11 septembrie 2001
S-a vorbit mult despre 11 septembrie 2001. S-a vorbit despre simboluri ale democratiei, despre schimbarea lumii, despre declansarea razboiului împotriva terorismului.
S-a vorbit mult si s-a facut, iata, dupa 5 ani, extrem de putin. Au murit atunci 3000 de oameni, printre ei si români. Au mai murit de atunci, în urma altor zeci de acte teroriste sau în conflicte armate generate de aceasta isterie mondiala, alte câteva zeci de mii, printre ei, din nou, si români.
Comisia Uniunii Europene a ratificat strategia antiterorista a Uniunii Europene, iar SUA au deblocat 200 milioane dolari pentru înfiintarea unui departament de criza cu obiectiv declarat: prinderea lui Osama Bin Laden.
Sunt din ce în ce mai multe voci care critica linia dura a administratiei Bush. Sunt voci care spun ca în acesti 5 ani diplomatia americana nu a reusit sa izoleze miscarea terorista internationala.
Iata, dupa alegerea unui guvern democratic în Afganistan, proces calificat ca o mare victorie, atacurile talibanilor nu înceteaza.
Spre ce ne îndreptam? O lume macinata de conflicte, o lume în care frica va deveni principalul dusman al dezvoltarii democratice? Raspunsul nu poate fi decât unul negativ.
Razboiul împotriva terorismului nu va fi câstigat decât prin atitudine, frica trebuie învinsa! Un semnal pozitiv a fost dat pe aeroportul din Londra, acolo unde, în ciuda amenintarilor, oameni din toate semintiile au sfidat teama, si cu copii în brate stateau cuminti la cozi interminabile, treceau prin zeci de filtre ca sa poata zbura peste ocean.
A fost, cred eu, un semn ca frica poate fi învinsa. Astazi, întreaga planeta comemoreaza victimele unei teribile grozavii. Una dintre cele mai sfidatoare actiuni împotriva conditiei umane. Imagini transmise atunci cu avioane înfipte în cele doua turnuri au tulburat si continua sa tulbure omenirea.
Indiferent câti ani vom comemora aceste imagini, vor ramâne mereu mai socante în inimile noastre, ca si când evenimentele s-ar fi petrecut ieri.
Dupa 11 septembrie 2001 a urmat un 11 martie însângerat în Spania. Apoi foarte multe, nepermis de multe alte acte teroriste care au acoperit, din pacate, arii foarte largi din Europa pâna în Asia sau Orientul Mijlociu.
Poate ca ne aflam la o mare rascruce. Poate ca depasirea cu succes a acestei crize mondiale va permite dezvoltarea fara precedent a societatii umane.
Poate ca vom avea timpul si orgoliul sa eradicam foametea si saracia.
Noua, ca români, nu ne este indiferenta nici strategia antiterorista a Uniunii Europene, nici razboiul condus de SUA împotriva lui Osama Bin Laden.
Suntem pregatiti sa sprijinim proiectele internationale de colaborare împotriva oricaror actiuni de rasturnare a valorilor caracteristice conditiei umane.
Progresele tehnice informationale nu mai permit întoarcerea la stadiul tribal. Democratiile avansate, fie ca este vorba de europeni sau americani, propun un alt standard de viata si de societate, pe care ni le-am asumat. Nu mai putem si nici nu vrem sa dam înapoi.
Trebuie totusi sa analizam un aspect foarte important. Toate progresele de care vorbim ne-au ajutat sa ne miscam mai repede, sa primim mai multe informatii. Ne-au ajutat sa regândim notiunile de timp si spatiu.
Dar, în acelasi timp, ne-au însingurat, ne-au dus la o izolare comunicationala generala, la pierderea identitatii si a sensului de comunitate. Aici cred ca suntem cu totii vinovati: si administratia americana si institutiile Uniunii Europene sunt criticate ca nu mai decid cu fata la cetateni.
Acelasi pericol apare si la nivelele nationale, inclusiv la noi. Agenda politica se departeaza prea mult de agenda cetatenilor. Acest lucru induce o stare de nervozitate, de lipsa de încredere în institutii, de nesiguranta, care nu fac decât sa favorizeze miscarile gruparilor teroriste în tentativa lor de a raspândi teama ca pe o boala incurabila.
Sa ne plecam capetele în semn de compasiune, în memoria celor disparuti în fatidica zi de 11 septembrie 2001 si sa strângem rândurile printr-o mai eficienta comunicare pentru instaurarea unei noi atitudini, pentru o lume care poate învinge frica, pentru un pamânt al moderatiei unde fanatismul extremist trebuie sa devina istorie! Va multumesc.
Despre asta eu cred urmatoarele: niciodata
nu conteaza in perspectiva istorica cine face concret un lucru. Esenta este
cine beneficiaza pe termen scurt si, mai ales, pe termen lung de pe urma lui. Si in cazul 11.09.2001 beneficiarul pe termen lung a fost SUA si, implicit,
cei care o conduc, evreii.
Asa ca daca 11.09.2001 a fost opera arabilor, evreilor, americanilor, rusilor,
francezilor sau albanezilor, e clar ca nu mai conteaza absolut de loc.
S-a vorbit mult despre 11 septembrie 2001. S-a vorbit despre simboluri ale democratiei, despre schimbarea lumii, despre declansarea razboiului împotriva terorismului.
S-a vorbit mult si s-a facut, iata, dupa 6 ani si jumatate, extrem de putin. Au murit atunci 3000 de oameni, printre ei si români. Au mai murit de atunci, în urma altor zeci de acte teroriste sau în conflicte armate generate de aceasta isterie mondiala, alte câteva zeci de mii, printre ei, din nou, si români.
A fost, cred eu, un semn ca frica poate fi învinsa. Astazi, întreaga planeta comemoreaza victimele unei teribile grozavii. Una dintre cele mai sfidatoare actiuni împotriva conditiei umane. Imagini transmise atunci cu avioane înfipte în cele doua turnuri au tulburat si continua sa tulbure omenirea.
Indiferent câti ani vom comemora aceste imagini, vor ramâne mereu mai socante în inimile noastre, ca si când evenimentele s-ar fi petrecut ieri.
Poate ca ne aflam la o mare rascruce. Poate ca depasirea cu succes a acestei crize mondiale va permite dezvoltarea fara precedent a societatii umane.
Odata cu atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, eu cred ca lumea a intrat abrupt în epoca postmodernista, ale carei simboluri suntem obligati sa le învatam cât mai repede cu putinta, pentru a putea sa mai pastram ceva din averea noastra identitara.
Astfel încât, 11 septembrie 2001 reprezinta nu numai un oribil atac terorist, nu numai o teribila tragedie, ci si un moment istoric. Un moment care marcheaza sfârsitul unei epoci si începutul alteia, noi, începutul mult anuntatei new age, în care, daca nu vom sti sa ne înscriem, cu abilitate, cu subtilitate si chiar cu întelepciune, nu vom face nimic profitabil, ori semnificativ, nici în existenta individuala, nici în cea nationala.
|
