Viata spirituala în provincia Dacia
[2] Astfel, ultima lucrare de sinteza, depasita însa de la publicarea ei, apartine americanului L. Weber Jones. Principalele lucrari de sinteza asupra istoriei Daciei romane nu depasesc stadiul unei prezentari generale, dar au fost întocmite si sinteze partiale, adevarate micromonografii referitoare la divinitatile panteonului greco-roman din Dacia, la cultele orientale sau la cele traco-dacice. În ceea ce priveste izvoarele istorice, cele epigrafice sunt cele mai la îndemâna, din aceasta categorie facând parte 1200 de monumente. Mai numeroase sunt însa monumentele figurate, locul principal fiind detinut de piesele sculpturale, în cele mai multe cazuri votive, numarul acestora ridicându-se aproape la o treime din numarul total al inscriptiilor de tot felul. Tot din aceasta categorie fac parte si numeroase piese de bronz, teracote si piese de gliptica - geme si camee.
[10] Caracterul oficial al cultului sau rezulta din inscriptii închinate lui în majoritate de militari si magistrati, imperiali si municipali, crezându-se ca Jupiter se supunea deciziilor magistratului si ca acesta actiona în functie de interesele religioase comunitare. Juno, perechea divina a lui Jupiter, precum si Minerva, al treilea membru al triadei capitoline, aveau mai putine dedicatii individuale, dar Minerva era adesea reprezentata în statuete de bronz si în gliptica. O inscriptie din Apulum face aluzie la calitatea Minervei de participanta la consiliul lui Jupiter - Jovis consiliorum particeps, iar alte câteva epigrafe amintesc întregul grup dii consentes. Triada capitolina în întregul ei este atestata epigrafic la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum si Napoca. Diana, prin cele aproape 60 de inscriptii care i-au fost închinate si cele 50 de reprezentari figurative, ocupa un loc important în religia Daciei. Daca majoritatea inscriptiilor o numesc de obicei Augusta sau Regina, o epigrafa din Apulum îi acorda un epitet deosebit -mellifica. Apollo, venerat în peste 25 de inscriptii , pe un altar din Potaissa este numit Deus Fortis Phočbus Particus, iar o inscriptie din Apulum îl numeste Salutaris. Mars si Venus, divinitati agreate în domeniul militar, sunt rar întâlnite în inscriptii. Zeul razboiului, într-o epigrafa din Drobeta, este numit gradivus; cultul zeitei Venus, care apare în doar cinci inscriptii, prezinta mai ales aspecte particulare. Mercurius este atestat în aproape 40 de inscriptii monumente si reprezentari figurative fiind prezent în ipostaza de gubernator. Ultimele patru divinitati dintre dii consentes - Ceres, Vesta, Vulcanus si Neptunus sunt mai putin importante în panteonul Daciei. Atât Ceres, cât si Vulcanus sunt adorati ca Augusta, respectiv Augustus.
[17] Hercules este adorat mai cu seama în lumea muritorilor si la Baile Herculane ca invictus, Augustus, conservator, salutifer, cultul sau fiind atestat prin peste 50 de dedicatii epigrafice, la care se adauga peste 90 de imagini. De asemenea, e întâlnit în Dacia cu epitetul deus.
[20] Zeitatilor medicinei, Aesculapius si Hygia, li s-au dedicat altare votive drept multumire pentru vindecare, mai ales în asklepeioanele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa si Apulum dar si î locurile cu ape termale cu efect curativ; în reprezentari apare si zeul convalescentei: Telephorus.
[23] Hekate considerata divinitate a noptii si farmecelor cu puteri oculte î cer si în lumea infernului, fiind reprodusa cu trei capete si trei rânduri de brate înarmate cu pumnale bice si facle; Dioscurii, divinii frati-gemeni, protectori ai navigatorilor se întâlnesc, asociati, pe frontonul unui basorelief dedicat Cavalerului trac; Priapus, protectorul fertilitatii gradinilor si ogoarelor este adorat în aceasta perioada si ca Pantheus; nimfele Nymphae, carora li se dedica inscriptii si apar în reprezentari colective, dar si individualizate - Leda, Flora si Pomona; în strânsa legatura cu cultul zeitei Venus apar numeroasele reprezentari ale lui Amor-Eros, care apare la Sucidava pe doua pietre, gravate.
[27]Putine monumente s-au ridicat în Dacia pentru frigianul Sabazius, Cimistenus din Bithynia si pentru zeul sarpe Glykon. Divinitatile egiptene se raspândisera în lumea mediteraneana înca din epoca elenistica. Locul principal este detinut de Isis si Serapis, acesta din urma închipuit ca un Zeus - Jupiter barbos, asigura fertilitatea solului si vindecarea bolilor. Un loc aparte îl ocupa divinitatile din Syria, o serie de baalini locali sirieni sincretizati cu Jupiter: Jupiter Heliopolitanus, Jupiter Balmarcodes, Jupiter Dolichenus,Turmasgadis, Dea Syria, Baltis si Azizus. Enigmatic ramâne Deus Aeternus, cunoscut prin numeroase inscriptii în Dacia Superioara - divinitate abstracta, ce încurca o sinteza între monoteismul iudaic si divinitatea suprema a panteonului roman, o placa votiva din capitala provinciei asociindu-l cu Iuno si angeli.
[34] Li se adauga divinitati colective precum Badones Reginae, Quadriviae, Matronae, numite în inscriptiile votive Dominae, Gesahenae si Austriahenae. Se întâlnes în Dacia si Cernunnos, zeul cu coarne de cerb, Epona, zeul razboiului, precum si Hercules Magusanus.
[40],- divinitate anguipeda cu trup omenesc si cap de cocos, înarmata cu bici si scut, amulete care poarta numele zeului suprem al gnosticilor basilidieni, descoperite la Romula, Tomis, Porolissum si Orlea.
[44]Astfel, din contopirea lui Jupiter lui Zbelsurdos a rezultat Jupiter Zbelsurdos, din Jupiter si Baal din Doliche, a rezultat Jupiter Dolichenus, iar dinJupiter si Marele zeu din Heliopolis a rezultat Jupiter Helliopolitanus. Acelasi sincretism pare sa fi avut loc si pentru divinitati dacice, cunoscute prin interpretatio romano: Diana Augusta si Diana Mellifica, Liber si Libera, Hercules invictus, Silvanus. De asemenea în cadrul fenomenului de sincretism se situeaza si cultul cavalerilor danubieni, de sorginte traco-dacica, rezultat al contopirii mai multor divinitati, a caror înfatisare apare pe monumente sculpturale din piatra, arama si plumb.
Se poate constata, la locuitorii provinciei Dacia ca homo religiosus, trei categorii de actiuni si atitudini, functie de locul sau în societate: avea cercul intim de divinitati personale, pe care le considera protectoare; din spirit civic participa la manifestarile oficiale, publice ale cultelor romane; privind cu respect sau cu toleranta la zeii vecinului care puteau sa fie altii decât ai sai. Toleranta a guvernat ansamblul vietii religioase, facilitând astfel convietuirea numeroaselor culte si tendinte diverse într-o spiritualitate bogata.
|
