Vechimea domeniului Craiovestilor

Vechimea domeniului Craiovestilor

Domeniul lui Neagoe Strehaianu era constituit în domnia lui Vlad Calugarul si trebuie sa fi fost vechi la moartea sa, ceea ce este usor de explicat daca luam în considerare ca banul, departe de a fi fost un anonim iesit la iveala, prin favoruri, în domnia lui Tepelus, cum s-a pretins, se dovedeste ca era boier de divan înca din 1475. într-adevar, în doua hrisoave din acest an, pastrate în original, de la predecesorul lui Ţepelus, Laiota Basarab,

tatal Craiovestilor figureaza ca boier fara dregatorie indicata, în rând cu alti feulali dintre cei mai importanti ai Ţarii Românesti'.

Vechimea domeniului acestei familii este sugerata si de urmatorul fapt.care reiese din analiza pricinilor constatate în documentele folosite aici, pentru satele cu origine cunoscuta. Din totalul de 91 de sate mostenite de l 252d37c a Neagoe Strehaianu, urnusii sai au purtat pricini pentru 29 de sate. Dintre aceste pricini, 7 au fost procese de revendicari pornite de Craiovesti, pentru sate ce le fusesera cotropite în rastimpurile cândfimilia era prigonita de domni, iar 22 sunt procese de succesiune, iscate între urmasii Ciiovestilor. Cu alte cuvinte, pentru cele 91 sate de mostenire nu constatam nici un proces hcare sase fi contestat vechiul drept de stapânire al Craiovestilor. Cu totul alta este situatii celor 21 sate achizitionate si de danie domneasca. Pentru ele s-au iscat 12 procese si în toate cazurile a fost contestat tocmai dreptul de stapânire al Craiovestilor, care sunt învinuiti de cotropire. Faptul ca în legatura cu satele de mostenire nu s-au ivit asemeneaontestatii, desi numarul lor era de peste patru ori mai mare decât cel al achizitiilor, arata caavem de-a face cu un domeniu vechi, ca stapânirea lui Neagoe Strehaianu în satele sale numai facea obiect de litigiu. împrejurarea ca noi posedam astazi nurrfai un mic numar de documente din secolul al XV-lea nu infirma aceasta concluzie, deoarece chiar în acde putine documente gasim consemnate procese privitoare la alte domenii boieresti, mulimai mici decât cel al Craiovestilor, iar pe de alta parte, prigonirile anterioare anului 13(0 ne sunt cunoscute si din izvoare de dupa aceasta data.

Tabel 2

Dar concluzia care se desprinde din toate analizele de mai sus, ca principalul domeniu boieresc din Ţara Româneasca, de la sfârsitul secolului al X"V-lea, eraiechi si ca stapânul sau, banul Neagoe Strehaianu, cobora dintr-o familie de asemene veche si importanta, se afla în contradictie cu întelesul ce s-a atribuit inscriptiei amintite de pe mormântul lui Vladislav II, care formeaza argumentul principal în teoria despre subita ridicare a Craiovestilor prin favoruri domnesti. în ce priveste problema favonirfor, trebuie facute însa urmatoarele constatari, care ne ajuta sa întelegem faptele altfel decât pâna acum. Chiar din documentele acestei perioade se cunosc un sir întffegde bci<ri, carora domnii le-au facut danii de sate, dar nici un mare domeniu din ŢarM Romântisca nu se constata a fi fost creat pe aceasta cale. Situatia se explica, mai întâi, prin aceeua domnii Perioadei la care ne referim nu posedau un mare domeniu public, din care sâjoata face

D.l.R._t veac. XIII-XV, p. 153,155. Unul din aceste hrisoave fusese semnalat "fara a-râtaredeiztj" de Minea, Vlad Dracul, p. 90-91, dar Filitti nu 1-a putut folosi (Banatul Olteniei, p. 25). Pentri» importaitjbierilor tara "'Vane si pentru situatia din 1475 a lui Neagoe de la Craiova, v. si mai departe.

danii, si din acesta cauza, când voiau totusi sa daruiasca, ei se vedeau nevoiti sa cumpere sate "din agonisita lor", cum se precizeaza adesea în documente. Constatarea se refera nu numai la Vlad Calugarul, cel mai mare cumparator de sate dintre domnii de pâna la el, pe care le achizitioneaza în scopul de a-si înzestra ctitoriile, ci si la Vladislav II însusi, despre care aflam ca a cumparat o jumatate de sat, pentru a o darui unei manastiri¹- Atât predecesorul, cât si urmasul lui Vladislav, adica Vlad Dracul si Vlad Ţepes, fac acelasi lucru: primul cumpara o vie spre a o darui manastirii Govora, iar ultimul doua sate, pentru care plateste, dupa un izvor târziu, importanta suma de 360 000 aspri, spre a-si înzestra o sora. Este evident ca, din sate cumparate, nici un domn nu ar fi putut darui cuiva un domeniu de marimea celui stapânit de Neagoe Strehaianu.

Se poate sustine însa ca domnii au avut posibilitatea de a-si crea disponibilitati de sate pe calea confiscarilor pentru viclenie. Documentele cuprind într-adevar un mare numar de sate "cazute domnesti", care au fost daruite unor favoriti, dar nici în acest chip nu s-ar fi putut naste cel mai mare domeniu boieresc din tara. Cercetarea metodica a documentelor referitoare la daniile din aceasta categorie arata ca satele respective s-au întors, aproape toate, mai curând sau mai târziu, în familia vechiului stapân. Averea boierilor vicleni si a pribegilor putea fi confiscata de domnul din scaun, care o putea darui unor credinciosi, dar urmasii sai restituiau, mai totdeauna, bunurile atribuite astfel, deoarece în conditiile politice de atunci domnul ridicat în scaun era de obicei dusmanul celui precedent, iar boierii considerati "vicleni" de domnul cel vechi, erau "credinciosi" celui nou. Iata de ce nu s-a putut identifica nici un domeniu boieresc, de oarecare importanta, care sa se fi creat prin danii domnesti de sate confiscate, desi tocmai pentru asemenea sate avem informatii relativ mai numeroase, fiindca în legatura cu ele s-au iscat cercetari si procese. în afara de aceasta, pentru problema noastra mai trebuie retinuta o constatare. Din lista nominala a boierilor vicleni, ca si din cea a beneficiarilor miluiti cu sate confiscate, reiese ca pâna la "criza boiereasca" din domnia lui Mircea Ciobanul amândoua aceste categorii au fost formate aproape exclusiv din boieri mari, parinti si urmasi de dregatori de divan, nu din oameni marunti, ridicati prin efectul acestor mili domnesti. Prin daniile de sate confiscate pentru viclenie nu s-au împrospatat rândurile marii boierimi a Ţarii Românesti si nu s-au creat domenii permanente.²

Asadar analiza informatiei privitoare la daniile domnesti nu ne permite sa ajungem la concluzia ca, în secolul al XV-lea, un domeniu ca cel al Craiovestilor putea fi creat în acest chip. Cum se poate explica atunci indicatia, data de Craiovesti în inscriptia de pe mormântul lui Vladislav II, potrivit careia acest domn "i-a ridicat vlastelini"? Dupa cum am aratat, pentru Filitti sensul inscriptiei era ca Vladislav "a boierit pe tatal lor", ceea ce, în conceptia lui, însemna ca în aceasta "boierire" trebuia sa se vada atât începutul carierei lor politice, cât si al averii lui Neagoe Strehaianu³. Miezul problemei consta, deci, în a stabili daca termenul "vlastelin" are sau nu vreo legatura cu stapânirea pamântului.

"si am cumparat domnia mea jumatate clin Bucsani si am închinat-o manastirii", D.I.R., veac. XIII-XV, p-

Pentru toate aceste constatari v. mai sus, cap. I.

Cautând sa explice termenul "vlastelin", Filitti pornea de la urmatoarea analiza: " Vlastiteli erau, la sârbi,
proprietarii, o nobleta legata de stapânirea solului, si anume vlastelini proprietarii mari, iar vlasteli proprietarii
mici, cu obligatia de a merge la oaste si de a da cai pentru razboi. As crede... ca epitetul de vlastelini, nu se refera
la o dregatorie ce Neagoe ar fi obtinut de Ia Vladislav, ci sau la introducerea sa în sfat, fara titlu, de catre acest
domn sau mai degraba la harazirea mosiei Craiova si a altora pe care le gasim în stapânirea fiilor sai", Banatul
Olteniei, p. 28.

_I

în Lexiconul slavo-român al lui Mardarie Cozianul, acest termen este explicat astfel: "vlastelin - dregatorul, boier puternic"¹, ceea ce concorda cu etimologia (de la slavul vlast «putere»). Cu acelasi sens cuvântul apare si în materialul diplomatic. în documentele la care ne referim aici, termenul vlastelin sau vlastel, caci în actele noastre ambele forrne au, fara nici o îndoiala, aceeasi valoare, se întâlneste de 72 de ori. în 21 din aceste cazuri se spune, fara precizari de persoane, ca domnul a judecat în divan "cu cinstitii sai vlastelini", cu "vlastelinii si dregatorii", sau cu "vlaste linii si boierii". Pe de alta parte, cele 34 persoane indicate nominal, care poarta titlul de vlastelin în documente (adesea de mai multe ori), sunt mentionate în acelasi timp si cu dregatoriile pe care le detineau, în speta: ban , vornic, logofat, spatar, comis, stolnic, paharnic, postelnic, armas si pârcalab de Poenari, dar si ca jupani fara dregatorie, într-o vreme când asemenea jupani figureaza de obicei în fruntea divanului domnesc. Despre 20 dintre acesti 34 vlastelini documentele mai adauga indicatia ca erau si "din casa domneasca", adica se înrudeau cu domnul. Este deci întemeiata constatarea ce s-a facut, ca vlastelinii erau cei mai apropiati dregatori ai domnului². Prin favoarea acestuia, ei se deosebeau oarecum de ceilalti dregatori, caci dintre cei aproximativ sapte sute de boieri, care apar în divanele secolelor XIV-XVI, doar micul numar de mai sus au purtat titlul de vlastelin si aceasta indiferent de treapta ierarhica oficiala a dregatoriei detinute. Când domnul ridica pe cineva vlastelin nu însemna, prin urmare, ca îi daruia mosii sau ca-1 introducea dintr-o categorie sociala inferioara în clasa boiereasca, ci ca promova pe un boier într-o dregatorie de divan, înaltata si printr-o speciala favoare personala. Inscriptia de mormânt, pusa de Craiovesti, arata ca Vladislav le-a acordat, evident în persoana tatalui lor, o asemenea dregatorie. De altfel, în divanele acestui domn figureaza un Neagoe stolnic³, care poate fi Neagoe Strehaiarxu.

Doua acte de la începutul secolului al XVII-lea (când termenul' vlastelin nu mai apare în documente) cuprind o analogie referitoare chiar la un descendent al Craiovestilor, care confirma aceasta concluzie. în 1590, Craiovestii se gaseau înlaturati, de mai multe decenii, de la marile dregatorii ale Ţarii Românesti. Cum s-a vazut însa din actul partajului de la 1589, urmasii lui Pârvu si Radu Craiovescu detineau totusi domenii de cea mai mare importanta. în aceste conditii, seful ramurei de la Brâncoveni a familiei, Danciu, viitorul mare vornic, a recurs la oficiile unui boier influent, Iane banul Craiovei, ca sa-1 determine pe stefan voda Surdul sa-i încredinteze o dregatorie. Pentru serviciu, Danciu i-a dat lui Iane ban satul Bailesti, dar fara vreun folos, ceea ce a provocat mai târziu un proces de revendicare. Aceste fapte sunt relatate, într-un act din 1603, în urmatorii termeni: "când au fost în zilele lui Io stefan voievod, ...jupan Danciu dvornecul... au dat acest sat... lui jupan Iane mare ban ... ca sa aiba cinste si socotinta si sa-i scoata dregatorie de la stefan voievod. Deci jupan Danciul dvornicu el au fost numai cu satul dat, iar mila si cinste si cautare n-au avut nimic, nici nu i-au fost scos vreo boierie de la stefan voda"⁴. Ni s-a pastrat si un ravas românesc, pentru juratorii boierilor Brâncoveni, despre care se spune ca urmau , ,sa juna cum dat Danciul vornic ... satul Baiulesti ca sa-i faca bine, sa-1 boiereasca, si nu 1-au

' Mardarie Cozianul, Lexicon, p. 117.

* stefanescu, începuturile baniei de Craiova, p. 237.

D.I.R., veac. XIII-XV,p. 117 si urm.

'Wc/em, veac .XVII, voi. I,p.94. Un alt ca/, de trafic de influenta a fost mentionat mai sus.înlegâtuia cu Ban*u
^b»n si boieru Staie. ,

facut"'. Asadar, în terminologia contemporana era propriu sa se spuna despre Danciu din Brâncoveni ca poate fi boierit, desi el avea în ascendenta pe marii bani Craiovesti si p_e Neagoe Basarab, si cu toate ca era, fara îndoiala, unul dintre principalii stapâni de sate din vremea sa. Expresia: sa-i scoata boierie sau: sa-1 boiereasca, are aici valoarea expresiei din inscriptie: sa-i ridice vlastelini, si se refera strict la acordarea unei dregatorii. Analogia privitoare la Danciu din Brâncoveni mai arata ca textul inscriptiei puse de Craiovesti poate însemna, tot asa de bine, ca pentru prima data în 1456 un membru al acestei familii a fost facut mare dregator, dupa cum poate sa aiba si întelesul ca Neagoe Strehaianu a fost chemat, atunci, într-o asemenea slujba, dupao perioada de criza politica prin care trecuse familia sa, datorita unor împrejurari ramase necunoscute; dar în ambel6 cazuri urmeaza sa socotim ca domeniul sau era mai vechi decât mijlocul secolului al XV-lea.