VIAŢA ECONOMICO-SOCIALĂ A ROMÂNIEI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVIII-LEA
În prima jumatate a secolului al XVIII-lea, doua din imperiile dominante din Europa, otoman si habsburgic îsi întaresc stapânirea asupra principatelor române, supunându-le unei exploatari economice sporite.
În Moldova si # 232d39c 4;ara Româneasca este instaurat regimul fanariot. Neputând sa transforme principatele în pasalâcuri, datorita rezistentei hotarâte a românilor, otomanii s-au vazut constrânsi sa faca apel la o solutie de compromis pentru a împiedica desprinderea tarilor române din cadrul sistemului lor statal, numind în fruntea acestora domni straini ridicati din mediul grecesc (cu resedinta în cartierul Fanar). Acestia erau meniti sa readuca principatele în sfera de influenta a Portii otomane, detasându-le de aliantele cu puterile ei rivale.
Agricultura
În aceasta perioada în Moldova si # 232d39c 4;ara Româneasca productia cerealiera se mentine la parametrii ridicati. Se mentin culturile plantelor cerealiere de baza, grâul, orzul si meiul, pe lânga acestea cultivându-se si ovazul, lintea, mazarea. Porumbul se cultiva pe suprafete tot mai extinse, fiind folosit si la hrana animalelor. De asemenea se cultiva cânepa si tutunul. Monopolul turcesc reprezinta o frâna puternica în privinta fructificarii productiei agricole, aceasta fiind desfacuta la preturi destul de scazute. Legumicultura si pomicultura evolueaza normal, fara salturi spectaculoase în comparatie cu secolele precedente.
Cresterea animalelor ramâne o ramura de baza a economiei, în special caii fiind apreciati în toata Europa de rasarit si centrala.
In agricultura Transilvaniei se practica asolamentul bienal, o parte din terenuri fiind folosita pentru hrana oamenilor prin culturi cerealiere, iar cealalta era rezervata pentru pasunatul animalelor. si aici culturile de porumb cunosc o intensa dezvoltare, si din ce în ce mai frecvent, cele de cartofi. O inovatie o constituie aici introducerea culturii orezului, precum si a plantarii duzilor pentru cresterea viermilor de matase.
Din cauza metodelor înapoiate de lucru, din lipsa de instrumentar agricol adecvat, de îngrasaminte si alte metode mai avansate, productia cerealiera era realizata cu precadere prin munca servila a iobagilor.
Mineritul
Cea mai rentabila ramura era exploatarea sarii, care ia o mare amploare. Aceasta era exportata la Constantinopol, în porturile asiatice de pe tarmul Marii Negre si în Polonia. În Moldova si Ţara Româneasca s-a intensificat exploatarea izvoarelor de pacura si s-a continuat extragerea aurului din nisipul râurilor. În Transilvania, la initiativa Curtii din Viena mineritul a capatat o dezvoltare puternica. Randamentul acestora a început sa atraga capital privat, înfiintându-se chiar societati miniere si companii pe actiuni.
Mestesugurile
Procesul de organizare a breslelor, început înca din secolul al XVII-lea, îsi continua evolutia atingând apogeul. Astfel de organizatii profesionale cuprindeau croitorii, tabacarii, cizmarii, blanarii etc. Conducatorii lor erau numiti starosti si erau alesi în fiecare an din rândul mesterilor mai priceputi. Acestia supravegheau desfasurarea procesului de productie si erau ajutati de doi sau mai multi epitropi.
În rândul mestesugurilor din Moldova si # 232d39c 4;ara Româneasca continua sa se dezvolte procesul diferentierii de stare materiala între mesterii din aceeasi breasla si cu atât mai mult între cei din bresle diferite, în functie de rentabilitatea mestesugului.
În Transilvania breslele încep sa fie concurate de catre întreprinderile manufacturiere preferate de austrieci. Astfel, regimul breslelor cunoaste, aici, un oarecare declin în prima jumatate a secolului al XVIII-lea, cu exceptia celor din domeniul textilelor.
Aparitia manufacturilor în Moldova si # 232d39c 4;ara Româneasca si înmultirea lor în Transilvania, reprezinta semnul premergator al orânduirii capitaliste.
Comertul
Procesul de extindere al comertului permanent este demonstrat de înmultirea numarului de pravalii, dugheni, pivnite, stapânite de boieri, clerici si negustori înstariti. De asemenea, se înmultesc bâlciurile si iarmaroacele.
Marfurile comercializate erau cele traditionale : grâne, sare, animale, peste, vin, miere, legume, fructe, textile, obiecte casnice etc.
În ceea ce priveste comertul extern, în Moldova si # 232d39c 4;ara Româneasca bovinele ramân unul din articolele principale pentru export. Acestea erau vândute mai ales în Polonia, Prusia si Venetia. Caii erau vânduti în Prusia si Franta. Oile, porcii, pestele vinul erau exportate în Polonia si Rusia. Exportul de sare se facea în sudul Dunarii, iar cel de lâna în tarile germanice.
Importul consta mai ales în produse de lux din Austria, Germania, Venetia, Polonia, Rusia. Din Imperiul Otoman se aduceau plumb, mercur, otel, bumbac, hârtie.
Balanta comerciala ramânea excedentara pentru principate, deoarece materiile prime, desi vândute la preturi mai scazute, dominau prin cantitate, iar obiectele de lux erau limitate la un cerc restrâns de oameni.
Lipsa unei monede batute în principate a determinat abundenta de numerar de provenienta straina, rezultat din exporturi.
|
