,,O tara care cere asemenea fii ca ai tai, Romania nu poate pieri niciodata''
(Telegraful)
,,Un popor e ca un gigant in unire, ca o furtuna in neunire''
(Romania libera)
Istoria romanilor supt Mihai Voievod-Viteazul de Nicolae Balcescu, poezii ale lui Vasile Carlova, poetul prea timpuriu stins din viata, cugetari asupra limbii scrise de Alecu Russo, studii substantiale ale lui Odobescu (Poetii Vacaresti, Cantecele poporale ale Europei rasaritene).
agricole (,,Agronomia'', ,,Natura''); f) medicale (,,Medicul roman''); g) militare (,,Romania militara''); h) umoristice (,,Nichipercea'', condusa de N.T. Oraseanu) si altele. Se tipareau, de asemenea, reviste si ziare in limbile franceza (,,La Roumanie''), germana (,,Deutsche Zeitung'', ,,Bukarester Allgemeine''), maghiara (,,Bukaresti Allgemeine''), maghiara (,,Bukaresti Magyar Közlöny''), idis (,,Timpul vorbit'') etc.
2. In paginile ,,Familiei'' au semnat vechi combatanti ai scrisului publicistic (I. Codru-Dragusanu), B.P. Hasdeu, Al. Macedonski, D. Zamfirescu, Al. Vlahuta, G. Cosbuc, O. Goga, ªt.O. Iosif. Desigur insa, rostind numele revistei, ne gandim si la debutul aici al marelui poet roman Mihai Eminescu 3. Simpla enumerare a acestor figuri ale literaturii romane ne arata ca revista oradeana contribuia la consolidarea ideii de unitate nationala, de infratire a scriitorilor din Romania moderna, misiune pe care si-au asumat-o si alte publicatii ardelene, de mai mica intindere in timp si mai putin insemnate (,,Arhiva pentru filologie si teatru'' a lui Timotei Cipariu, ,,Albina'' si alte ,,organe ale luminarii'') 4.
5, ,,Epoca'' si ,,Conservatorul'' (reprezentand gruparea politica a mosierimii), la ,,Romanul'', ,,Vointa nationala'' si ,,L'Independance roumaine'' (organe de presa liberale). Adaugam acestor categorii de presa ziarele ,,independente'', asa cum se considerau, ,,Adevarul'' (scos de Al. Beldiman), ,,Universul'' (editor Luigi Cazzavillan), cel mai indraznet ca atitudine, ,,Lupta'' (1884-1895, intemeiata si condusa de Gh. Panu).
Amintiri din Junimea, publicistul specializat in sensul cel mai pur al cuvantului era Titu Maiorescu: ,,Scrierile lui Maiorescu - afirma Negruzzi - deschisese(ra) la cei mai multi dintre noi orizonturi noue''. In adevar, meritele lui Titu Maiorescu in procesul de faurire a unei culturi nationale moderne sunt incontestabile. Ele au fost relevate in epoca de cei mai ilustri exponenti ai scrisului beletristic. Mihai Eminescu, de pilda, in articolul Nationalii si cosmopolitii, afirmase: ,,Principiul fundamental al tuturor lucrarilor d-lui Maiorescu este, dupa cate stim noi, nationalitatea in marginile adevarului. Mai concret: ceea ce-i neadevarat nu devine adevar prin imprejurarea ca-i national; ceea ce-i injust nu devine just prin aceea ca-i national; ceea ce-i urat nu devine frumos prin aceea ca-i national; ceea ce-i rau nu devine bun prin aceea ca-i national.
Directia noua in poezia si proza romana). Fidel acestor principii, Titu Maiorescu a intreprins, pentru prima oara in cultura romana, actul curajos de sustinere a adevaratelor ei valori literare: in primul rand, Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici, Cosbuc, alti scriitori, ca Al. Vlahuta, D. Zamfirescu, ªt.O. Iosif, P. Cerna, O. Goga - pe acesta din urma recomandandu-l pentru unul din premiile Academiei Romane. Studiul de referinta al preocuparilor pentru valorile autentice ale culturii este O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867.
Penes Curcanul si ale fratilor lui scriau ziarele straine prin corespondentii lor acreditati pe campul de lupta ,,Armata romana - marturiseau doi ziaristi straini in paginile ziarului ,,Telegraful'' - merita a fi pusa langa orice alta armata a Europei si oricine poate fi mandru de soldatii si ofiterii ei, care au dat probe atat de stralucite de vitejie''.
11.
|
