Unificarea Italiei

Unificarea Italiei .

Regatul Piemont-Sardinia,cuprinzând nord-

vestul Italiei si insula Sardinia,s-a implicat în luptele de eliberare

nationala din 1830 si 1848.Înfrângerea suferita din partea Austriei,

în 1849,nu l-a împiedicat pe proaspat încoronatul rege al

Piemontului,Victor Emmanuel al II-lea (1849-1878),sa mentina

forma de guvernare liberala instituita de tatal sau.În calitate de

stat progresist si de dimensiuni relativ mari,dispus sa lupte pentru

unificare,la începutul deceniului al cincilea Piemontul se bucura

de sprijinul nationalistilor italieni.În 1852 regele l-a numit ca

prim-ministru pe contele Camillo di Cavour,un maestru al

realpolitik .Sustinute de conducerea Piemontului,metodele

utilizate de catre Cavour au facut din intiatorul lor fondatorul

natiunii italiene.

Modernizarea economica i-a oferit Piemontului,asijderea,

posibilitatea de a înzestra mai bine si mai eficient armata pe care

si-o dezvoltase.Cavour era constient ca,în viitoarea confruntare

cu Austria,victoria va fi de partea statului mai puternic.

Primul ministru mai era constient si de faptul ca statul piemontez

avea nevoie de aliati extrem de puternici,care sa-i asigure victoria

împotriva Habsburgilor.Astfel,în 1855,el a acceptat invitatia de a

se alatura Angliei si Frantei în Razboiul Crimeii,câstigând,cu un

efort militar mai degraba simbolic,sustinerea celor doua mari

puteri

Pe aceleasi coordonate,Napoleon al III-lea si Cavour s-au întâlnit

pret de câteva ore la Plombieres,unde au încheiat un pact secret.

Împaratul se angaja sa sprijine un razboi împotriva Habsburgilor în

cazul în care Austria ar fi atacat prima.Napoleon accepta si dreptul

Piemontului de a anexa teritoriile stapânite de Austria în nordul

Italiei:Lombardia,Venetia,Parma si Modena.În continuare,

împaratul francez accepta formarea unei confederatii italiene

prezidate de Papa,eliberarea Italiei de sub dominatia Austriei si

controlul Piemontului asupra nordului peninsulei.În schimb,.Cavour îi oferea lui Napoleon Nisa si Savoia,doua provincii cu

populatie majoritar franceza apartinând Piemontului.Cei doi

conducatori au studiat harta,pentru a decide unde si cum ar putea

fi atrasa Austria în razboi.În urma acestui pact,Cavour a depus

eforturi sustinute pe parcursul a luni de zile ca sa-si determine

inamicul sa atace.Austria a cazut în cursa în luna aprilie 1859.

Bataliile purtate la sfârsitul lui mai si începutul lui iunie 1859 au

dovedit eficienta pregatirilor facute de Cavour pe plan intern si

extern.Dupa lupte soldate cu mari pagube,austriecii au pierdut

Lombardia.

Datorita iesirii neasteptate a Frantei din razboi,Piemontul a trebuit

sa se multumeasca doar cu Lombardia.Totusi,înainte de sfârsitul

razboiului a fost pus în evidenta efectul combinatiei dintre

realpolitik si actiunile de masa.Statele italiene Toscana,Modena,

Parma si Romagna au rasturnat vechiul regim,apoi s-au unit cu

Piemont-Sardinia.Victor Emmanuel al II-lea si Cavour se gaseau,

acum,în fruntea unui regat care cuprindea cea mai mare parte a

nordului Italiei.

Statele papale din centrul si estul peninsulei au votat,si ele,

anexarea la Piemont,iar Papa a pastrat regiunea central-vestica a

peninsulei.Legendarul Giuseppe Garibaldi si populatia regatului

sicilian cucerit de el l-au acceptat ca rege pe Victor Emmanuel.

La 17 martie 1861,noul parlament italian a proclamat Regatul

Italiei,condus de regele Victor Emmanuel.Numai teritoriul papal

si Venetia austriaca ramâneau în afara granitelor acestui nou stat

national

În 1866,când a izbucnit razboiul dintre Prusia si Austria,

Italia a profitat de ocazie pentru a sustine Prusia

împotriva Habsburgilor.Prusia a învins,iar Venetia a

revenit Italiei.În 1870 a izbucnit un conflict armat între

Prusia si Franta.Ca urmare,trupele franceze ramase sa-l

sustina pe Papa au parasit Peninsula Italica.În aceste

conditii,Regatul Italiei a ocupat ultimul dintre Statele

Papale,stabilind la Roma capitala unei natiuni pe deplin

unificate