VIAŢA ECONOMICĂ ÎN EPOCA MIGRAŢIILOR
Confruntata cu probleme militare si economice grave, conducerea Romei hotaraste abandonarea Provinciei Dacia (270 - 275). Dupa retragerea aureliana populatia daco-romana traieste în comunitati s 121j91b atesti, organizate în obsti teritoriale. Economia cunoaste, în noile conditii istorice, o suita de schimbari ce o vor marca pentru lunga perioada de timp. Cel mai important proces este ruralizarea vietii economice, determinat de disparitia oraselor si de efectele negative ale deselor atacuri declansate de populatiile migratoare. În acest context, activitatile economice de baza erau: agricultura pe suprafete mici, cresterea animalelor, pescuitul si vînatoarea, la acestea adaugîndu-se si mestesugurile casnice care solutionau importante probleme de existenta.
Criza Imperiului Roman din sec. III, neputinta acestuia de a mai face fata, în continuare asaltului populatiilor în migratie, au avut drept principala consecinta restrângerea treptata a frontierelor romane. Aceasta retragere a afectat în mod negativ populatia autohtona ramasa fara ajutor în fata noilor veniti.
Cercetarile arheologice au demonstrat ca, o buna parte din Dacia romana, anume malul stâng al Dunarii a ramas în continuare sub controlul Romei, aici desfasurându-se o importanta activitate constructiva. De asemenea, teritoriul Dobrogei va ramâne în continuare sub stapânire romana pâna la începutul secolului VII.
În ceea ce priveste migratorii, în general nomazi, aveau tot interesul în mentinerea populatiei locale, nicidecum distrugerea ei. Ei nu erau legati de un mod de productie stabil, n-au fost creatori de noi structuri socio - economice si din acest punct de vedere marea migratie a afectat temporar starea cantitativa a productiei, pastrând însa structurile populatiei autohtone daco-romane si romanizate.
Agricultura
Societatea daco-romana, si-a conservat, în buna masura, elementele de civilizatie agrara create în timpul convieturii daco-romane, fapt care i-a asigurat dezvoltarea ulterioara. Numeroase dovezi arheologice demonstreaza faptul ca se practica intens cultura cerealiera, fie ca este vorba de cereale propriu-zise sau de plante de câmp în general, inclusiv plante textile sau cele de gradina. Se cultiva grîu, orz, mei, bob, cînepa.
În ceea ce priveste cresterea animalelor, s-a constatat ca predominau bovinele (folosite la efectuarea muncilor agricole sau cu caracter gospodaresc si, de asemenea, în alimentatia populatiei), urmate de ovine, porcine si cabaline (caii erau utilizati pentru transporturi de tot felul). Izvoarele vremii amintesc de existenta cailor în Dobrogea, de hergheliile din Banat precum si de nesfîrsitele turme de oi. Pastoritul avea un caracter precumpanitor transhumant, legat de diversitatea de relief, de clima si de vegetatie a diferitelor regiuni. Numeroasele paduri, ape curgatoare si lacuri ofereau locuitorilor posibilitatea practicarii vînatorii si pescuitului.Dintre pasarile domestice este semnalata prezenta gainii si a gâstei.
Alte activitati cu caracter agrar desfasurate în aceasta perioada erau viticultura, gradinaritul, vânatoarea.
Mineritul
Retragerea armatei si administratiei romane a afectat sensibil acest sector de viata economica. Continua valorificarea minereurilor de fier si cupru pentru îndeplinirea nevoilor gospodaresti. De asemenea, a crescut mult exploatarea minereurilor feroase, iar importanta pe care o au uneltele si piesele din fier face ca aproape sa nu existe asezare sateasca mai dezvoltata în care sa nu se fi descoperit vestigiile obtinerii si prelucrarii fierului. Tot din aceasta perioada exista dovezi privind exploatarea sarii si a aurului.
Mestesugurile
În
sec. X populatia tarii noastre practica mestesugurile menite sa
satisfaca nevoile primordiale ale oamenilor: de îmbracaminte,
locuinta, aparare si nevoile gospodaresti.
De asemenea, prelucrarea metalelor este atestata de numeroasele obiecte de
fier descoperite în numeroase asezari: cutite, topoare, clesti, ciocane,
foarfeci, dalti, seceri, cîrlige de undita, catarame, sfredele, cuie,
vîrfuri de sageti. Olaritul a constituit unul dintre mestesugurile
importante în asezarile feudale timpurii. Ceramica lucrata cu mîna
este înlocuita cu cea lucrata la roata. Este de subliniat
aparitia productiei locale de ceramica smaltuita. Mestesugul
tesutului s-a dezvoltat datorita folosirii razboiului de tesut de tip
orizontal preluat de la bizantini. Prelucrarea lemnului si a pietrei a
constituit si ea o îndeletnicire importanta pe teritoriul tarii
noastre.
Se desfasura o activitate importanta în directia confectionarii de podoabe din bronz, bijuterii, catarame etc. Mestesugul ceramic continua sa fie unul dintre cele mai dezvoltate. Se produceau, de asemenea, caramizi, tigle, sticla si produse din sticla. O practica mestesugareasca cu puternic caracter casnic a constituit-o prelucrarea coarnelor de cerb si a oaselor de animale în general, pentru realizarea unor game variate de obiecte de larga necesitate : piepteni, suveici, mânere de cutit, unele piese de harnasament, fluiere, etc. De asemenea, o activitate casnica foarte raspândita era cea a torsului si tesutului. În domeniul constructiilor se remarca prelucrarea lemnului si pietrei pentru ridicarea de constructii civile dar si de constructii cu caracter militar.
O larga raspândire începe sa aiba utilizarea energiei apei la actionarea rotilor hidraulice în domenii economice variate.
Comertul
Schimbul de marfuri înregistreaza, în epoca post-romana valori ale caror fluctuatii au fost influentate puternic de evenimentele politice. Din Imperiu erau aduse obiecte de podoaba precum bratari, catarame, inele, produse din sticla. Moneda folosita era cea bizantina, marea majoritate reprezentând-o moneda marunta de bronz si arama.
|
