Elementele unui articol

Un articol, redactat chiar conform principiilor stilului bun ale lui Aristotel (claritate, concizie, originalitate, dictie) nu e un produs finit, apt de a fi publicat. El mai are nevoie de o serie intreaga de alte elemente, care, desi nu fac parte propriu-zis din corpul articolului, il intregesc, il completeaza si definitiveaza. Aceste elemente sunt: titlul, chapeaul (lead-ul), intertitlul, ilustratiile, legenda, ferestrele.
1. Titlul Rolul titlului in economia textului jurnalistic nu este unul decorativ. Titlul, alaturi de ilustratie, constituie primul nivel de lectura: consumatorul produselor media poate decide sa continue sau nu parcurgerea unui articol/vizionarea unei emisiuni in functie de titlu. Asadar, titlul este cel care atrage atentia, cel ce degaja mesajul. Deoarece alegerea titlului reprezinta o operatie foarte importanta, in unele redactii exista reporteri specializati pentru aceasta.
Definitia conceptului de titlu este data aproape intotdeauna in relatie cu continutul, pe care il individualizeaza. Leo H. Hoek noteaza ca titlul reprezinta "un ansamblu de grafeme desemnand elemente lingvistice care servesc la indicarea contextului si care functioneaza ca nume propriu al textului".
Titlul functioneaza ca o carte de vizita, de la care Schneider si Esslinger, citati in volumul coordonat de M. Coman, asteapta:
1) sa aiba un mesaj foarte clar;
2) mesajul sa fie extras din informatia principala a textului si nu din cea auxiliara;
3) sa existe o stransa legatura intre text si titlul purtat de acesta;
4) titlul sa fie corect formulat, usor de inteles si fara echivoc;
5) titlul trebuie sa incite la consum.
Un titlul bun este scurt si unic, original, nu contine decat abrevieri foarte cunoscute si nu incepe niciodata cu un articol nehotarat.
Autorii Manualului pentru ziaristi din Europa Centrala si de Est identifica patru functii ale titlului: "rezuma stirile; marcheaza importanta articolelor; sunt elemente care atrag atentia in design-ul unei pagini; il determina pe cititor sa citeasca ziarul".
Evolutia istorica a elaborarii titlurilor a cunoscut mai multe etape. Tranzitia s-a facut de la titlurile foarte lungi, de peste 50 de cuvinte, care reprezentau un articol in sine, cu multe subtitluri, la titlurile scurte, concise, sugestive, cu subtitluri si intertitluri in cazul articlolelor de dimensiuni mai mari. Dar ele trebuie sa tina cont si de spatiul tipografic destinat, pentru a crea armonie la nivel vizual. Tendinta generala pare a fi astazi marirea caracterelor concomitent cu reducerea cuvintelor. Asadar, cuvinte mai putine, dar cu litere "de-o schioapa".
Tipologic, titlurile se impart in: informative si incitative:

§ Titlul informativ - contine esentialul unei informatii, stirea in sine, rezumatul 848e42i ei, informeaza adica despre continutul articolului.
Ex. 1) Accident mortal
2) La Secuieni, un taran care a vrut sa-si depoziteze recolta in hambare, a murit strivit
3) Un taran a fost strivit si a murit
Nici unul dintre cele trei exemple nu constituie un titlu bun. Primul e un passe-partout, vag, nedefinit; al doilea, desi este precis si complet, este prea lung; cel de-al treilea este scurt, dar nu precizeaza unde a avut loc evenimentul, foloseste - inadmisibil - articolul nehotarat "un", vag si indistinct, iar elementul principal este pozitionat la sfarsit.
O posibila varianta a unui titlu conform principiilor jurnalistice ar fi putut fi:
supratitlu: La Secuieni,
titlu: Un taran moare strivit (desi nici acest titlu nu este foarte bine ales, deoarece incepe cu articolul nehotarat "un")
subtitlu: El a vrut sa isi depoziteze recolta in hambare.
Aceste elemente (supratitlu si subtitlu) se folosesc in cazul unor articole mai ample, care, pe langa raspunsul la cele sase intrebari, mai contin si alte elemente colaterale, de context. Ele imbogatesc informatia din titlu, preiau o parte din informatia inutila, dar, cu sau fara ele, titlul trebuie sa aiba sens, sa poata functiona separat, autonom, sa comunice o idee.
Mihai Popa nota in acest sens ca "orice titlu are un sens, dar el nu are inca si o semnificatie, semnificatia aparand numai prin confruntarea generata de lectura cartii", in cazul nostru, a articolului.
Pentru evenimentele care tin capul de afis perioade mai lungi de timp (cum sunt evenimentele de sezon, ciclice), titlurile din primele zile pot fi ulterior imbogatite. In cazul unei veri ploioase, presa poate folosi la inceput titluri precum:
Inundatii in Moldova, pentru ca ulterior, cand fenomenul devine suficient de cunoscut, cuvintele-cheie din primele stiri sa functioneze ca simple cuvinte- reper: supratitlu: In toate judetele din Moldova titlu: Guvernul va acoperi 70% din valoarea pagubelor provocate de inundatii subtitlu: De despagubiri vor beneficia doar taranii ale caror recolte au fost distruse in proportie de 75%

§ Titlul incitativ propune o formula frapanta, care sa suscite interesul si sa indemne la lectura; trebuie sa surprinda, sa intrige, sa starneasca zambetul, sa indemne la reflectii. Fiind mai putin informativ si mai scurt (3-5 cuvinte), este recomandabil sa fie insotit de un supratitlu si de un chapeau. Ex. supratitlu: Cine sapa groapa altuia, titlu: Poate castiga
2. Chapeaul
Chapeaul sau lead-ul reprezinta o reformulare, o prescurtare a textului, cu rol de introducere, desi nu coincide cu primul paragraf. Marimea lui este proportionala cu marimea articolului. Chapeaul are rolul de a economisi timpul cititorului si de a-i usura alegerea. Ca sa facem o comparatie, chapeaul este ca vitrina unui magazin, unde vanzatorul expune tot ce e reprezentativ, intr-o formula cat mai atractiva. Practica a impus o clasificare, in functie de scopul lead-ului, in:
§ Informativ
§ Incitativ.
Exprimarea poate parea pleonastica, deoarece, in definitiv, orice chapeau face rezumatul informatiei din articol, anunta tema si da indicatii care sa determine lectura, insa in combinatii, in grade diferite.
Apoi, conjunctura in care este difuzata o informatie conduce la o alta tipologie:
§ Chapeau de actualizare - autorul prezinta aici datele petrecute de la scrierea articolului pana la publicarea lui;
§ Chapeau de prezentare - expliciteaza motivul publicarii textului, prezinta persoana intervievata;
§ Chapeau de reamintire - in cazul articolelor publicate in episoade, recapituleaza evenimentele.

3. Intertitlul
Unele subiecte, desfasurate pe mai multe planuri, solicita un spatiu mai mare, o prezentare mai detaliata. Pentru a facilita lectura si a fragmenta ideile, in vederea receptarii clare a mesajului, redactorii vor apela la intertitluri. Denumite si titluri de paragraf, ele sunt, in general, alcatuite din cuvinte excerptate din paragraful pe care il prefateaza. Intertitlul nu este, cu toate acestea, un rezumat, ci un element incitant, care urmareste sa creeze mister, suspans, dorinta de a continua lectura. Ca pondere, se redacteaza unul la o pagina (la jumatate de coloana), dar numai dupa ce articolul a fost scris in intregime. Se vor evita cuvintele abstracte sau formulele passe-partout, ca si enuntarea acelorasi constructii in titlu si intertitlu.
4. Paragrafele
4.1. Clasificare Paragrafele pot fi divizate, dupa functionalitatea lor, in patru categorii: introductive - capteaza interesul lectorului si il informeaza asupra a ceea ce va urma. Important este sa nu se divagheze, totul sa fie la obiect, fiecare cuvant sa aiba greutate si sa nu fie lung. Autorul va fi direct, exact si nu va incepe niciodata cu fraze de genul "Voi scrie acum despre." sau "Va voi povesti despre.".
2) de dezvoltare - cele mai multe, ca numar, in economia textului, aceste paragrafe expliciteaza, extind informatia principala, introduc calificative, sprijina teza articolului. Aici se cere forta si capacitate de structurare. Fiecare propozitie se va revendica de la ideea centrala si aceasta intr-un mod cat mai evident, fara intentii criptice.
de tranzitie - sunt specifice, ca si celelalte doua, compozitiilor lungi, complexe. Daca fiecare idee principala este dezvoltata separat, intr-un paragraf, probabil ca nu va mai fi nevoie de aceste paragrafe tranzitorii. Insa, nu trebuie sa intelegem ca nu se vor folosi elemente de tranzitie. Astfel, aceste elemente fac legatura intre paragrafe, le sudeaza, creeaza argumente logice, solide. Simple si directe, conduc de la un subiect, de la o idee la alta. 4) conclusive - surprind ideea principala, o readuc in atentia cititorului, pentru a-i oferi acum o viziune de ansamblu asupra subiectului dezvoltat: arata de unde s-a plecat, dar intr-o formulare noua, interesanta. In acest caz, o anecdota, o intrebare, un citat slujesc cel mai bine autorului. Un amanunt ce nu trebuie uitat: fiecare paragraf, indiferent de tip, trebuie sa adauge ceva nou, inedit, necunoscut pana atunci.
4.2. Structurarea paragrafelor 1) Structura cronologica desemneaza operatiunea de a prezenta evenimentele in ordinea in care s-au petrecut. Acest modul nu permite schimbarea ordinii propozitiilor, rearanjarea lor. De altfel, acesta poate fi un test potrivit pentru a judeca valoarea unui text ce urmeaza desfasurarea cronologica: daca frazele nu pot fi schimbate intre ele fara a afecta mesajul, articolul este bine redactat. Pasii temporali, etapele trebuie urmarite si prezentate cu rigoare, omiterea unora putand deconcerta lectorii.
Structura spatiala se conformeaza rigorilor vizuale. Elementele vor fi prezentate in ordinea in care sunt inregistrate de privire, acest sablon fiind specific descrierilor. Trebuie sa existe o logica in prezentarea elementelor tabloului, ele nu pot fi pur si simplu aruncate in text. Procedeul tine de tehnica cinematografica. Autorul va realiza initial o viziune de ansamblu, apoi isi va focaliza discursul asupra detaliilor semnificative sau poate proceda, pentru un efect mai puternic, plecand de la prezentarea unui detaliu catre integrarea ulterioara a acestuia in cadrul sau specific, particular. 3) Structura asociativa - urmeaza logica unor conexiuni mentale. Sa presupunem ca actiunea articolului se desfasoara intr-o florarie, unde suntem asaltati de mirosul trandafirilor. Putem, in aceasta situatie, sa mentionam de casa bunicii si de straturile ei de flori, ingrijite cu multa placere. Un lucru marunt, un gand, o amintire, un sentiment, o idee - toate acestea sunt buni conectori, pot da nastere la o multitudine de alte idei care le pot fi asociate. Asadar, legaturile trebuie sa fie clare, evidente, atent controlate, iar inlantuirea sa fie garantata de rationament. 4) Structura deductiva. Un paragraf deductiv incepe cu o afirmatie si continua cu faptele si detaliile care o sustin, o intaresc. Putem analiza compozitia raspunzand la cateva intrebari: Afirmatia de la care se porneste este directa, limpede? Frazele urmatoare au legatura cu aceasta deschidere? Ofera ele suport suficient? Dupa lectura, vor intelege cititorii de ce afirmatia de la inceput este adevarata, sau macar motivele pentru care autorul crede in valabilitatea ei?
5) Structura inductiva - poate fi conceputa ca o deductie rasturnata. Astfel, se va proceda la prezentarea faptelor care vin in sprijinul unei afirmatii pe care o vom enunta la sfarsit. Pentru a verifica acest pattern, se va urmari, in linii mari, acelasi proces prezentat la structura deductiva. De data aceasta insa, constructia trebuie sa conduca la o afirmatie si nu sa o sprijine.
6) Structura pro/contra - apeleaza la opozitii, la opinii conflictuale, argumente in favoarea si impotriva unei teme, a unui subiect. Fiecare dintre acestea vor fi, pe rand, in prim plan. Iata un fragment dintr-un articol construit dupa acest pattern:
"Astazi, multa lume prefera sa poarte parul lung, in lungimi care variaza pana la urechi, pana la umeri sau peste. Dar, exista persoane care sustin ca aceasta inseamna multa bataie de cap. Primii cred ca e foarte modern (la moda). Ceilalti considera ca e o lipsa de curatenie, de respect. Cei cu par lung afirma ca femeile sunt mai atrase de ei. Cei care se opun declara ca parul lung e un atribut feminin si ca « un barbat adevarat e mai degraba chel. Ambele grupuri ignora insa istoria modei". (Buffy Kavanaugh) Sa nu confundam insa acest mod de prezentare cu incapacitatea de organizarea a informatiiilor. Partile trebuie prezentate pe rand, un argument pro si unul contra, in virtutea
principiului balantei.
"Indeobste, structura compozitionala de tip jurnalistic este prezentata schematic prin imaginea unui cos de soba din olane. Un articol trebuie sa fie alcatuit dintr-o suita de elemente imbucate unul intr-altul", observa Ph. Gaillard. Pe langa tipurile mentionate mai sus, cercetatorii au identificat si alte planuri, de tipul: 1) Planul flash-back. Articolul debuteaza cu evenimentele cele mai recente sau cu perspectivele deschise de acestea pentru a se indrepta apoi spre radacini. Parcursul este, asadar, de la efect la cauza, considerandu-se ca sunt mai importante consecintele decat desfasurarea evenimentelor. 2) Planul piramidei inversate - permite prezentarea evenimentelor in ordinea descrescatoare a importantei, astfel incat, daca economia publicatiei o cere, ultimele paragrafe pot lipsi, pot fi inlaturate, informatiile de aici fiind auxiliare receptarii corecte a mesajului. Introducerea pentru articolele cu aceasta structura poate fi mai simpla sau mai complicata, in functie de numarul de elemente principale pe care-l cuprinde. De aceea, pentru a evita frazele prea lungi (in cazul in care in primul paragraf trebuie mentionate mai multe elemente), se recomanda impartirea lor in fraze mai scurte.
3) Planul clepsidra, varianta a piramidei inversate, pastreaza pentru final informatiile semnificative, pentru ca cititorul sa ramana cu imagini, impresii puternice.

4.3. Primul paragraf
Primul paragraf, atacul da tonul intregului articol, creeaza anumite asteptari din partea receptorului. De prima fraza depinde, de multe ori, urmarirea pana la capat a textului. In general, nu se incepe cu cifre sau citate. Se recomanda o afirmatie, o scurta anecdota, rareori un citat. Ph. Gaillard apreciaza ca, cel mai adesea, introducerea "vizeaza punerea articolului in miezul subiectului, printr-o descriere sau printr-un citat semnificativ, printr-un amanunt de natura sa atate curiozitatea".
Exista mai multe moduri in care se poate incepe un articol, asa cum am constatat la prezentarea tipologica a paragrafelor. In general insa, acelea vizau compozitia interna, continutul. Pentru introducere se poate uza de una din aceste formule: se povesteste in trei fraze scurte istoria, se prezinta ce reiese din poveste ori se noteaza principalele idei ce trebuie transmise. Dar, fraza de inceput se prezinta, cel mai adesea, ca un rezumat al principalelor fapte ce urmeaza a fi prezentate. Redam aici Decalogul redactarii articolelor de ziar - zece moduri de a incepe un articol, preluat din Manualul pentru ziaristii din Europa Centrala si de Est:
1) Retine, nu exista un singur mod de a incepe un articol. Inceputurile bune pot fi multumitoare sau pot fi amuzante. Ele pot fi atragatoare sau subtiri. Inceputurile bune pot varia in functie de ton si de continut. Toate inceputurile bune au anumite calitati: sunt melodioase, spun o poveste, sunt lumina calauzitoare a articolului, sunt clare si concise.
2) Pune-ti urmatoarele intrebari: Despre ce este vorba in articol? Ce trebuie sa stie cititorul din articol? Noteaza-ti care sunt cele patru-cinci idei importante ale articolului. Gaseste esenta articolului prin enumerarea ideilor de baza. Ar fi util sa-ti imaginezi ca povestesti articolul unui copil de cinci ani. Ce i-ai spune prima data acestui copil imaginar?
3) Ce te-a surprins cel mai mult in povestea pe care o prezinti in articol? Daca incepi cu ceva care te intereseaza pe tine ai sanse ca acest lucru sa intereseze pe cineva care citeste articolul. Imagineaza-ti ca discuti cu parintii tai: « Mama, asculta ceva. Stiai ca. ».
4) Uneori poti folosi cuvinte pentru a zugravi o imagine pentru cititori. Daca imaginea concentreaza esenta povestii, ai un inceput bun de articol. De exemplu, o poveste privind interzicerea lui Huckleberry Finn te poate duce cu gandul la un inceput de articol de genul : « Elevii nu vor mai calatori in continuare pe pluta lui Hack Finn si Jim ». Dar, inainte de toate fii sigur ca nu este un inceput cliseu. Nu scrie despre afacerile cu droguri ca este o greseala, despre corpuri in lac de sange si despre programe economice care lasa oamenii intrebandu-se « Unde este carnea ? ». Nu te intinde prea mult pentru a face legatura intre o imagine si articolul tau. Metaforele pot fi stupide cateodata.
5) Cauta conflictul din articolul tau. Actiunile dramatice iti pot vinde articolul.
Articolele plictisitoare despre intalniri ori conferinte de presa ale Guvernului pot deveni adeseori foarte interesante spunand cititorilor cum ii vor afecta cele povestite in articol. Nu spune ca se va deschide o noua autostrada. In schimb, povesteste cititorilor ca vor putea ajunge la cumparaturi intr-un timp mai scurt.
7) Cum putem rezuma articolul intr-o singura propozitie scurta ? Daca totul se potriveste bine s-ar putea sa ai un inceput bun de articol.
8) Fii concret, nu abstract. Nu spune cititorilor ca exista o problema de trafic urban, spune-le ca orasul are nevoie de mai multe stopuri. Fii clar cu lucrurile clare. O biblioteca nu este o facilitate educationala.
9) Foloseste verbe de miscare la diateza activa. Incearca sa eviti verbe ca « sunt », « au fost » etc. Trebuie sa ai personaje care fac ceva. Nu scrie : « Usa va fi deschisa de Cosmin » ci « Cosmin a deschis usa ».
10) Nu pune prea multa informatie in fraza de deschidere. Pune doar lucrurile importante si lasa detaliile pentru mai tarziu. Primul paragraf il introduce pe cititor in context, il familiarizeaza cu ceea ce va urma. Trebuie sa fie limpede, concis si la obiect, sa cuprinda esentialul informatiei: "ceea ce este mai nou, mai semnificativ si mai interesant. Daca articolul este lung, redactorul va dezvolta ulterior, rand pe rand, diferitele elemente din introducere; daca articolul e scurt, redactorul se va multumi doar sa adauge detalii complementare. In orice caz, cititorul trebuie sa primeasca inca din primele randuri maximum de informatie posibil".
In functie de elementele centrale ale discursului, introducerea poate fi de tipul:
§ Rezumat sau vedere de ansamblu asupra actiunii/rezultatelor/impactului;
§ Singulara - evidentiaza un singur aspect important;
§ Dramatica - pune accent pe tragismul sau tensiunea situatiei descrise;
§ Citat;
§ Culoare, décor, descriere - in prim plan vor fi detaliile de atmosfera;
§ Amanata - informatia principala, cea care face subiectul articolului, de fapt, este precedata de elemente pregatitoare, care doar anunta, sugereaza ceea ce va urma;
§ Reactie/urmari/consecinte;
§ Analiza;
§ Raport asupra situatiei;
§ Intrebare;
§ Bomba - cititorului i se ofera informatia in mod abrupt, direct, fara nici o pregatire;
§ Surpriza;
§ Contrast;
§ Reclama;
§ Statistica;
§ Anecdota;
§ Povestire;
§ Flash-back.

4.4. Ultimul paragraf Articolele de dimensiuni mai reduse, spre deosebire de editorial, ancheta, comentariu sau analiza, nu reclama o concluzie. Ph. Gaillard considera ca, in acest caz, potrivita este incheierea articolului prin prezentarea elementelor mai putin importante, evitand orice concluzie explicita care ar putea transforma textul intr-un comentariu. Cel mai frecvent, finalul poate reprezenta un detaliu caracteristic pentru atmosfera evenimentului, o ipoteza asupra cauzelor sau efectelor sau citarea afirmatiilor unor martori. Totusi, "nu se poate cu adevarat defini acest final de efect al unui articol; ceea ce conteaza este sa se preconizeze de la inceput aceasta incheiere".
Finalul nu trebuie sa contina concluzii, sentinte sau judecati de valoare. Adica nimic moralizator. Cititorul va fi lasat sa desprinda singur concluziile, pentru ca va avea informatiile necesare pentru aceasta. In ultimul paragraf, unghiul de abordare poate fi largit, pot fi introduse si alte aspecte ale problemei, neabordate pana atunci, dar nu este indicata dezvoltarea unor aspecte noi si irelevante pentru subiect, care deschid noi perspective si creeaza confuzie. Asemenea elemente pot fi tratate intr-un alt articol, de urmarire (follow-up). Nici incheierea articolului cu o intrebare nu este profesionista.

5. Legenda Ilustratiile si legenda constituie primul nivel de receptare, de lectura, inaintea textului asadar. Prin urmare, mesajul pe care-l contin va fi clar, incitant si percutant in acelasi timp. Legenda contine, in general, elementele explicative ale ilustratiilor. Textul atasat ei nu va contine expresii de genul "imaginile de mai sus" sau "dupa cum se vede mai sus". Textul legendei poate functiona si ca un articol in sine. Se impune, in aceste conditii, formularea cat mai exacta si mai atractiva a mesajului. Nu de putine ori o legenda inspirata, dar care nu denatureaza adevarul surprins poate determina lectura in intregime a articolului.
In cazul presei televizuale, gama de posibilitati se diversifica: textele - captions - ce insotesc sau prefateaza o stire, de exemplu, sunt dinamice, pot fi schimbate de cateva ori oferind mai multe date.

6. Ferestrele (casetele) Independente de articol, ferestrele sunt texte mai mici de o pagina care cuprind date suplimentare, de context. Articolul poate functiona si fara ele, iar acestea pot, la randul lor, functiona separat, de aceea vor avea si un titlu distinct. Ferestrele prezinta portretul unei persoane, istoria sa, statistici despre evenimentul relatat, mini-reportaje, un scurt interviu, fise documentare - informatii mai putin relevante, din moment ce nu si-au gasit locul in articol, dar nu complet irelevante. Caseta apare foarte des in periodice, dar, in ultimii cinci-sase ani, incepe sa-si faca simtita prezenta si in cotidiene.

CONCLUZII

Orice text jurnalistic trebuie sa isi concentreze mesajul bidirectional: informativ si afectiv. Scopul: obtinerea unei receptari optime cu eforturi minime.
Un bun principiu de prezentare a articolului consta in atragerea atentiei asupra unor detalii amuzante, surprinzatoare sau pitoresti, chiar din titlu, care sa incumbe lectura. Dupa formula lui M. Truffet, "cunoscutul trebuie sa se arate insolit, iar necunoscutul, familiar".