În 1892 se împlineau 100 de ani de când memoriul românilor din Transilvania cunoscut sub titlul de "Supplex Libellus Volachorum" era înaintat de conferii scolii ardelene (Samuil Micu, Gheorghe sincai, Petru Maior, Ioan Piuariu) împaratului Leopold II, monumentala opera istorica, dar si aspru rechizitoriu la adresa celor ce nu recunosteau evidentele istoriei cu privire la originea poporului român si a spatiului sau de etnogeneza, celor ce negau dreptul de existenta demna a celor mai vechi si mai numerosi lo 828f55i cuitori ai Transilvaniei etichetându-i ca "tolerati".
Neluat în considerare de Curtea de la Viena memoriul este de asemenea respins de Dieta de la Cluj, "indignata" si "tulburata" de îndrazneala autorilor.
Calea petitionara, dupa cum se stie, a caracterizat lupta de emancipare a românilor ardeleni peste un veac.
Programul revolutiei române, redactat cu putin înainte de Marea Adunare Nationala de la Blaj din 3/15 mai 1848, "Petitiunea Nationala" se constituiau ca o forma evoluata a Supplexului dovedind în acelasi timp ca românii din Transilvania se ridicau la o înalta cota a demnitatii si constiintei unitatii de neam: "Soarta natiunii române se va hotarî la Bucuresti si la Iasi iar nu la Cluj si nici la Buda. Aceasta o stiu si contrarii nostri..." nota Gheorghe Baritiu în "Gazeta de Transilvania".
La 25 ani de la instaurarea regimului dualist austro-ungar cu dramatice consecinte pentru populatia româneasca generate de seria de legi antiromânesti (legea nationalitatilor si legea învatamântului promulgate în decembrie 1868) s-a desfasurat la Sibiu conferinta extraordinara a Partidului National Român hotarându-se alcatuirea unui Memorandum ce urma sa fie înaintat împaratului Franz Joseph, urmându-se vechea cale a memoriilor catre suveranul habsburg ce a nesocotit mereu cauza româneasca, atât în 1791/1792 cât si în 1848/1849 precum si în 1868 cu prilejul "Pronunciamentului de la Blaj", aceasta forma considerându-se de fruntasii români în cadrul ilegalitatii...
Despre amploarea miscarii memorandiste "Cuvântul Nou", inclusiv "Oituzul" a rezervat un spatiu amplu în 1992 la împlinirea unui veac de la declansarea ei, publicându-se textul integral al memoriului precum si comentariile cuvenite. Nu vom reveni deci asupra continutului Memorandumului, amintind însa ca aceasta cuprindea o ampla analiza a starii economice, politice, sociale si culturale a românilor ce alcatuiau un sfert din populatia teritoriului administrat de guvernul de la Budapesta: "Am aratat ca poporul român e exlus din legilatiuni, din reprezentantele comitatelor, de la oficiile publice, iar limba lui este scoasa din toate sferele vietii publice, politice si juridice. Am aratat, în sfârsit, ca desi contribuie cu averea si cu sângele fiilor sai pentru sustinerea statului, în schimbul jertfelor ce aduce, statul nu face nimic pentru dezvoltarea lui culturala si economica, ci e oprit chiar de puterea publica în dezvoltarea lui culturala si economica si întâmpina cele mai mari greutati în exercitarea drepturilor de autonomie bisericeasca si de libera asociere".
600 de români au alcatuit delegatia ce nutrea nadejdea ca "Franz Joseph va dovedi întelegere, (...patrunsi dar de dorul pacii de atâta timp pierdute, îngrijiti de soarta patriei si plini de încredere în întelepciunea si în parinteasca solicitudine a Maiestatii Voastre, Românii se mângâie cu speranta...)".
În complicitate cu guvernul de la Budapesta, curtea vieneza a respins Memorandumul, analiza acestuia fiind de "competenta" autoritatilor budapestane.
Fruntasii memorandisti, Ion Ratiu, George Pop de Basesti, Vasile Lucaciu, Septimiu Albini, Eugen Brote, în total 14 dintre initiatorii actiunii, au fost deferiti justitiei, între 25 aprilie/ 7 mai - 13/25 mai desfasurându-se procesul de la Cluj: "Ceea ce se discuta aici este însasi existenta poporului român. Existenta unui popor însa nu se discuta, ci se afirma. De aceea nu ne da în gând sa venim înaintea Dv., sa dovedim ca avem dreptul la existenta. Într-o asemenea chestiune nu ne putem apara în fata d-voastra; nu putem decât sa acuzam, în fata lumii civilizate sistemul asupritor care tinde sa ne rapeasca ceea ce un popor are mai scump: legea si limba!" arata la proces Ion Ratiu.
Farsa judiciara de la Cluj a stârnit dupa cum era de asteptat emotie în Vechiul Regat. Cu prilejul mitingului de protest de la Bucuresti din 4 iunie, în manifestul - apel adoptat se consemna ca "cetatenii României dezvaluie actiunile de deznationalizare a românilor din monarhia austro-ungara prin legile scolare, asociatiile cultural-politice, prin procese de presa".
Protestului României i s-au alaturat pozitiile oamenilor politici si de cultura din Europa întreaga, precum si importante publicatii de mare tiraj.
De fapt întreaga Europa civilizata a adoptat o pozitie ferma de condamnare si dezaprobare fata de nesocotirea celor mai elementare drepturi nationale ale românilor din dubla monarhie.
Pâna si aliatul german Cancelarul Reichului de pilda arata ca "oricum ai gândi, în problema românilor, procesul ca atare este o greseala... Verdictul loveste în totalitatea neamului care numara peste doua milioane si jumatate de suflete" (în dubla monarhie - n.n.).
Sub presiunea evidentei, Franz Joseph i-a gratiat pe memorandisti, în 1895....
Miscarea memorandista reprezinta forma de vârf a luptei pentru emancipare nationala, pe cale petitionara.
Memorandumul exprima prin continutul sau starea de lucruri din Transilvania. Evenimentele ulterioare au aratat ca libertatea si demnitatea nationala, unitatea statala se dobândesc pe alta cale, cale ce a dus spre 1 Decembrie 1918, la care, prin opera lor, memorandistii si-au adus prinosul cu prisosinta.
Cuvântul Nou, nr. 1120, 31.05.1992
|
