Se împlinesc în aceste zile 145 de ani de la adunarea românilor de la Blaj, întruniti pe Câmpia Libertatii pentru a-si cere drepturile, mai ales ca libertatile formulate în martie, la izbucnirea revolutiei în Imperiul Habsburgic au ramas simple lozinci.
Programul de la Blaj poate fi apreciat ca o dezvoltare a Supplexului din 1791 - remarcabila oper& 616g64g #259; a scolii de la Blaj - si totodata un valoros precedent al Memorandumului din 1892. Formulata la începutul lui mai la Sibiu de fruntasi ai românilor ardeleni precum Simion Barnutiu, Alexandru Papiu Ilarian, Ion Butean, August Treboniu Laurian, "Petitiunea Nationala" a românilor din Transilvania se ridica la nivelul celor mai avansate documente similare ale vremii, fiind prin continut expresia vie a întelepciunii si puterii de întelegere a comandamentelor epocii din partea celor ce s-au pus în fruntea luptei pentru demnitate, libertate si unitate nationala.
La chemarea fruntasilor revolutiei, mii de oameni s-au îndreptat spre Blaj, unde avea sa se desfasoare Marea Adunare Nationala a românilor. Aici românii îsi închipuiau sfârsitul umilintelor, al desconsiderarii ca natie, al iobagiei. Au venit motii în frunte cu Iancu si Buteanu, au venit meseriasi si negustori, intelectuali si clerici, graniceri din Nasaud si Orlat, toti adusi de valul deznadejdii. La 2/14 mai 1848 si-a rostit în Catedrala Blajului celebrul sau discurs, Simion Barnutiu. În termeni patetici el a dezvoltat ideea nationala, dreptul poporului român la autodeterminare ca natiune de sine statatoare în raport cu celelalte natiuni din Imperiul Habsburgic. A condamnat jugul iobagesc, cât si ideea "uniunii" Transilvaniei cu Ungaria, formulata în punctul 12 al programului revolutionar maghiar din 15 martie 1848. "Natiunea româna însa, nu are cuget dusman în contra altei natiuni", dar cere respect de la acestea. "Ea nu va asupri, dar nici nu se va lasa asuprita", arata în continuare Barnutiu.
Adunarea propriu-zisa s-a desfasurat la 3/15 mai în fata Catedralei, pe malul Târnavei, sub presedintia episcopului ortodox Andrei saguna. Revendicarile românilor ardeleni au fost concentrate în 16 puncte si se refereau la: 1) recunoasterea natiunii române si reprezentarea ei în Dieta Transilvaniei, instantele administrative si judecatoresti; 2) dreptul de folosire a limbii române, precum si cel de desfasurare anuala a unei Adunari Nationale Generale; 3) independenta bisericii românesti din Transilvania; 4) desfiintarea iobagiei fara despagubire în comitate si scaune; 5) libertate comerciala; 6) desfiintarea dijmelor din minerit; 7) libertatea cuvântului si desfiintarea cenzurii; 8) libertatea întrunirilor; 9) tribunale cu jurati în care judecata sa fie publica; 10) Garda nationala româneasca comandata de ofiteri români; 11) comisii mixte pentru reglementarea chestiunilor urbariale; 12) scoli românesti de toate gradele din bugetul de stat si dreptul de redactare a programelor scolare; 13) desfiintarea privilegiilor în serviciile publice; 14) desfiintarea impozitelor; 15) Constitutie proprie Transilvaniei, care ia în considerare drepturile românilor; 16) interdictia hotarârilor fara consultarea românilor.
Plasat în conditiile istorice care i-au dat nastere, programul s-a situat la înaltimea vremii. El nu excludea desigur posibilitatea întelegerii dintre români si celelalte natiuni ale Imperiului. Nu s-a ajuns la aceasta, pentru ca nu s-a dorit sau s-a încercat - fara vina românilor - mult mai târziu. Marea însemnatate a Adunarii de la Blaj din 3/15 mai rezida însa în primul rând în ideea de unitate nationala ce a caracterizat acest moment revolutionar de vârf.
S-au auzit voci care cereau "unirea cu Ţara!", au participat români si din Principate, s-a nascut în acele timpuri si imnul tuturor românilor, "Desteapta-te române".
Adunarea de la Blaj din 3/15 mai (precedata si urmata de altele de amploare mai redusa), precum si Adunarile de la Lugoj, Timisoara, Oradea sunt si pilde ale spiritului tolerant, pasnic, dar si încaracat de demnitate ale poporului român.
Pagina Oituzul, în Cuvântul Nou, anul IV, nr. 862, 15.05.1993
|
