de tigani: fiecare familie, de Sf. Gheorghe, da 6 din domnului. Erau si lautari si artisti adevarati.
Altfel, omul acesta, asa de bogat, era de o simplicitate de moravuri adn rabila. La masa bea numai apa. Foarte milos, a facut biserici pîna si în Arde unde craiul terii, cu situatie regala, îi zicea: tata. La moartea lui Matei a li asupra-si întretinerea tuturor manastirilor acestuia, care erau vreo patruzi La miezul noptii se trezea ca sa citeasca psalmii, si la biserica îndeplinea si fu tia de dascal, cîntînd în strana. Cînd pofteste lume la masa, o serveste însi, Se bea vin si aici, dar tot pentru scopuri sacre: pentru Dumnezeu, pen Hristos, pentru Sf. Treime, pentru Maica Domnului, pentru hramul zi pentru biserica de acolo. Pe urma numai se trece la politica si se bea: pen sultan, pentru domn, pentru patriarh, pentru copiii domnului, pentru nean rile lui, pentru servitorii patriarhului, pentru preoti, pentru diaconi, pen nobili,pentru terani. în felul acesta ni se spune ca se pot bea si treizeci de hare de vin.
Ramîn acum însemnarile despre localitatile pe care le-au vizitat sirie Nu vom urmari descrierea în amanunte, ci vom indica numai itinerariul si se afla mai important în cale.
Pavel de Alep a fost si la Curtea de Arges. Aici spune ca sînt noua biser dar cea mai frumoasa, fireste, este manastirea, al carii egumen iese înain patriarhului. Aici se facusera de curînd lucrari de Matei Basarab; si clop nita era cladita de dînsul, de zid, dar se darîmase. Mitropolia de la Bucure
243
Pîna Ia jumatatea veacului al XVII-lea
facea tocmai pe vremea aceea, de Constantin Basarab - pentru a fi
Limbata cu totul de fanarioti -, era dupa modelul de la Arges, dupa
dupa acest model e facuta si biserica de la Gotroceni. Se descrie bise-
eana jn amanunte, aratîndu-se cum erau sculpturile, pasarile de
■are se învîrteau la bataia vîntului, turnurile care uimesc prin asezarea
cita Este, daca nu cea dintâi prezintare a manastirii, pentru ca sasii
t si mai veche, dar foarte scurta, despre Arges, la începutul veacului,
ai mai întinsa si plina de admiratie din partea unui om care cunostea
Orientul ca sa'-si poata da sama de frumuseta unei asemenea cladiri.
; asa e înfatisata zidirea, mai veche decît Argesul, pe care Neagoe Voda
at's-o întunece, Sfîntul Nicolae din Viile Tîrgovistei, sau manastirea
i care a fost refacuta supt Voda Bibescu, stricîndu-se total interiorul.
eleveaza "mozaicurile" care erau odinioara pe turn - probabil e vorba
,turi si ferestile mai înguste, care aveau o garnitura de marmura
loc sa fie în mijlocul unei curti oarecare, zidirea era încunjurata atunci moasa gradina.
îgarii asiatici au mai fost la Ocnele mari, la Manastirea dintr-un Bistrita, unde au vazut moastele Sfintului Grigore, care, cum se stie, urate de unguri în timpul razboiului, pretextînd ca ar fi ale Sfintului Gapistrano. Nu lipseste din descriere Arnota, unde nu era îngropat tei Basarab.
Tîrgul Jiiului se semnaleaza mine de fier, la Tismana se pomenesc toate î în legatura cu Sf. Nicodim, la manastirile Gura Motrului si Bucovat, ote sumare. Despre Graiova nici o stire, dar de Caracal este vorba, ca ;arcea si de manastirile de pe cursul Oltului. în regiunea Bucurestilor, Varasti si Goeni, pe lînga Gradiste si Comana, cu palatele lor, avem i lui Constantin Basarab, care era fiul nevestei preotului de acolo cu îrban. Biserica se pastreaza si acum, cu mormîntul acestei vinovate
pre Buzau, si mai ales despre Râmnic, despre Ploiesti, nu sînt lamuriri, orbeste mai pe larg de Baia de Arama. Se arata si cum se exploatau înde arama fuse gasita tocmai supt Matei Basarab. Piatra e crapata 3 teribil, pe urma se face topirea în cinci-sase cuptoare, cu foaie miscate 3s lucreaza si zi si noapte. Pe urma se pun straturi amestecate de lemne ai, si se arde cuptorul din nou. Arama ce se scoate de aici e mai buna i din Asia Mica, si e dusa pîna în Brusa si Trapezunt. într-un an s-au
de oca. Exploatarea este asa de intensa, încît paduri de plopi si de
regiunea aceasta sînt aproape desfiintate.
fîrsit vom încheia aceste note asupra starii Terii Românesti la juma-acului al XVII-lea cu doua feluri de stiri pe care nu le gasim aiurea, [ihai Voda, Mihnea fiul lui Radu, petrecuse foarte multi ani în serai, putea fi socotit ca turc, si, chiar în ce priveste moralitatea lui, boie-iau multe povesti. Era însa un om foarte inteligent, stiind ungureste, e, turceste, limba persana. Ca domn, a cautat sa înlature parerile )re dînsul, adunînd un sinod, pe care 1-a prezidat, fixîndu-se norme iveste disciplina; a avut corespondenta si cu patriarhul constantino-n aceasta privinta. Apoi a sfintit biserici, tinînd frîul calului patriar.
Un calator sirian în Principate la jumatatea veacului al XVII-lea
hului de Antiohia, cum era obiceiul, în Apusul medieval, fata de papa. Ceri moniile acestea ale lui Mihnea Radu sînt zugravite foarte pe larg de Pav de Alep: avem la dînsul o descriere de sfintire de biserica, facuta de domn însusi, care îndeplineste aceasta functiune ca vechii împarati din Constani nopol, tot asa descrierea încoronarii lui Mihnea Radu, - datatorul de canoai noua, ca împaratii Bizantului -, cu o stralucire care n-a fost întrecut
în sfîrsit, ca obiceiuri populare, cu prilejul calatoriei în Oltenia, calug rul descrie si o nunta la tara. Nimeni nu pleca de acolo fara sa capete t\ colaci si trei pahare de vin pline. înainte de nunta se pun brazi la usa pe drum. Mirele vine calare, se împart saluri, care erau un obiect de foa mare pret. Socrul dadea ginerelui un cal si un surguciu. Pe urma apare mirea în radvan, întovarasita de fratele ei, urmînd dupa ea carale cu zestrea. Ta si mama miresei primesc pe diac ca sa înfatiseze izvodul. Se începe apoi bi tura. Banii cari se strîngeau se pecetluiau într-un servet. Socrul înfatisez ginerelui sau o sabie cu teaca de brocard si catifea, iar tatal da fiulu haina cu samur. înainte de a se începe ciocnirea paharelor, care duref foarte multa vreme, este un moment frumos acela cînd miresei i se da lant de argint si cheile casei, facînd-o doamna gospodariei celei noi.
Luxul era mare. Se întrebuintau vase de argint la casele bogate. Se înt deau covoare speciale supt picioarele mirelui, daruite obisnuit de acela a cununa. Mireasa purta un val de matasa trandafirie. Asupra multimii se an cau stergare, cofeturi, migdale cu zahar. Ospatul putea cuprinde si cin sase sute de tacîmuri.
Ginerele aparea cu calpacul pe cap, chiar daca domnul era de fata, caci împarat cu cununa în ziua aceea. El serveste însa, pe de o parte, pe mirea pe de alta, pe domn. Pe urma se înfatiseaza în numele sotilor tava pentru sa dea cine vrea daruri. Darurile erau uneori si cîte o mosie întreaga; u fagaduiau cai, boi, porci, robi.
|
