Conceperea si elaborarea articolului
Contrar a ceea ce cred necunoscatorii, elaborarea unui text jurnalistic implica mult mai mult decāt redactarea acestuia: scrierea propriu-zisa a articolului este doar o etapa dintr-o succesiune logica complexa ce cuprinde numeroase activitati. Pentru a usura munca jurnalistilor, Len Reed de la "The Oregonian"[1] a creat un sistem menit sa ajute reporterii sa gestioneze informatiile numeroase si dezordonate; sistemul, denumit Black Box, īi ajuta pe acestia sa sorteze si sa ordoneze informatiile in functie de prioritati. Īn cadrul sau, ansamblul activitatilor este sintetizat in patru etape principale, prezentate schematic in continuare:
Planificarea sau conceperea articolului cuprinde:
cautarea informatiilor
colectarea informatiilor
conturarea īntrebarilor si clarificarilor necesare
realizarea interviurilor - daca este cazul
sortarea informatiilor
Sistematizarea informatiilor
ce comunica informatia respectiva?
ce īnseamna efectiv informatia ce urmeaza a fi transmisa?
care este semnificatia informatiei?
care va fi titlul articolului?
cum va arata intro-ul?
īn ce context apare informatia respectiva - de ce evenimente sau informatii este legata aceasta?
de ce ar interesa pe cineva informatia respectiva?
pe cine intereseaza efectiv informatia?
cum poate fi relatata rapid informatia, īn asa fel īncāt sa primeasca atentia cuvenita?
Etapa de aprobare
expuneti succint editorului continutul articolului
prezentati editorului titlul articolului
sustineti-va punctul de vedere daca este nevoie
Etapa redactarii propriu-zise
odata ce aveti un intro, stabiliti succesiunea logica a prezent 343g64d arii faptelor: imaginati organizarea si constructia articolului
scrieti fara īntreruperi, mentineti ritmul - pentru a conferi cursivitate si coerenta textului: va puteti īntoarce la final pentru a face modificari si corectari
pe masura ce scrieti, īntrebati-va periodic īn ce masura intereseaza informatiile prezentate si pe cine ar putea interesa
cānd terminati de scris articolul, īncepeti corectarea, eliminānd in primul rānd cuvintele si propozitiile de prisos
la ultima lectura, imaginati-va ca sunteti un cititor nu tocmai interesat de subiect, si vedeti daca articolul este īn masura sa va schimbe parerea
Oricare ar fi tipul articolului pe care urmeaza sa īl scrieti, este necesar ca īnainte de a īncepe redactarea propriu-zisa - respectiv in faza de conceptualizare - sa raspundeti la trei īntrebari, dupa cum urmeaza:
Care este publicul tinta, respectiv potentialii cititori ai textului? Aici jurnalistul va trebui sa tina seama īn primul rānd de specificul publicatiei - daca aceasta este specializata sau generala - si bineīnteles de tipul articolului.
Care sunt informatiile obiective de care au nevoie cititorii, pentru a-si forma propria opinie? De exemplu, īn cazul īn care articolul se refera la o lege nou adoptata, jurnalistul va trebui sa-si puna problema daca cetatenii īnteleg - īn baza informatiilor primite - īn ce mod īi va afecta respectiva lege. O alta chestiune ce trebuie avuta īn vedere tot aici este obiectivitatea: jurnalistul trebuie sa prezinte faptele de o asemenea maniera īncāt sa nu influenteze cititorul, ci sa-l lase sa-si formeze propria opinie.
Ce informatii si ce conexiuni lipsesc? De exemplu: Cum poate fi facuta legatura īntre cititorii romāni si prabusirea dolarului pe pietele UE? Cum vor fi afectati romānii de scaderea cursului dolarului? etc. Aceasta abordare are o serie de avantaje: īn primul rānd, determina jurnalistul sa ia īn considerare specificul si tipologia publicului tinta; īn alta ordine de idei, ea are drept rezultat reconsiderarea si re-evaluarea surselor de informatii utilizate.
Organizarea si constructia articolului
Exista numeroase modalitati reusite de a organiza materialul informational īntr-un text jurnalistic, la fel cum exista numerosi jurnalisti foarte buni, fiecare cu stilul sau propriu, care īl particularizeaza si īl individualizeaza īn raport de colegii sai de breasla. Asa cum nu exista o reteta unica de a scrie, sau un stil unic de redactare, nu putem vorbi de o singura modalitate de a structura textul jurnalistic; totusi, marea majoritate a profesionistilor este de acord ca cea mai eficienta - si, īn consecinta, cea mai raspāndita - modalitate de structurare a informatiei este asa-numita piramida rasturnata. Ea desemneaza procedeul prin care elementele materialului sunt asezate īn ordinea descrescatoare a importantei si a interesului suscitat. Urmānd aceasta "reteta", articolul curge īn mod natural, asa īncāt nici nu-ti dai seama cānd ajungi la final. Suna simplu, si īn general asa si este, dar, din pacate ea se aplica īn special articolelor de stiri, limitate ca īntindere si complexitate.
Problemele constructiei apar īn cazul articolelor care sunt mai īntinse si/sau mai complexe, dar si la articolele care nu au o structura narativa clara, o succesiune cronologica a evenimentelor - inclusiv cele de stiri. Articolele de tip feature sunt si ele mai dificil de construit, pentru ca adesea implica o multime de teme si abordari diferite: unele pasaje par sa se potriveasca īn mai multe locuri din articol, īn vreme ce altele par sa nu se potriveasca nicaieri. Dificultatile decurg de regula din necesitatea de a prezenta aspecte foarte diferite, pastrānd totusi la final o imagine de ansamblu coerenta.
O constructie corespunzatoare presupune īn primul rānd o trecere īn revista a informatiilor de care dispunem, urmata de stabilirea naturii acestora, apoi formarea unei imagini de ansamblu si determinarea efectelor pe care dorim sa le obtinem; īn continuare este necesara stabilirea elementelor importante si a celor inutile, a marimii si formei elementelor pe care decidem sa le pastram, si, nu īn ultimul rānd, alegerea modului īn care trebuie asezate īn text pentru a obtine o structura armonioasa.
Īn ceea ce priveste stirile, una din metodele cele mai frecvente - aproape o norma īn jurnalismul modern - este modelul 5W-H, conform caruia, o stire trebuie sa raspunda īn mod obligatoriu la o serie de īntrebari: cine?, ce?, cānd?, unde?, de ce?, cum?. Ea īsi trage numele de la initialele termenilor who?, what?, when?, where?, why?, carora li se adauga how?.
Acest binecunoscut model, elaborat īn forma piramidei rasturnate, īi ajuta pe jurnalisti sa organizeze continutul, elementele stirii, īn ordinea descrescatoare a importantei lor. Īntrebarile de mai sus nu sunt īnsa egale īntre ele ca valoare. Primele patru, respectiv cine?, ce?, cānd?, unde?, sunt cele mai comune elemente ale stirii, īn vreme ce de ce? si cum? sunt mai dificil de elaborat. Cea mai importanta din primele patru este ce?, respectiv actiunea īn sine, fiind urmata īndeaproape de cine?, si apoi de unde? si cānd?. Aceasta ierarhizare este valabila īn majoritatea cazurilor, dar nu īntotdeauna; un bun jurnalist va trebui sa discearna situatiile īn care ordinea se schimba, elaborānd articolul īn mod corespunzator. La rāndul sau, ordinea importantei celor sase elemente depinde de īnsasi natura evenimentului, dar si de unghiul de abordare a subiectului ales de jurnalist.
Sa urmarim īn continuare cāteva exemple īn care ordinea importantei elementelor stirii se modifica. De exemplu, īn formularea Periculosul terorist responsabil de atentatul de acum doua saptamāni a fost prins de fortele speciale īn aceasta dimineata accentul cade īn mod evident pe raspunsul la cine?, nu la ce?. Alteori, accentul este pus chiar pe elementele considerate secundare; aceasta se īntāmpla foarte frecvent īn cazul evenimentelor comune sau care se repeta, asa īncāt jurnalistul trebuie sa gaseasca un element de diferentiere, de individualizare, care sa confere prospetime si interes stirii. Iata de pilda: Satula de abuzurile si violenta sotului alcoolic, o femeie si-a pus capat zilelor. Īn acest exemplu accentul cade evident pe raspunsul la īntrebarea de ce?, chiar daca si raspunsul la īntrebarea ce? este unul dramatic: o sugereaza chiar maniera īn care debuteaza articolul, respectiv topica aleasa de autor, care plaseaza īn prim plan motivul ce a generat un asemenea gest disperat.
Īn schimb, īn formularea urmatoare, jurnalistul doreste sa atraga atentia asupra modului cum s-a petrecut un anumit eveniment: Dezactivānd sistemul de securitate al Muzeului National cu ajutorul unei tehnologii foarte sofisticate, un spargator a reusit sa fure patru tablouri celebre apartinānd lui Rembrandt.
Lista īntrebarilor nu este si nici nu trebuie sa fie exahustiva, un bun jurnalist trebuind sa raspunda la orice īntrebare pe care si-o poate pune cititorul parcurgānd stirea. Daca īnsa, din diferite motive - din care cel mai frecvent este documentarea insuficienta - jurnalistul nu reuseste sa raspunda la vreo īntrebare, atunci este mai bine sa introduca o mentiune referitoare la aceasta, decāt sa o ignore pur si simplu: Nu se cunosc īnca autorii atentatului, acesta nefiind revendicat pāna īn prezent de nici o grupare terorista; cea mai probabila ipoteza este aceea ca... Īn cazul īn care exista īntrebari ce ramān fara raspuns si nu este precizat nici un motiv al acestei omisiuni, e posibil ca cititorul sa se simta frustrat si sa abandoneze lectura.
Cu toate acestea, cele mai multe articole de stiri raspund cu precadere la cele patru īntrebari de baza, acestea fiind completate īnsa frecvent si de celelalte doua - respectiv cum? si de ce? - sau de variante ale lor cum ar fi īn ce īmprejurari? sau īn urma carui fapt? si aceasta nu din lipsa de informatii suficiente sau din ignoranta jurnalistului, ci pur si simplu pentru ca īn logica relatarii unui eveniment, raspunsurile la aceste īntrebari sunt de regula suficiente. Mai mult, sa nu uitam ca un articol de stiri trebuie sa se caracterizeze prin concizie si ca el este supus unor restrictii atāt de spatiu cāt si de timp, asa īncāt concentrarea asupra acestor īntrebari este nu doar justificata, ci absolut necesara.
Revenind la piramida rasturnata sau inversata, caracteristica principala a acesteia - de unde īsi trage de altfel si denumirea - este ca partea cea mai importanta, mai noua, mai inedita sau mai frapanta a articolului este condensata la īnceputul textului. Toate celelalte detalii care completeaza continutul stirii vor fi prezentate ulterior, īn cadrul paragrafelor de dezvoltare. Īntr-o asemenea structura, primul paragraf, denumit intro sau lead[2] este cel mai important, concentrānd informatia esentiala. Piramida rasturnata si-a dovedit utilitatea īn mod practic, experienta demonstrānd ca ea este cea mai eficienta modalitate de organizare a materialului informational. Un avantaj esential al acestei structuri este acela ca poti modifica, reduce si chiar elimina anumite pasaje sau paragrafe de dezvoltare, mergānd pāna la intro - practic singurul element ireductibil al stirii.
Paragrafele de dezvoltare se succed intro-ului si au fie rolul de a oferi precizari despre informatiile enuntate īn primul paragraf, fie de a aduce date noi, ce nu au mai fost mentionate pāna la acel moment. Ele pot - si adesea chiar trebuie - sa ofere informatii de background, respectiv acele date care alcatuiesc contextul unui fapt: evenimente precedente, consecinte potentiale, īntāmplari similare, semnificatia si/sau ineditul anumitor actiuni, modul īn care se īncadreaza īntr-un sir de evenimente asemanatoare sau, dimpotriva, contrastante.
Numarul de paragrafe nu este unul impus, el depinde de importanta si complexitatea evenimentului relatat. Unele texte pot contine un singur paragraf de dezvoltare, daca el e suficient pentru a epuiza continutul subiectului tratat; īnsa, cel mai adesea, stirile necesita mai multe paragrafe de dezvoltare, construite pe principiul maximum de informatie cu minimum de mijloace, respectiv īn cazul presei scrise - cu minimum de cuvinte.
O regula de baza īn jurnalism - din pacate nu si īn tara noastra - este aceea ca fiecare paragraf se identifica cu o idee. Un text bine īmpartit īn paragrafe este mai usor perceput de cititor. Fara a fi o regula, aceasta īnseamna ca un alineat cuprinde īn principiu una-doua fraze, si nu mai multe. Īn fiecare paragraf trebuie pus un accent logic: un cuvānt sau o sintagma - de regula substantive si/sau verbe puternice - trebuie sa focalizeze atentia. Īn presa scrisa, ele trebuie asezate la īnceputul frazei sau al paragrafului, īn vreme ce īn audiovizual, locul lor este de regula la sfārsit.
Un aspect foarte important de care trebuie tinut cont atunci cānd redactam corpul articolului se refera la lungimea frazelor si a paragrafelor. Īn primul rānd, īn presa scrisa nu se admit fraze lungi; aceasta nu īnseamna ca frazele trebuie stantate, ba chiar dimpotriva, nu este indicat ca ele sa aiba lungimi egale, pentru ca acest lucru rapeste din dinamismul textului. De regula, primul paragraf este mai lung, pentru simplul motiv ca aspectele esentiale ale unui eveniment nu pot fi surprinse de regula īn doua-trei cuvinte - iar īn astfel de situatii este bine ca fraza a doua sa fie ceva mai scurta. Mai mult, specialistii recomanda alternarea frazelor lungi cu cele scurte: o succesiune de fraze lungi este monotona, greoaie si īmpiedica cititorul sa perceapa usor mesajul, īn vreme ce o succesiune de propozitii sau fraze scurte da senzatia de sacadare sau sufocare a discursului. Aceeasi regula este valabila si pentru marimea paragrafelor. Unele vor avea accente mai puternice īn logica redactarii si vor fi mai ample; altele vor fi mai sterse si, īn consecinta, mai scurte. Articolul ideal realizeaza o alternanta a paragrafelor "tari", mai lungi, cu cele "sterse", mai scurte.
Toate aceste reguli pot fi rareori aplicate īn practica, pentru simplul motiv ca ceea ce primeaza este īntotdeauna continutul. Imaginati-va cum ar fi daca ar exista tipare prestabilite, standard pentru fiecare specie jurnalistica si pentru fiecare tip de informatie, si toate articolele ar arata la fel. Din fericire acest lucru este practic imposibil, pentru ca jurnalismul nu este stiinta exacta: dincolo de anumite reguli de baza pe care trebuie sa le respecte, textul jurnalistic sta sub semnul talentului, personalitatii si stilului propriu fiecarui jurnalist.
Unul din principiile de baza īn construirea articolului impune ca jurnalistul sa profite la maxim de oportunitatile narative ale story-ului - lucru care, din pacate, doar rar se īntāmpla īn realitate. Īn ciuda faptului ca se considera adevarati "menestreli" ai lumii contemporane, varianta moderna a povestitorilor de odinioara, īn majoritatea cazurilor jurnalistii nu spun o poveste, nu relateaza un story, ci īntocmesc rapoarte, procese-verbale monotone sau chiar plictisitoare. Nu este īnsa obligatoriu ca toate rapoartele sa fie plictisitoare, asa cum nici toate story-urile nu sunt interesante. Īnsa distinctia īntre story si raport este cea care defineste si reflecta īn mod determinant atāt asteptarile cititorilor, cāt si modul de elaborare a articolului. Tocmai de aceea sunt putine articolele care pe buna dreptate īsi merita titlul de story, chiar daca exact acesta este dezideratul cititorilor.
Care sunt deci diferentele īntre raport si story si cum pot fi utilizate pentru a obtine avantaje strategice? Īn general, specialistii īn mass-media spun ca publicul citeste din doua mari considerente: nevoia de informare si nevoia de experienta. Ei bine, din acest punct de vedere, putem spune ca raportul transmite informatii, īnsa story-ul face mai mult decāt atāt: el creeaza experienta. Raportul transfera cunostinte, īn vreme ce story-ul transporta cititorul dincolo de limitele timpului, spatiului si imaginatiei. Raportul ne arata, ne indica contextul; story-ul ne poarta acolo.
si pentru ca diferenta este cel mai bine ilustrata de exemple, vom prezenta la concret cum suna un raport si, respectiv un story; raportul arata astfel: "Consiliul de administratie al SC Santos SA se va īntruni joi pentru a perfecta detaliile contractului de vānzare a īntreprinderii", īn vreme ce story-ul arata īn felul urmator: <<"Lasati 10 000 de oameni someri si nici nu va pasa" a apucat sa strige reprezentantul angajatilor īnainte de a fi tārāt afara de catre agentii de paza>>. Instrumentele utilizate de catre raport si story sunt, la rāndul lor, nuantate: de exemplu, īn vreme ce īntr-un raport citatul este principalul instrument ce confera prospetime si dinamism textului, īntr-un story, locul sau este luat de catre dialog, acesta din urma fiind nu doar mai realist, ci si mai sugestiv.
Diferentele īntre cele doua modalitati de relatare apar si prin raportare la modelul 5W-H; astfel, īn cazul raportului, elementele principale ale stirii sunt "imobilizate" din punct de vedere temporal, pentru ca cititorul sa poata parcurge si īntelege continutul. Aceste elemente pot fi potentate si nuantate, astfel īncāt raportul sa se transforme īn story, prin introducerea dimensiunii temporale si prin dezvoltarea de personaje. Remarcati diferentele de nuanta ce intervin īn cadrul acestui proces de transformare: ele vor sa spuna ca jurnalismul nu īnseamna numai relatare obiectiva, neutra - aceasta este o conditie necesara, dar nu īntotdeauna suficienta - ci uneori, un minim aport literar pentru a atrage atentia, pentru a captiva cititorul:
Cine? devine Personaj
Ce? devine Actiune
Unde? devine Cadrul de desfasurare
Cānd? devine Cronologia evenimentelor
De ce? devine Cauzalitate
Cum? devine Proces, respectiv mod de desfasurare
Una dintre cele mai importante sarcini ale jurnalistului este sa identifice si sa distinga situatiile īn care trebuie sa scrie un story si cele īn care trebuie sa scrie un raport, iar acest lucru tine, īn principal, de flerul sau, de abilitatea de a intui un story īn spatele unei stiri. Un story presupune o constructie literara a firului narativ īn care regasim expozitia, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamāntul. Aceasta īnseamna o īmbinare a stilului reportericesc cu tehnici literare, cum ar fi scenele de decor, detalii ce contureaza caractere, dialoguri, diferite unghiuri de abordare si/sau puncte de vedere. Cu alte cuvinte, pentru a transforma un simplu raport īntr-un story, jurnalistul trebuie sa devina povestitor.
Organizarea si construirea articolului, respectiv structurarea propriu-zisa a acestuia ridica uneori probleme chiar si celor mai buni si mai experimentati reprezentanti ai breslei. Adesea ne trezim ca desi avem un story complet, cunoastem succesiunea evenimentelor si dispunem de informatii precise, nu suntem totusi capabili sa gasim o modalitate de a le organiza īntr-un ansamblu coerent. Tocmai de aceea vom prezenta īn continuare cele mai utile practici sintetizate de literatura de specialitate īn directia facilitarii constructiei si organizarii textului jurnalistic. Asa cum se īntāmpla īn mod frecvent īn jurnalism, acest sistem nu reprezinta o reteta universal valabila ce trebuie urmata cu strictete; īnsa aplicāndu-le, cu siguranta veti avea ocazia sa constatati si sa apreciati utilitatea multora dintre ele:
Faceti o lista cu ideile pe care doriti sa le transmiteti publicului
Stabiliti care dintre acestea ar trebui asezate la īnceputul articolului si care ar trebui plasate la final
Incercati sa anticipati posibilele īntrebari pe care le-ar putea ridica cititorii. Aranjati aceste īntrebari īn ordinea īn care credeti ca vor aparea.
Evaluati importanta si oportunitatea utilizarii citatelor disponibile
Gānditi story-ul ca fiind alcatuit din capitole sau sectiuni
Sortati ideile cheie īn sectiuni si organizati acest sectiuni īntr-o succesiune logica
Oferiti īn intro informatii de natura sa incite interesul si - foarte important - sa dea nastere la īntrebari īn rāndul cititorilor.
Raspundeti la posibilele īntrebari de o asemenea maniera, īncāt raspunsurile sa genereze noi īntrebari, mentinānd vie curiozitatea cititorilor pāna la final.
Elaborati posibile variante ale titlului īnca din faza de debut al procesului de redactare, pentru a putea cristaliza tema sau ideea centrala
Elaborati o prima varianta de intro. Selectati īntre trei si cinci din ideile principale si īn acelasi timp, elaborati un posibil final pentru articolul dvs.
Redactati - cāt de repede posibil - zece-cincisprezece variante de intro.
Redactati - cāt de repede posibil - zece-cincisprezece variante de final: odata ce stiti unde vreti sa ajungeti, s-ar putea sa descoperiti mai usor cum sa ajungeti acolo.
Alocati un anumit timp pentru redactarea propriu-zisa: cānd acesta a expirat, evaluati stadiul īn care ati ajuns cu articolul
Cautati o ordine normala pentru story-ul dvs, tinānd cont de specificul acestuia; o asemenea ordine normala poate fi de tip narativ, cronologic, piramidal, de tip problema-solutie sau īntrebare-raspuns, de tip interviu etc. Esential este ca textul sa curga, sa aiba coerenta logica
Consultati-va cu editorul, pentru a afla daca punctul sau de vedere coincide cu al dvs; pāna la acest moment va veti fi format o imagine coerenta asupra organizarii materialului pentru a o putea prezenta editorului, si veti putea totodata integra eventualele sugestii ale acestuia.
Imaginati story-ul sub forma unei diagrame alcatuita din blocuri compacte, de exemplu schitati un copac ale carui ramuri sunt principalele parti sau idei ale articolului.
Organizati lista continānd ideile principale īn trei categorii, corespunzānd celor trei parti principale ale articolului: introducere, cuprins si īncheiere.
Atunci cānd aveti probleme cu ordonarea ideilor si a paragrafelor, elaborati fiecare parte separat pe o bucata de hārtie, si apoi rotiti bucatile respective īn diverse aranjamente pentru a putea stabili ordinea optima.
3.2. Principii de compozitie
Asa cum am mai spus, procesul redactarii textului jurnalistic nu se rezuma exclusiv la scrierea propriu-zisa a articolului, ci este o activitate extrem de complexa - sau, mai bine zis, un ansamblu de activitati - de la identificarea surselor si culegerea informatiilor si pāna la verificarea acuratetii acestora, corectarea si/sau rescrierea - partiala sau chiar integrala - a textului. Īn cadrul acestui ansamblu, planificarea si organizarea articolului reprezinta o parte foarte importanta, ce se ghideaza dupa reguli si principii bine definite. Īn ceea ce priveste principiile de constructie sau de compozitie, specialistii sunt de acord asupra cātorva linii directoare esentiale pentru o constructie coerenta si īnchegata:
Alegeti un format potrivit si mentineti-l de-a lungul īntregului articol - alegerea trebuie facuta īn principal īn functie de specia jurnalistica abordata, de cantitatea informatiilor, de spatiul avut la dispozitie, si de tipul articolului - general sau specializat. Aceasta activitate se aseamana foarte mult cu munca arhitectului: articolul este construit pe un schelet proiectat īn detaliu īn prealabil - aceasta nu īnseamna ca el nu mai poate fi revizuit pe parcurs; īn aceasta etapa jurnalistul va gāndi, macar orientativ, forma articolului, includerea eventualelor imagini, tabele sau grafice, numarul de paragrafe si chiar lungimea medie a acestora.
Faceti paragraful unitatea de compozitie a textului - urmariti succesiunea logica a evenimentelor si asezati fiecare idee relevanta īntr-un paragraf. Daca prezentati mai multe idei īntr-un singur paragraf, cititorului s-ar putea sa-i scape importanta cuvenita fiecareia; invers, daca dezvoltati o idee pe mai multe paragrafe, s-ar putea ca textul sa devina desirat, sa-si piarda consistenta interna; īn ambele cazuri īnsa, rezultatul va fi acelasi: cititorul va avea dificultati īn urmrirea succesiunii logice si nu va reusi sa decodifice corect mesajul pe care vreti sa-l transmiteti. Īncercati sa nu scrieti paragrafe foarte lungi sau foarte scurte: moderatia si ordinea sunt cuvintele-cheie.
Lucrati fiecare aspect al articolului pe rānd si apoi faceti legaturile īntre blocuri cāt mai natural cu putinta - nu sariti de la un fragment al story-ului la altul, pentru ca produce confuzie, si se pierde succesiunea logica a evenimentelor; luati fiecare aspect separat si expuneti-l cāt mai clar. Odata construite paragrafele, asigurati-va ca fiecare are o relativa independenta si ca va puteti misca de la unul la altul fara a apela la prea multi conectori, mai ales de tip adversativ: "īnsa", "īntre timp", "dar" sau "totusi".
Evitati frazele lungi si "desirate" - frazele foarte lungi si complexe pot crea la un moment dat dificultati cititorului īn descifrarea sensului transmis; de asemenea, este recomandata evitarea frazelor formate din doua propozitii de tipul principala-subordonata: astfel de succesiuni creeaza senzatia de monotonie si reduc vitalitatea textului; acelasi lucru se īntāmpla si īn cazul enumerarilor ample: īn acest caz, elementele enumerarii īsi pierd din importanta, putānd deveni nu doar monotone, ci de-a dreptul plictisitoare
Exprimati ideile concurente īntr-o forma similara si nu despartiti niciodata cuvintele asociate īntre ele - constructiile paralele permit cititorului sa recunoasca mai usor similitudinile de continut si de functii, asa ca paralelismele īnlesnesc īntelegerea mesajului; īn acelasi scop, īncercati īntotdeauna sa alaturati sau sa faceti asocieri de cuvinte īnrudite ca semnificatie - ele nu numai ca faciliteaza lectura, dar au si rolul de a īntari sau acentua aspectul descris
Utilizati cu precadere diateza activa si forma afirmativa - diateza activa este mai directa decāt cea pasiva, conferind īn acelasi timp, vitalitate si dinamism textului; īn ceea ce priveste forma verbului, negativul se recomanda a fi folosit doar pentru a nega o actiune si pentru a realiza o antiteza: exemple de genul "nu putini sunt cei care considera..." complica inutil textul; asta ca sa nu mai vorbim de negatiile multiple de genul "nu putini sunt aceia care nu concep o asemenea perspectiva nici īn ruptul capului".
Utilizati un limbaj concret, specific, particular si eliminati cuvintele de prisos - cea mai sigura modalitate de a capta atentia cititorului este sa va adresati la concret, iar īn acest sens, cuvintele carora le pot fi asociate imagini au cel mai puternic efect; abstractiunile creeaza ambiguitate, neclaritati, si uneori, chiar confuzii. Evitati de asemenea, sa scrieti doar de dragul de a umple cāt mai multe rānduri: daca o fraza de cincisprezece cuvinte poate fi exprimata īn doar zece cuvinte, alegeti cea de-a doua varianta, altfel riscati sa plictisiti cititorii.
Īn rezumate - si īn general īn interiorul paragrafelor - este bine sa utilizati un singur timp verbal.
Evidentiati clar si chiar numiti principalele parti ale articolului - toate articolele de calitate sunt structurate pe blocuri mari de genul introducere, cuprins, īncheiere, si chiar īn textele ce par sa curga uniform de la un capat la altul, poate fi identificata o asemenea fundatie pe care au fost construite. Mai mult, atunci cānd delimitarea este evidenta, este bine ca partile componente sa fie evidentiate īn mod explicit cu ajutorul subtitlurilor, pentru ca astfel, cititorul asimileaza si retine mai bine continutul. Specialistii sustin ca tocmai aceasta transparenta a structurii reprezinta unul din motivele pentru care retinem mai usor versurile cāntecelor sau poeziile.
La īnceputurile jurnalismului, redactorilor chiar li se cerea sa predea alaturi de articolul īn sine, si o versiune structurata a acestuia; motivul este foarte simplu: atunci cānd jurnalistul nu poate realiza o asemenea structurare, īnseamna de fapt ca nu este capabil sa discearna partile din cadrul īntregului - ceea ce reprezinta un semn evident de dezorganizare. Mai mult, īn aceasta situatie, exista sanse considerabile ca cititorul sa nu īnteleaga corect mesajul, sa īl perceapa drept confuz, neclar.
Structurarea articolului devine absolut necesara mai ales atunci cānd acesta atinge o lungime considerabila. De altfel, acest lucru este valabil si īn beletristica: atunci cānd o poveste evolueaza spre nuvela, ea poate fi - si de regula, chiar este - strucutrata pe capitole; similar, cānd trecem la un gen mai amplu cum este romanul, este bine ca acesta sa fie structurat pe capitole si, īn functie de complexitatea sa, pe subcapitole. Este recomandat sa realizati aceasta structurare, chiar daca ea nu este publicata, pentru ca va ajuta la organizarea ideilor si implicit, la sporirea coerentei textului
|
