Societatea geto-daca, ajunsa la o notabila dezvoltare economica, sociala, politica si culturala īn secolul I ī.e.n. - secolul I e.n. īsi datoreste īnfloritoarea ei situatie mai cu seama celor doua mari personalitati politice care au contribuit, decisiv, prin politica lor interna si externa, la afirmarea pe plan european a geto-dacilor : Burebista si Decebal. Perioada de apogeu īn dezvoltarea societatii geto-dacice a fost marcata de momentul īntemeierii statului centralizat dac sub conducerea lui Burebi 454g69e sta (82 - 44 ī. Hr.) si s-a īncheiat odata cu sfīrsitul domniei lui Decebal (87 - 106 d. Hr.). Īn acest interval de timp geto-dacii s-au afirmat īn plan economic, politic, militar si religios. Societatea geto-dacica era īmpartita īn clase si categorii sociale: tarabostes (nobilii) si comates (oamenii liberi). Sclavii - atīti cīti erau - detineau un rol cu totul neīnsemnat īn economia geto-dacica. Principalele domenii economice care s-au afirmat īn Dacia preromana au fost: agricultura, cresterea animalelor, mestesugurile si comertul.
Una
din componentele esentiale ale economiei geto-dace era agricultura, cu ramurile ei de
baza - cultivarea cerealelor si cresterea animalelor, precum
si celelalte ramuri auxiliare : viticultura, legumicultura,
gradinaritul, albinaritul. Cercetarile arheologice au scos
la iveala un bogat inventar de unelte si instrumente agricole
folosite pentru pregatirea terenului arabil pentru īnsamāntat
si pentru lucrarile de recoltat cereale. Este vorba despre
brazdar, cutitul de plug din fier, seceri, coase, greble, sape, etc.
toate din fier. Asemenea celorlalte ramuri tracice, si
geto-dacii erau mari producatori de cereale (orz, secara, linte, bob
si multe varietati de grīu). Baza economica o formau agricultura
si cresterea vitelor. Descoperirile arheologice demonstreaza
ca geto-dacii foloseau plugul cu brazdar si cutit din fier, coase,
seceri, sape, sapaligi, greble cu sase colti. Daco-getii cultivau
intens vita de vie. Practicau tot atīt de intens apicultura si pescuitul. Pe
bogatele pajisti ale Daciei erau crescute cornutele mici si mari, iar rasa de
cai foarte iuti ai getilor era renumita atīt īn lumea greaca cīt si
īn cea romana. Turmele de oi si cirezile de vite jucau un rol important īn
economia vietii getice. Dacia era vestita si prin bogatiile ei
naturale. Lemnul padurilor era cautat de greci pentru construirea
corabiilor. Sarea,unica sursa din Balcani era in Dacia, era folosita
de geto-daci īn conservarea pestelui si a carnii, īn argasirea
pieilor dar si ca produs de schimb cu grecii si, mai tīrziu, cu romanii.
Mestesugurile erau numeroase si rezultau din prelucrarea materiilor prime, produselor agricole, animaliere, vegetale. Īn acest context, punerea īn valoare a depozitelor metalifere, argint, aur, arama, dar mai cu seama a fierului, a cunoscut la geto-daci o sensibila dezvoltare atestata de numerose vestigii. Era practicata si prelucrarea metalelor pretioase, īn special a argintului, īn vederea confectionarii de unelte, podoabe, arme, piese de harnasament si obiecte metalice de uz casnic, gospodaresc. Pamīntul Daciei a fost bogat īn minereuri (fier, arama, argint si aur). Datorita acestui fapt, metalurgia fierului s-a dezvoltat īnca din jurul anului 800 ī. Hr. Au existat numeroase ateliere de metalurgie care nu au fost depasite decīt de romani. Īn atelierele geto-dacilor se confectionau ustensilele de care aveau nevoie mesterii īn prelucrarea fierului: nicovale, baroase, pile, clesti si ciocane de forja. Erau produse unelte din fier necesare agriculturii (plugul cu brazdar de fier, seceri, greble, coase). Pentru cei care exploatau si prelucrau lemnul se produceau fierastraie cu pīnze late si īnguste, topoare, scoabe, cuie, burghie, zavoare si balamale pentru usi. Armata geto-dacilor era īnzestrata cu armele produse de mestesugarii autohtoni. Acestia fabricau lanci si sulite, sabii drepte si curbate, pumnale, scuturi, vīrfuri de sageti. Din fier se confectionau podoabe si accesorii pentru īmbracaminte (catarame, paftale, nasturi, fibule, bratari). Aurul si argintul era folosit īn confectionarea bijuteriilor (coliere, bratari, fibule, brose, catarame). Ceramica geto-dacilor impresioneaza atīt prin cantitate cīt si prin calitate. Mesterii daci au īnceput sa foloseasca roata olarului din prima jumatate a secolului V ī. Hr. Īn perioada de apogeu (sec. I ī. Hr. - sec. I d. Hr.) ceramica geto-dacica cunoaste si unele influente elenistice, materializate īn pictarea vaselor. Culorile folosite sīnt rosu si brun. Remarcabile ca factura, elegante ca forma sīnt canile, vasele cu doua torti, strachinile cu picior si cele cu capac. Forma cea mai caracteristica a ceramicii geto-dacice este vestita "ceasca dacica".
Comertul geto-dac s-a facut mai ales cu lumea greaca si romana. Astfel, se exportau produse rezultate din vānatoare si pescuit, miere, ceara, grāu, lemn, sare, si se importau ceramica fina, ulei de masline, vin. Daco-getii au stabilit relatii comerciale cu lumea greaca si apoi cu cea romana. Īnfiintarea oraselor-cetati grecesti de pe litoralul Marii Negre a favorizat intensificarea schimburilor comerciale dintre autohtoni si greci. Din lumea greceasca se importau untdelemn si vin, unelte si arme, articole de podoaba si obiecte de arta. Din Dacia se exportau grīne si vite, sare si miere, lemn si piei. Schimburile comerciale au favorizat si folosirea monedelor. Īnca din sec. V ī. Hr. aparuse īn Dacia moneda greceasca. Doua secole mai tīrziu, daco-getii bat moneda proprie, imitata dupa cea greceasca. Emisiunile monetare ale geto-dacilor au durat aproape trei secole. Monedele emise erau din argint si, foarte putine, din aur. Alaturi de moneda autohtona au circulat drahma greceasca si denarul roman.
|
