UN NATURALIST GERMAN PRIN BUCOVINA, ARDEAL sI MOLDOVA LA SFÎRsITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA
Un calator incomparabil mai important decît toti cei de mai înainte e cunos* tul, celebrul contemporan al lui Spallanzani, geologul austriac Hacquet, au al unor calatorii în Alpii nordici, în alte parti ale lor si chiar în Dalmatia, fratii nostri de sînge morlahii1. Fusese si secretar al comisiunii econom pentru Carniola2. E si un bun desemnator, de mîna caruia avem, în plan colorate, terani, boieri, lipoveni, tatari si tigani.
Acest om învatat, de o mare harnicie în cercetarile sale, ne-a cunosc bine si prin relatii directe, locale. A fost prin partile noastre si înainte de ai 1789, cînd ocupatia austriaca în Moldova i-a usurat calatoria, si el însusi mi turiseste ca, viind din Muntenia, a petrecut în Ardeal, prin secuime, ca med poate medic militar, înca din 1763-4, învatînd si româneste3.
Observatiile lui, foarte împrastiate, dar de o mare bogatie, sînt de difer feluri. Intîi cele mai multe sînt simplele lui impresii de drum. Unde n-a fo La Dorna, al carii nume i se pare ca înseamna: piatra, la Baia, care i se nazj a fi fost de arama, la Botosani, la Zvorîstea, unde a cunoscut pe un septil: coborîndu-se - vorbeste un naturalist! - dintr-o familie unde s-au nas< septe copii într-o luna, patru ramînînd în viata; la Hîrlau4. La Hotin a f< în lagarul austriac, si a vazut pe cel rusesc, în cursul unui asediu în care alij fara artilerie lungeau un asediu împotriva a 8-9 000 de turci cu 180 de tuni exploatînd populatia vecina româneasca, pe care rusii n-o plateau mac si unii si altii batîndu-si joc de femei5. Evreii din Polonia si din Moldova îngramadisera dupa cîstig la imperiali, preturile erau foarte mici; o pala plina de visine, o para, o masa întreaga, zece! A întîmpinat pe toate drumui pe nenorocitii carausi din Galitia, pierzîndu-si vitele - si cele care sc£
Reisen durch die nordischen Alpen, Niirnberg, 1790; Physikalisch-politische Rei
durch die Alpen, Lipsea, 1783; L'IUyrie et la Dalmatie, Paris, 1815.
II, p. 74.
aI, p. XI, 120; II, p. 59, 115-6. «I, p. 20. *Ibid., p. 23, 26.
[De la 1S00 pîna la epoca Razboiului Crimeii]
te de moldoveni, imitînd urletul lupului ca sa le împrastie - si pra--se ei însii de osteneli. A înnoptat si el pe dealuri, dupa o zi de ratacire, tîlharilor. în Moldova apuseana a dat de arnautii în serviciul austriac, ii rele elemente ale natiei moldoArenesti", "der Auswurf des moldaui-ilks", calareti salbateci, cu capul ras supt caciula, în vesminte turcesti, galbene, cu flinta sau pusca, patrontas, doua, trei pistoale, hanger si jvlrf; turbanul, alb sau verde, era sa faca pe seful lor, maiorul "Gani-i ..viteaz", sa fie ucis de husarii cari-1 dadusera jos: 1-a scapat numai un e" imperial, pe care 1-a ridicat în sus1. A vazut spinii, ceretisul de care au catanele în lupta de la Focsani. Cîte un român spînzurat ca spion ori hoti dusi în butuci2. Padurile Moldovei rasaritene, cumplit arse, î de fugari, cari duc cu ei vite, oi, porci. Lînga muntele Tatarus statea, ea lui pe acolo, printul de Coburg, care, cu ajutorul rusesc cu tot, .r 25 000 de oameni, iar turcii 90 000, pe cînd la pierderi, fata de 1 500 riali, turcii înseamna de septe ori pe atitia.
e priveste Ardealul, 515f55f el trece în aceasta provincie prin secuime, ai carii i se par a fi nici mai mult nici mai putin decît pacinati, pe cînd sasii, t daci, sau,, adevarati italieni dacici". Prezenta trupelor îl opreste de spre Brasov. Trecînd muntele în lung spre Bistrita, afla la Uifalau "meistens Wallachen, Romuny"), de lege rasariteana, cari vorbesc ureste3; din vechiul lor port pastreaza numai opincile. Dialectul se-cunoaste si i se pare "neplacut" (widerwartig) pentru lungirea lui 6, La Reghin afla si unguri, cu biserica lor, si e tratat cu grosolanie de , care-i cere hîrtiile si nu le afla suficiente, pentru ca apoi, dîndu-si e e calatorul, sa-1 pofteasca la masa. si Hacquet exclama: "O popor tid oare îti vei parasi mîndra asprime? Poate niciodata, ori vor trece na ce, în general, te vei civiliza"4. Bistrita se ridica între cîmpii rodi-lanuri de porumb; satele vecine, mari, au case în linie, destul de cu-isul însa e decazut; prosperitatea lui, pe care o hranea mai ales nego-ani, a încetat odata cu a Sucevei. Cladirile cu feresti gotice sînt goale *ile de sus. Marea biserica n-are cine s-o umple. Locuitorii nu-i plac: "italiana" e facuta din siretenie, netinere de cuvînt, lasitate, ca a sînt dulci cu strainul, pe care-1 întreaba "Woher sint ir", pîna ce vad cîstiga de pe urma lui. Sînt harnice mai ales femeile, dar urasc tot
3re acesti români ardeleni el vorbeste cu un mare simt de dreptate si ntiment de compatimire care-1 onoreaza. Ei au pretutindeni cel mai nt, si oricine-i poate goni de pe dînsul, nu numai domnul de pamânt, ;eanul vecin, daca e ungur ori sas. în schimb, tratat ca ultimul dintre Auswwf des Menschengescfdechtes, românul n-are voie, ca tiganul, opie de împrejmuirea de gard a satelor straine. Cele mai înjositoare înt pentru dînsul: la Bistrita o femeie pe care militia o luase cu sine urla
sprechen aber nicht wallachisch, sondern ungriseh mit etwas huanischem ce-
:, p. ui).
l; p. 136. i-, p. 51, 53. i-, p. 95.
Un naturalist german prin Bucovina, Ardeal si Moldova la gtîrsitul secolului al XVHI-1
în piata publica supt sfîroul biciului. Niciodata nu i se arata prietenie, si as fel valahul nu e întrebuintat la nimic decît la lucrarile aspre, servile, si ce mai joase. Niciodata nu se bucura cu aproapele, nici de bine, nici de zi bucuroase. Numai atunci îi e îngaduit sa se amestece, cînd ungurul sau sas nu poate purta o povara, în care caz românul, ca o vita de povara, are i duca ce e mai greu, daca nu tot, si atunci e bine venit. Altfel, niciodata. St pînul îl stoarce, stapînul îl judeca. E ca negrul din America în plantatii, i poate sa nu se gîndeasca la fuga, la razbunare? Asa s-a ajuns la recenta "H| riada". Nobilii, cari n-au nici o grija de sufletul oamenilor, îi si ucid fara milj cutare a împuscat pe judele care nu-i adusese oameni la munca si, condamni la 20 de florini amenda, n-a vrut sa-i plateasca. Fugari dincoace de muu au fost, de aceea, si nu, cum se zice, din motive de religie, 13 000 de famii numai în Ţara Româneasca, platind o contributie în valoare de 112 000 fii rini; 11 000 de familii erau din Ardeal. Alti trec în Moldova, în Serbia, ba auti rul crede ca în Siberia chiar. Secuii moldoveni se tot înmultesc. Numai Polonia, unde serbia e înca mai grea, nu trece nimeni.
Iubirea de libertate e asa de mare la acest neam, încît cutare batrîn t ran de la sinca-Mare, a lui sincai, spunea murind, si autorul, ca medic, era fata: "Mor bucuros ca nu las nici muirea, nici copiii în robie"1.
si ce buni acesti oameni: agricultori destoinici, carausi si calauzi sigur "Ca românul e, în toate privintile, om, aceasta am încercat-o mai mult dec o data, cînd locuiam între ei. Cum i s-ar face inima de buna, de l-ar trata ( pe un frate!... Oricît de aspra ar fi natia, am vazut la multi din ei, timp doi ani, cît am fost între dînsii, trasaturi care ar fi stralucit si la cel mai ciV lizat om. Cît n-a stricat ura si apasarea fata de aceasta natie a monarhiei, < data asa de stralucita (herrlich) si de mare! Oricum sa fie, natia, româneas( are, si în ce priveste multimea, ca si dreapta staplnire a terii, meritele ei propri, (als auch wegen des rechtmassigen Besizes des Landes die eigenen Verdienste"5
Pe la Bîrgau, Rodna si muntele Caliman, Hacquet venise în Bucovin de unde prin Moldova sosise în Ardeal. si iata cum se prezinta provincia c curind anexata1, pe care o cunoastem, cam la aceeasi data, prin raportul gen ralului guvernator Splenyi.
Trecînd pe la Horodenca, unde era spitalul de lemn al generalului prii de Coburg, el vazuse Cernautul, bine garnizonat, oras de 600-700 de cas dintre care cele noua de piatra din dealul Ţetinei. Pe la Vicov, cu pacin din împrejurimi, ajunge la manastirea Putnei, unde poarta sta, pe vreme razboi, strict închisa. stie ca aici zac oasele lui stefan, "'des grossen Stepha! Voda", ale sotiei lui Maria, ale fiilor Petru si Bogdan (dealminterea va desemr si o inscriptie a lui Constantin Voda Duca, gresind numai data: 7161); mo mintele sînt permanent acoperite cu perdele de matasa rosie brodata cu aur ("goli gestickte rothsammete Decken"). Biserica e zugravita pe dinafara, întreag cu "nesfîrsite chipuri de sfinti, precum si cu înfatisarea cerului si a iaduli si cu îngeri si draci în toate colorile"3. si la Sucevita cu douazeci de caluga
1Ibid., p. 116. 2 II, p. 89, 112, 173. 3Unendlich viele Figuren von Heiligen... wie auch mit Himmel und Holle und n allerley gefarbten Engeln und Teufeln.
[De la 1800 pîna Ia epoca Razboiului Crimeii]
aceeasi podoaba, dar calatorul se sperie de lipsa de moralitate în atitu-fintilor1. Asa e si la Humor, unde s-a instalat pitarie pentru trupe, si a unde a fost un magazin de provizii. Calugarii din Putna nu stiu ce biblioteca - si aici se însala: doar acolo functionase o scoala, oarecum iara, a lui Iacov Putneanul! Ei se încurca la orice întrebare asupra iilor istorice, icquet mai ajunge a cunoaste schitul lui Daniil Sihastrul, pe care-1
în "Toma". Radautii, "loc mizerabil", cu o "mica, neînsemnata biseri-neglijata, si cu o locuinta parasita de episcop, mutat la Cernauti, lasînd vicariu cu ceva calugari. Apoi Fratautii, cu saisprezece case germane, a, unde iarasi li se gatise un cuib, un "Sat-Mare" de germani, Siretiul, esedinta episcopala, cum a cetit în Sulzer; aici afla pe viitorul împarat io, cu care vorbeste frantuzeste. Apoi Cîmpulungul teranesc, schitul losca, Putila. stie schitul lui Mihai Racovita la vama si da o traducere exacta a inscriptiilor; apoi si biserica Sînt'Onufrie. Suceava, în care ie vechiul pod de lemn, are cîteva sute de case de lemn, locuite de ar-i evrei în centru. Se vad, din marirea trecuta, turnuri, ruinele cetatii: 'usesera, i s-a spus, 70-80 de biserici; acum abia biete, patru. Marele le curelarie spre Rusia a disparut. La 1788 a mai fost o pribegie. In apro-îseamna manastirile "Rinke", Sîntilie, Ilisesti, de unde a fugit egume-eletie arhimandritul, satul Zaharestilor. La Iacobeni îl intereseaza mi-Lpoi pe la "Ţitu" si Dealul Rogozului va trece în Pocutia. cunoscut putina lume boiereasca, traind dupa moda veche. Femeile iese (el o crede), trecîndu-si vremea cu cafelele. Dar li descrie costumulj eriu, rochie, blana rosie cusuta cu aur, iar în picioare papuci. Viata e : zac pe sofale si manînca un singur fel la masa (!). De negustori nici înt. Dar stie ca armenii si grecii, mai ales cei dintîi, sireti de sase ori 3Îi si deprinsi a lua pe nimic, împrumutînd bani cu dobînzi mari, mina titi boi de îngrasat si cai de aceia tataresti pe cari-i cauta înainte de în Moldova maiorul austriac pentru remonta, Cavallar2. Padurile mari, taie fara regula si în care e vînat mult (se arata cu cîte parale se cum-i cerb si o caprioara), sînt, în apus, pline de hoti. Ţeranii sînt oameni i, dar rau îngrijiti. La Putna, la Fratauti a vazut batîndu-se la talpi, a oamenii, chiar copii îndurînd un numar necrezut de lovituri. Razboa-
raspîndit pîna în munte sifilisul.
lînga român locuieste tiganul, care face linguri, cosuri, dar culege si lin Bistrita Aurie. Ţiganii de la Marea Neagra, "pontici", ar fi alta spe-salbateci, traind numai din furt si din gîcit3; Peste român a venit, cu i, colonistul. si Hacquet descrie pe germanii adusi în parte - opt colo-lin Imperiu, din Reich: la Fratauti (16 case), lînga Suceava, în "Satu-ei se întind fara margeni, si se ridica plîngeri contra lor. Sînt trei sate sti si altele secuiesti, fara livezi: secuii se împrastie lesne4. Rusii au
.ie Gemahlden gleich und oft nichts weniger als erbaulich. Wenn der Mahler die
erey hat ausdriickenwollen, sosind oft die Stellungenganz ala Sanchez (I,p. 105).
> p- 167.
I, p. 223 si urm.
bid., p. 116 si urm.
Un naturalist german prin Bucovina, Ardeal si Moldova la sfîrsitul secolului al XVIH-Ie
fost asezati numai în Laudonfalva (disparut) si în Gurtesti (90 de familii Apoi lipoveni, lucrînd la frînghii, la tesut inul, vin de la tatari si din Mo dova, cu toata oprelistea, înca din 1784: ei se afla la Varnita, la Fîntîna-Alba Banateni, foarte saraci, sînt fixati la "Luitak", apoi la Molodia, Dragomirn si "Rosez"2.
si, în sfîrsit, de-a lungul drumurilor se strecoara, îndreptati spre Ce] nauti, spre Polonia, cu voie, fara voie, pribegii boieri ai Moldovei tulburai de razboi; padurile sînt pline de bajenari mai saraci3.
Odata ocupatia austriaca se întinsese pîna dincolo de Baia. Acuma tos ta partea dintre Siretiu si munte e în mîinile imperialilor, cari spera s-o pai treze la pace, formînd astfel o noua Bucovina. Hacquet, în tovarasia unui m< dicinist rus si unui teolog "valah", profita de ocazie ca s-o vada, dar el va înc< pe cu Moldova dinspre Siretiu si Prut pe care o tin rusii, supt comanda lui So ticov la Hotin, a lui Rumientov odata la Iasi, iar acum a lui Potemchin -vechiul generalisim locuind lînga Iasi, la o casa de boier.
A vazut el însusi bîlciul de la Mohilau. Oricum, îl descrie cu admirati' Aici vin turci, tatari, armeni, greci, evrei, poloni, ba chiar, crede el, france (?), italieni (?) si germani, fiecare aducîndu-si marfa: turcul bumbac, cafe capete de lulea, tatarul vite, pe care, cum e obiceiul comertului în natura, schimba cu postav si pînza. Un alt bîlci basarabean ar fi la "Podlipciani", q fapt Lipcani, lînga Hotin, unde vin turci, români, tigani, din împrejurimi, ca) traiesc în bune relatii, cutare sat primind înapoi pe fostul lui spahiu, ca past<j al vitelor teranesti*.
Alt bîlciu important, mai frecventat, spune Hacquet, decît oricare di Austria, e la Botosani, oras foarte populat, cu o mie de case si mai mull biserici de lemn, care a scapat de prada turcilor. Se aduce aici, pentru cun paratori foarte luxosi, si marfa engleza, franceza, stofe turcesti scumpe pei tru femei, naframi frumoase sau tulpane. Greci, armeni, evrei traiesc în on lînga localnici, cari nu fac negot. Tîrgul Frumos nu samana cu mândrul li nume: sînt vreo doua sute de case în paianta, cu cîtiva negustori greci5.
lasul6, pentru el "Augusta" antica, face mare impresie de departe. I pare lui Hacquet ca acoperemintele rosii ar domina. Sînt cîteva case boieres noua cu doua rînduri si cerdac, carora li se zice, ambitios, "palate", dar altfi e un "sat mare" în mijlocul vastelor curti si al gradinilor. înauntru, locuini cea mai bogata nu ofera decît, dupa moda turceasca, divanul de jur împrejul un dulap, cîteva scaune "occidentale". Bisericile sînt întunecoase, preotii 1 ignoranti. Nu sînt biblioteci, nici lucruri vechi. O singura strada lunga e ac perita cu lemn, cu "pod". Bîlciul e însa mai mare si decît la Botosani, fara mai aminti un si mai bogat trecut. Grecii aduc stofe de Stambul, de India,
1Ibid., p. 127 - 33. 2Ibid., p. 132. .I. p. 22-3, 114.
II, p. 32 si urm.
P. 36 si urm., 57-8.
.E aici în iunie 1789 (p. 62).
[De Ia 1800 pîua la epoca Razboiului Crimcii]
e Chios, muselina, brocart de aur, tulpane de doua sute de lei si mai
cu pietre scumpe1. Alte marfuri vin apoi din Austria, Germania, Fran-dia, ca: matasa, postavuri, pînza, dantele, galoane, obiecte de metal, 'rimete coloniale, pietre scumpe, margaritare. Blanile vin din Rusia, latorul se coboara pe la Bîrlad spre Falciiu, total distrus, dar nu mer-jos, caci aici se afla trupele lui Suvorov, în retragere de la Galati spre
tîrînd dupa sine bejenari cu vitele, români, dar si tatari, bulgari, lipo-uani, evrei cârâiti2., Sîrbi, rau. priviti, "tatari", foarte darnici, vorbind ste, ar fi fost asezati în colonii lînga Bîrlad3. acolo de Siretiu, Hacquet vede si înseamna mai putine lucruri. La
localitate "mizerabila" si aceasta, se vad multe biserici ruinate; în re, tot în acest judet al Neamtului, la Bîznoseni (?), constata petrol, t prin Farauanii Romanului si prin Roman chiar, lînga care oras, cu bi-
albe între cîteva sute de case de lemn, vede caruta acoperita cu pos-astru, purtînd crucea alba si precedata de doi calareti, în care se afla îimandrit" care e probabil chiar episcopul de Roman4. Greci, armeni
negotul si imperialii au principalul lor magazin. La Ocna, vorbeste înde lucrul în saline, unde osînditii au fost înlocuiti de comanda austriaca esteri germani; sarea se vinde în basici cu doi trei lei "centenariul" ir), dar pentru vite ia fiecare cît îi trebuie. Oraselul e ars de turci, fara i macar bisericile si tot ce era de lemn în gropile de sare chiar; locui-x vitele lor, au fost luati de armata turceasca în retragere8. Foarte ama-e descrisa Magura Odobestilor6. Hacquet afla Agiudul distrus, Focsanii iri, cu Mavrogheni aproape7.
i si colo, fara sistem, dar si fara vreo pretentie, se dau stiri generale Moldova. O tara sistematic stoarsa, si de voda Moruzi, afirma calatorul. > de patru ani - si Hacquet cunoaste pe fratele acestuia, care face spe-i lîna lînga Pesta -, si de Alexandru Ipsilanti, prins de imperiali pen-Poarta sa trimeata în loc pe bunul voda Manoli. Pentru toti fanario-cuvinte grele. Costachi Moruzi vindea lamîi lînga Constantinopol - s e fals, -, Ipsilantestii se coboara dintr-un blanar, Mavrogheni e un ih (Kuzufalk), - interesanta parere, care n-ar fi contrazisa de faptul ea din insule, unde elementul albanez, legat asa de mult cu al românilor, irte bine reprezintat8.
iata tara dadea un venit de 2 800 000 de lei pe an, acum nici o treime, are nu e de mirare cînd populatia a scazut la abia o jumatate de mi-
'bid., p. 58 si urm.
>■ 78-80.
*. 90.
I, p. 55.
I, p- 43 si urm.
>. 57.
'. 95-6.
*. 102: "Ein elender Schuhputzer des Hassan-Pascha, oder ein sogenannter Kuzu-
Un naturalist german prin Bucovina, Ardeal si Moldova la sfîrsitul secolului al XVIII-
lion. Dintre dari , capitatia ar face 200 de lei la un sat de o suta de case: d se ia suma si cînd numarul caselor scade, asa în-cît, dupa o plîngere zadarni înaintea pîrcalabului local, oamenii împung fuga1.
si ce tara bogata! E ca "o gradina roditoare si bine sadita". Merele doj nesti ar fi mari "cît un cap de copil"2. Numai de la albine, un stup roind a zece, cinsprezece, se fac 72 000 de lei pe an, pe cînd în Ţara Româneas productia e cu o treime mai mica; dar Hacquet prevede timpul cînd exph tatii lacome vor distruge poienele si cu ele prisacile. si e pacat, caci mierea < sudul Basarabiei, pe care cîndva o întrebuinta si el, e tot asa de aleasa ca aot din Franta, de lînga Narbonne3. Nu mai putin de 40 000 de vite se fierb an pentru cervisul care se vinde la Constantinopol, carnea aruncîndu-se. Pie de miel nefatat, extrem de fine, se trec în Polonia si, se afirma, pîna depaj în Asia Centrala. Alaturi rontaie prin dumbravi patru milioane de capi Cascavalul de munte, brînza se fabrica de localnici, cari cresc si porci.
Toate aceste bogatii le exploateaza, cum a mai spus si aiurea, straii Armenii întrec în lacomie pe evrei, si, cu privire la acestia, calatorul obsei ca sînt de o speta mai aleasa, avînd putintel, cu barba si caftanul lor, înfatisa boierilor. [...] Scapat de un rau guvern, acest "popor vrednic de mila (be uernswurdig) (al românilor) ar putea sa aiba ce i se cuvine".
Aproape în acelasi timp, la 1782, un polon, Mikoscha, a carui calato; tradusa în limba germana, s-a tiparit la Lipsea în 17955, strabatea Moldt pe calea urmata de Hacquet însusi.
La Hotin, cetate cu santuri si tunuri, unde se afla, ca negustori, tu armeni, evrei, calatorul, pe care-1 calauzeste Giuliani, talmaciul la hotar, d tr-o familie levantina pe care o cunoastem, capata foarte rapede, fara nic cercetare serioasa a persoanei si scopurilor sale, carte de trecere mai depa: prin capuchehaiaua moldoveneasca. In tovarasia unui armean, trece apo satul Mamaliga, unde Osman-Bairactar, turc supus voii lui Dumnezeu, an teste cuvintele parintelui sau despre vitejia polonilor, cari vad astazi pra sindu-se gloriosul lor regat. "Cine ar fi crezut", spunea el, "ca, folosindi de faptul inferioritatii fiilor fata de parinti, muscalul din gheturile lui va aju sa porunceasca în aceste locuri si ca Polonia va putea fi împartita în folosul Dar vremea caderii noastre a sosit."
Dincolo de Prut, vamesul moldovenesc - al carui rost nu-1 întelege p nul, odata ce e o singura împaratie -, pîndeste, în plin cîmp, pe calatorii i trec. La 6 iunie se porneste spre Botosani pe un drum pustiu, fara sate, i lanuri, vinul fiind dat în gropi acoperite cu scinduri.
1P. 65 si urm. .
aP. 69.
*P. 73 si urm.
4P. 82.
*P. 11.
433
[De la 1800 pîna la epoca Razboiului Crimeii'
rasul destul de mare sînt case frumoase, mai ales ale armenilor, cari ui'împreuna cu greci si cu evrei. în fiecare saptamîna e tîrg de vite
la care ar putea veni si negustori din Polonia.
ici drumul e periculos. Un evreu din Polonia care mergea spre Galati curînd ucis si se pradasera trei turci si doi armeni cari mergeau spre ata vamii orasului, a venitului podului (2 lei de car), a pomenii pentru în lucru face pe Mikoscha sa nu intre în Iasi. Cînd soseste la Vaslui, epunerea domnului, Constantin Moruzi, si pentru ca pusese piedeci
cu Polonia, si de pecetluirea averii lui; pasa cel nou de la Hotin tre-s. Birladul e numai ceva mai bun decît Vasluiul.
la Galati regiunea, frumoasa, fusese parasita de locuitori. Galatii ort bun, dar n-au decît trei sute de case, în care locuiesc greci, ar-■ei, turci, alaturi de români. Corabii vin din Constantinopol pentru in nou patriotul polon se gîndeste la comertul pe care l-ar putea face 3e una din aceste corabii pleaca el la/22 ale lunii si, în cale, va vedea )u castelul, Tulcea, pur turceasca, cu un alt castel; mai ramasese ceva 1 care odata de pe malul acesta dobrogean ducea la Ismail. ;ru comparatie cred bine sa adaug aici ce povesteste despre Ţara isca în 1791 un calator german, avînd legaturi cu von Diez, minis-iei pe lînga Poarta, cu Knobelsdorf, succesorul lui, cu unul din curie-3 la Constantinopol se trimeteau la Berlin. Lucrarea lui, manuscripta .zi, so chiama "Tagebuch einer Reise von Potsdam aus, durch Sach-yTern, Steyermark, Venedig nach Constantinopel und zuruck, iiber , Siebenbiirgen und Ungarn (mit einigen Zeichnungen) vom 8 april lay 1799" si se pastreaza la Aiuztul National din Pesta1, ind din Constantinopol, se pare, unde vazuse în lagar pe "noul vlah-îai-Voda" (Sutu), in april 1791, anonimul ajunge la Giurgiu, în ziua jmbre al aceluiasi an. Cu un mehinendar românesc, el trece Dunarea îste la Copaceni. Peste Arges, unde-i cade ceasornicul în apa, se înspre Bucuresti.
tid el aici pe negura, domnul trimete înaintea acestui diplomat prusi-îretarul sau. întîia vizita o face trimesul turcesc pentru pace, Ra-li. La ceasurile unsprezece, a doua zi, 9 decembre, în trasura tri-i voda, oaspetele merge la audienta, pe care scurtele însemnari n-o în aceeasi zi Merkelius, agentul austriac, vine de-1 viziteaza pentru la masa, cu însotitorii, curierul prusian Schmidt si un anume Bock.
zile de petrecere în capitala munteana, calatorul are legaturi, nepla-secretarul domnesc Panaioti Kodrikas, de la care capata o "saubere
area se face cu greutate, trebuind interventia unui "Monsieur Ebert";
i si cu valahii merge si mai rau decît cu turcii". Popasul se face la Va-
, în ziua urmatoare, la Brataseanca. La 14 e la Cîmpina, "cu cea mai
vreme": ar fi vrut sa vada izvoarele de petrol, dar era prea departe3.
■ german 1072, 2 volume.
ging nur wenig aus und wolte auch die Stein-Ohl-Quellen sehen; es war aber
Un naturalist german prin Bucovina, Ardeal si Moldova la gfîrsitul secolului al XVIII-1
Peste cîteva ceasuri vin scrisori de la Knobelsdorf, prin tatarii domnului. Pr "Seide" (Zeiden, Codlea), în sfîrsit se face sosirea la Brasov.
Deosebit, în al doilea volum al notitelor sale, calatorul descrie si judei împrejurarile din tara pe care cu atîta rapeziciune o strabatuse. Cînd a ven în Muntenia pe la Severin, in toamna anului 1790, a observat antichitati de acolo, despre care scrie asa: "Turnul lui Severin (der Thurm Severin) asezat pe un muncel rotund (einer runden Krupe). E rotund de jur împreju încunjurat cu un sant (ein gemachts Precipice, als ein Graben), greu de sui Este un zid (eine Wand) gros de douasprezece picioare, lung de 25 si lat 20".
Regiunea are "deosebit de frumosi fagi si brazi". Craiova se înfatisea mai frumos de departe. Coborîndu-se la Dunare, i se urmeaza cursul, pe ; Zimnicea, schela de negustori turci,, cu un han "pasabil", pe la Petrosani ("Pi trosban"), "sat mare", cu "o casa deasupra pamântului"1. "în satele de-a lung Dunarii, de la Zimnicea pîna la Giurgiu, sînt tot oameni înstariti", cu bl bivoli, oi, gaini, gîste, rate.
Alta serie 'de note, dupa observatii asupra grecilor de la noi, dintre a multi ar fi originari din Trapezunt, iar scanavi din Chios, privesc calatoria întors, din 1791, a prusianului. La Calugareni "pe Ialomita (sic), este o vec capela si în mijloc o cruce de zid (gemauert Creuz)"; crede ca numele loca tatii ar veni de la vreo manastire de calugari. Drumul, mlastinos, e greu pe vreme buna; podurile sînt "tot asa de rele ca si în Polonia". Copacenii, cj urmeaza, sînt un loc "mizerabil".
La Bucuresti e de mirat distanta mare între case, scîndurile de pe podi "în tot orasul". Se descrie personalitatea lui Ratib-Efendi, si, vorbindu-se vizita secretarului domnesc, se adauga ca a venit numai "cu complimeii grecesti, adeca a oferi totul si a nu face nimic".
Trasura domneasca de parada avea sase cai si era întovarasita de pat ciohodari, dar era din acelea "cum se afla o mie la Berlin". "Un om cumir nu-si poate închipui cît e de saraca si pretentioasa aceasta curte, care ti pentru fast pîna la 3-400 de oameni."
Ceva mai tîrziu e un calator german care a strabatut în 1802 Moldo^ ajungînd în Bucovina, pentru a trece de acolo prin Galitia spre Viena. Jose Rohrer a pus în scris, supt forma a douazeci si una de scrisori, calatoriile sa
Acest vienez cult, capabil de a îndrepta pe Sulzer în ce priveste hol rele Bucovinei, a fost bine primit pretutindeni, în orase ca si la tara, un] a vazut vatafii batîndu-si cu cruzime subordonatii. A fost în casa unui Mavi cordat, cu frumos palat la mosie, la un Bals din Botosani, desigur Vasi cel cu proprietati în Bucovina, care traduce "un roman" al lui Voltaire si fi o biblioteca numai din asemenea carti. A admirat frumuseta femeilor, facî si unele rezerve. A calcat pragul caselor consulare: a lui Timoni austriac a maiorului rus Malinotti, cu femeia cea învatata si asa de interesanta.
Dar e un om cu gusturi grele de satisfacut. Decît patul moale, gatit arnaut, prefera lavita de la han. Se plînge ca e prea pompoasa caleasca tn
1 Es ist auch ein
Haus liber die Erde darinnen.
2S- 435
ll)e la 1800 pîua I» epoca Razboiului Crimeii]
ra cai. Vede biserici proaste cu popi inculti, afara de unul din Dorohoi, t pe la Viena si Trieste, dar care a uitat mai tot. Muzica tiganilor nu-1 si-i e sila de robia acestei rase, careia i-ar permite sa scuipe pe capra, ;e consecintele, cum nu îngaduie boierii neumani, li oboseste ceremonia lor si cafelei, pe care o descrie cu de-amanuntul si i se pare ca e obiceiul ta masa boierul sa-si spele barba în ligheanul unde cocoana si-a clatit laspetii însii avînd dreptul de a-si întinde mînile în acelasi licvid. Rîde malele colorate, indiene, care se întrebuinteaza. I se pare ca în casele 2 scrie pe genunchi uzagiul hîrtiei e rar. Se sperie de podurile rudimen-sa de deosebite de cele din Bucovina. Doar daca-i place la Iasi, mai urît rice oras german, casa cu trei caturi a lui Mavrocordat, unde va locui )mn Alexandru Moruzi cel blînd, "prieten al stiutilor", ca si Constantin ti, care va face sa se uite zilele "crudului si raparetului" Mihai sutu. 1 lipseste însa, alaturi de reproducerea unui firman din 16 octombre entru suditi, oarecare statistica, însemnindu-se exact de cîti florini se i cînepa, lîna si alte marfuri. în Bucovina, cu 259 de sate, se socot 11 - de familii.1
îemerkungen auf einer Reise von der tiirkischen Grânze iiber die Bukovina durch West-Galizien, Schlesien und Mahren nach Wien, 1804. Rezumat de d. Scarlat îhi, în ziarul Adevarul, din 10 novembre 1928.
|
