Societatea geto-daca, ajunsa la o notabila dezvoltare economica, sociala, politica si culturala în secolul I î.e.n. - secolul I e.n. îsi datoreste înfloritoarea ei situatie mai cu seama celor doua mari personalitati politice care au contribuit, decisiv, prin politica lor interna si externa, la afirmarea pe plan european a geto-dacilor : Burebista si Decebal. Perioada de apogeu în dezvoltarea societatii geto-dacice a fost marcata de momentul întemeierii statului centralizat dac sub conducerea lui Burebi 454g69e sta (82 - 44 î. Hr.) si s-a încheiat odata cu sfîrsitul domniei lui Decebal (87 - 106 d. Hr.). În acest interval de timp geto-dacii s-au afirmat în plan economic, politic, militar si religios. Societatea geto-dacica era împartita în clase si categorii sociale: tarabostes (nobilii) si comates (oamenii liberi). Sclavii - atîti cîti erau - detineau un rol cu totul neînsemnat în economia geto-dacica. Principalele domenii economice care s-au afirmat în Dacia preromana au fost: agricultura, cresterea animalelor, mestesugurile si comertul.
Una
din componentele esentiale ale economiei geto-dace era agricultura, cu ramurile ei de
baza - cultivarea cerealelor si cresterea animalelor, precum
si celelalte ramuri auxiliare : viticultura, legumicultura,
gradinaritul, albinaritul. Cercetarile arheologice au scos
la iveala un bogat inventar de unelte si instrumente agricole
folosite pentru pregatirea terenului arabil pentru însamântat
si pentru lucrarile de recoltat cereale. Este vorba despre
brazdar, cutitul de plug din fier, seceri, coase, greble, sape, etc.
toate din fier. Asemenea celorlalte ramuri tracice, si
geto-dacii erau mari producatori de cereale (orz, secara, linte, bob
si multe varietati de grîu). Baza economica o formau agricultura
si cresterea vitelor. Descoperirile arheologice demonstreaza
ca geto-dacii foloseau plugul cu brazdar si cutit din fier, coase,
seceri, sape, sapaligi, greble cu sase colti. Daco-getii cultivau
intens vita de vie. Practicau tot atît de intens apicultura si pescuitul. Pe
bogatele pajisti ale Daciei erau crescute cornutele mici si mari, iar rasa de
cai foarte iuti ai getilor era renumita atît în lumea greaca cît si
în cea romana. Turmele de oi si cirezile de vite jucau un rol important în
economia vietii getice. Dacia era vestita si prin bogatiile ei
naturale. Lemnul padurilor era cautat de greci pentru construirea
corabiilor. Sarea,unica sursa din Balcani era in Dacia, era folosita
de geto-daci în conservarea pestelui si a carnii, în argasirea
pieilor dar si ca produs de schimb cu grecii si, mai tîrziu, cu romanii.
Mestesugurile erau numeroase si rezultau din prelucrarea materiilor prime, produselor agricole, animaliere, vegetale. În acest context, punerea în valoare a depozitelor metalifere, argint, aur, arama, dar mai cu seama a fierului, a cunoscut la geto-daci o sensibila dezvoltare atestata de numerose vestigii. Era practicata si prelucrarea metalelor pretioase, în special a argintului, în vederea confectionarii de unelte, podoabe, arme, piese de harnasament si obiecte metalice de uz casnic, gospodaresc. Pamîntul Daciei a fost bogat în minereuri (fier, arama, argint si aur). Datorita acestui fapt, metalurgia fierului s-a dezvoltat înca din jurul anului 800 î. Hr. Au existat numeroase ateliere de metalurgie care nu au fost depasite decît de romani. În atelierele geto-dacilor se confectionau ustensilele de care aveau nevoie mesterii în prelucrarea fierului: nicovale, baroase, pile, clesti si ciocane de forja. Erau produse unelte din fier necesare agriculturii (plugul cu brazdar de fier, seceri, greble, coase). Pentru cei care exploatau si prelucrau lemnul se produceau fierastraie cu pînze late si înguste, topoare, scoabe, cuie, burghie, zavoare si balamale pentru usi. Armata geto-dacilor era înzestrata cu armele produse de mestesugarii autohtoni. Acestia fabricau lanci si sulite, sabii drepte si curbate, pumnale, scuturi, vîrfuri de sageti. Din fier se confectionau podoabe si accesorii pentru îmbracaminte (catarame, paftale, nasturi, fibule, bratari). Aurul si argintul era folosit în confectionarea bijuteriilor (coliere, bratari, fibule, brose, catarame). Ceramica geto-dacilor impresioneaza atît prin cantitate cît si prin calitate. Mesterii daci au început sa foloseasca roata olarului din prima jumatate a secolului V î. Hr. În perioada de apogeu (sec. I î. Hr. - sec. I d. Hr.) ceramica geto-dacica cunoaste si unele influente elenistice, materializate în pictarea vaselor. Culorile folosite sînt rosu si brun. Remarcabile ca factura, elegante ca forma sînt canile, vasele cu doua torti, strachinile cu picior si cele cu capac. Forma cea mai caracteristica a ceramicii geto-dacice este vestita "ceasca dacica".
Comertul geto-dac s-a facut mai ales cu lumea greaca si romana. Astfel, se exportau produse rezultate din vânatoare si pescuit, miere, ceara, grâu, lemn, sare, si se importau ceramica fina, ulei de masline, vin. Daco-getii au stabilit relatii comerciale cu lumea greaca si apoi cu cea romana. Înfiintarea oraselor-cetati grecesti de pe litoralul Marii Negre a favorizat intensificarea schimburilor comerciale dintre autohtoni si greci. Din lumea greceasca se importau untdelemn si vin, unelte si arme, articole de podoaba si obiecte de arta. Din Dacia se exportau grîne si vite, sare si miere, lemn si piei. Schimburile comerciale au favorizat si folosirea monedelor. Înca din sec. V î. Hr. aparuse în Dacia moneda greceasca. Doua secole mai tîrziu, daco-getii bat moneda proprie, imitata dupa cea greceasca. Emisiunile monetare ale geto-dacilor au durat aproape trei secole. Monedele emise erau din argint si, foarte putine, din aur. Alaturi de moneda autohtona au circulat drahma greceasca si denarul roman.
|
