VIZIUNEA CULTURALA ROMANEASCA (II)

VIZIUNEA CULTURALĂ ROMĀNEASCĂ (II)

DESCHIDERI SPRE CULTURA EUROPEI.

ARTELE SPECTACOLULUI. /

MARILE SINTEZE SI MARII PRECURSORI.

Deschideri spre cultura Europei. O mare parte a fenomenului cultural omānesc din perioada interbelica se situeaza dincolo de limitele identificarii sau iunerii īn valoare a specificului national. Aceasta nu īnseamna nici negarea sau onorarea lui programatica, ci doar detasarea a numeroase spirite creatoare fata le o problematica oricum abundent ilustrata īn cultura epocii. Printre cei la care e manifesta aceasta detasare, cātiva īsi pun explicit problema sincronismului cu niscarea europeana de idei. De obicei, ei reprezinta ceea ce s-a numit "avan-larda", miscarile cele mai explicit angajate īn ruperea de traditie, de negare a icesteia si, uneori, de īnlocuire a ei cu noi forme culturale. Dar, substanta anomenului de detasare fata de traditionalism nu o reprezinta avangardistii, ci urna tuturor creatiilor care īsi cauta fagase proprii, fara a se preocupa de legarea traditiei, tot asa cum nu se intereseaza nici de imitarea ei programatica. )esigur ca ele nu apar din nimic, dar nici nu-si fac un obiectiv din constientizarea au din afisarea ascendentelor spirituale.

īn literatura, un exemplu īl constituie, īn acest sens, activitatea din jurul evistei "Sburatorul" si al cenaclului sau, sub īndrumarea criticului Eugen .ovinescu. īncepānd sa apara la scurt timp dupa terminarea razboiului (1919), Sburatorul" a fost o veritabila pepiniera a valorilor literaturii interbelice, īn paginile ale publicānd Cam// Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Barbu, Anton io/ban, //arie Voronca si alti scriitori, precum si critici de prima marime ca Tudor /ianu, George Calinescu, Vladimir Streinu, E Lovinescu. Diversitatea operelor icestor creatori ne prezinta "Sburatorul" mai mult ca pe un mediu proprice afirmarii alorilor decāt ca pe un loc al experimentarii sau aplicarii unei anumite doctrine. ireste, nu ne putem limita la cercul mai mult sau mai putin fidel "Sburatorului", itunci cānd ne referim la valorile literaturii interbelice. Tudor Arghezi, Ion \/linulescu, Cezar Petrescu, George Bacovia sunt nume dintre cele mai .roeminente, care se pot cita īn sprijinul ilustrarii desprinderii de cautarea pecificului national, dupa cum orientarea opusa īsi gaseste o stralucita eprezentare īn opera lui Mihail Sadoveanu, sau a lui Octavian Goga.

Tot īn perioada interbelica se plaseaza, īn cea mai mare parte, si activitatea reatoare a cātorva scriitori de origine romāna care īsi redacteaza operele īn limba ■anceza, bucurāndu-se, astfel, de o mai rapida integrare īn patrimoniul culturii ■uropene care, prin continutul acestor opere, ia adesea contact cu valori ale imbiantei spirituale din Romānia. Este vorba despre poetele Elena Vacarescu si \nna de Noailles, de scriitorii principesa Martha Bibescu si Pana/t /strat/. De

facturi stilistice si tematice foarte deo­sebite, ei reprezinta porti deschise ale Europei catre cultura romāna.

Un loc aparte īl ocupa miscarea de avangarda, grupata īn jurul revistei "Contemporanul", si a altor periodice cu aparitii de mai scurta durata ("Integral", "Unu", "75 HP"). Conturata din anii primului razboi mondial, cānd Tristan Tzara, originar din Romānia, participa la nasterea dadaismului la Zurich, aceasta miscare, la care se asociaza tendinte suprarealiste, dar si cubiste, īn artele plastice, avea sa se manifeste pe parcursul īntregii perioade interbelice, fara a cunoaste totusi o prea larga audienta īn rāndurile publicului ro­mānesc, mai predispus la receptarea for­melor traditionale ale culturii. Prin actiunea culturala a avangardei, Romānia interbe­lica se situeaza īn pas cu experimentele culturale cele mai recente ale īntregii Europe, dar, la fel ca si īn restul conti­nentului, impactul socio-cultural al curen­telor de avangarda ramāne unul restrāns, datorita lipsei de identificare cu gustul

Mircea Eliade

Piata Senatului din Bucuresti

ajontatii consumatorilor de cultura, pe care, dimpotriva, īsi propune sistematic 3-i socheze, sa le zdruncine mentalitile prea conformiste. Fenomenul /angardist este receptat īn mod similar, indiferent daca manifestarile sale ivesc literatura sau artele. Singurul domeniu īn care modernismul, nu fara iele concesii, a reusit sa se afirme īn mod mai durabil, este arhitectura; aici jbismul, bazat pe o conceptie functional ista, īsi cāstiga adepti influentānd scisiv schimbarile pe care perioada interbelica, mai ales deceniul al patrulea, īl juce īn aspectul oraselor romānesti. Acum se īncetateneste tipul de constructie itial numit block-house, de unde deriva termenul, acum atāt de raspāndit, iloc". Arhitecti cu o viziune moderna īnzestreaza centrul Bucurestiului si alte ■ase mari, cu astfel de constructii (de exemplu blocul ARO - actualul nematograf "Patria" - opera a arhitectului Horia Creanga). Alti arhitecti, ca larcel lancu, prefera formula cubista pentru imobile de dimensiuni mai mici, vile antru una sau doua familii, formula care cunoaste un relativ succes, reusind sa jca treptat la īnlocuirea casei traditionale orasenesti, cu imobile care, prin lodificari ale planului, dar mai ales datorita aspectului fatadelor, reprezinta couri ale arhitecturii cubiste.

īn artele plastice, fenomenul receptarii modernismului se produce semanator cu acela din literatura. īn general, artistii romāni nu īl cauta, dar nici u-l refuza. Prin formatie, dar si prin structura sufleteasca, ei se asociaza mai ine tendintelor moderate care continua sa detina suprematia si īn restul uropei. Totusi, spre deosebire de Occidentul grabit īn schimbarea stilurilor īn rta, īn Romānia, un stil odata adoptat supravietuieste īndelung si este dus pāna i ultimele lui consecinte.

Astfel impresionismul, care constituise o noutate la sfārsitul secolului I XIX-lea, abandonat si chiar combatut la īnceputul veacului nostru, mai ales īn ranta, patria sa, la noi dainuie pāna spre mijlocul secolului al XX-lea, iar xponentii sai adera, uneori concomitent, si la curente aparute īn vest tocmai ca īactii anti-impresioniste. Asa se īntāmpla īn cazul pictorului Nicolae Darascu, īn le carui tablouri descoperim, alternativ, formule impresioniste, cubiste, expre-ioniste. Explicatia acestui fenomen tine de radacinile mai īndepartate ale culturii Dmānesti, si de aceea fenomenul trebuie notat ca o simpla particularitate a icturii roTnānesti interbelice. Aceasta epoca ne-a lasat si īn domeniul artelor lastice o mostenire dintre cele mai bogate. Gh. Petrascu, Th. Pallady, IN. Tonitza, losif Iser, N. Darascu, Jean Al. Steriadi, Cecilia Cutescu-Storck, :ustatiu Stoenescu, Nagy Albert, Hans Eder, sunt nume de pictori din Romānia iterbelica, oricānd posibil de alaturat unor valori europene ale timpului lor. iculptura cunoaste si ea o reprezentare de prestigiu īn acea perioada, prin naestri ca Brāncusi, Ion Jalea, Fr. Storck, C. Medrea, Oscar Han si altii. Este remea cānd orasele tarii se īmbogatesc cu o impresionanta zestre de statui si lonumente, comandate artistilor romāni sau straini (Monumentul Eroilor Aerului, utor Lidia Kotzebue, statuile lui Constantin Brāncoveanu si Mihail (ogalniceanu, autor Oscar Han, statuia Regelui Caro/ monumentul Regelui 'erdinand, strajuit de patru Victorii īnaripate, statuia lui Ion IC. Bratianu, autor van Mistrovic, din Bucuresti, Monumentul lui M. Eminescu de la lasi, autor lichard Hette, Monumentul Eroilor C.F.R. din Bucuresti, autori Ion Jalea si Cornel Medrea, s.a.). īn acelasi timp, īn numeroase localitati din tara se ridica nonumente īn amintirea localnicilor cazuti īn lupta īn timpul primului razboi nondial, monumente care, de la caz la caz, pot fi simple cruci sau obeliscuri

īnsotite de placi comemorative cu numele eroilor, sau pot fi statui de ostasi ori reprezentari alegorice. Numai īn Bu­curesti, din aceasta categorie fac parte si Monumentul Geniului (Leul), autor Spi-ridon Georgescu, Monumentul Eroilor Sanitari, autor Raffaello Romanelli, Monu­mentul Infanteriei (disparut), Monumentul Corpului Didactic (disparut), sau acelea, mai putin cunoscute, de pe strada Sil­vestru si din cartierul Damaroaia. Numarul lor mare ne sugereaza amploarea miscarii ' de īntretinere a cultului eroilor, dar atesta, totodata, dubla functie civica si urbanistica, pe care sculptura si-o asuma tot mai des, parasind saloanele pentru pietele publice. Asemenea literaturii, si artele plas­tice cunosc, īn perioada interbelica, feno­menul avangardei, īnceput, de fapt, īnca din primii ani ai secolului al XX-lea. Revista "Contemporanul" este, si īn acest caz, cea īn jurul careia se grupeaza spiritele cele mai īnnoitoare. īn pictura, curentele moderniste pe care le gasim reprezentate sunt cubismul (Marcel lancu si M.H. Maxy) si suprarealismul (Corne/iu Mihailescu si Victor Brauner). īn sculptura, personalitatea cea mai marcanta ramāne Constantin Brāncusi, prin ansamblul monumental de la Tg. Jiu, cuprinzānd Coloana infinitului, Poarta sarutuluis\ Masa tacerii, dedicate

"Masa tacerii" de Constantin Brāncusi

toate cinstirii eroilor razboiului de reīntregire. Prin activitatea sa desfasurata īn Occident, el aduce o recunoastere larga a valorilor culturii romāne, din traditiile careia artistul īsi ia, adesea, motivele pe care le prelucreaza, dāndu-le sensuri simbolice. O alta personalitate a artei moderne din Romānia este Hans Mattis-Teutsch, pictor pe care stilizarea formelor īl īmpinge adesea dincolo de limita figurativului, īn domeniul artei abstracte.

Artele spectacolului. Printre artele care cunosc o īnflorire īn perioada interbelica se numara si acelea ale spectacolului: teatrul dramatic si de comedie, opera, opereta, baletul, revista, ca si activitatea de concerte a Filarmonicii. In fiecare dintre aceste domenii, la care se adauga si recent aparutul teatru radiofonic, se afirma personalitati de mare renume. O parte din aceste manifestari artistice sunt subventionate de stat; astfel, este cazul Teatrelor Nationale (din Bucuresti, Cluj, lasi, Chisinau, Cernauti si Craiova), a Operelor (Bucuresti si Cluj). George Vraca, Aurel Storin, Lucia Sturdza Bulandra sunt cāteva din numele reprezentative ale scenei teatrale interbelice; li se alatura, pentru genul revistei, personalitatea inconfundabrla a lui Constantin Tanase. Baletul clasic īsi are, la rāndul sau, reprezentanti de prestigiu, ca Elena Penescu-Liciu, iar cel modern este ilustrat īndeosebi de Floria Capsali. Pe scena Operei Romāne evolueaza mari artisti lirici: Margareta Metaxa, Valentina Cretoiu, Dinu Badescu, serban Tassian, Petre stefanescu Goanga. Altii, originari din Romānia, duc faima tarii pe marile scene ale lumii (sopranele Florica Cristoforeanu si Pia Igy).

Tot de aceasta epoca sunt legate īnceputurile cinematografiei romānesti. Cea mai importanta realizare o constituie ecranizarea piesei lui I.L. Caragiale "O noapte furtunoasa", realizata de regizorul Jean Georgescu (cu protagonisti ca Al. Giugaru, Radu Beligan, George Demetru).

Muzica romāneasca traverseaza, si ea, o epoca foarte prospera īn anii dintre cele doua razboaie. Creatia originala, aflata predominant sub semnul inspiratiei folclorice, este reprezentata prin personalitati pe care le-am amintit deja īn legatura cu punerea īn valoare a tezaurului traditiei nationale. Incontestabilul apogeu valoric este atins prin opera lui George Enescu, a carui activitate de dirijor si de violonist o completeaza pe cea componistica. Dinu Lipatti, la rāndul sau, īmbina preocuparea pentru compozitie cu stralucita cariera de pianist, īn timp ce Cella Delavrancea īsi īmparte activitatea īntre concertele de pian si vocatia de prozator. īn sfārsit, arta dirijorala cunoaste si ea succese prin mari sefi de orchestra, ca George Georgescu si Ionel Per/ea.

Alte genuri muzicale se afirma, si ele, īn deceniile interbelice. Ion Vasilescu, Ionel Fernic, C/aude Romano fiind doar cātiva din cei mai populari compozitori de muzica usoara. Muzica populara interpretata de Maria Tanase sau de taraful lui Grigoras Din/cu reuseste, īn acea epoca, sa retina nu numai atentia publicului romānesc, ci si sa repurteze succese internationale, cucerind auditoriul īn turneele din Statele Unite.

Marile sinteze si marii precursori. Dar, dincolo de aceste manifestari mai direct accesibile unui public numeros, cultura romāna din perioada interbelica a īnsumat o bogata opera teoretica, de conceptie, īn diferite ramuri ale disciplinelor umaniste. Ea se ilustreaza prin nume de mare prestigiu, unele dintre ele cunoscute dincolo de hotarele tarii. Caracteristic este efortul de sinteza pe care īl

fac creatorii din diferite domenii, desi demersurile analitice nu lipsesc nici ele, adeseori precedānd sinteza īn opera aceluiasi teoretician. Este cazul lui George . Calinescu ("Istoria literaturii romāne de la origini pāna īn prezent"), al lui Eugen Lovinescu ("Istoria civilizatiei romāne moderne"), al lui Tudor Vianu (Arta prozatorilor romāni"), al lui N. Bagdasar ("Istoria filosofiei romānesti"). Dupa cum ne-o demonstreaza exemplele citate, atractia sintezei se manifesta īn cultura romāna īntr-un moment cānd exista certitudinea maturizarii ei si atingerii unui apogeu valoric; nu este deci, īntāmplator, ca tocmai sintezele enumerate anterior au sensul unei retrospective, al unor bilanturi critice, al unei contemplari reflexive pe care cultura romāneasca moderna si-o dedica sie dupa mai bine de un secol de acumulari. Vocatia pentru sinteza nu se rezuma īnsa la aceste studii ample cu caracter retrospectiv. Definirea unor sisteme proprii de gāndire se mani­festase si la generatiile precedente; o regasim, acum, īn tot mai multe domenii ale creatiei teoretice. Dar, chiar si atunci cānd studiile nu se īncheaga īntr-un sistem original, ele ating adesea cote de valoare la nivelul european al vremii.

īn estetica si istoria literara, īn afara numelor deja citate, īsi continua activitatea, īnceputa īn perioara precedenta, Mihail Dragomirescu (1868-1942), sustinator al autonomiei esteticului si autor al unei teorii a capodoperei, pe care o expune īn lucrarea sa "stiinta literaturii". Deseori contestat de generatia imediat urmatoare, el este repus pe un loc din fruntea ierarhiei esteticienilor romāni de catre criticii tineri care vad īn sistemul sau semne ale unei gāndiri de tip structuralist. Profesorul de estetica de la Universitatea din Cluj, Liviu Rusu (1901-1985), īsi sustine doctoratul la Sorbona cu teza principala "Essay sur la creation artistique. Contribution ā une esthetique dynamique". serban Coculescu (1903-1959) matematician, poet si estetician se afirma ca unul din precursorii aplicarii metodelor matematice īn domeniul estetic. Stabilit īn Franta, el publica, sub pseudonimul Pius Servien, lucrari de referinta īn acest domeniu aflat abia la īnceput de drum ("Lss Rythmes comme introduction physique ā l'esthetique"). Un alt romān stabilit īn Franta, C. Matila Ghyka, īsi īnscrie numele īn aceeasi categorie a pionierilor cercetarilor de estetica realizate cu mijloace matematice. Lucrarea sa, "Le Nombre d'Or, rites et rythmes pythagoriciens dans le developpement de la civilisation occidentale", publicata īn 1931, constituie un element de referinta īn aceasta noua directie a esteticii secolului nostru.

Alti romāni se impun, de asemenea, atentiei cercurilor de specialisti din Occident prin operele lor teoretice īn diferite domenii ale cercetarii umaniste sau īn zonele de interferenta dintre sfera umanista si cea a stiintelor exacte. stefan Lupascu (Lupasco) se face cunoscut prin volumele "La physique macroscopique et sa portee phi/osophique" si "Les idees directrices d'une nouvelle philosophie des sciences", marcānd īnceputul unei opere pe care o va continua si dupa al doilea razboi mondial. Un demers care poate fi considerat de pionierat stiintific īl realizeaza stefan Odobleja cu a sa "Psihologie consonantista", īn care prefigureaza principii de baza ale ciberneticii.

Nu mai putin importante sunt si operele unor gānditori romāni a caror receptare internationala nu a fost la fel de larga. Multi dintre ei ne apar confruntati cu tentatia de a construi adevarate sisteme filozofice, estetice, etice, Psihologice, cautānd raspunsuri globale si originale la marile īntrebari ale acestor domenii ale cunoasterii. Aceasta vocatie a sintezei duce mai departe o tendinta

pe care, incipient, o descopeream īnca la precedenta generatie de carturari romāni; ea poate fi, de asemenea, interpretata ca reflex al culturii ger­mane īn al carei spirit s-au formulat cei mai multi dintre acesti beneficiari ai unor burse de studii īn Germania sau Austria, al caror prestigiu īn studiul filosofiei īl depasea pe cel al Frantei catre care se simteau mai atrasi artistii si literatii. Constantin Radulescu-Motru ("Personalismul energetic", 1927), Lu­cian B/aga ("Trilogia cunoasterii' 1931-1934), P.P. Negulescu ("Geneza formelor culturii", 1934), Eugeniu Spe-rantia ("Psihologia gāndirii", 1922), Ion Petrovici ("Teoria notiunilor"), Mircea Florian ("Arta de a suferi", Tudor Vianu ("Estetica", reprezinta, prin lucrarile citate, tocmai aceasta tendinta prezenta īn cultura romāna interbelica. Gānditorii for­mati la scoala franceza manifesta, īn schimb, o īnclinatie catre abordarea

īntr-un spirit eseistic, chiar si atunci cānd titlurile contrazic aceasta caracterizare:

D.D. Rosea ("Existenta tragica. īncercare de sinteza filosofica", 1934), Dan

Badarau ("Essay sur la penssee", 1925), I.D. Gherea ("Le moix et le monde.

Essai d'une cosmogonie antropomorphique",

Activi si ei īn perioada interbelica, Alexandru Bogza si Camil Petrescu'\s\

construiesc adevarate sisteme filozofice, fara a le īncredinta īnsa tiparului;

publicul va lua cunostinta de ele abia īn anii '80 ai secolului nostru, ele

apartinānd totusi, de drept, epocii cānd au luat nastere.

Despre pictura lui Gh. Petrascu, din "Pictura romāneasca in imagini":

"Pentru ca, asa cum s-a observat, pictura lui Patrascu descopera acele spatii īn care elementul se transforma īn permanenta, obisnuitul devine viziune uimitoare a unei poezii cosmice lata, de pilda, interioarele īnfatisate de Petrascu, nimic din intimismul traditional al tablourilor cu acest subiect... Petrascu a introdus īn pictura moderna romāneasca o directie ale carei consecinte nu au fost, poate, descoperite īnca īn sensul lor cel mai adānc. La granita dintre organic si mineral, lumea tablourilor lui evoca, īntr-o poezie tacuta, de concentrata gravitate, o viziune īn care palpabilul si misterul se īnsotesc. Structura acestei arte cuprinde, deopotriva, īntelegeri ale stravechii arte romānesti si ale picturii europene a secolului al XX-lea; o sinteza cutezatoare ale carei īnfaptuiri marcheaza īn istoria artei romānesti un moment dintre cele mai semnificative. Petrascu este incontestabil, daca nu un fondator de scoala, un īntemeietor de traditie artistica".

TEMĂ:

- Care a fost contributia artelor spectacolului la progresul culturii interbelice?

VIZIUNEA CULTURALĂ ROMĀNEASCĂ (III)

CULTURA DE MASE. TRĂSĂTURI GENERALE.

PRINCIPALELE INSTITUŢII DE CULTURĂ.

Cultura de mase. Trasaturi generale. Din punct de vedere cultural, perioada din istoria Romāniei care debuteaza dupa īnfaptuirea Marii Uniri din 1918 si se īncheie o data cu instalarea regimului comunist a reprezentat un apogeu, pregatit de desfasurarile anterioare din īntreaga epoca moderna. Desigur, generatia marilor clasici (Eminescu, Creanga, Caragiale) īsi īncheiase activitatea, dar acum ia nastere un veritabil "al doilea clasicism", demn de acest nume prin caracterul stabil, durabil al valorilor spirituale pe care Ie-a generat, nicidecum īnsa prin optiunea stilistica, deloc omogena, cāteodata de-a dreptul modernista. Totusi, chiar daca īn constiinta publica se īncetatenesc, cu precadere, valorile de vārf, aceasta perioada istorica poate fi, īn mod la fel de justificat, caracterizata ca momentul de explozie a culturii, de difuzare a ei īn toate mediile sociale, īn care societatea romāneasca īsi edifica - fara sa o numeasca astfel, si fara nici o nuanta propagandistica - o adevarata cultura de mase, care stimuleaza si antreneaza forte creatoare de diverse marimi, nu doar superlativele care constituie partea vizibila a icebergului cultural romānesc. Aparitia acestui fenomen īsi afla suficiente argumente īn plan istoric, dar si īn domeniul psihologiei sociale. Istoric, el a fost pregatit de perioada precedenta, īn care notam obligativitatea īnvatamāntului primar, miscarea culturala la sate avāndu-i ca principali agenti pe īnvatatorii din mediul rural, stimulati de initiativele lui Spiru Haret, iar īn Transilvania activitatea "Astrei", care, de asemenea, viza totalitatea romānilor, indiferent de provenienta sociala sau gradul de instructie. Deloc neglijabila īn generarea acestui fenomen, de patrundere a culturii īn toate straturile societatii, cu forme specifice, este si activitatea unui mare numar de asociatii si societati culturale, cauza, dar, īn acelasi timp, si efect al tot mai largului interes pentru "cultura. Abundenta presei de tot felul, de la efemere aparitii de gazete locale, uneori doar cu caracter ocazional, pāna la marile cotidiene citite īn īntreaga tara.

Dupa 1928, īntr-o proportie mereu crescānda, radioul īncepe si el sa-si exercite functia specifica de factor cultural. Bogata activitate editoriala, numarul mare de traduceri de tot felul, de la pretentioase expuneri de sisteme filozofice pāna la scrieri de popularizare, sau chiar la foiletoane de mare tiraj, reprezinta nu numai semnul unei variate si abundente "oferte culturale", ci ne vorbesc si despre "cererea" existenta īn acest domeniu.

īntre factorii culturalizatori care actioneaza īn epoca, īncepe sa-si faca simtite efectele si cinematograful. Urr proces dirijat, de "democratizare" pro-

gramatica a culturii, se manifesta prin aparitia caminelor culturale la sate. Toate aceste elemente, sumar trecute īn revista, ne vorbesc despre factorii obiectivi cu un rol īn fenomenul de raspāndire a culturii īn diverse medii sociale. Ei sunt īnsa secondati de motivatii subiective, dintre care, pentru perioada de dupa 1918, esential pare a fi sentimentul, larg raspāndit, al māndriei nationale, generat de formarea Romāniei mari. Acestuia i se adauga,' treptat, si alte motivatii subiective, cum ar fi constiinta valorii individului, care creste o data cu dobāndirea prin lege a diferitelor libertati democratice; votul universal, libertatea cuvāntului, garantarea proprietatii private sunt doar o parte din elementele de ordin juridic care au dus la aparitia si consolidarea acestui sentiment. īn mediul satesc a contribuit, de asemenea, reforma agrara care, survenita dupa razboiul de reīntregire, a fost perceputa de o mare parte a noilor īmproprietariti, ca o rasplata legitima, un drept cāstigat prin vitejie īn lupta pentru cauza nationala. Totalitatea acestor īmprejurari obiective si subiective au dus la procesul de democratizare a culturii care reprezinta una din caracteristicile perioadei interbelice.

Un alt proces care se intensifica īn aceasta epoca si\x\ strānsa legatura cu fenomenul prezentat anterior este acela de acu/turatie. Prin acest termen se defineste "complexul fenomenelor rezultate din contactul direct si durabil īntre grupuri sociale avānd culturi diferite" si "schimbarile ce au loc, īn planul culturii, īn grupurile respective". īntr-adevar, daca sistematica includere a mediilor taranesti īn viata culturala constituie īn principiu un factor de progres social, nu se poate nega faptul ca acelasi proces reprezinta un īnceput de īnstrainare fata de valorile culturii traditionale taranesti.

Intuind procesul de accelerata disolutie la care era supusa traditia īn contact cu civilizatia moderna, oamenii de cultura si-au facut un obiectiv din studierea si salvarea elementelor acestei culturi traditionale. Aceasta preo­cupare, pornita dintr-un sentiment de responsabilitate fata de o mostenire culturala straveche si amenintata cu disparitia, a produs doua rezultate princi­pale si, īn cele din urma, total diferite. Primul a fost organizarea unor studii sistematice de sociologie si etnografie, cea mai palpabila realizare a lor fiind aparitia Muzeului Satului din Bucuresti, al doilea rezultat, independent de cel dintāi, este reprezentat de aparitia unor societati pentru cultivarea artei nationale, unde bunele intentii nu erau totdeauna dublate de discernamāntul si competenta necesare unui astfel de scop; de aici a luat amploare o adevarata moda, deja prefigurata īn perioada precedenta, care facea o regula din purtarea costumului popular īn diverse ocazii festive. Prin supralicitare, aceasta moda a generat, cum era si firesc, efecte contrare celor preconizate: ea a dus la banalizarea si vulgarizarea unor autentice valori etno-culturafe.

Principalele institutii de cultura. O scurta enumerare a principalelor institutii de cultura, miscari si initiative culturale se impune pentru conturarea cadrului īn care s-a desfasurat aceasta componenta a istoriei romānesti īn perioada cuprinsa īntre 1918-1948.

īnvatamāntul a cunoscut nu numai o dezvoltare, ci si o diversificare. īn reteaua īnvatamāntului de stat, dar si particular, se īnmultesc specializarile din scolile profesionale, la amploare reteaua scolilor normale (pedagogice) si scolilor de arte si meserii. Liceele, avānd de regula sectii reale si moderne (umaniste),

reprezinta o garantie de seriozitate si calitate; diploma de bacalaureat, obtinuta īn urma unui dificil' examen sustinut la principalele materii de cultura generala, garanta pentru temeinicia studiilor. Probleme deosebite se ridica pentru organizarea īnvatamāntului din provinciile unite īn 1918, unde se pornea de la o alta experienta anterioara. Reteaua de īnvatamānt superior se extinde prin īnfiintarea universitatilor romānesti din Cluj si Cernauti, a Institutului Teologic din Chisinau. Pentru buna pregatire a armatei romāne ia fiinta o retea de licee militare si scoli de ofiteri. O importanta crestere o cunoaste īnvatamāntul primar, principalul agent īn lupta cu flagelul analfabetismului. Este semnificativ faptul ca īn intervalul cuprins īntre 1920-1939 numarul celor implicati īn aceasta forma de īnvatamānt (profesori si elevi) creste de patru ori. īn mediul rural, īnvatatorii continua sa fie principalul element culturalizator nu numai pentru copii, ci si pentru adulti. īmpreuna cu preotii si cu notarii, ei formeaza intelectualitatea sateasca. Tot legat de īnvatamāntul romānesc interbelic, se cuvine amintita traditia concursurilor scolare, organizate de "Tinerimea Romāna", traditie cu radacini īn perioada istorica precedenta si avānd ca scop depistarea si stimularea celor mai dotati dintre elevii de liceu. De asemenea, pentru a avea o imagine completa a īnvatamāntului din Romānia perioadei 1918-1948, se cuvine amintit si īnvatamāntul īn limbile minoritatilor nationale, figurānd printre drepturile decurgānd din Constitutia din 1923.

īn directa corelatie cu raspāndirea culturii prin īnvatamānt se prezinta si tabloul vietii editoriale. Nu numai Bucurestiul sau cāteva mari orase, centre universitare, iau parte la aceasta activitate editoriala, ci uneori chiar centre urbane de mai mica importanta īsi au editurile lor; este suficient un spirit īntreprinzator pentru a initia o asemenea activitate. Exemplul lui Nicolae /orga care a transformat Valenii de Munte īntr-un focar de cultura este cel mai rasunator, dar nu singurul. Cele mai importante edituri ale epocii ramān "Cartea Romāneasca", "Casa- scoalelor", "Cugetarea", "Fundatia pentru literatura si arta Regele Carol al II, "Scrisul Romānesc". Diversitatea publicatiilor este mare, de la editii de lux la editii populare, cea mai cunoscuta fiind "Biblioteca pentru toti". Ea a publicat de la clasici la contemporani atāt din literatura romāna, cāt si traduceri din diferite limbi straine.

Presa este si ea obiectul unui proces de mare diversificare: numai īn 5 ani (perioada 1919-1924) apar aproape 3400 de periodice. Totusi, o mare raspāndire nu cunosc decāt ziarele si revistele. "Universul", cotidian de informatii, este cel mai'cunoscut. īi urmeaza ziarele cu diferite orientari: "Adevarul"s\ "Dimineata" (centru-stānga), "Cuvāntul", "Curentul"(centru-dreapta) sau publicatiile partidelor politice: "Dreptatea" (P.N.Ţ.), "Viitorul" (P.N.L.), "īndreptarea" (Partidul Poporului). Numele unor periodice se identifica īn constiinta publica cu personalitatea directorului, sau a celui care reprezinta spiritul īndrumator al gazetei: Nicolae /orga la "Neamul Romānesc", Pamfil seicaru\a "Curentul", Nae lonescula "Cuvāntul".

Nu numai ideologic, dar si din punct de vedere al domeniilor de interes, publicatiile difera īntre ele. Exista reviste de cultura - "Adevarul literar si artistic", "Universulliterar", "Viata Romāneasca", "Gāndirea"etc; exista publicatii politice, cum sunt deja mentionatele periodice ale diferitelor partide; exista magazine de divertisment si informare, ca "Realitatea ilustrata"; sunt si reviste de specialitate

īn diferite domenii ale stiintelor umane sau ale naturii, precum si īn stiintele exacte.

O forma noua de raspāndire a informatiilor o reprezinta radioul. Activitatea de radiodifuziune "ts\ are īnceputurile īn 1928, printre pionierii ei īn Romānia fiind inginerul M. Konteschweller. O data cu marirea numarului de abonati radio, acest nou element al vietii culturale romānesti īnceteaza a mai fi doar o noutate tehnica privita cu curiozitate, devenind efectiv ceea'ce este prin vocatie: un factor deosebit de eficient īn vehicularea informatiei si un agent de prim ordin īn procesul de uniformizare culturala cu consecinte unele apreciate unanim, altele controversate. O data cu cresterea popularitatii radioului, se diversifica emisiunile sale si deci si publicul caruia i se adreseaza De mare audienta se bucura "Teatrul radiofonic", acesta beneficiind de vocile celor mai importanti actori ai vremii.

Teatrul'\nsus\ cunoaste, si el, īn perioada interbelica o epoca de dezvoltare si de īmbogatire stilistica. Dupa Marea Unire functioneaza teatre la Bucuresti, Cluj, lasi, Craiova, Cernauti si Chisinau. Confruntate cu dificultati financiare, ultimele trei īsi īntrerup activitate īn 1935 īn afara teatrelor sustinute de stat, exista altele subventionate de diferite institutii sau companii teatrale particulare, īn 1940, la Bucuresti functionau sapte astfel de teatre. Numarul lor era variabil, dupa cum si existenta unora dintre ele era efemera. īn afara repertoriului clasic universal si a dramaturgiei nationale, ele abordau genuri agreate de publicul de diverse categorii. Un succes constant l-a cunoscut trupa de revista a lui C. Tanase, mizānd pe umorul cu trimiteri la realitatea imediata prin care se caracterizau cupletele marelui comic.

Teatrul liric cunoaste si el succese īn perioada de care ne ocupam Pe scena operelor din Bucuresti, Timisoara si Cluj este reprezentat un repertoriu destul de variat, īn care, totusi, creatia autohtona, īnca insuficient apreciata de marele public, patrunde cu greu. Daca reprezentantii artei componistice sunt receptati de public cu oarecare reticente, gustul acestuia fund mai favorabil repertoriului clasic, īn schimb, arta interpretativa romāneasca īsi continua seria succeselor deja traditionale atāt pe scenele din tara, cāt si īn turnee pe marile scene ale lumii.

Cinematograful devine īn aceasta perioada forma cea mai accesibila si cea mai populara. Productiile prezentate sunt de regula straine, predominānd cantitativ cele americane. Pe lānga "Noapte furtunoasa" trecem īn palmaresul filmului autohton si premiul obtinut la Venetia de documentarul lui Paul Calinescu despre Basarabia. Mult mai consistenta este filmografia cu caracter documentar, īncepānd cu secventele sistematic īnregistrate pentru jurnalele de actualitati care īnsoteau reprezentantiile din salile de cinematograf, adevarate cronici īn imagini ale vietii sociale si politice īn Romānia interbelica.

Mai putin supuse unui proces de institutionalizare, muzica si artele plastice si-au alcatuit īn perioada 1918-1948 cadrele prpprii.

īn artele plastice factorul de legatura l-a constituit "Sindicatul Artelor Frumoase", avānd ca scop principal sustinerea intereselor de breasla ale plasticienilor si reprezentarea lor pe plan civic. īn paralel, au activat diferite grupari constituite pe criteriul afinitatilor estetice īntre care cele mai importante

Henri Coanda

Gheorghe Marinescu

sunt "Tinerimea Artistica". īnfiintata īn 1901 ca o asociatie cu scopul īnnoirii artelor plastice romānesti se dovedeste cea mai longeviva dintre acestea. Existenta īn numar mare a diverse asociatii, unele avānd scopuri culturale, continua, de altfel, sa caracterizeze societatea romāneasca si īn perioada 1918-1948. La fel "Astra", care se adapteaza treptat, continuāndu-si munca de ridicare culturala a mediilor romānesti din Transilvania, cu precadere a taranimii, prin intermediul cadrelor didactice si al clerului, īn colaborare cu alte organisme vizānd scopuri asemanatoare.

Un rol cultural important si l-au asumat si diferitele fundatii, cum ar fi "Fundatiile Regale" s\ "Fundatia IC. Bratianu". Avānd o traditie inaugurata īnca de regele Carol I, "Fundatiile Regale"cunosc un moment de maxima activitate sub domnia lui Carol al II, cānd, sub acest generic, fiinteaza o revista, poate cea mai prestigioasa publicatie culturala din epoca, Orchestra Filarmonica, Fundatia "Regele Carol I", Fundatia "Principele Carol", "Fundatia pentru Literatura si Arte Frumoase Regele Carol II", "Fundatia Regele Ferdinand", Institutul de Cercetari stiintifice de la Cluj, Observatorul de Astronomie Fizica de la Dubasarii Vechi s\ Muzeul "Al. St. Georges" din Bucuresti. Este impresionant bilantul editorial al "Fundatiei pentru Literatura si Arta Regele Carol II", axata pe promovarea valorilor nationale din diferite domenii de creatie prin tiparirea valorilor de vārf din diferite discipline artistice sau socio-umaniste: /V. lorga, N. Cartojan, G. Oprescu, Perpessicius, Noica, Cioran, E/iade, Ralea, Calinescu, Cioculescu, Bacovia, Mateiu Caragiale, Emil Botta, V. Voiculescu, L. Blaga, Virgil Gheorghiu, Arghezi,   Goga etc. Sub aceleasi auspicii au publicat, la

īnceputul carierei lor, Zaharia Stancu, George Lesnea, Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu, Eugen Jebeleanu, nume care s-au īnscris, cu precadere, īn istoria literara a deceniilor postbelice. Aceleasi fundatii īi datoram publicarea Bibliei īn traducerea lui Gala Galaction. īn sfārsit, dezvoltānd ideile lui Spiru Haretsi Nicolae lorga, "Fundatiile Regale''au organizat si patronat miscarea de ridicare culturala a satelor, prip intermediul unor tineri special pregatiti pentru a-si asuma raspunderi organizatorice īn aceasta directie, īn jurul unei institutii educationale polivalente numita "Camin cultural". Alte echipe de tineri, sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, au fost trimise pentru a studia diferite zone etnografice ale tarii. īn afara studiilor publicate, activitatea lor s-a concretizat si īn īnfiintarea Muzeului Satului din Bucuresti.

Cel mai īnalt for cultural a fost, īn perioada 1918-1948, Academia Romāna. Personalitatile care o compuneau au avut contributii importante īn dezvoltarea literaturii, artei, istoriografiei, lingvisticii, precum si a stiintelor naturii, chimiei, fizicii, matematicii. Unele dintre cele mai marcante personalitati īsi īncepusera activitatea īnca din perioada precedenta. Istoricii N. lorga, V. Pārvan sunt dintre cei activi īnca de la sfārsitul secolului trecut, īn timp ce CC. Giurescu apartine unei generatii mai noi. īn filologie si lingvistica traditiile sunt duse mai departe de OvidDensusianu si Sextil Puscariu.

Savanti romāni cu contributii de seama īn perioada 1918-1948, sunt si Gh. Longinescu (chimie), LazarEdeleanuipe\rodn\m\e), stefan/a Maracineanu si stefan Procopiu (fizica), M. Draghiceanu, I. Simionescu (geologie), Vintila Mrhailescu (geografie), E/ie Radu (hidroconstructii), D. Leonid(electrotehnica) si multi altii. Germanul Hermann Oberth, originar din Transilvania, este considerat unui din parintii aeronauticii.

Cercetarea stiintifica, depasind cadrul traditional al universitatilor, se organizeaza independent de acestea. Iau fiinta institute de seruri si vaccinuri, de igiena si sanatate publica, de zootehnie, un institut forestier si altul pentru cultivarea tutunului, institute de cercetari īn domeniile economiei, energiei, statisticii. stiinteje umaniste, īn special datorita activitatii lui N. lorga, beneficiaza si ele de institute de istorie nationala, istorie universala, studii bizantine si studii sud-est europene.

Ca o concluzie generala, se evidentiaza faptul ca perioada interbelica se constituie ca un complex de aspecte, adeseori diferite īntre ele pāna ia antagonism. Ceea ce unifica acest ansamblu atāt de heteroclit īn aparenta este desprinderea definitiva, īn aceasta perioada, de mai vechiul complex al "intrarii īn Europa", integrarea culturala īn miscarea de idei, asa cum se desfasura ea la acea vreme pe plan mondial, fiind un fapt īmplinit si resimtit ca atare. Abandonarea acestui vechi complex razbate deopotriva, desi īn mod diferit, atāt din demersurile īntreprinse īntru cautarea si definirea surselor specificului national, cāt si īn toate creatiile, urmarind firul logic al unei dezvoltari interne mai mult decāt raportarea la categoriile istorice, etnice sau religioase. Fara a urmari, programatic, o punere de acord cu gāndirea contemporana din Occident, ele sunt, cu naturalete, nu īn pas cu ea, ci chiar parte a sa, īntr-o epoca īn care locul Romāniei īn familia spiritualitatii europene constituia un adevar de la sine īnteles.

i

Despre "Viata teatrala", din "Istoria Teatrului īn Romānia":

"Un fenomen caracteristic acestei perioade este īnmultirea fara precedent, a numarului de īntreprinderi teatrale semioficiale sau particulare, unele de lunga existenta, altele ocazionale. Ansamblurile acestea, unele slujind teatrul dramatic, altele teatrul de divertisment, revista, comedia muzicala, brazdeaza tara īn lung si īn lat, beneficiind de īnlesniri materiale, de reduceri ori scutiri de taxe atunci cānd īsi stabilesc itinerarii īn noile provincii. Companiile dramatice si teatrale particulare au adeseori īn frunte actori de prestigiu ca Maria Ventura, Marioara Voiculescu, Tony Bulandra, Lucia Sturdza-Bulandra, Ion Manolescu, Gheorghe Storin, Vladimir Maximilian, Elvira Popescu, Ion lancovescu, Misu Fotino, Mana Filotti. Sufletul Teatrului de revista de-a lungul a doua decenii este Constantin Tanase, actor de extrema dotare pentru acest gen de teatru, excelent organizator de trupa, cupletist curajos, artist de īnalt spirit civic. O intensa si febrila activitate de turnee desfasoara, concomitent, trupele maghiare, germane, evreiesti, care joaca īn Transilvania, Banat, Bucovina, precum si īn Moldova, Muntenia, Oltenia.

TEMĂ:

- Prezentati principalele institutii de cultura si rolul lor īn perioada interbelica.