VIZIUNEA CULTURALĂ ROMĀNEASCĂ (1918-1948) (I)

VIZIUNEA CULTURAL ROM NEASC (I)

CARACTERISTICI GENERALE.

ALTE MODALIT p DE AFIRMARE A SPECIFICULUI NA IONAL.
ISTORIOGRAFIA.

-NA IONAL SI UNIVERSAL N CULTURA ROM N

Caracteristicile generale. ^DuP^a ncheierea razboiului din 1916-1918 si realizarea Rom niei rv ari, a nceput n tara noastra si din punct de vedere cultural o perioada plina de efervescenta, caracterziata prin confruntarea libera a unor curente de g ndire si a unor orientari stilistice diverse, o confruntare loiala civilizata si, n cele din urma, salutara pentru toti partenerii de discutii, chiar atunci c nd ei se situau pe pozitii antagoniste. Dupa cum n politica un regim democratic pluralist, cum era acela consfintit prin Constitutia din 1923, lasa libertate de existenta si de exprimare unui larg spectru de orientari, a caror permanenta nt lnire n arena parlamentara reprezenta, pentru fiecare dintre ele, conditia pastrarii unui spirit mereu treaz si activ, tot astfel varietatea directiilor culturale constituia o garantie pentru nota de culoare si de tumult care defineste viata spirituala a Rom niei dupa

Aceasta bogatie de tendinte, de initiative si evenimente avea sa si pastreze trasaturile definitorii p na catre 1945, dupa care intervine spiritul nou", nivelator, al culturii importate din Uniunea Sovietica o data cu dictatura comunista careia i era aservita. Acest punct terminus al nfloritoarei noastre culturi interbelice avea sa nsemne nu numai uniformizarea la nivelul mediocru si submediocru, ci si distrugere de valori, n sensul cel mai concret: mari opere interzise, ascunse prin fondurile secrete ale bibliotecilor, inaccesibile marelui public; creatori radiati din tezaurul omologat al culturii rom ne, mpiedicati sa publice; lucrari fundamentale ngropate n uitare; mari oameni de cultura distrusi moral si fizic n universul concentrationar, n nchisori de sinistru renume, la Sighet, la A/ud, la Gherla, sau pe santierul canalulu; Dunare-Marea Neagra Se atenta, astfel, la nsasi identitatea culturala a pbporului rom n, o identitate definita prin efortul conjugat al generatiilor de ctitori ai Rom niei moderne ntr-un proces izvor t, nca de la nceputul secolului al XIX-lea, din dorul de legitima situare n r ndul celorlalte culturi europene si edificat mai t rziu fara ntrerupere, pe o traiectorie constant ascendenta, p na la temporara bresa impusa dupa al doilea razboi mondial.

n interiorul acestui proces unic de definire a unei identitati culturale rom nesti, compatibila si comparabila cu alte mari culturi ale Europei moderne, perioada interbelica se constituie ca o etapa conturata, definita nu numai prin amploarea fenomenului cultural, ci si n plan valoric descriptibila ca un moment

de apogeu, n care se regasesc, n plina perioada creatoare, nume con­sacrate dinaintea primului razboi mon­dial, dar apar si noi personalitati.

Caracteristic perioadei interbelice este, pentru cultura rom na si inte­resul crescut pentru descoperirea si punerea n valoare a specificului na­tional, n timp ce, n secolul al XIX-lea, dominanta era data de cautarea si cultivarea acelor elemente care re­prezentau trasaturi de unire ntre cul­tura rom na si alte mari culturi (fran­ceza, germana, italiana n prima jumatate a veacului nostru si cu pre­cadere n perioada interbelica, oamenii de cultura rom ni revin tot mai des la ntrebari - uneori doar sub ntelese -carora le cauta raspuns de pe diferite pozitii ideologice si cu mijloace proprii diferitelor domenii ale creatiei spiri­tuale: cine suntem noi cu adevarat?, prin ce ne distingem?, cum ne dife-

rentiem de alte culturi europene?, p na unde merge nrudirea noastra spirituala cu alte natiuni si unde apare elementul caracteristic, diferenta specifica?, ce aducem original n cultura Europei si care este ob rsia acelor trasaturi care ne singularizeaza, fara a ne izola totusi?. Aceasta problematica pe care o prefigurau c teva personalitati active n deceniile precedente (Vasile Alecsandh ca folclorist, "Bogdan Petriceicu Hasdeu n studii de istorie, etnografie si lingvistica, Nicolae Densusianu n Dacia preistorica"), capata amploare dupa īmplinirea vechiului vis al unitatii nationale, materializ ndu-se n creatii care, la prima vedere, cu greu se pot plasa sub acelasi stindard.

Uneori, prin solutiile diferite pe care le propun acelorasi probleme, cautatorii specificului national se situeaza n nedisimulata opozitie unii fata de altii, adesea chiar polemiz nd; ceea ce i uneste, totusi, este cautarea unei identitati bine precizate. Desigur, cei mai apropiati unei asemenea preocupari sunt istoricii. Generatia interbelica ne-a lasat o mostenire fundamentala n acest domeniu. O opera reprezentativa si, fara ndoiala, cea mai vasta, a creat-o Nicolae lorga (1871-1940), personalitate activa n istoriografie, literatura publicistica, politica nca naintea primului razboi mondial īsi afirmase interesul pentru problematica nationala n literatura, ca teoretician al samanatorismului, curent cristalizat n jurul revistei cu acelasi nume, pe care a condus-o din 1903. Vaz nd n civilizatia rom neasca o continuatoare legitima a Bizantului ( n Byzance apres Byzance"), ntr-o epoca n care istoriografia mondiala manifesta un spor de interes pentru Imperiul roman de rasarit, Nicolae lorga repunea n circulatie valori culturale care defineau una din componentele de baza ale culturii rom nesti. Puse provizoriu n paranteza de g nditorii secolului trecut, dornici sa

se distanteze de ceea ce le parea medieval, deci anacronic, trasaturile bizantine ale culturii rom nesti con­stituie unul din motivele mereu reluate de istoriografii rom ni ai veacului nostru, si nu numai de ei, ci si, de asemenea, de muzicologi, muzicieni, istorici de arta si artisti plastici. Cer­cetarile bizantinologului Nicolae Ba nescu (1878-1971), cele ale preotului si muzicologului /. D. Petrescu (1884-1970), creatii ca Oratoriul bizantin" a\ compozitorului Paul Constantinescu (1909-1963), studiile de iconografie bizantina si rom neasca veche ale istoricului de arta /. D. stefanescu (1886-1981), picturile n stil neo-bi-zantin ale lui Constantin Petrescu (1871-1954), toate constituie probe ale asumarii ascendentei sale, impe-rial-bizantine, de catre cultura rom neasca interbelica

nrudita cu aceasta atitudine este si reconsiderarea Ortodoxiei, privita nu numai ca leagan al spiritualitatii rom nesti, ci si ca sursa actuala, vie, de nnoire a trairilor superioare. Miscarea de idei gravit nd n jurul revistei G ndirea", indisociabila de numele si personalitatea lui Nichifor Crainic, constituie esantionul gel mai la ndem na pentru ilustrarea ortodoxismului" din cultura rom neasca interbelica. Totusi, el nu a fost si unicul cautator de resurse spirituale n traditia ortodoxa. Este cunoscut faptul ca, la r ndul sau, Nae lonescu, profesor de logica si filosofie cu mare audienta n r ndul tinerilor studiosi din epoca, dar adesea contestat de Crainic, manifesta o atractie aparte fata de scrierile patristice, cit ndu-l mai ales pe Origene.

O alta forma de cautare a valorilor originare ale culturii rom ne este detectabila n interesul pentru etnografie si folclor. n aceste domenii perioada interbelica a adus contributii dintre cele mai nsemnate. Receptiv la noutatea tehnica a fonogramei" (posibilitate de nregistrare si redare a sunetelor), George Breazul (1887-1961) pune bazele Arhivei fonogramice", nucleu al primei fonoteci cu specific de folclor din Rom nia, la a .carei mbogatire va contribui, decisiv, compozitorul si folcloristul Constantin Brailoiu (1893-1958). Compo­zitorul maghiar Bala Bartok (1881-1945) activeaza si el, concomitent, ca unul dintre cei mai pasionati culegatori ai folclorului rom nesc.

Pentru creatia muzicala din epoca folclorul va fi una din principalele surse de inspiratie. Alaturi de marele George Enescu (1881-1955), autor al binecu­noscutelor Rapsodii rom ne", al Suitei a ,'ll-a Sateasca", al Sonatei a lll-a pentru pian si vioara", o ntreaga generatie de compozitori īsi exprima, prin creatiile de vadita sorginte folclorica admiratia fata de geniul muzical al

poporului rom n. Mihail Jora, Martian Negrea, Sabin Dragoi, Tiberiu Bre-diceanu sunt doar cātiva dintre muzi­cienii acestei generatii.

Binecunoscuta este, n acest context, atractia pentru universul rural In general, prezenta n unele creatii literare ale epocii. Samanatorismul sta martor a\ acestui interes, cu radacini ntr-o pe­rioada anterioara. Anii dintre cele doua razboaie aduc si ei, n special prin proza lui Liviu Rebreanu, ntr-o tonalitate proprie, atasamentul literaturii rom ne pentru tematica taraneasca, problema mult mai amplu tratata n cadrul stu­diului de istorie a literaturii rom ne.

Acelasi filon de disponibilitate su­fleteasca fata de satul rom nesc l nt lnim n preocuparile sistematice de etnografie, n tematica rurala frecventa n pictura si grafica vremii, ca si n repetatele ncercari de constituire a unui stil national n arhitectura, de asemenea

n proliferarea, uneori p na la exagerare, a societatilor feminine, mai mult sau mai putin culturale, care ncurajau confectionarea si purtarea costumelor nationale n tot felul de ocazii festive. Nu vrem, desigur, sa stabilim nici o echivalenta ntre fenomenele enumerate mai sus. n plan estetic, ele au dus la aparitii esalonate pe o scara de valori. Singura lor zona de contact o constituie interesul comun .pentru taranul rom n si creatiile sale. .

Unul dintre pionierii cercetarilor n domeniul artei populare a fost Al. Tzigara-Samurcas (1927-1952) initiator al colectiilor Muzeului national de arta veche rom neasca pentru care arhitectul N. Ghika-Budesti a construit edificiul din Bucuresti, soseaua Kiseleff, n stil neo-rom nesc (astazi Muzeul Ţaranului Rom n). Sociologul Dimitrie Gusti, un adevarat sef de scoala, a condus cercetari sistematice pe teren, realizate cu grupuri de studenti entuziasti, din r ndul carora s-au ales viitoare v rfuri ale sociologiei si etnografiei rom nesti (Traian Herseni, H.H. Stahl, Mihai Pop, Romulus Vulcanescu etc). Tot lui Dimitrie Gusti i datoram organizarea Muzeului Satului din Bucuresti, rezervatie de arhitectura Populara rom neasca de exceptionala valoare. Dupa modelul sau etnologul Romulus Vuia va organiza un muzeu similar la Cluj. O alta personalitate de Prima marime n etnografia rom neasca interbelica este Tache Papahagi, autorul acelui corpus de imagini, de acum cu valoare istorica, intitulat Images d'ethnographie roumaine", precum si a mai multor culegeri de folclor.

Ca si n cazul muzicii, interesul acordat culegerii de date despre arta si arhitectura populara a fost dublat, n planul creatiei artistice culte, de un adevarat curent care folosea, ca motiv de inspiratie, citatul folcloric", dupa cum l putea folosi si pe cel bizantin, cu acelasi sens: de raportare la un arhetip cultural nu

numai prestigios, ci si ncarcat cu o valoare simbolica, de model primordial. n pictura rom neasca interbelica tematica tara­neasca apare, poate, chiar mai frecvent dec t n literatura epocii. Ea nu are, de regula, nimic dulceag sau pitoresc; dim­potriva, la stefan Dumitrescu, la Dimitrie Ghiata i se asociaza chiar o anumita asprime, mostenita probabil din pictura lui Ion Andreescu. Ca mii Ressu, Octav Ban­ci/a, Aurel Baesu, Nicolae Tonitza sunt doar cātiva dintre pictorii care īsi aleg, adeseori, modelele din r ndul taranilor sau din mediul de viata al acestora.

Prezenta Rom niei la mari expozitii internationale (Barcelona 1929, Paris 1937, New York 1939) este ntotdeauna apreciata si rasplatita cu premii si datorita tematicii de inspiratie folclorica, asa cum este cazul compozitiei de mari dimensiuni Nunta taraneasca", opera a sotilor Ana si Aurel Jiquidi, medaliata la Paris n 1937. O alta artista foarte activa, Nora Steriadi, adap­teaza stilul traditional al picturii rom nesti

post-bizantine la tehnici inedite, ca mozaicul de sticla si broderia de mari dimensiuni ( Familia Br ncovenilor"reia n aceasta ultima modalitate decorativa tipul de portret votiv de grup consacrat la sf rsitul secol.ului al XVII-lea de P rvu Mutu Zugravul). Alte interpretari ale stilului post-bizantin ni le ofera, sporadic, pictorita O/ga Greceanu, sculptorii Dimitrie Paciurea (Adormirea Maicii Domnului") si Fritz Storck (Evanghelista Ghiorgieff" din cimitirul serban Voda din Bucuresti).

Nici arhitectii nu ram n straini acestei tentatii de ntoarcere la sursele traditionale. Elaborarea unui stil rom nesc constituie un ideal pentru mai multe generatii de creatori din acest domeniu. Petre Antonescu, elev al arhitectului Ion Mincu si Grigore Cerchez, descins din aceeasi filiatie stilistica, ridica la scara monumentala elemente de arhitectura br ncoveneasca, g ndite initial pentru edificii de mici dimensiuni. Asa iau nastere scoala de Arhitectura (astazi Institutul de Arhitectura Ion Mincu"din Bucuresti, arh. Gr. Cerchez), Ministerul Lucrarilor Publice (astazi Primaria Capitalei, ark Petre Antonescu). Elementele de pietrarie traforata, cu motive tipic br ncovenesti, constituie nota distinctiva pentru aceasta tentativa de reformulare stilistica, mai adecvata edificiilor de dimensiuni modeste (Vila Minovicipe soseaua Bucuresti-Ploiesti; Casa Disescu de pe Calea Victoriei 196 din Bucuresti etc).

O alta generatie de arhitecti īsi propune elaborarea unui stil rom nesc, lu nd ca punct de plecare elemente de arhitectura populara. Efectele decora­tive nu mai apar diatr-o mbelsugata ornamentatie, ci rezulta din alternanta lemnului cu zidaria, a albului cu negrul, a plinului cu golul. Sobrietatea si bunul

gust caracterizeaza lucrarile reali­zate n acest stil de arhitecti ca G M. Cantacuzino si Henrieta Delavrancea.

A treia tentativa de definire a unui specific arhitectonic apartine lui Constantin Joja, arhitect care va persevera n aceasta directie si dupa cel de-al doilea razboi mondial. Pentru el, etalonul l reprezinta ve­chea arhitectura oraseneasca din Ţarile Rom ne, acele constructii cu geaml c pe structura de lemn pe care incendiile, dar si o anumita menta­litate rasp ndita n secolul trecut le-au distrus cu perseverenta. De­mersul arhitectului Joja vizeaza nu numai reabilitarea, ci si re nvierea acestui tip de constructie autohton.

Alte modalitati de afirmare a specificului national. Istoriografia. Pentru a enumera n toata diversi­tatea lor acele manifestari ale culturii

rom nesti interbelice, care ilustreaza tendinta ei de reconsiderare a originilor, fie ele bizantine (de fapt, post-bizantine), ortodoxe, sau folclorice, se cuvin enumerate si c teva cazuri singulare, greu de subsumat vreuneia din cele trei directii enumerate anterior.

Cel dint i este istoriografia privitoare la Ţarile Rom ne n ansammblul ei. Fireste, aceasta este, prin vocatie, o rasfr ngere catre trecut, deci nu numai studiile bizantine, ci preocuparile pentru istoria pam ntului rom nesc, luate n ansamblul lor, īsi justifica ncadrarea n acest capitol. Vasile P rvan 1927), istoric si arheolog, dublat si de o viziune filozofica asupra istdriei, are, desigur, rezervat un loc privilegiat n aceasta galerie de cercetatori. Interesul sau a vizat at t civilizatia geto-daca (lucrari principale Getica", Dacia", Civilizatiile stravechi n regiunile carpato-danubiene"), c t si coloniile grecesti de la Pontul Euxin (sapaturi la Histria) si legaturile lumii geto-dace cu Roma antica (organizeaza scoala rom na din Roma, tipareste Ephemeris Dacorom na"). La lasi, Orest Tafrali (1876-1937) vadeste aceeasi pluralitate de disponibilitati, ca istoric (bizantinolog) si arheaolog, fiind, totodata si primul rom n caruia i datoram o sinteza de istorie a artei universale. Nicolae N. Morosan (1902-1944) este un deschizator de drumuri n Preistoria din Rom nia, domeniu tratat interdisciplinar (arheologie, paleontologie - fauna fosila cuaternara si geologia pleistocenului); circumscrise domeniului istoric, aceste cercetari au pus n evidenta existenta paleoliticului n Moldova, Dobrogea si n Nordul Basarabiei. Arheologii din generatia urmatoare se dedica, fiecare, unei zone si epoci distincte (Vladimir Dumitrescu - neolitic; Constantin Daicoviciu - civilizatie dacica si daco-romana; Grigore Florescu- epoca romana si bizantina etc).

Una din cele mai interesante personalitati ale istoriografiei rom ne interbelice este Gh. I. Bratianu (1898- istoric si om politic deopotriva, autor a numeroase studii si a c torva sinteze ( Traditia istorica despre nte­meierea statelor rom nesti", O enig­ma si un miracol istoric: poporul ro­m n"), sustinator cu temeinice argu­mente a unitatii si autohtoniei popo­rului rom n. Interesul marcant pentru fenomene apartin nd istoriei econo­mice si sociale l situeaza n cercurile nnoitoare ale istoriografiei mondiale la acea data n r ndurile carora s-a bucurat, ntr-adevar, de recunoastere si prestigiu.

n sfera acelorasi preocupari pentru trecutul national se nscrie si activitatea lui loan Lupas 1880-1967), prin a sa Istoria unirii rom nilor".

Nationa! si universal tn cultura rom na. Un alt mod de a pune pro­blema specificului national, a acelor

ilemente care disting poporul rom n de celelalte popoare ale Europei, l aflam la Constantin Radulescu-Motru (1868-1957), psiholog, sociolog si filosof, care īsi ledica o parte a operei ncercarii de definire a ceea ce el numea rom nismul". 'reocuparile sale nu se limiteaza nsa la acest aspect al cunoasterii, el fiind, de semenea, autorul unei conceptii filosofice, personalismul energetic, un model ropriu de interpretare a lumii, care l situeaza si n categoria personalitatilor iteresate de problematica general umana

O asemanatoare pendulare ntre problematica nationala si cea cu caracter e generalitate se mai regaseste si la alte personalitati culturale ale epocii. Un un exemplu ni-l ofera Lucian B/aga (1895-1961) n opera sa cu caracter Joretic, unde descrierii spatiu/ui mioritic" din Trilogia culturii", i se alatura o nagine globala a universului si a raportului sau cu capacitatea de cunoastere a mului.

Nici generatia mai t nara, modelata spiritual sub nr urirea filosofului si )gicianului Nae lonescu (1890-1940) nu a rarr as straina dublei tentatii, a autarii general-umanului si specificului rom nesc deopotriva; cel mai oncludent ilustreaza aceasta dualitate operele lui Mircea Vulcanescu si Constantin Noica, dar si la Mircea E/iade se face simtita ntr-un alt mod, specific, ceeasi chemare. Pentru el, din interesul prim, trezit de lumea miturilor si redintelor din Rom nia se dezvolta, firesc, cercetarea originilor imediate, eto-dace si ndepartate, indo-europene, pentru a ajunge, n cele din urma, la o xtindere a sferei de interes la scara planetara. Un caz aparte l constituie Emil Voran, cu nota sa de pesimism n considerarea specificului rom nesc.

Alternanta focarelor de interes ntre valorile nationale si cele universale nu este proprie doar creatiilor te'oretice. Artistii din diferite domenii o cunosc deopotriva. Sculptorul Constantin Br ncusi (1876-1957), prin opera sa egal revendicata de patrimoniul spiritual rom nesc si de cel universal, sta marturie n acest sens. I se pot alatura, n muzica, George Enescu (1881-1955) si Dimitrie Cuclin (1885-1980), inspirati c nd de folclorul national, c nd de teme apartin nd culturii universale. De notat, n plus, opera teoretica a celui din urma nglob nd o viziune personala, functionalista, asupra muzicii," ntr-un sistem filozofic original.

Despre specificul national, dupa George Calinescu, Istoria literaturii rom ne de la origini p na in prezent:

Desi este foarte firesc ca un popor asa de unitar si de vechi sa aiba trasatura lui diferentiala care se si intuieste ndata n latura ei inefabila, punerea problemei notei specifice e primita de multi cu mare inimicitie Cei care stiu ca francezii sunt rationalisti, germanii idealisti, englezii pragmatici, rusii mistici, orientalii fatalisti nu vor sa admita ca sufleteste, deci si culturaliceste, trebuie cu necesitate sa ne deosebim de altii... Nicaieri nu se va gasi un intelectual chiar si n cosmopolita America de Nord, care sa afirme ca el n-are nici o nota diferentiala. Aceasta declaratie nsasi, seman nd cu Nimeni a lui Odiseu, formeaza o puternica nota specifica si de altfel se face o eroare nsemnata c nd se socoteste ca a fi personal nseamna sa te deosebesti n totul de altii. Pe tot globul oamenii poarta aceleasi vestminte si impresia superficiala e de uniformitate. Dar ochiul ad nc va distinge stilul propriu.. Din cauza marelui concurs de grupuri alogene, poporul nostru a capatat o sila de strain si de venetic, pe care nu si-o acopera. El are o vie aspiratie eugenica de puritate a rasei. Opera lui Eminescu, a lui Goga, exprima aceasta stare de spirit.

n forma noastra de civilizatie cov rseste factorul colectiv. Rom nul este o fiinta sociabila. De aceea subiectele cu miscari de gloata, rascoale, razboaie, razmirite, izbutesc mai bine (vezi Rebreanu)".

Nicolae lorga, Poporul, inspirator al civilizatiei si literaturii rom ne moderne:

El, acest popor este inspiratorul civilizatiei moderne; el a dat natiei si pe primii din scriitori si pe primii din artisti. Enescu, fiul unui arendas, Grigorescu ncepuse fac nd icoane pentru bisericile satesti...

Nu numai prin munca sa necunoscuta, care da Rom niei agricole toate bogatiile ei, dar si prin alte manifestari, ruralul a aratat ca viitorul trebuie sa se razime pe puternicii lui umeri; nesocotit, batjocorit, stors de straini si chiar de ai sai, acest popor de tarani izbuti, prin energia sa ne nvinsa sa doboare tot ce i s-a pus n cale si sa mentina vitalitatea rasei.

Viata rom nilor din Ardeal nu se sprijinea at t pe talentul si cunostintele clasei intelectualilor; adevaratul eroism se gasea n masele taranesti... Aceasta literatura, venind din ad ncimile vietii nationale nsasi, grabi dezvoltarea natiunii".

TEM

Ilustrati aspectele esentiale ale specificului national n cultura rom neasca interbelica

Cum se reflecta raportul dintre cultura nationala si cea universala n perioada interbelica