UN CĂLĂTOR SIRIAN ĪN PRINCIPATE LA JUMĂTATEA VEACULUI AL XVII-LEA
Un nou calator īn acelasi moment istoric e Pavel de Alep, diaconul care īntovarasit pe patriarhul Macarie de Antiohia, unul dintre prelatii cersitor cum era obiceiul atunci, cari, fiindca eparhiotii lui erau musulmani, se īntrt tineau din ce culegeau prin t 616b12g erile crestine strabatute de dīnsii. Caci stim c veneau pe atunci multi clerici pe la noi din terile Orientului ca sa-si refac bugetul: un patriarh de Constantinopol statuse īn aceste parti īnca de la sfī situl veacului al XVI-lea, apoi un patriarh de Ierusalim trecuse prin Moldov īn Rusia. Nu numai nevoia de a strīnge bani īi aducea pe la noi, ci si fapt ca li era mult mai placut sa locuiasca o tara bogata, īncunjurati de foart mare cinste, gazduiti de printi, decīt sa vegeteze īn resedintile lor asiatice expusi la o mizerie aproape cotidiana, ca si la toate insultele din partea une populatii de alta lege.
īn circumstantele acestea a venit si Macarie si a petrecut la noi, cu excep tia unei excursii īn Rusia cazacilor de la Nipru, ai lui Bogdan Hmilnitchi, t īn Rusia tarului Alexie, vreo patru ani de zile. A sosit la 1653, cīnd domni lui Vasile Lupu se prabusea, fiind īnlocuita, nu fara framīntari care au adus cīnd pe unul, cīnd pe altul pe tron, de a lui Gheorghe stefan, iar pe de alta parte, el a fost martor, la 1654, al īmprejurarilor care au īnsemnat sfīrsitu lui Matei Basarab si suirea pe tron a lui Constantin Basarab zis si Cīrnul. A vazut apoi scoaterea lui Constantin si asezarea acelui Mihnea, fiul lui Radi Mihnea, deci nepotul de fiu al lui Mihnea Turcitul, care s-a grabit sa ia numelt lui Mihai Viteazul, zicīndu-si "Io Mihai Voevod" si iscalind cīt putea mai asa manator cu marele sau model, si a repetat, dupa putinta lui, foarte redusa evenimentele din cariera marelui voevod, ridicīndu-se contra turcilor, pīni la o lupta de la Calugareni, unde īnsa a fost batut si s-a retras la munte, d< unde nu s-a īntors niciodata, ci a trecut in Ardeal pentru ca acolo sa-i ramīi* oasele. A vorbit cu bizarul personagiu ambitios, care-si lua titlul de arhiduce adeca "herteg de Fagaras si Amlas" si pīna pie steagul care se afla si acuma h Muzeul din Belgrad, - titlu care a īncurcat mai mult decīt un istoric, crezīn' du-se ca Mihnea voia sa fie privit ca un arhiduce de Austria, pe cīnd vulturu cu doua capete al stemei lui era acela al īmparatilor bizantini. A fost martura
Pīna la jumatatea veacului al XVII-lea
lui boierilor cari nu voiau sa primeasca a servi politica aventurieru-
[pa aceste explicatii sa venim la informatiile pe care ni le da Pavel de a privire ia terile noastre.
la īnceput se poate spune ca aceasta calatorie este desigur de cea mai nportanta pentru cunoasterea īmprejurarilor īn care Vasile Lupu a
tronul Moldovei: e o expunere paralela cu aceea, asa de bogata, a i moldovenesti din aceasta vreme, care este a lui Miron Gostin, pe care
1-a vazut si'patriarhul sirian la Iasi, īn legaturile lui strīnse cu boierii tenie ai Moldovei. In ce priveste īnsa obiceiurile, datinile de guvernare, ipectul oraselor si satelor, descriptia curtii, a caselor boieresti si toate itele privitoare la cultura, īn general, stirile lui Pavel de Alep sīnt ai numeroase si mai importante pentru Ţara Romāneasca decīt pentru a. si aici el are o valoare de cronicar: cele spuse de dīnsul despre suirea
a lui Constantin serban si luptele acestuia si ale lui Mihnea Radu sīnt nai mare folos, chiar pentru istoria militara (retragerea lui Constantin te, īncunjurarea Cīmpulungului cu transee, fixarea lagarului la Rucar, edea sa poata rezista, īnrolarea soldatilor la Tīrgoviste, de fata fiind mi-;ul, care cere juramīnt ostasilor, scaderea birului pentru ca, īn schimb,
fie datoare a sustinea militareste pe domn). Dar ceea ce intereseaza ilt īn aceasta parte e īnsasi icoana terii, mai bogata decīt a Moldovei, vel a cutreierat principatul muntean de la un capat la altul, de la satele ene la Baia de Arama si de la Cornatelul din fata Silistrei pīna īn regiu-āncovenilor, iar, dincolo de Olt, si pīna īn regiunea Cernetului. Pe ceasta, stirile sīnt cu atīt mai interesante, cu cīt n-avem, ca pentru r&, o expunere paralela īn B andini.
te, dealtfel, si o deosebire īn ce priveste felul de expunere al misionaru-ian si al diaconului sirian. Cel dintii face si o descriere de calatorie si acelasi timp, si note desfacute din aceasta expunere: o carte alaturi de irea unui drum, pe cīnd Pavel de Alep, om mai simplu, mai patriarhal, i putin īn minte notiunea cartii ce s-ar putea si publica, ci el se marge-a spuie pe unde a fost, ce a vazut, ce oameni a īntīlnit, ce lucruri i-au
impresie, insistīnd mai mult asupra celor bisericesti. E o calatorie īn medieval al cuvīntului, Orientul, pe vremea aceasta, fiind, supt toate irile, īn urma Occidentului, care avuse o dezvoltare mai rapede.
īncepem cu ceea ce din calatoria lui Pavel de Alep poate fi considerat ilel cu lucrurile pe care le spune Bandini. Dupa ce am vazut Boboteaza
asa cum e descrisa de acesta, sa venim la descrierea aceleiasi serbatori n o īnfatiseaza, cu cītiva ani mai tīrziu, calatorul asiatic.
'ovestirea, īn limba araba, de o foarte mare īntindere, a diaconului Pavel a fost englezeste īntīi si p3 urmi ruseste, iar īn limba noastra ea are o traducere dupa eza, de Hasdeu, īn Arhiva istbrica si, mai tīrziu, dupa aceeasi versiune, de d-ra jioran, - fara a mai vorbi de traducerea, exacta ca forma, dar nu corespunzatoare istoric, īnceputa de d. Popescu Ciocanel, dupa textul arab. Par. Radu, profesor la ;ea da Teologie din Ghisinau, pregateste o editie a textului arab.i
lin calator sirian īn Principate la jumatatea veacului al XVII-Iea
El asista la 1653 la slujba aceasta a Bobotezei, fiind de fata unul d oaspetii domniei, mitropolitul de Tīrnova -, Scaun care avea de multa vren legaturi cu terile noastre, prin grecul Dionisie Rali, intimul lui Minai Viteazv pe care-1 ajutase cu sfaturile lui, fagaduind a-i pune la īndemīna fortele ( rascoala ale Bulgariei si, ca ruda dupa mama, probabil, al lui Minai', fiir, īnsarcinat, in 1600, cu conducerea bisericii moldovenesti. Patriarhul de Anti< hia stropeste casa domneasca cu sfistocul, si i se arunca, asa cum a ram obiceiul pīna azi īn partile noastre, un dar īn caldarusa. Domnul trimete ape dupa un obicei pe care-1 gasim la Constantinopol, muzica lui pe la boieri, . muzica orientala, la care mai tīrziu numai se va adaugi si cea "nemteasca In ce priveste īnfatisarea generala a serbatorii se spune: "multimea si bucur gloatelor īn Ţara Romāneasca la Boboteaza īntrece tot ce se petrece'īn curti celor mai mari principi crestini, judecind dupa ce am vazut si am auzit"'.
Acum, tot īn ce priveste serbatoarea aceasta, pe care o īnfatiseaza de> camdata īn linii generale, iata ce spune mai pe larg acelasi scriitor cu privi: la Moldova.
Se scot toate trupele de care dispune domnul si se formeaza un gard de manastirea Trei Ierarhilor - pe care o si descrie īndata, ca si alte cladiri -pīna la curte, pe care noi o cunoastem bine prin Bandini. Soldatii poari steaguri, care sīnt īn acelasi timp prapuri de biserica; se descarca "pust (adeca tunuri). La slujba bisericeasca ia parte patriarhul de Antiohia si, e\ dent, mitropolitul terii, cu toti episcopii si unii pribegi balcanici cari-si caute rostul la noi, ca acel nominal sef al bisericii sīrbesti care e vladica de Pec, si cu titlul patriarhal, Gavriil. Se īmpart luminari poporului, si, [de] data aceas" prin exceptie, se īntinde masa pentru slujba īn biserica: pe masa se asa; un lighean de argint cu moaste. Domnul, care luase loc pe tron, se scoboai de pe scaunul sau; spatarul īnsusi tine luminari pentru dīnsul. Se fac rugacii nile de sfintirea apei. Iar, dupa ce slujba s-a ispravit, acolo, īn biserica, toaJ lumea iese ca sa asiste la scufundarea crucii īn Bahlui.
Alaiul se desfasoara frumos, doi cīte doi, supt steaguri si īn fluturarea 1 minarilor, Se sparge gheata, se arunca o cruce si, adauge povestitorul, se īnd plineste o datina - care a servit uneori spre a ne īnfatisa ca popor salbate prigonind pe cei de alta credinta - de a se da brīnci cuiva īn apa. De dai aceasta au fost zvīrliti asa cītiva copii, cari au stiut sa iasa din baia fortat Pe urma mitropolitul si patriarhul stropesc cu aghiasma pe cei de fata, s cīnd domnul primeste picaturile de apa sfintita, boierii, īn blanuri de cerem nie, sīnt stropiti si ei.
Se asaza pe urma un scaun īnaintea usii, pentru domn si se petrece ce< ce am vazut si la Bandini, adeca "purificarea" cailor. Armasarii sint adu acoperiti cu valtrapuri de brocard īmpodobite cu margaritare si pietre scump si, pentru multamirea publicului, dupa un vechi obicei bizantin, care la ori' pompa amesteca si un element de ridicul, comisii cei mici apar calari pe cati si magari, ca sa rīda lumea. Totul se ispraveste cu banchetul, la care cīn-muzica si toate tunurile se descarca. Seara se īmpart, īn locul decoratiil' noastre, caftane. Patriarhul e condus acasa cu cīntareti. A doua zi, muzic felicita pe voevod.
In ce priveste contactul domnului cu supusii sai, ca judecator de prin si ultima instanta, iata ce se spune despre divanul lui: el se tine īn fiecare 3
Pīna la jumatatea veacului al XVIl-lea
si dimineata si dupa-amiaza (pe vremea lui Istratie voda Dabija, care \\.q pe la 1660, si care era din partile Odobestilor, obisnuind a bea Arin din
lut caci zicea ca numai asa are gust, nu venea nimeni la divanul dom-oīt dimineata). Sīmbata era judecata criminala, si Pavel de Alep īnseam-si altii, marele numar de osīnditi1; īn douazeci si trei de ani ai dom-Vasi'le'fusesera pierduti peste 40 000 de ucigasi si tīlhari. Ca pedepse, ara era bataia, tortura si legarea la stīlp, pe urma se taia o ureche, apoi lea cealalta, iar moartea venea numai īn rīndul al treilea. si preoti au aceste pedepse. Pentru femei īntīia oara era bataia, fireste, a doua oara
nasului un dezastru, cel putin pīna la oarecare vrīsta -, iar dupa
egarea la stīlp si īn sfīrsit īnecarea, care, dupa cīt se%ede, se facea mai entru vinovatii mai speciale femeii2.
ce priveste judecarea delictelor, ca tulburarea linistii, nu judeca dom-
am zice,' prefectul de politie, aga, care odata fusese īntre dregatorii mi-i acum nu mai are caracterul militar, ci īndeplineste numai functiuni iesti. Aga avea un bat, si, īntīmplator, si o barda pentru trei categorii oa'ne: acei cari bateau, cari faceau scandal pe strada si acei cari vindeau
ospete voda e servit īn argint si aur (se īntrebuinteaza si furculite), n jet de catifea. Talerele se aduc la masa acoperite, si ce nu-i place stapī-pus'supt masa. Spatarul tine cuca, sabia, sceptrul; paharnicul serveste, nul si berea īn cupe de sticla, de portelan si argint; el gusta īntīi felurile. ;u toiege de argint pazesc. Un pahar de bere vine dupa doua-trei de vin; ine pīna seara. Cintaretii zic arii bisericesti supt icoanele aprinse. Iar orbeste din autorii bizantini si din poezia turceasca, snim acum si la alte stiri privitoare la Moldova.
. Iasi, pe care nu-1 descrie īn īntregime, Pavel de Alep atrage atentia bisericii celei mai frumoase pe care a cladit-o Vasile Lupu: Trei Ierar-i noua, īncunjurata de un zid cu turn care purta un ceasornic. Toata ra cioplita, cu doua brīie si doua turnuri, ea cuprinde mormīntul doam-dosca, īntīia nevasta a lui Vasile, si a fiilor domnului, īntre cari cel )g, care, trimis pentru bai la Brusa, īn Asia Mica, a murit acolo si trupul :s īn tara. Mormintele erau acoperite cu un covor de matasa, si candele nt atīrnau deasupra lor3. In biserica se vede chipul doamnei si al celor pii morti, caci se pare ca Tudosca avuse si alti doi copii mai mici. Se nult bogatia materialelor, stīlpii de piatra verde, cu vine de aur, scarile mura alba, sicriul Sfintei Paraschive, ale carii moaste fusesera aduse de 1 domn cu bani scumpi din Peninsula Balcanica, sicriu īmpodobit cu argint si īncunjurat cu candele din acelasi metal, jeturile de abanos de ntinopol, policandrul cel mare, foarte frumos lucrat, sfesnicele celelalte na. "Biserica, asa cum se īnfatiseaza, este mai frumoasa decīt celelalte
T- si Iorga, Studii si documente, IV, p. 231.
Lsa se facea la Constantinopol, a carui influenta se vede acum īn toate, tefacerea lui Lecomte de Noiiy a facut ca inelele domnesti ale mortilor, aduse apoi 3mia Romāna, sa se gaseasca īn gunoaiele aruncate pe rīpa Bahluiului.
Un calator sirian īn Principate la jumatatea veacului al XVH-lea
romānesti si chiar cazacesti", - destul de simple acestea pentru ca a noasti sa poata sustinea concurenta. In apropiere era scoala si linga dīnsa baia c< mare, baia turceasca a lui Vasile Lupu, care a fost pastrata pīna īn timp nostru, cīnd primaria a gasit cu cale sa sparga cu dinamita zidurile cele veci pentru a face baile pe care le apreciaza cine a fost pe acolo.
Se mai vorbeste de Golia, care e biserica doamnei, si unde o icoana faci toare de minuni a scapat viata lui stefan, fiul domnului; de Bīrnova, <j helesteul ei, unde Macarie e dus īn radvan domnesc cu sase cai, īn tovaras slugerului Ioan, un cunoscut de la Ierusalim; de Sf. Gheorghe, care se tine'< Muntele Sinai; de Sf. Sava, cu doua cupole turcesti si noua feresti, facuta ( arhitectul Ienachi, īngropat acolo. Despre aspectul caselor particulare, mode tele case ale mahalagiilor si teranilor, se noteaza acoperisul, care, cu un te min de comparatie din rasarit, e asamanat cu "spatele camilei", lavitei scoartele cladite, care īmpodobesc īncaperea, cuptorul, care face ca, iarn sa fie cald ca īntr-o baie.
|īmbracamintea veche, frumoasa, care acum nu se pastreaza la femei dec īn regiunile de munte, era pe atunci de īntrebuintare generala, si satencile n se īnvesmīntau dincolo de Siretiu cu odioasele tulpane, polcute si fuste c astazi. Parul se facea colac, deasupra se punea marama, care la cele mai bogai putea fi de catifea colorata. Jupanesele īntrebuintau saluri albastre de Ale (tot ce-i aminteste Alepul e pomenit de calator, si, lucru curios, el stia, la 165! ca Petru Voda Munteanul, īn exilul lui, fusese, pe la 1560, la Alep, - traditi locala). Copiii se īmbraca foarte sumar si sīnt dati chiar - cum spune si Bar dini - prin zapada ca sa se īntareasca
Cit priveste alte orase, se pomeneste Galatul, unde patriarhul sta la manas tirea Sf. Dumitru, refacuta de Vasile Voda, pentru oaspetele sau, patriarhi mazil Atanasie Patelarie, si īnchinata la Athos; alte opt biserici, cele mai mult de piatra (doua ale Maicii Domnului, una a Si. Mihail, cīte una a Sf. Para: chive si a Sf. Gheorghe) sīnt aici; la Precista, cu ziduri, se vad trei cupole si clopotnita mare, facuta de un grec din Braila, probabil Dia. Apoi Vasluiu unde, īn legatura cu vechea biserica, se desteapta icoana lui stefan cel Marc "vestit īn razboaie si temut de toti, care se bate de patruzeci si patru de oi cu turcii si tatarii si adesea cu polonii si ungurii, biruindu-i pe toti si ajungīm faimos". īn apropiere de podul vechii lupte a lui stefan, Scīnteia, cu biseric lui stefan, a Sf. Paraschive. La Bīrlad, biserica Precistei, cea Domneasca, apo Sf. Dumitru si ctitoria lui Chiriac. Se vorbeste si de Tecuci, cu trei biserici de Focsani.
In treacat numai se atinge Romanul. Regiunea sudica a Moldovei e rai pradata, din cauza luptelor īntre cei doi domni; si chiar fara aceste lupte ei fusese strasnic jafuita de tatari si cazaci, cu cītiva ani īnainte, cīnd Vasile Lupu care nu voia sa-si deie fata dupa Timus, a trebuit sa steie ascuns o luna di zile īn codrii Vasluiului, ridicīnd si o bisericuta de stejar pentru slujba dumne zeiasca īn zilele acestea de restriste.
Trecīnd īn Ţara Romāneasca, se observa la Buzau o manastire de piatri si biserica, mai mare, a Sf. Ecaterine, unde calatorii asista la slujba, laudīndu-s< cīntarile. Se face o comparatie īntre evlavia din Muntenia si cea din Moldova
Pīna la jumatatea veacului al XVII-lea
a din urma tara e mult mai pompoasa, si Vasile e īnaltat īn comparatie icii si rusii din Moscovia, dar i se pare lui Pavel ca Moldova s-a cam Lt de'vechea datina religioasa si, poate, de nacaz ca primise daruri mai 31 zice: "si tatarii sīnt mai evlaviosi decīt moldovenii", "la Buzau se trece la Tīrgoviste. Aici īi iese īnainte patriarhului mitro-
care avea sa paraseasca īn curīnd scaunul sau: Ignatie, "sīrb" adica
care stia si greceste, pe līnga slavoneste si romāneste, apoi chiar tur-i limba persana. Orasul e īncunjurat cu un zid de lemn. Atrage atentia sa biserica pe care o facuse cu cītiva ani īnainte Vasile Lupu, biserica numita astfel dupa negustorul care cladise pe acel loc un lacas mult mai ;-. E īn stilul Trei Ierarhilor, cu ornamente de smalt verde bombat, care-i
caracter particular. O īncunjura un zid de piatra. Pavel de Alep pome-ie o poleiala pe dinafara, asamanatoare cu cea din manastirea de la
care ar fi costat 700 de galbeni venetieni. Se mai īnsira bisericile Sf.
si Sf. Nicolae, care - o spunem īn treacat - a fost distrusa, ea care n'ca pe ziduri fumul de la arderea Tīrgovistii de catre Sinan-Pasa, pentru ilocuita cu un pretentios hali modern.
;altfel Tīrgovistea e plina si azi de biserici vechi. Vom semnala Sf. Con-, acoperita de curīnd peste ruinele ei, ale carii frumoase picturi se men-1 toate ploile.
.elatii sirieni merg aici la curte cu patriarhul, si pentru īntīia oara ei vad tei Basarab. Dupa descrierea ce i se face si aici, nu mai este boierul
si generos, din cei dintīi ani ai domniei lui, ci un batrīn īmpovarat de
ajuns zgīrcit si care poate fi acuzat ca e neospitalier: mai bine sīnt i calatorii de turci si de tatari, spune Pavel, care adauge ca, īn general, rimea si preotimea n-aveau trecere la dīnsul. Pe līnga aceasta, el era fi-lanuitor fata de calatorii cari veneau de la Vasile Lupu, cu care se gasise aim rai. Era pazit de strajeri īn rosu din rīndul seimenilor, cari vor face nd o iesire revolutionara si īmpotriva domnului lor, si vor ajunge a pra-u ei si vechea oaste a terii.
izita se facea īn ajunul Craciunului, si se observa pregatirile pentru a mare serbatoare.
1 acea zi se suna tobele si se aduna oastea. Domnul apare īn radvan, caci apatata la Finta īmpiedeca pe mosneag de a calari. Muzica porneste, si ce īn pompa vīnatul pentru masa solemna. Alaiul domnesc, la acest pri-te de 10 000 de oameni. Se īmpart caftane. Pe urma vine slujba biseri-1: preotii īnfatiseaza icoana lui voda. Muzica apare, cu acelasi drept de a a; alaiul e luminat cu felinare si torte. Multi dintre muzicanti erau turci, ist timp toate circiumele erau deschise, pentru seimenii lui voda, dar ei 'espectat destul de bine disciplina ca sa nu se īmbete nici unul. urtea, care se descrie cu ocazia acestei solemnitati, e de piatra, urata cu zid, chiar līnga Ialomita. Līnga dīnsa e biserica, īmpartita īn ivind si un compartiment pentru morminte, lucru care se īntīlneste īn ya la Pobrata lui Petru Rares si la Slatina lui Alexandru Lapusneanu. lin cele mai vaste ale principatului, e interesanta si azi, dupa reparatia īacl al XVIII-lea, prin aceea ca doamna si "fetele" ei, ca sa asiste la
L'ii calator sirian īn Principate la jumatatea veacului al XVII-lea
slujba, intrau de-a dreptul de la curte īn biserica printr-un gang, asezīndu-s īn balconul de la care o scara foarte frumoasa de piatra duce īn naos. si aii este turnul cu ceasornic, unde statea strajerul cu toba.
īn timpul cīt se facea slujbe de Craciun, un felinar se ridica pentru ca s se arate ca circulatia trebuie sa īnceteze; oricine iesea pe strada era oprit c straja, care avea dreptul chiar sa ucida.
Matei Basarab īnsusi apare cu postelnicul si spatarul sau, īncins cu sabi purtīnd buzduganul si calpacul. Dar nu sta pīna la sfīrsitul slujbei, fiind foar slab si nacajit de moartea doamnei lui, Elina, din neamul Nasturel, sora mai lui carturar Udriste, care-si zicea si Oreste. Se arunca bani multimii. Pe urr vine masa, dupa datina, cu muzica si descarcaturi de tunuri; se īnchina dese< din pahare mari de cīte o oca de vin: de trei ori pentru serbatoare, de trei pentru patriarhie, de trei ori pentru voda; se bea pīna ce luminarile, topite desavīrsire, dau semnul de plecare. Atunci se īmpart caftane egumenilor, clerul cel sarac primeste bani legati īn naframe. īn tot timpul mesei cīnta aici preotii si copiii de casa.
La Anul nou se va da un nou ospat, si se va prezinta un pesches do: nului.
Iata acum si descrierea Bobotezei: serbarea se face īntr-un singur I desi Tīrgovistea avea "optzeci de biserici, cīt Alepul si Damascul īmpreun; Mitropolia, pe care a stricat-o cu desavīrsire Lecomte du Noiiy, samana ci: cazacilor si cu - Sfīnta Sofia, avīnd douasprezece turnuri. Līnga dīnsa ( casa mitropolitului, īmpodobita cu picturi reprezintīnd Facerea Lumii, Iei salimul, Muntele Sinai, Athosul. E aici o soba de olane colorate, ferestile 8 gotice, chipuri de sfinti se vad pe pareti; īn unghere scīnteie arme, Mie scum Masa se ia īntr-o foarte frumoasa sala cu ferestile dīnd īn gradini si livt Serviciul īl fac "comisi" ai mitropolitului, īmbracati īn blanuri de samur.
Acuma se īntra īn carnaval: nuntile sīnt dese. Pavel de Alep le desci Mirele merge calare pe strada cu muzica dupa dīnsul; mireasa-1 asteap īncunjurata de prietenele ei. Se face un joc īn jurul casei, īmpartindu-se f] artificiale, lucrate la Venetia si īn Germania. Slujba cununiei se face īn biseri niciodata acasa, si mireasa, care umbla cu parul descoperit, primeste o nal ma din care nu se vor mai desface cositele ei. si calatorul judeca: "feme fetele sīnt fara pata, curate, cuviincioase īn purtarile lor".
Pavel are prilejul sa vada si o īngropare de om bogat. īn Tīrgoviste nt īntrebuinteaza obiceiul popular al bocitoarelor. Cheltuiala de īngropare ridica pīna la 200 de galbeni, suma extraordinar de importanta pentru 1 mea aceea si care arata ca societatea era foarte luxoasa. Barbatul care i pierdut nevasta se poarta cinzeci de zile cu capul gol, femeia vaduva, cu pe despletit īn tot acelasi timp.
Ajungem la serbatoarea īnvierii. Domnul sta īn biserica pe tron - j īnca Matei, care se apropia de sfīrsitul vietii lui, caci va muri īn april, īn cu la aer liber. Pe urma, dupa ce se mīntuie slujba, se scot scaune afara biserica, pentru el, pentru patriarh si mitropolit. Se cīnta "Hristos a īnvi de cor, īn greceste si slavoneste. Domnul īngenunche si saruta evanghe patriarhul īl saruta pe frunte de trei ori; pustile pornesc. Urmeaza dan luminatiile, īn zgomotul tuturor tunurilor, si ospetele cu glume. Toata sa]
M 241
la jumatatea veacului al XVII-lea
oune el, pravaliile sīnt īnchise, afara de macelarii si de cei cari vīnd alimentare.
in dupa aceasta, la moartea lui Matei, putem prin acest calator sa la o īngropare de domn si la alegerea urmasului. Alegerea se face īna-ate chiar pīna a nu-si fi dat sufletul Matei. Mitropolitul Ignatie si ileg īn piata pe Constantin, care se īngrijise sa fie de fata pentru i pe Diicul, rivalul sau, si avea toti seimenii la īndemīna. Mitropolitul ntea bisericii si zice: "Domnul vostru este mort; pe cine voiti sa ridi-ocul lui?" Multimea raspunde: "Pe nimeni altul nu-1 voim decīt pe ;in fiul lui serb'an Voda". Atunci noul domn e dus īn biserica si asezat
A doua zi crainicii cheama lumea la curte. Constantin, desi procla-ascunde, cum facea papa la Roma si īmparatii la Constantinopol; e serica si aici se cīnta: "Vrednic este"; i se pune dulama, calpacul, sur-loierii Vin de-i saruta niīna. Aceasta s-a facut la 9 april 1654. mul cel nou daduse garantia ca oastea nu va prada. Caci obiceiul la inopol, cīnd murea un sultan, era ca, trei zile, ienicerii si spahiii sa e pentru ca a treia zi sa se prezinte iarasi, linistiti, la serviciu. ia ce īndeplinesc toate lucrurile acestea, vine juramīntul boierilor, int īn biserica, oastea īn curte. Se pun doua mese: la una este mitro-a cealalta patriarhul (de obicei era numai una). Stau acolo oamenii aza juramīntul, si se spune: "Jurati pe aceasta sfīnta evanghelie si pe ifīnta cruce ca veti fi cu Constantin Voda, fiul lui serban Voda, un un sfat, ascultīndu-1 si ajutīndu-i fara viclenie, atīt īn fata, cīt si īn icunzīnd de el nimic ce trebuie sa-i fie stiut, īn tot cursul vietii lui si a Nu veti fi vīnzatori catre el, nici veti lucra īmpotriva lui. Iara, daca arata vīnzatori sau uneltitori, sau cu suflet neadevarat, sau neprie-īstam asupra voastra".
ma boierii vin de saruta mīna domnului si poala hainei; apoi vine ri frunte cu spatarul cel mare, cu aga seimenilor, cu marele capitan, inii, cu iuzbasii sau ofiterii inferiori. Sīnt asa de multi, īncīt abia o zbutit sa sarute mīna domnului, ramīnīnd.ca īn zilele urmatoare sa :eremonia. Īndata pleaca un numar de calareti cu vestea īn tara. mp de patruzeci de zile, este admis pentru a felicita pe noul voevod. imp e acordat ostasilor de prin sate, asa numitii "rosi de tara". Lai dupa aceasta se ajunge la īngroparea lui Matei, care e foarte simpla, teste un pavilion cu trei scaune; o mie de persoane se aduna acolo, in, noul domn, se īnfatiseaza īnaintea rudei sale foarte īndepartate si a. Mortul e īntins īntr-un sicriu īmpodobit, īn haine foarte luxoase cu nasturi de aur si argint; are pe frunte calpacul. E acoperit cu un b purtīnd o cruce de aur. Deasupra sicriului se īntinde o pīnza zugra-ti īl ^regreta; femeile plīng. Se īmpart luminari, si se īncepe slujba īn vona si īn cea greceasca; la evanghelie femeile se pun īn genunchi, se mīntuie slujba, se fac pomeni, dīndu-se si preotilor. Boierii ur-iriul doi cīte doi. Matei e īngropat īn pronaosul bisericii domnesti, ra fi stramutat la Arnota, īn partile Olteniei, ia dupa aceasta Constantin face o excursie īn afara de oras, si pentru
de ploaie. Oastea cu steagul merge cu dīnsul. El īmparte bani de ītorilor, iar populatia aduce un fel de prinos ca la regii patriarhali din
Un calator sirian īn Principate la
jumatatea veacului al XVII-Iea
antichitate: graunte de orz si ovaz, miere, floride lamīie si portocal si ehi lucruri trebuitoare pentru masa domnului: berbeci, rate, gīste, oi si pesi
Dupa aceasta voda se īntoarce la Tīrgoviste, si gīndul lui cel mare es1 acum, sa primeasca īntarirea de la Poarta, pentru care i se cer 175 000 i galbeni.
si aici, cu prilejul asteptarii steagului, se vorbeste de unul dintre cei ne īnsemnati boieri ai Terii Romānesti: postelnicul Constantin Cantacuzir tatal lui serban Voda si al lui Constantin Stolnicul, bunicul lui Brāncovean om īnvatat, foarte blīnd, ambitios numai pentru copiii lui si care avea sa ispil veasca zugrumat īn trapezaria de la Snagov, pentru banuiala ca fiii lui umlj dupa domnie. El e povatuitorul tuturor boierilor, si nimic nu se face fara sfafl si īndreptarea lui. Caci familia Cantacuzinestilor era din cele mai mari] mai stralucitoare: la Magureni, la Margineni, la Filipesti, la Coeni unde av mosii, se īnaltau adevarate palate, lucrate cu cel mai bun gust, īmpodobi īnauntru cu tablouri murale. Se observa ca niciodata boierimea nu se īntreci; atīta la facerea de locuinti trainice si frumoase ca īn acest moment, si aceai va tinea pīna la sfīrsitul domniei Brāncoveanului: patruzeci de ani de me prosperitate a boierimii indigene.
Pentru ca sa se vada cum se īnfatisa cel mai bogat boier al terii, iata spune Pavel de Alep despre Brāncoveanul cel batrīn, Preda, bunicul acek care va fi domn. El avea asezarea lui de capetenie īn Oltenia, chiar īn sal Brāncoveni de unde plecase Matei. Aici tine 12 000 de capete de vite, 30 0 de oi, 400 de boi, 1 000 de bivoli, 4 000 de porci si are 800 de stupi pe po siunile lui din 200 de sate. Anual trimitea turcilor 1000 de boi si 10 000 de Ca servitori avea 1 500 de tigani: fiecare familie, de Sf. Gheorghe, da 6 din domnului. Erau si lautari si artisti adevarati.
Altfel, omul acesta, asa de bogat, era de o simplicitate de moravuri adn rabila. La masa bea numai apa. Foarte milos, a facut biserici pīna si īn Arde unde craiul terii, cu situatie regala, īi zicea: tata. La moartea lui Matei a li asupra-si īntretinerea tuturor manastirilor acestuia, care erau vreo patruzi La miezul noptii se trezea ca sa citeasca psalmii, si la biserica īndeplinea si fu tia de dascal, cīntīnd īn strana. Cīnd pofteste lume la masa, o serveste īnsi, Se bea vin si aici, dar tot pentru scopuri sacre: pentru Dumnezeu, pen Hristos, pentru Sf. Treime, pentru Maica Domnului, pentru hramul zi pentru biserica de acolo. Pe urma numai se trece la politica si se bea: pen sultan, pentru domn, pentru patriarh, pentru copiii domnului, pentru nean rile lui, pentru servitorii patriarhului, pentru preoti, pentru diaconi, pen nobili,pentru terani. īn felul acesta ni se spune ca se pot bea si treizeci de hare de vin.
Ramīn acum īnsemnarile despre localitatile pe care le-au vizitat sirie Nu vom urmari descrierea īn amanunte, ci vom indica numai itinerariul si se afla mai important īn cale.
Pavel de Alep a fost si la Curtea de Arges. Aici spune ca sīnt noua biser dar cea mai frumoasa, fireste, este manastirea, al carii egumen iese īnain patriarhului. Aici se facusera de curīnd lucrari de Matei Basarab; si clop nita era cladita de dīnsul, de zid, dar se darīmase. Mitropolia de la Bucure
243
Pīna Ia jumatatea veacului al XVII-lea
facea tocmai pe vremea aceea, de Constantin Basarab - pentru a fi
Limbata cu totul de fanarioti -, era dupa modelul de la Arges, dupa
dupa acest model e facuta si biserica de la Gotroceni. Se descrie bise-
eana jn amanunte, aratīndu-se cum erau sculpturile, pasarile de
■are se īnvīrteau la bataia vīntului, turnurile care uimesc prin asezarea
cita Este, daca nu cea dintāi prezintare a manastirii, pentru ca sasii
t si mai veche, dar foarte scurta, despre Arges, la īnceputul veacului,
ai mai īntinsa si plina de admiratie din partea unui om care cunostea
Orientul ca sa'-si poata da sama de frumuseta unei asemenea cladiri.
; asa e īnfatisata zidirea, mai veche decīt Argesul, pe care Neagoe Voda
at's-o īntunece, Sfīntul Nicolae din Viile Tīrgovistei, sau manastirea
i care a fost refacuta supt Voda Bibescu, stricīndu-se total interiorul.
eleveaza "mozaicurile" care erau odinioara pe turn - probabil e vorba
,turi si ferestile mai īnguste, care aveau o garnitura de marmura
loc sa fie īn mijlocul unei curti oarecare, zidirea era īncunjurata atunci moasa gradina.
īgarii asiatici au mai fost la Ocnele mari, la Manastirea dintr-un Bistrita, unde au vazut moastele Sfintului Grigore, care, cum se stie, urate de unguri īn timpul razboiului, pretextīnd ca ar fi ale Sfintului Gapistrano. Nu lipseste din descriere Arnota, unde nu era īngropat tei Basarab.
Tīrgul Jiiului se semnaleaza mine de fier, la Tismana se pomenesc toate ī īn legatura cu Sf. Nicodim, la manastirile Gura Motrului si Bucovat, ote sumare. Despre Graiova nici o stire, dar de Caracal este vorba, ca ;arcea si de manastirile de pe cursul Oltului. īn regiunea Bucurestilor, Varasti si Goeni, pe līnga Gradiste si Comana, cu palatele lor, avem i lui Constantin Basarab, care era fiul nevestei preotului de acolo cu īrban. Biserica se pastreaza si acum, cu mormīntul acestei vinovate
pre Buzau, si mai ales despre Rāmnic, despre Ploiesti, nu sīnt lamuriri, orbeste mai pe larg de Baia de Arama. Se arata si cum se exploatau īnde arama fuse gasita tocmai supt Matei Basarab. Piatra e crapata 3 teribil, pe urma se face topirea īn cinci-sase cuptoare, cu foaie miscate 3s lucreaza si zi si noapte. Pe urma se pun straturi amestecate de lemne ai, si se arde cuptorul din nou. Arama ce se scoate de aici e mai buna i din Asia Mica, si e dusa pīna īn Brusa si Trapezunt. īntr-un an s-au
de oca. Exploatarea este asa de intensa, īncīt paduri de plopi si de
regiunea aceasta sīnt aproape desfiintate.
fīrsit vom īncheia aceste note asupra starii Terii Romānesti la juma-acului al XVII-lea cu doua feluri de stiri pe care nu le gasim aiurea, [ihai Voda, Mihnea fiul lui Radu, petrecuse foarte multi ani īn serai, putea fi socotit ca turc, si, chiar īn ce priveste moralitatea lui, boie-iau multe povesti. Era īnsa un om foarte inteligent, stiind ungureste, e, turceste, limba persana. Ca domn, a cautat sa īnlature parerile )re dīnsul, adunīnd un sinod, pe care 1-a prezidat, fixīndu-se norme iveste disciplina; a avut corespondenta si cu patriarhul constantino-n aceasta privinta. Apoi a sfintit biserici, tinīnd frīul calului patriar.
Un calator sirian īn Principate la jumatatea veacului al XVII-lea
hului de Antiohia, cum era obiceiul, īn Apusul medieval, fata de papa. Ceri moniile acestea ale lui Mihnea Radu sīnt zugravite foarte pe larg de Pav de Alep: avem la dīnsul o descriere de sfintire de biserica, facuta de domn īnsusi, care īndeplineste aceasta functiune ca vechii īmparati din Constani nopol, tot asa descrierea īncoronarii lui Mihnea Radu, - datatorul de canoai noua, ca īmparatii Bizantului -, cu o stralucire care n-a fost īntrecut
īn sfīrsit, ca obiceiuri populare, cu prilejul calatoriei īn Oltenia, calug rul descrie si o nunta la tara. Nimeni nu pleca de acolo fara sa capete t\ colaci si trei pahare de vin pline. īnainte de nunta se pun brazi la usa pe drum. Mirele vine calare, se īmpart saluri, care erau un obiect de foa mare pret. Socrul dadea ginerelui un cal si un surguciu. Pe urma apare mirea īn radvan, īntovarasita de fratele ei, urmīnd dupa ea carale cu zestrea. Ta si mama miresei primesc pe diac ca sa īnfatiseze izvodul. Se īncepe apoi bi tura. Banii cari se strīngeau se pecetluiau īntr-un servet. Socrul īnfatisez ginerelui sau o sabie cu teaca de brocard si catifea, iar tatal da fiulu haina cu samur. īnainte de a se īncepe ciocnirea paharelor, care duref foarte multa vreme, este un moment frumos acela cīnd miresei i se da lant de argint si cheile casei, facīnd-o doamna gospodariei celei noi.
Luxul era mare. Se īntrebuintau vase de argint la casele bogate. Se īnt deau covoare speciale supt picioarele mirelui, daruite obisnuit de acela a cununa. Mireasa purta un val de matasa trandafirie. Asupra multimii se an cau stergare, cofeturi, migdale cu zahar. Ospatul putea cuprinde si cin sase sute de tacīmuri.
Ginerele aparea cu calpacul pe cap, chiar daca domnul era de fata, caci īmparat cu cununa īn ziua aceea. El serveste īnsa, pe de o parte, pe mirea pe de alta, pe domn. Pe urma se īnfatiseaza īn numele sotilor tava pentru sa dea cine vrea daruri. Darurile erau uneori si cīte o mosie īntreaga; u fagaduiau cai, boi, porci, robi.
|
