VIAŢA ECONOMICĂ ĪN EPOCA MIGRAŢIILOR
Confruntata cu probleme militare si economice grave, conducerea Romei hotaraste abandonarea Provinciei Dacia (270 - 275). Dupa retragerea aureliana populatia daco-romana traieste īn comunitati s 121j91b atesti, organizate īn obsti teritoriale. Economia cunoaste, īn noile conditii istorice, o suita de schimbari ce o vor marca pentru lunga perioada de timp. Cel mai important proces este ruralizarea vietii economice, determinat de disparitia oraselor si de efectele negative ale deselor atacuri declansate de populatiile migratoare. Īn acest context, activitatile economice de baza erau: agricultura pe suprafete mici, cresterea animalelor, pescuitul si vīnatoarea, la acestea adaugīndu-se si mestesugurile casnice care solutionau importante probleme de existenta.
Criza Imperiului Roman din sec. III, neputinta acestuia de a mai face fata, īn continuare asaltului populatiilor īn migratie, au avut drept principala consecinta restrāngerea treptata a frontierelor romane. Aceasta retragere a afectat īn mod negativ populatia autohtona ramasa fara ajutor īn fata noilor veniti.
Cercetarile arheologice au demonstrat ca, o buna parte din Dacia romana, anume malul stāng al Dunarii a ramas īn continuare sub controlul Romei, aici desfasurāndu-se o importanta activitate constructiva. De asemenea, teritoriul Dobrogei va ramāne īn continuare sub stapānire romana pāna la īnceputul secolului VII.
Īn ceea ce priveste migratorii, īn general nomazi, aveau tot interesul īn mentinerea populatiei locale, nicidecum distrugerea ei. Ei nu erau legati de un mod de productie stabil, n-au fost creatori de noi structuri socio - economice si din acest punct de vedere marea migratie a afectat temporar starea cantitativa a productiei, pastrānd īnsa structurile populatiei autohtone daco-romane si romanizate.
Agricultura
Societatea daco-romana, si-a conservat, īn buna masura, elementele de civilizatie agrara create īn timpul convieturii daco-romane, fapt care i-a asigurat dezvoltarea ulterioara. Numeroase dovezi arheologice demonstreaza faptul ca se practica intens cultura cerealiera, fie ca este vorba de cereale propriu-zise sau de plante de cāmp īn general, inclusiv plante textile sau cele de gradina. Se cultiva grīu, orz, mei, bob, cīnepa.
Īn ceea ce priveste cresterea animalelor, s-a constatat ca predominau bovinele (folosite la efectuarea muncilor agricole sau cu caracter gospodaresc si, de asemenea, īn alimentatia populatiei), urmate de ovine, porcine si cabaline (caii erau utilizati pentru transporturi de tot felul). Izvoarele vremii amintesc de existenta cailor īn Dobrogea, de hergheliile din Banat precum si de nesfīrsitele turme de oi. Pastoritul avea un caracter precumpanitor transhumant, legat de diversitatea de relief, de clima si de vegetatie a diferitelor regiuni. Numeroasele paduri, ape curgatoare si lacuri ofereau locuitorilor posibilitatea practicarii vīnatorii si pescuitului.Dintre pasarile domestice este semnalata prezenta gainii si a gāstei.
Alte activitati cu caracter agrar desfasurate īn aceasta perioada erau viticultura, gradinaritul, vānatoarea.
Mineritul
Retragerea armatei si administratiei romane a afectat sensibil acest sector de viata economica. Continua valorificarea minereurilor de fier si cupru pentru īndeplinirea nevoilor gospodaresti. De asemenea, a crescut mult exploatarea minereurilor feroase, iar importanta pe care o au uneltele si piesele din fier face ca aproape sa nu existe asezare sateasca mai dezvoltata īn care sa nu se fi descoperit vestigiile obtinerii si prelucrarii fierului. Tot din aceasta perioada exista dovezi privind exploatarea sarii si a aurului.
Mestesugurile
Īn
sec. X populatia tarii noastre practica mestesugurile menite sa
satisfaca nevoile primordiale ale oamenilor: de īmbracaminte,
locuinta, aparare si nevoile gospodaresti.
De asemenea, prelucrarea metalelor este atestata de numeroasele obiecte de
fier descoperite īn numeroase asezari: cutite, topoare, clesti, ciocane,
foarfeci, dalti, seceri, cīrlige de undita, catarame, sfredele, cuie,
vīrfuri de sageti. Olaritul a constituit unul dintre mestesugurile
importante īn asezarile feudale timpurii. Ceramica lucrata cu mīna
este īnlocuita cu cea lucrata la roata. Este de subliniat
aparitia productiei locale de ceramica smaltuita. Mestesugul
tesutului s-a dezvoltat datorita folosirii razboiului de tesut de tip
orizontal preluat de la bizantini. Prelucrarea lemnului si a pietrei a
constituit si ea o īndeletnicire importanta pe teritoriul tarii
noastre.
Se desfasura o activitate importanta īn directia confectionarii de podoabe din bronz, bijuterii, catarame etc. Mestesugul ceramic continua sa fie unul dintre cele mai dezvoltate. Se produceau, de asemenea, caramizi, tigle, sticla si produse din sticla. O practica mestesugareasca cu puternic caracter casnic a constituit-o prelucrarea coarnelor de cerb si a oaselor de animale īn general, pentru realizarea unor game variate de obiecte de larga necesitate : piepteni, suveici, mānere de cutit, unele piese de harnasament, fluiere, etc. De asemenea, o activitate casnica foarte raspāndita era cea a torsului si tesutului. Īn domeniul constructiilor se remarca prelucrarea lemnului si pietrei pentru ridicarea de constructii civile dar si de constructii cu caracter militar.
O larga raspāndire īncepe sa aiba utilizarea energiei apei la actionarea rotilor hidraulice īn domenii economice variate.
Comertul
Schimbul de marfuri īnregistreaza, īn epoca post-romana valori ale caror fluctuatii au fost influentate puternic de evenimentele politice. Din Imperiu erau aduse obiecte de podoaba precum bratari, catarame, inele, produse din sticla. Moneda folosita era cea bizantina, marea majoritate reprezentānd-o moneda marunta de bronz si arama.
|
