Zece intrebari pentru sionistii israelieni puse de un cetatean argentinian

Zece întrebari pentru sionistii israelieni puse de un cetatean argentinian

A venit vremea unei dezbateri riguroase si respectuoase cu privire la probleme fundamentale ale originii conflictului periculos si violent care a explodat in Orientul Mijlociu si care astazi ameninta sa se extinda si sa cuprinda si alte regiuni ale lumii.

Propun s-o începem prin a pune zece întrebari cheie sionistilor israelieni din punctul de vedere al unui cetatean argentinian preocupat.

Întrebarea nr.1: De ce sionistii insista pe confundarea sionismului cu iudaismul?

Nu toti sionistii sunt evrei, si nu toti evreii sunt sionisti. George W. Bush, Dick Cheney, Condoleeza Rice, Donald Rumsfield, Tony Blair, John Negroponte, Bill si Hillary Clinton si John Bolton - pentru a numi doar câtiva dintre foarte puternicii sionisti pro-israelieni - în mod evident NU sunt evrei. 21421b121v În acelasi timp, scriitori ca Noam Chomsky, Norman Finkelstein, Juan Gelman, Israel Shamir, grupul marelui rabin Joel Teitelbaum si editorii ziarului new-yorkez de stânga "Forward" (Înainte) sunt cu totii evrei, însa puternici opozanti ai sionismului.

Întrebarea nr.2: De ce sionistii cauta sa faca rau comunitatilor evreiesti din diaspora?

Ca cetatean argentinian, sunt îngrijorat de faptul ca sionistii si israelienii confunda în mod intentionat sionismul cu iudaismul, deoarece aceasta poate duce la reactii negative si injuste din partea unor mari segmente de populatie din întreaga lume care, ignorând aceasta diferentiere esentiala între sionisti si evrei, ar putea sfârsi prin a-i acuza pe toti evreii de macelul, nedreptatea si genocidul perpetuat de unii dintre militantii sionisti în Israel si în alte parti. În Argentina, suntem îngrijorati asupra efectului nefast pe care aceasta îl poate avea asupra pasnicei comunitati evreiesti care traieste în tara noastra.

Sa acuzi orice persoana care critica Israelul si sionismul de "anti-semitism" este ridicol si înseamna terorism intelectual, deoarece în acest fel este amenintata si redusa la tacere orice încercare de a sustine o dezbatere libera si deschisa. Avem nevoia urgenta de a întelege ca felul în care a fost creat Statul Israel acum peste o jumatate de secol, poarta samânta conflictelor violente care se amplifica în Orientul Mijlociu. Trebuie sa ne bazam opiniile si punctele de vedere pe adevarul istoric si nu pe mit si propaganda. Trebuie sa întelegem care sunt adevaratele obiective ale sionismului international în întreaga lume, cât si în Argentina si regiunea noastra. De fapt, un efect moralizator deosebit l-ar avea în Argentina si în alte tari daca asociatiile si conducatorii comunitatilor evreiesti ar adopta o pozitie publica fara echivoc condamnând atacurile barbare împotriva Palestinei si Libanului.

Întrebarea nr.3: De ce sionistii insista sa acuze de "anti-semitism" pe oricine critica Israelul si sionismul?

Sa vorbim de anti-semitism în zilele noastre ar fi absurd si absolut ipocrit. "Semit/a" este o categorie lingvistica astfel denumita si folosita de intelectuali din sec. XIX ca germanul Wilhelm Marr si filosofii francezi Edouard Renan si contele Arthur de Gobineau pentru a diferentia "semitii" de "arieni". Vor sionistii de astazi sa inceapa sa vorbeasca din nou despre "arieni"? Cu greu ne-ar veni sa credem ca o asemenea prostie ar putea fi rostita în mod serios în secolul 21!

Daca sionistii insista sa vorbeasca despre "anti-semitism", atunci va trebui amintit faptul ca si natiunile arabe sunt tot "semite", întrucât si ei sunt descendentii lui sem, fiul cel mare al biblicului Noe.

În mod clar, daca sionistii insista sa declame "flagelul anti-semitismului", atunci trebuie sa înteleaga ca adevaratul "anti-semitism" de astazi este persecutia sângeroasa a palestinienilor, irakienilor si libanezilor (în cea mai mare parte "semiti") aflati în mâinile fortelor invadatoare ale Statelor Unite, Marii Britanii si Israelului ai caror conducatori sunt "arieni" în cea mai mare parte: Ehud Olmert, Ariel Sharon, Benjamin Netanyahu, George W.Bush, Tony Blair, Dick Cheney, ca sa-i numim doar pe câtiva, sunt de decendenta ariana, întrucât nu exista absolut nici o asemanare între ei si "semitii" saraci si suferinzi.

Întrebarea nr. : De ce sionistii martirizeaza Gaza si pe palestinieni?

În 1989 lumea s-a eliberat de rusinosul Zid al Berlinului. Doar câtiva ani mai târziu, Statul Israel l-a înlocuit cu si mai rusinosul Zid din Gaza, înalt de 8 metri si lung de sute de kilometri, cu punctele sale de control militarizate, gardurile de sârma ghimpata si soldati înarmati pâna-n dinti tragând asupra civililor si umilind în mod constant populatia palestiniana. Israelul a transformat Fâsia Gaza într-un imens lagar de concentrare care gazduieste o jumatate de million de civili care traiesc încarcerati fara apa, sau cu foarte putina, fara canalizare, electricitate, locuri de munca, scoli sau spitale, fara aparare în fata ocupantilor sionisti. Cu siguranta, conducatorii israelieni au învatat multe din Auschwitz si ghetoul din Varsovia.

Întrebarea nr. : Se asteapta israelienii ca palestinienii si libanezii sa nu se apere nicicum împotriva atacurilor lor?

Doar statele nationale suverane pot avea forte armate regulate (ex.Israel, SUA, Marea Britanie si Argentina, ca sa numim doar câteva). Totusi Palestinei nu-i este permis sa aiba un stat national suveran, deci palestinienii nu au alta optiune decât sa sustina forte armate neregulate insurgente, ca Hamas, pentru a se razbuna pe Israel. Dupa ani de invazie si ocupatie israeliana si a altor natiuni, Libanului nu i s-a dat sansa de a-si construi un stat national suveran, deci libanezilor nu le-a ramas alta optiune de aparare decât sa sustina militiile neregulate insurgente Hezbollah.

Cu siguranta, atât Hamas cât si Hezbollah primesc arme si sustinere din Siria si Iran. Însa Israelul n-a primit o sustinere enorma si arme din partea Statelor Unite ale Americii? Nu este Israelul singura putere nucleara din Orientul Mijlociu care poseda arme de distrugere în masa, multumita celor aproximativ 400 de bombe atomice pe care cu generozitate i le-a cedat Statele Unite?

De fapt, observând comportamentul nebunesc actual al Israelului în regiune, întrebarea cheie pe care ar trebui sa ne-o punem ar fi: putem avea încredere în Israelul care detine acest extrem de puternic si periculos arsenal nuclear? Comunitatea internationala n-ar trebui sa dezarmeze Israelul ca o modalitate de promovare a pacii mondiale?

Popoarele palestinian si libanez AU DREPTUL la auto-aparare împotriva terorismului de stat la care sunt supuse de catre Israel. În situatia lor disperata, îi putem întelege facând ceea ce le sta în putiinta pentru a se apara, iar pentru multi palestinieni si libanezi în disperarea lor crescânda, aceasta include si sprijinirea Hamas si Hezbollah.

Sa fim cinstiti: daca Hamas si Hezbollah ar disparea peste noapte, ce solutie ar adopta Israelul si Statele Unite pentru pacea în Orientul Mijlociu? Ei ne-au aratat în mod constant ca nu au niciuna, pentru ca pacea nu este un obiectiv nici pentru Israel nici pentru S.U.A., nici nu se numara printre interesele geopolitice extinse a vreuneia dintre aceste tari.

În ceea ce priveste terorismul, Statele Unite, Marea Britanie si Israelul au etichetat atât Hamas-ul cât si Hezbollah-ul drept "organizatii teroriste". Ar trebui, totusi, sa ne amintim ca Fortele de Aparare Israeliene (armata israeliana) a luat nastere în 1948 din patru organizatii teroriste sioniste de frunte: Hagganah, Stern Gang, Irgun si Zvai Leumi. Aceste grupari teroriste au fost responsabile efectiv de mii de asasinate, atât înainte cât si dupa crearea Statului Israel, incluzând masacrul civililor din satul Deir Yassin care a dus la expulzarea a milioane de palestinieni în 1948, asasinarea, tot în 1948, a mediatorului O.N.U. pentru Palestina, contele Folke de Bernadotte (pusa la cale de gruparea de gherila Stern Gang, condusa de Yitzhak Shamir, fost premier al Israelului), atacul terorist cu bomba din 1947 de la hotelul King David din Ierusalim, care gazduia Înaltul Comandament Militar Britanic (executat de gruparea de gherila condusa de Menachem Begin, tot fost prim-ministru israelian). Acest ultim atac a creat un precedent al metodelor teroriste folosite în cele doua atacuri cu bomba din Argentina (vezi Întrebarea nr. 10 de mai jos). Prin urmare, în privinta terorismului avem doar doua optiuni: fie toate aceste grupari - Hamas, Hezbollah si armata israeliana - sa fie privite ca "forte de aparare", fie sa fie toate etichetate ca "organizatii teroriste".

Întrebarea nr.6: De ce refuza sionistii investigarea si dezbaterea publica a asa-numitului "Holocaust" într-o maniera echilibrata si obiectiva?

Aceasta a devenit astazi o problema-cheie, deoarece o întelegere adecvata a Holocaustului ne-ar da indicii clare atât ale originii conflictului din Orientul Mijlociu cât si a multor evenimente importante de dupa al doilea razboi mondial care au condus la instaurarea "Noii Ordini Mondiale" de care sufera astazi societatea noastra globalizata. Exista o miscare revizionista crescânda în cercurile academice europene si americane care sustine ca nu a fost demonstrat cu certitudine ca într-adevar au murit 6 milioane de evrei în Germania nazista si Austria în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Investigatii serioase asupra acestei probleme sunt înca subiect tabu în zilele noastre în cea mai mare parte a lumii occidentale iar în unele tari ca Franta, Canada si Austria, asemenea investigatii sunt obstructionate de catre legislatie, în urma presiunii sioniste. De ce le este atât de teama? Poate pentru ca în urma unor investigatii serioase si obiective din punct de vedere istoric s-ar putea demonstra ca cifra de sase milioane n-ar fi adevarata?

Autorul evreu american Norman Finkelstein, în cartea sa Industria Holocaustului, publicata în 2002, demonstreaza cu claritate cum a fost inventat si folosit "mitul Holocaustului" de catre Statul Israel pentru a-si atrage sustinerea finaciara si politica din partea Statelor Unite, a aliatilor sai importanti si a sectoarelor cheie din diaspora evreiasca din întreaga lume.

Ca argument la ceea ce sustinem este faptul ca timp de mai multi ani, pe când Polonia se afla sub dominatie sovietica, la muzeul de la Auschwitz era expusa o placa comemorativa care amintea vizitatorilor ca "patru milioane de evrei" au fost asasinati aici pâna în 1945, aceasta alimentând doua treimi din "mitul celor sase miloane". Cu toate acestea, dupa caderea Zidului Berlinului si democratizarea Poloniei, acea placa a fost scoasa si înlocuita cu una noua care spune ca "aici au murit 1.500.000 de oameni". Unde sunt atunci cele sase milioane ale Holocaustului ?

Întrebarea nr.7: Cum explica sionistii sprijinul neconditionat pe care S.U.A. îl acorda sionismului international si Statului Israel?

Cred ca pentru a pricepe cu claritate ceea ce se întâmpla astazi în lume trebuie sa întelegem si sa acceptam ca guvernul Statelor Unite este dirijat de fortele sionismului international. Doar în acest fel poate fi înteles sprijinul neconditionat, permanent si nelimitat acordat de S.U.A. Israelului. Fostul premier israelian Ariel Sharon a reflectat acest lucru cu elocventa atunci când în timpul unei furtunoase sedinte de cabinet de la sfârsitul anului 2003 i-a spus lui Shimon Peres ca nu trebuie sa se îngrijoreze de reactia S.U.A. fata de agesiunea Israelului împotriva palestinienilor deoarece "noi (israelienii) controlam Statele Unite si americanii stiu asta foarte bine" (citat din ziarul israelian Ha'aretz, publicat si în Argentina de catre scriitorul evreu Juan Gelman în cotidianul "Pagina 12" din Buenos Aires, 4 decembrie 2003).

Aceasta extrem de periculoasa problema de dimensiuni globale a fost abordata recent într-un raport publicat de Universitatea Harvard în martie 2006 de catre profesorul John Mearsheimer si decanul scolii guvernamentale "John F.Kennedy" al Universitatii Harvard, Stephen Walt care descrie "lobby-ul israelian si politica externa a S.U.A".
Ambii autori demonstreaza cu mare convingere influenta politica si financiara pe care lobby-urile pro-sioniste si pro-israeliene, precum A.I.P.A.C. (Comitetul de Actiune Politica Americano-Israelian) o exercita astfel încât au reusit sa directioneze politica externa a Statelor Unite împotriva interesului national al poporului american cu scopul de a acorda prioritate interesului national a unei tari straine: Statul Israel.

Acest factor-cheie al politicii externe a Statelor Unite este atât de evident si flagrant încât chiar fostul consilier pentru securitate nationala Zbigniew Brzezinski si-a exprimat sprijinul pentru Mearsheimer si Walt, spunând ca ei servesc interesul public prin evidentierea acestei probleme.

De asemenea, am putea sa mentionam si alte grupuri de presiune foarte puternice si influente cum ar fi Organizatia Sionista Mondiala, Congresul Mondial Evreiesc, Liga Anti-Defaimare (controlata de Loja Masonica B'Nai B'Rith) si PNAC - Proiectul pentru Noul Secol American, ai caror intelectuali de frunte activeaza în administratia Bush sau au o influenta asupra ei, incluzând responsabilii oficiali pentru distrugerea Irakului si pentru sprijinul neconditionat pe care SUA îl acorda Israelului: Paul Wolfowitz, Richard Perle, Douglas Feith, Colin Powell, Condoleeza Rice, Lewis Libby, Robert Zollick, James Baker III si Elliot Abrams ca sa numim doar câtiva dintre cei mai puternici.

Întrebarea nr.8: Este bine ca lumea sa fie dominata de catre mici minoritati?

Într-un site oficial israelian (Agentia Evreiasca pentru Israel) si în diferite site-uri apartinând diferitelor organizatii evereiesti din Statele Unite totalul populatiei evreiesti din întreaga lume este estimat la aproximativ 16 milioane de persoane (din care aproximativ 200.000 sunt rezidenti în Argentina). Aceasta indica în mod evident faptul ca numarul membrilor comunitatilor evreiesti din lume este foarte redus, adica doar 0,2 % din totalul populatiei lumii, estimat la 6,5 miliarde de locuitori (si 0,5% din populatia de 39 de milioane a Argentinei).

Nu este antidemocratic ca niste minoritati atât de mici sa aiba atâta putere mondiala ?

Întrebarea nr.9: De ce sionisti mint în mod sistematic în legatura cu cauza crizei actuale din Orientul Mijlociu?

Evenimentele tragice din Liban si Palestina au fost chipurile încordate din cauza ca Israelul a spus ca Hamas si Hezbollah au "rapit" trei dintre soldatii sai în Gaza si respectiv la frontiera cu Libanul (unele rapoarte spun chiar ca erau în interiorul Libanului). Aceasta este o stupizenie, deoarece soldatii combatanti nu pot fi "rapiti"; doar civilii pot fi rapiti. Soldatii combatanti pot fi capturati sau chiar ucisi de catre inamic, dar nu "rapiti".

Cu toate acestea, Israelul, Statele Unite si mass-media globala, finantata si controlata de aceleasi cercuri financiare internationale care astazi conduc "Noua Ordine Mondiala" repeta mereu ca acei trei soldati israelieni au fost "rapiti".
Un vechi dicton spune ca "atunci când izbucneste razboiul prima victima este adevarul.".

Operatiunile de razboi psihologic sunt parte a strategiei internationale sionisto-americane, care include inocularea fricii fata de atacuri majore cu bomba si anthrax. Însasi evenimentele tragice de la 11 septembrie din Statele Unite, 11 martie din Madrid si 7 iulie din Londra trebuie sa fie clarificate în mod corect întrucât exista probe "de montaj" care arata ca sunt semne evidente ale trucurilor murdare, reminiscente ale terorii cu "armele de distrugere în masa din Irak" din 2002 si 2003. Cu toate acestea, mass-media supusa si liderii importanti ai lumii folosesc aceasta pentru a incrimina lumea musulmana si pentru a justifica brutala discriminare si agresiune pe plan mondial împotriva adeptilor islamului.

Întrebarea nr.10: Argentina. De ce nu este investigata filiera ISRAELIANĂ ca prima suspecta în cazul celor doua atacuri cu bomba împotriva ambasadei Israelului (1992) si a sediului Asociatiei Comunitatilor Evreiesti AMIA (1994) din Buenos Aires?

Conform prestigiosului jurnal evreiesc anti-sionist "Forward" care apare la New York, guvernul Statelor Unite a facut presiuni crescute asupra guvernului argentinian pentru a lansa ideea (evident falsa) a unei "filiere iraniene" raspunzatoare de cele doua atacuri cu bomba. Serviciile secrete Mossad si CIA cu colaborarea guvernelor argentiniene au încercat fara succes sa fabrice o asa-zisa "filiera iraniana". Au mers pâna într-acolo încât unul dintre judecatorii federali - Juna Jose Galeano - care ancheta unul din cazuri sa mituiasca un suspect cheie (Dl.Telledin) cu suma de 400.000 dolari astfel încât sa acuze politia locala de implicare si sa-i autorizeze gasirea radacinilor pâna la Hezbollah, Siria si Iran.

Ceea ce ne îngrijoreaza pe multi dintre argentinieni este faptul ca guvernul pro-sionist al presedintelui argentinian Nestor Kirchner cedeaza unor asemenea presiuni si sfârseste prin a da Statelor Unite si Israelului "motive" pentru atacarea Hezbollahului, Siriei si Iranului, astfel tara noastra fiind implicata în razboiul criminal pe care sionismul international îl duce împotriva lumii musulmane. si marea majoritate a argentinienilor sunt evident împotriva acestor lucruri!

În contextul acestor evenimente, Argentina are nevoie de investigarea mult mai plauzibilei ipoteze a implicarii unei filiere ISRAELIENE în cele doua atacuri cu bomba care au avut loc într-o perioada de lupta acerba pentru putere în Israel dusa între o factiune mai moderata care vroia sa puna în practica întelegerile de la Oslo (Partidul Muncii, condus de Yitzhak Rabin) si fundamentalistii de extrema dreapta care cred doar în sfintenia Eretz Israelului forjat de expansiunea militara imperiala.

Lupta interna a culminat în noiembrie 1995, când primul ministru pacifist Rabin a fost împuscat pe o strada israeliana NU de catre un terrorist musulman, NU de catre un neo-nazist fanatic, ci de catre Yigal Amir "un tânar militant sionist israelian", apropiat de o miscare de extrema dreapta a colonistilor israelieni si de Shin-Beth, serviciul intern de securitate israelian. Mai târziu, comisia oficiala Shamgar care investiga asasinarea lui Rabin a concluzionat ca Shin-Beth-ului îi revine un mare grad de responsabilitate, chiar si pentru neglijenta în protejarea primului ministru.

Odata cu asasinarea lui Rabin s-a deschis calea preluarii guvernului israelian de catre zeloti ca Benjamin Netanyahu, Ehud Barak, Ariel Sharon, Ehud Olmert si acolitii lor din partidele fundamentaliste si de extrema dreapta Likud si Kadima.

Insistam: A venit vremea unei dezbateri riguroase si serioase cu privire la probleme fundamentale ale originii conflictului violent din Orientul Mijlociu. Doar când ADEVĂRUL va prevala, baia de sânge a sutelor de mii de musulmani din Orientul Mijlociu va avea un sfârsit. Pentru ca ACESTA este adevaratul Holocaust de care sufera lumea de astazi, si aceasta se întâmpla acum si aici!

Cf. sursa in limba spaniola.