Vremea revolutiilor

Vremea revolutiilor

Cristian MUNTEANU

Stelian TANASE
Miracolul revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste
Editura Humanitas, Bucuresti, 1999, 432 p., f.p.


La un deceniu de la revolutia din 1989, cartea lui Stelian Tanase despre revolutia din 1989 reconstituie cu precautie mo 15415m122p mentul prabusirii intregului sistem comunist, analizind pasii care au facut "miracolul" posibil. Un "miracol" cu multe fatete, cite una pentru fiecare dintre statele foste membre ale lagarului socialist. Stelian Tanase prezinta in paralel evolutia situatiei in fiecare dintre aceste state, demontind, printr-un efort de documentare remarcabil si printr-o analiza rece, mecanismele ce au dus la punctul de tensiune maxima care a fost anul 1989. Istoria decaderii si a disparitiei Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste si a imperiului URSS in Europa de Est merge in paralel cu aventura Armatei Rosii in Afganistan, de la invazia din 1979 si pina la incheierea retragerii, in 1989. Un urias cu picioarele de lut, Marea Armata Eliberatoare nu a supravietuit propriului sau Vietnam, dezastrul militar fiind sincron cu cel al intregului experiment comunist.
Pe acest fundal, asistam la agravarea continua si accelerata a simptomelor care anuntau sfirsitul comunismului de factura sovietica. In acelasi timp, Miracolul revolutiei a lui Stelian Tanase urmareste si transformarile prin care a trecut comunismul asiatic (a se citi cel chinez), in incercarea de a nu calca pe urmele marelui vecin. Umanizarea doctrinei dure, care le-a scapat de sub control sovieticilor si s-a transformat intr-un val revolutionar de catifea sau de singe in Europa, isi are corespondent in amestecul straniu de capitalism si economie centralizata care functioneaza inca in China.

Primul capitol al cartii, intitulat Ruleta ruseasca, este un excurs in istoria contemporana a celor doua mari state comuniste, Rusia si China, cu un accent pus pe tensionarea relatiilor si pe ruptura care apare la un moment dat intre Moscova si Beijing. In ce priveste Rusia, totul porneste de la invadarea Afganistanului in iarna lui 1979, apoi sint trecute in revista premisele doctrinei Brejnev si sint expediate in citeva rinduri scurtele "domnii" ale lui Andropov si Cernenko, pentru a se ajunge la venirea la putere a lui Gorbaciov, in martie '85. "Gorbaciov nu este, la inceputul regimului sau, constient de amploarea dezastrului si deci a reformelor care trebuiau facute pentru a salva Imperiul. Gorbaciov crede in sistem, in rolul de avangarda revolutionara al partidului, in socialismul real, chiar daca viziunea sa imprumuta elemente din «socialismul cu fata umana». Intentia sa este de a elimina obstacolele care impiedica sistemul sa functioneze. El doreste o modernizare a ceea ce au creat Lenin si bolsevicii", afirma Stelian Tanase, in acelasi spirit cu ceea ce spunea Eltin despre pendularea lui Gorbaciov intre teoria socialismului uman si practica reformelor de deschidere spre piata. Si mai departe: "Ce fel de reforme dorea Gorbaciov sa aplice? Era el capabil sa joace rolul unui sever si incoruptibil conducator? Toata lumea stia ca Gorbaciov a fost intotdeauna un aparator al socialismului cu fata umana. Asta suna bine in teorie. Dar in practica, fostul secretar general era atit de inspaimintat sa faca dureroasa ruptura cu trecutul, era atit de ancorat in sistemul nostru sovietic, incit prima data a fost ingrozit de noile concepte de «piata» si de «proprietate privata»".

Capitolul Criza poloneza introduce in scena o institutie cu un statut foarte diferit in fiecare dintre fostele tari comuniste - de la cel de anexa a statului si martor pasiv, incapabil de atitudini oficiale, ci doar de dizidente personale, pina la cel de nucleu de rezistenta morala si generator de proteste de strada: biserica. Rolul ei in cazul Poloniei este cu totul special, mai ales incepind din 1978, cind, pentru prima data dupa 400 de ani, este ales un papa neitalian, slav, cardinalul Cracoviei, Karol Wojtyla. Printre implicatiile de ordin secund ale primei vizite a papei in Polonia este numita chiar nasterea Solidaritatii din grevele anului 1980.

Stelian Tanase insista asupra a ceea ce numeste "factorul Gorbaciov", subliniind intr-un capitol aparte rolul decisiv pe care liderul de la Kremlin l-a avut in declansarea proceselor de reforma sau in crearea unor expectatii favorabile reformei in Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, RDG si chiar in Romania. In Polonia, reactivarea Solidaritatii, desfiintata oficial sub dictatura militara, a fost posibila nu numai din cauza noului val de greve din 1988, dar si datorita relatiilor dintre Gorbaciov si Jaruzelski si a felului in care Gorbaciov a inteles sa il indemne pe generalul polonez sa avanseze pe calea reformelor. Ungaria traise deja miracolul revolutiei in '56, asa cum Cehoslovacia si-l traise pe al sau in '68. Toleranta lui Gorbaciov si reformele pe care el le preconiza gaseau aici terenul cel mai fertil pentru a da roade. In Cehoslovacia mai ales, "sursa puterii regimului Husak era relatia speciala cu Kremlinul. O data ce Gorbaciov declara ca pe viitor Armata Rosie nu va mai servi ca instrument pentru a mentine la putere nici un guvern comunist, dintre toate, regimul lui Husak este cel mai amenintat. s.t Supravietuirea sa depinde de Moscova. Acest argument ii indeamna pe Gustav Husak, Vasil Bilak, Milos Jakes sa urmeze noua politica a Kremlinului. A urma aceasta politica inseamna a introduce reforme." Spre deosebire de Cehoslovacia si Ungaria, in RDG si Romania, Honecker si Ceausescu nu-si puteau permite nici un fel de pas spre glasnost sau perestroika.

Capitolul 1989, anul miracolului este axul cartii lui Stelian Tanase. Aici converg toate istoriile, aici se dezlantuie toate energiile si aici ar fi trebuit sa se confirme toate sperantele. A existat o singura mare exceptie: revolutia ratata din China. Evenimentele din Piata Tien Anmen sint povestite in stilul frust, cu fraze taiate, de documentar, al intregii carti: "In seara de 3 iunie, simbata, coloane de tancuri apar pe bulevardele Beijing-ului. Deschid focul in unele intersectii, desi sint departe de baricadele din Tien Anmen. Ucid si ranesc multe persoane. Trec peste trupurile celor care incearca sa le opreasca. s.t Primele trupe ajung in Tien Anmen, noaptea la 2.30. In piata mai sint citeva mii de demonstranti. Corespondentii de presa filmeaza ultimul act al dramei. Armata deschide focul. Demonstrantii se retrag treptat spre margini. Armata ocupa centrul pietei. s.t Mii de morti si raniti. In 4 iunie, duminica in zori, la 6.20, piata este complet ocupata de armata". Comparatii directe intre genocidul din Piata Tien Anmen si revolutia romana pot fi gasite citeva pagini mai departe. Mai pe larg sint tratate revolutiile europene: grevele organizate de Solidaritatea si apoi alegerile libere pe care opozitia le-a cistigat, revolutia negociata din Ungaria, exodul de neoprit al est-germanilor si caderea Zidului Berlinului, lovitura de palat de la Sofia, revolutia de catifea din Cehoslovacia si, in fine, Craciunul insingerat din Romania. Aici, stilul lapidar al lui Stelian Tanase nu lasa loc interpretarilor. Afirmatiile directe, sacadate, nu au nimic din menajamentele altor voci fata de "misterele revolutiei" sau fata de actorii evenimentelor: "In masacrul ce are loc in Piata Operei din Timisoara se petrec scene dantesti, de infern. Se trage din toate partile, victimele cad pretutindeni. Femei, copii, batrini, tineri. La 19.15 seara, armata deschide din nou focul. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns. Ordinul de a trage in multime se executa in toate cartierele".

Stelian Tanase nu agreeaza teza complotului organizat de Moscova si nu comenteaza nici varianta loviturii de stat puse la cale de esalonul doi al Partidului Comunist si de cadre ale armatei. "Cit a fost amestec sovietic in 21-22 decembrie? Unii (Radu Portocala si Michel Chastex) sustin ca inlaturarea lui Ceausescu a fost rezultatul unui complot urzit de Moscova in colaborare cu vechi agenti, implantati inca din anii '50 la Bucuresti. Adevarul e ca Romania nu mai era controlata de URSS de 25 de ani."
Cele doua capitole din finalul cartii Peisaj dupa batalie si Ultimul puci, depasesc bariera anului revolutionar 1989 pentru a urmari efectele prabusirii sistemului comunist intr-o parte a lumii unde democratia imberba si societatea civila in fasa lasa loc tancurilor sa traga in Palatul Parlamentului sau ingaduie pogromuri mineresti la chemarea presedintelui.

Intreg demersul lui Stelian Tanase demonstreaza, in fapt, ca la sfirsitul deceniului noua nu s-a produs nici un "miracol", caderea regimurilor comuniste fiind rezultatul unei dinamici a istoriei care, desi imposibil de prevazut in detalii, putea fi anticipata ca directie. Surpriza, daca a existat vreuna, a tinut doar de viteza incredibila cu care evenimentele s-au precipitat. Efectul de domino i-a inlaturat in doar citeva saptamini pe liderii imbatriniti ai statelor-satelit din Europa Centrala si de Est, dezorientati si mai "catolici" decit "papa" Gorbaciov. Noua elita de la Kremlin nu mai credea in impartirea lumii in blocuri, in lupta de clasa sau in revolutia proletariatului, iar Gorbaciov a renuntat pina si la "rolul conducator al partidului". E adevarat, a facut asta in februarie 1990, dupa ce in Ungaria, Bulgaria, Polonia, Cehia sau RDG popoarele rasturnasera deja partidele comuniste si pe conducatorii lor, iar in Romania, Ceausescu fusese impuscat dupa un proces stalinist care, paradoxal, dorea sa deschida o epoca noua si democratica in istoria unei tari de-abia iesite dintr-o a treia dictatura consecutiva.