VIAŢA ECONOMICĂ PE TERITORIUL ŢĂRII NOASTRE ĪNTRE SEC. X - XIV
Secolele IX - X au īnsemnat pentru istoria Romāniei ca, de altfel, si pentru istoria altor tari europene, o perioada 626c21g de avānt demografic ; acum se īncheie procesul de formare a limbii si poporului romān si apar primele organizatii statale romānesti.
Īncepānd cu secolul al X-lea s-au produs schimbari adānci īn fizionomia vietii rurale romānesti. S-a trecut la īmpartirea tarii īn mosii, s-au stabilit hotarele satelor. Tot acum a avut loc prima destramare mai īnsemnata a comunitatilor satesti prin ridicarea din mijlocul lor a unor stapāni feudali, care au cotropit pamāntul si i-au aservit pe tarani. O parte din stapānii feudali au provenit si din afara obstii, din rāndul cuceritorilor care, pentru īntretinerea lor si a ostenilor din jurul lor, au obligat obstile de tarani aserviti la dari si slujbe.
Īn Transilvania, regii maghiari, ca sa-si consolideze stapānirea si sa-i puna īn valoare resursele, au asezat colonisti secui si sasi, acordāndu-le diverse privilegii. O data cu supunerea si colonizarea Transilvaniei de catre regatul maghiar s-a accelerat aici ritmul de aservire a taranimii. Īn rāndul acesteia se conturau trei categorii : taranii liberi (traiau īn obsti satesti, mai ales īn regiunile marginase ale Transilvaniei) ; taranii dependenti din care faceau parte iobagii (aveau īn folosinta un lot de pamānt pe care īl munceau si pentru care plateau redevente) si jelerii (tarani liberi dar fara pamānt care erau slugi la curte) ; robii care erau la discretia completa a stapānilor de pamānt.
Agricultura se facea īn special īn vaile rāurilor si īn regiunile deluroase unde era si cea mai mare densitate a populatiei. Uneltele agricole erau destul de rudimentare, cu ele nu se puteau lucra suprafete prea īntinse si nu se putea asigura o productie prea mare.
Viticultura aducea venituri īnsemnate stapānilor de pamānt si domniei. Pentru nevoile curente ale locuitorilor se practica legumicultura si pomicultura. De asemenea, o mare pondere īn ocupatia locuitorilor avea cresterea animalelor. Albinaritul ca si pescuitul si vānatul constituiau nu numai surse de hrana pentru populatie, ci si de īnsemnate venituri, animalele, mierea, ceara, pestele, vānatul si lemnul fiind cautate īn comertul extern.
Īn ceea ce priveste mineritul, acesta era īn secolul al XIII-lea, īntr-un stadiu īnaintat. Sarea, aurul, argintul si fierul se exploatau aici īn mari cantitati. Īn Ţara Romāneasca si Moldova, desi dezvoltarea mineritului nu a cunoscut ritmul si proportiile celei din Transilvania, ea s-a manifestat ori de cāte ori s-au creat perioade de stabilitate politica. O amploare deosebita a capatat exploatrea sarii, care nu satisfacea numai nevoile interne, ci era destinata si exportului spre Peninsula Balcanica, Polonia si Ucraina.
Mestesugurile erau inegal dezvoltate īn secolele X - XIV pe teritoriul Romāniei. Transilvania, mai putin expusa invaziilor populatiei nomade a cunoscut, īn raport cu Ţara Romāneasca si Moldova o mai īnsemnata dezvoltare a mestesugurilor. Izvoarele istorice scrise, ca si descoperirile arheologice atesta existenta unei relativ intense prelucrari a metalelor, īn special a fierului, dezvoltarea olaritului, tesutul, prelucrarea lemnului si a pietrei.
Comertul intern era destul de slab dezvoltat. El se realiza mai ales īn tārgurile periodice.
Pozitia geografica a tarilor romāne facea ca pe teritoriul lor sa treaca importante drumuri comerciale si sa se desfasoare un īnsemnat comert de tranzit. Prin comertul de tranzit, ai carui principali agenti erau negustorii italieni din Levant, cei armeni din Polonia si sasii din Transilvania, se desfaceau īn tarile romāne marfuri orientale, piper, mirodenii, postavuri, arme, unelte agricole. Negustorii straini cumparau din tarile romāne, īndeosebi din Ţara Romāneasca si Moldova vite, cai, piei de animale, ceara, peste etc.
Ca monede se foloseau cele bizantine din bronz si aur, ducati si dinari unguresti.
|
