Aria de circulatie a media este plina de constrangeri:
de ordin fizico-geografic - zona de acoperire a unui radio sau tv ori de distributie a ziarului;
de ordin cultural - limba, traditie, mentalitati;
de ordin social - alfabetizare, dotare cu
echipamente de receptie;
4. de ordin
fiziologic - ore de munca, de somn, pt cumparaturi,
pt treburile casnice.
Produsele media au un caracter dual - a. produ 323e45d se de ziaristi si b. produse de institutii sau indivizi care comunica ceva pe canalele de presa. Ultimele raspund intereselor celor care le-au creat, deci e vorba despre persuasiune, care inglobeaza elementele de informatii si divertisment din anunturile respective.
Cele dintai prezinta probleme de interes major, diferite de problemele, preocuparile celor care au realizat stirile.
Anunturile si reclamele tin de interesul privat pe cand celelalte emisiuni tin de interesul public. Publicul cauta intr-un produs media, in primul rand, materialele jurnalistilor, pt a intelege evenimente si situatii; anunturile si reclamele sunt de interes secundar.
Reclama si anunturile contra-cost s-au impus abia de la sfarsitul secolului al XIX-lea - era o modalitate simpla si eficienta de a obtine venituri suplimentare, ceea ce a dus la eliberarea media de sub tutela politicii, dar si la scaderea pretului produsului media si implicit, la cresterea audientei. S-a creat, astfel, sistemul publicitar.
Media audiovizuala a lansat un nou concept, programele prezentate de o anume firma, fara costuri proprii.
Acesta este caracterul dual al media: piata bunurilor culturale si piata anunturilor si a publicitatii. Cine are o instirutie media de succes, (audienta mare), intra in atentia politicienilor si a oamenilor de afaceri - fiecare dintre acestia are un interes, ultimii cumpara acest serviciu oferit de presa - reclama.
Vanzand spatiul de reclama, proprietarul media pierde controlul asupra produsului media, care, uneori, intra in conflict cu propria politica editoriala. Patronul media accepta situatia, deoarece el isi vinde produsul de doua ori: si cumparatorului si omului de afaceri. De fapt, patronul isi vinde publicul - timpul de emisie nu are valoare in sine ci in masura in care e urmarit de consumatori, deoarece acestia devin potentialii cumparatori ai unui produs.
Omul de afaceri va cumpara spatiu de emisie acolo unde exista audienta deci si cumparatori potentiali.
Veniturile din media nu sunt mari, de aceea sunt importanti banii din publicitate - aceste noi venituri pot fi colosale. Pentru a fi siguri ca investesc cu succes, oamenii de afaceri s-au concentrat pe masurarea exacta a audientei. S-a creat o piata a sondajelor si masurarii audientei.
Preturile platite pentru programele cu adienta sunt colosale, (reclama difuzata in timpul ultimului episod din Seinfeld a ajuns la 1 milioane dolari pentru 30 de secunde). Astazi, presa este complet dependenta de publicitate.
Exista dezavantaje generate de goana dupa reclama: necesitatea mentinerii unei mari mase a audientei a dus la un jurnalism popular, dornic de senzational. Asa a aparut presa comerciala, care vede publicul ca pe un client, in contrast cu presa de serviciu public, care priveste individul ca pe un cetatean. Se naste astfel, o adevarat drama a jurnalistului moral.
Reclama ataca si profesia de jurnalist - nu poti trata un anume subiect legat de o firma care are reclama la institutia la care lucrezi. In mod indirect, publicitatea modeleaza stilul jurnalistic si reduce timpul dedicat materialelor de informare in favoarea celor publicitare.
Exista mai multe forme de finantare a media. Posturile publice, revistele si ziarele de cultura sunt finantate de catre stat, in mod direct. Exista si o forma de finanater indirecta: prin avantje fiscale, tarife preferentiale, reduceri de impozit. Exista si finantarea de tip mecenat dar aceasta tinde sa se reduca. In fine, o alta forma de finantare este sponsorizarea- asocierea cu o firma pentru producerea unei emisiuni - avantajul firmei este acela ca beneficiaza de deduceri din impozit pentru sumele cheltuite pentru sponsorizare.
|
