Un razboi de factura deosebita

Un razboi de factura deosebita

Revolutia tehnico-stiintifica, proces ce se desfasoara în zilele noastre într-un ritm literalmente exploziv, se con­cretizeaza prin realizarea unor progrese impresionante în sfera activitatii economice. Aspectul tehnic al acestui proces este reprezentat de schimbarea radicala a tehnolo­giei productiei, de introducerea unor elemente noi de înalta eficienta, cum sînt automatizarea, folosirea tot mai intensa si mai generalizata a masinilor de calculat, sporirea gradului de eficacitate a tuturor resurselor de energie, aplicarea metodelor de productie industriala în agricultura si multe altele.

A devenit caracteristica manifestarea nemijlocita a stiin­tei ca forta însemnata a procesului de productie, respec­tiv îmbinarea organica a stiintei cu productia într-un proces unic. Aceasta situatie noua are drept rezultat nu numai accelerarea remarcabila a dezvoltarii stiintei, ci si faptul ca între ritmul progresului stiintific si ritmurile de crestere a producţ 24424w2217y ;iei se stabileste un raport direct facilitînd, printre altele, reducerea considerabila a inter­valului de timp dintre realizarea prototipului si productia de masa. Cercetarea stiintifica a depasit cadrul preocu­parilor unor savanti izolati, cu mijloace reduse de investi­gatie, mobilizînd astazi, în laboratoare si institute, exce­lent dotate, puternice colective de cercetatori, oameni de stiinta si specialisti, care au la dispozitie imense resurse materiale si financiare.

In tarile capitaliste dezvoltate, cresterea continua a gradului de concentrare, a productiei în mîinile monopolu­rilor actioneaza de o maniera complexa asupra progresului tehnico-stiintific. Identificînd în acest progres o cale de sporire a profiturilor, marile trusturi si companii favori­zeaza, în general, desfasurarea sa exista si cazuri e drept, putine la numar în care considerente tactice

comanda marilor monopoluri frînarea introducerii în pro­ductie a unor descoperiri si inventii noi. Pe de alta parte asa cum arata prof. dr. Gh. P. Apostol drept urmare a înaspririi concurentei, a goanei dupa profit, batalia pentru lansarea noutatilor tehnico-stiintifice create î_n laboratoarele de cercetare a devenit una din formele prin­cipale ale luptei dintre monopoluri. In prezent, orice rà-mînere în urma a acestui domeniu, echivaleaza cu fali­mentul. "De aceea continua acelasi autor monopo­lurile sînt nevoite sa faca uriase cheltuieli chiar si pentru acele cercetari care nu sînt rentabile pe termen scurt si a caror rentabilitate viitoare este problematica. lntr-un anumit sens, revolutia tehnico-stiintifica sileste monopo­lurile sa se angajeze în cursa progresului tehnic, uneori independent de considerentele de profit imediat, în aceste conditii, spionajul industrial capata, în mod inevitabil, di­mensiuni mari".¹

Spionajul industrial, la care se refera prof. dr. Gh. P. Apostol, este unul din elementele componente ale activitatii de spionaj tehnico-economic, notiune mai larga, ce desemneaza activitatea secreta desfasurata în tarile capitaliste de serviciile de informatii guvernamentale, de marile firme si trusturi internationale si organizatiile pro­fesionale private în scopul cunoasterii potentialului si in­tentiilor economice ale statelor sau firmelor concurente, a subminarii acestora, precum si pentru a sustrage, prin metode subversive, inventii, descoperiri si procedee teh­nologice de mare randament.

Vom avea prilejul sa ne referim la multe fapte care confirma ca spionajul tehnico-economic a capatat în zilele noastre dimensiunile unui adevarat conflict la scara pla­netara. Nu este, desigur, vorba de un razboi mondial de genul celor doua conflagratii din prima jumatate a aces­tui secol. Fenomenul de care ne ocupam este un razboi de factura deosebita care în lumina celor spuse deja poate fi definit ca un "razboi mondial al profitului".

Gheorghe P. Apostol, Revolutia tehnico-stiintifica în capita­lismul contemporan, în volumul Capitalismul contemporan, Edi­tura didactica si pedagogica, Bucuresti, p.

<\cest conflict nu opune întotdeauna direct, unul altuia, statele capitaliste dezvoltate, ci se desfasoara, mai ales, în interiorul lor, opunînd pe toti împotriva tuturor fie­care mare companie financiar-industriala actioneaza în interesul propriu împotriva firmelor concurente. Nu este mai putin adevarat faptul ca, în multe cazuri, mteresele cu caracter privat coincid cu interesele de stat. In aseme­nea situatii lupta dintre trusturi se deplaseaza pe tarîmul antagonismelor dintre state, concretizîndu-se prin actiuni ale serviciilor de informatii nationale împotriva tarii, sau a marelui trust international concurent. Aceasta si­tuatie este caracteristica actiunilor de spionaj industrial desfasurate împotriva întreprinderilor ce executa cercetari sau comenzi cu caracter militar sau luptei îndîrjite ce se da în zilele noastre pentru controlul resurselor mon­diale energetice si de materii prime. De aici rezulta ca ar fi gresit sa reducem dimensiunile spionajului tehnico-economic doar la cele ale unui razboi dintre întreprinde­rile particulare mari si mici din lumea capitalista. Gu­vernele sînt si ele amestecate din plin în acest razboi, urmarind nu numai sustragerea unor importante secrete economice si militare, dar, de multe ori, si "plasarea", atît prietenilor cît si adversarilor, a unor date eronate cu pri­vire la potentialul stiintific si tehnic propriu, în intentia de a reusi sa amîne actiunile de patrundere ale altor ser­vicii de informatii capitaliste în institutele de cercetari si uzinele proprii producatoare de armament si echipa­ment militar.

în ce priveste interesul marilor trusturi si companii fata de spionajul tehnico-economic, aceasta este o ches­tiune legata de dorinta asigurarii unor cîstiguri suplimen­tare cît mai importante. Din acest punct de vedere nu exista nici o îndoiala ca informatiile secrete din domeniul tehnico-economic obtinute de capitalisti aduc mari profi­turi beneficiile realizate reprezinta, în majoritatea cazu­rilor, mie la suta sau chiar mai mult în raport cu chel­tuielile facute pentru obtinerea informatiilor respective. In anul la¹ Washington, la conferinta privind securi­tatea întreprinderilor, unul din vorbitori afirma ca spio­najul tehnico-economic a ajuns la un asemenea grad de perfectiune, încît obtinerea secretelor de fabricatie prin

intermediul organizatiilor spionilor profesionisti reprezinta calea cea mai rapida si mai ieftina de modernizare a în­treprinderilor.

Organizatiile internationale de spioni profesionisti au devenit în zilele noastre un element important al ofen­sivei neîntrerupte pentru însusirea secretelor tehnico-stiintifice si industriale detinute de marile companii si firme. Pretutindeni, în preajma laboratoarelor si institu­telor de cercetari, a uzinelor si birourilor de proiectare, a pistelor si bancurilor de încercare a prototipurilor, pîn-desc indiscret ochii si urechile acestor indivizi fara scrupule, gata sa savîrseasca orice ilegalitate sau crima pentru a-si însusi secrete de productie transformabile în bani. Asemenea organizatii ale spionilor specializati în probleme tehnico-economice, a caror existenta nu mai este de mult o simpla supozitie, opereaza sub conducerea unor centre situate în Statele Unite, Japonia, Italia, Elve­tia si în alte tari.

Orice vizitator care patrunde într-o uzina, sub un pre­text sau altul, fie chiar spalatorul de geamuri angajat cu ziua sau soferul unei masini închiriate, pot fi agenti ai acestor organizatii care dispun de mijloace importante de informare si de actiune. Metodele folosite includ, printre altele, coruperea unora dintre salariatii obiectivului spio­nat, folosirea unor instrumente si ustensile perfectionate de înregistrat convorbirile si fotografiat planurile si ma­terialele de cercetare, supravegherea directa, introduce­rea prin efractie în cladiri, spargerea caselor de fier etc. Spionajul tehnico-economic tine pasul cu progresele rea­lizate de stiinta pentru a le folosi pe pamînt, în spatiul cosmic si în adîncul marilor si oceanelor. Unii nu ezita sa foloseasca si mijloacele spionajului strategic militar. O companie canadiana, de exemplu, folosea o metoda deosebit de eficienta pentru identificarea unor zacaminte de minereuri în insulele Fidji. Aceasta metoda se baza pe interceptarea si înregistrarea semnalelor radio de foarte joasa frecventa emise de o baza de comunicatii a flotei de submarine a S.U.A. Semnalele strabateau largi por­tiuni ale scoartei pamîntesti, inclusiv zona prospectata, iar caracteristicile lor erau afectate de natura straturilor

de minereuri pe care le întîlneau. Analiza materialului înregistrat a permis identificarea unor zacaminte aflate la adîncimi de peste de metri.

Exemplul de mai sus este o dovada a faptului ca ex­tinderea spionajului în spatiul cosmic, precum si în adîn-cul marilor si oceanelor este strîns legata printre altele aut de identificarea unor zacaminte de materii prime si resurse energetice existente pe glob, cît si de evaluarea resurselor de aceasta natura ale inamicului potential.

In zilele noastre exista si "piete" ale secretelor de pro­ductie, unde se cumpara si se vînd informatiile tehnico-stiintifice furate. O asemenea "piata" specializata pe pro­bleme de electronica si mase plastice se afla în Japonia. O alta "piata", profilata pe industria medicamentelor, se afla în Italia. Cu cîtiva ani în urma, "cifra de afaceri" a spionajului industrial în Statele Unite era evaluata la peste un miliard de dolari pe an. în prezent aceasta cifra a fost considerabil depasita.

Fuzionarile de firme, cresterea participatiilor de capi­tal, descoperirile stiintifice, planurile de publicitate si de lansare a unor produse noi, crearea de sucursale în strai­natate, reprezinta astazi informatii care intereseaza în aceeasi masura ca si procesele de fabricatie de mare ran­dament. Cunoscând acest lucru, doi financiari care inten­tionau sa discute amanunte referitoare la fuzionarea so­cietatilor ai caror proprietari erau, au împins prudenta pîna la a se deplasa, fiecare la volanul masinii proprii, pe un cîmp întins si pustiu unde au conversat la adapost de urechile indiscrete. Ei nu erau însa la adapost de privi­rile, sau mai bine zis de teleobiectivele puternice ale unor aparate de fotografiat. Fotografiile luate la aceasta între­vedere si puse în circulatie, cîteva zile mai tîrziu, pe culoarele bursei, au produs o profunda agitatie printre agentii de schimb si efecte, cu totul nedorite de cei doi financiari, asupra valorii actiunilor societatilor lor.

Brevetele de inventii si publicatiile relative la cerce­tarea tehnico-stiintifica sînt cenzurate cu grija de benefi­ciari, înainte de a fi puse în circulatie, pentru a împie­dica astfel concurenta sa-si însuseasca secretele de baza ale noilor procese. Tocmai în legatura cu aceste masuri

de precautie, oferta gratuita a unor procedee tehnice noi a devenit suspecta. O asemenea constatare a facut-o în Statele Unite N.A.S.A., atunci cînd a pus la dispozitia in­dustriasilor, în mod gratuit, unele din inventiile realizate în procesul construirii navelor spatiale, cum ar fi ade­zivi si metode de sudura, formule pentru fabricarea unei sticle rezistenta la variatii mari de temperatura etc. Ase­menea inventii se numesc la N.A.S.A., "spin-off" adica "rebuturi", deoarece nu au fost duse pîna la capat, si deci, nici verificate în practica. Ele pot îi obtinute gra­tuit de catre oricare firma americana interesata. Dar industriasii americani, care nu sînt obisnuiti sa primeasca cadouri sub forma de inventii, refuza noutatile puse la dispozitie de N.A.S.A., considerînd ca lucrurile care nu costa nimic, nu valoreaza nimic. In schimb, organele în­sarcinate cu asigurarea securitatii N.A.S.A. au arestat în jurul laboratoarelor acestei institutii un numar aprecia­bil de spioni americani si straini, care îsi dadeau multa osteneala sa fure niste procese de fabricatie.

In lumea capitalista principalii adversari ai spionilor care vîneaza secrete tehnico-economice sînt specialistii si detectivii însarcinati cu problemele de securitate a între­prinderilor, grupati si ei în asociatii si firme de speciali­tate. Psihoza creata de ofensiva spionilor în cautare per­manenta de secrete financiare, stiintifice si tehnice a facut sa prospere, în tarile capitaliste, organizatii particulare, specializate în actiunile de contraspionaj. Marea agen­tie de detectivi particulari "Pinkerton" din Statele Unite cîstiga, în anul de pe urma contraspionaju­lui industrial cinci milioane de dolari. In anul înca­sarile provenite de pe urma acelorasi actiuni ajunsesera la milioane de dolari. Din cele aproximativ între­prinderi americane foarte mari, peste sînt în prezent "clientele" lui "Pinkerton".

O alta organizatie privata americana specializata pe aceleasi probleme este "Asociatia fostilor agenti ai Birou­lui Federal de Investigatii", cu sediul la New York. Aso­ciatia numara aproximativ de membri, care îsi pun serviciile la dispozitia patronilor de întreprinderi, doritori sa fie aparati de actiunile spionilor. Compania "Ford", de

pilda, a angajat fosti agenti ai F.B.I.-ului. Multi dintre ei nu sînt doar simpli functionari ai societatilor, ci ocupa posturi importante în aparatul executiv. Ei au din ce în "ce mai mult de lucru si risca permanent sa fie depasiti de nivelul de cunostinte ce li se cere pentru îndeplinirea sarcinilor. Spionii se ocupa astazi nu numai de secretele detinute de oameni, ci si de cele pastrate de masini. Ordi­natoarele folosite pe o scara tot mai mare pentru organi­zarea procesului de productie, precum si în activitatea de cercetare, au o memorie încarcata de secrete, iar aceasta memorie poate fi furata.

Problemele enumerate în paginile precedente vor fi examinate pe larg în cele ce urmeaza, întrucît trasaturile caracteristice spionajului tehnico-economic contemporan s-au concretizat îndeosebi în secolul al XX-lea, însemna­rile noastre se vor referi, pentru început, la întîmplari petrecute în primii ani ai acestui secol si, îndeosebi, în perioada primului razboi mondial.