Romānia, stat national unitar, īntregita īn urma primului razboi mondial la hotarele ei firesti, Unire recunoscuta prin tratate internationale, s-a numarat printre obiectivele principale ale politicii revizioniste promovate īn perioada interbelica de Rusia Sovietica, Ungaria, Italia si Germania.
Slabiciunile democratiilor occidentale - Anglia si Franta - manifestate cu precă 151g65b ;dere īncepānd cu 1936 s-au vadit īn subrezenia Sistemului de la Verssailes si a aliantelor politico - militare alcatuite pe structurile fostei Antante, precum si īn timiditatea cu care Liga Natiunilor lua pozitie īmpotriva pregatirilor de razboi si a aventurilor revizioniste promovate de statele "nedreptatite" prin prevederile tratatelor de pace īncheiate īn 1919-1920.
Astfel, Austria, Cehoslovacia, Polonia, Finlanda, Ţarile Baltice, Romānia si Iugoslavia, state nationale, create sau īntregite dupa 1918, urmau a fi desfiintate sau mutilate spre satisfacerea pretentiilor teritoriale ale Germaniei, U.R.S.S., Italiei, Ungariei si Bulgariei.
Īn complexul de evenimente, favorabile puterilor revizioniste, īn perioada 1938-1941, aceste planuri au fost īnfaptuite fie prin agresiuni militare, fie pe cale "pasnica" (prin ultimatum sau dictat!), Romāniei i se rapea (conform prevederilor continute īn Pactul Molotov-Ribbentrop, din 23 August 1939), īn urma unui ultimatum, Basarabia, Bucovina de Nord si Ţinutul Herta, Uniunea Sovietica intrānd la 28 iunie 1940 īn posesia a 50.500 km patrati, cu 3,8 milioane locuitori.
Fata de Romānia, beneficiind de īncurajari din partea Berlinului, Moscovei si a Romei, Ungaria a manifestat pretentii teritoriale ce ar fi putut fi satisfacute numai cu sprijin, inclusiv militar din partea Germaniei si U.R.S.S. Īn acest context, dupa tratative bilaterale esuate, s-a hotarāt "arbitrajul" germano-italian ce urma sa solutioneze pasnic conflictul. La data de 30 august 1940, la Viena, avea sa fie semnat respectivul "arbitraj". Amenintarile facura echivoc la adresa existentei de fapt a statului romān prin interventia militara denatureaza sensul de "arbitraj" īn acel dictat, cu triumful fara glorie al dreptului fortei.
Īn documentul semnat de Ribbentrop, Ciano, Manoilescu si Csįki, respectiv, ministrii de externe ai celor patru, se prevedea anexarea de catre Ungaria a nord-vestului Romāniei (unsprezece judete din Transilvania), īnsumānd 43 .492 km. patrati cu 2 ,7 milioane locuitori, īn majoritate romāni.
Desi primul ministru Téleki si ministrul de externe Csįki promiteau solemn la Viena cu ocazia tristei ceremonii ca locuitorii de alta etnie din teritoriul atribuit vor fi tratati īn mod egal cu cei de etnie maghiara, istoria a consemnat exact opusul. Ceea ce nu a reusit regimul dualist īn politica de deznationalizare s-a īncercat dupa 1940, urmānd ca īn cele 11 judete sa fie distrus tot ce s-a īnfaptuit dupa marea Unire de la 1 decembrie 1918.
Regimul impus de Ungaria hortysta īn Transilvania de nord-vest echivaleaza cu intoleranta si dispretul fata de alte valori ridicate la rangul de politica de stat, dealtfel recunoscute ca atare īn documentele oficiale emise de administratia maghiara de ocupatie. Acestui regim de trista faima īn istorie I-au cazut victime zeci de mii de romāni si evrei ucisi, maltratati, alungati, deportati, umiliti.
Ce s-a petrecut īn teritoriul anexat este valabil si pentru fostul judet Trei Scaune. Populatia romāneasca s-a redus cu peste 37 la suta, a fost desfiintat īnvatamāntul romānesc, s-a distrus tot ceea ce era cultura romāneasca, iar biserica ortodoxa a suferit un adevarat martiraj.
Nu ne sta īn intentie de a da amanunte, nu aceasta se urmareste prin rāndurile de fata. La 6 septembrie 1944 acestui regim i s-a pus capat īn judetul nostru prin jertfa ostasilor romāni.
Este o comemorare a unor evenimente de un cutremurator tragism si prilej de omagiere a victimelor nevinovate ce au pierit sau au avut de suferit īn propria lor tara, negāndu-li-se pāna si dreptul de a exista si de a se ruga īn lacasuri de cult, caci nimic nu se uita.
Īn 1995, īn īntreaga lume s-a comemorat īmplinirea unei jumatati de veac de la īncheierea celui de-al doilea razboi mondial, inclusiv īn tara noastra. Evocarile au urmarit desprinderea unor īnvataminte, dure de altfel, ale istoriei.
Aceasta am urmarit si noi de fapt.
Cuvāntul Nou, nr.1438, 30.08.1995
|
